joi, 31 decembrie 2009

Cristian Orgonaş: La Mulţi Ani!

A trecut si 2009, an care a fost unul plin din toate punctele de vedere. Pentru 2010, imi si va doresc Sanatate, Fericire si putere de munca :-)

La Multi Ani tuturor!!!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: La mulţi ani în 2010!

Fie ca bunul Dumnezeu sa va ajute intru implinirea proiectelor voastre profesionale si private. Mai fie ca 2010 sa va aduca muuuulta sanatate, fericire alaturi de toti cei pe care ii purtati in inimi. Si nu in ultimul rand, multumiri pentru ca uneori, cand timpul va permite, intrati sa cititi aceste modeste insemnari.
La multi ani, tuturor!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Ce vă doriţi în noul an?

Dragilor si dragelor,

Am ajuns acasa dupa cateva zile foarte frumoase petrecute in Italia. Napoli, Pompei, Herculaneum si insula Capri au fost destinatiile mele. Va astept duminica si luni cu impresii de calatorie si fotografii din aceste destinatii.

Fiind ultima zi din acest an greu, va doresc tuturor sa fiti sanatosi la anul pentru ca acesta este, poate, cel mai de pret lucru. Si va mai doresc ca in 2010 sa va impliniti cel putin un vis pe care il aveti de mult timp.

Iar apropo de asta, as vrea sa imi spuneti ce va doriti cel mai mult in noul an, ce ati vrea sa faceti in 2010, oricat de traznit sau de simplu, unde ati vrea sa ajungeti, ce ati vrea sa vedeti, ce ati vrea sa faceti nou, ori ce ati vrea sa incercati…..nu stiu … orice va doriti mult de tot.

La multi ani!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

Bogdan Glăvan: This is it

La mulţi ani!
Cum anul 2010 pare se anunţă plin de evenimente, vă urez să citiţi/scrieţi cât mai multe articole/comentarii interesante!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

miercuri, 30 decembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Adio programului "Prima casă"

După cum anunţă Ziua, Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM a informat băncile comerciale că nu mai primeşte dosare pentru "Prima casă" după 1 ianuarie, în lipsa aprobării unui act de către Guvern, care să fixeze noul cadru legal pentru program, a declarat preşedintele fondului, Aurel Şaramet. "Nu am primit până acum nicio înştiinţare de la Guvern, referitor la modificarea programului şi la noul cadru al acestuia pentru 2010. În lipsa unui astfel de act, am informat băncile că nu mai primim noi dosare de credite de la 1 ianuarie 2010. Noi am lucrat la Hotărârea de Guvern cu ministrul Finanţelor, am trimis şi o scrisoare la Finanţe, însă actul trebuie aprobat de Executiv", a spus Şaramet.

Totodată, el a arătat că plafonul de 1 mld.€ pentru programul "Prima casă", aprobat iniţial pentru 2009, trebuie realocat astfel încât să poată fi folosit şi în 2010. În prezent, FNGCIMM a dat garanţii in valoare de circa 480 mil.€ pentru creditele acordate prin "Prima casă", restul de 520 mil.€ din plafon rămânând astfel neutilizate încă. "În total, am primit circa 11.500 de cereri pentru credit pană în prezent. Numărul acestora a variat, au existat zile în care am primit 110, dar şi zile în care am primit câte 180 de cereri. În total, am utilizat aproximativ 480 mil.€ din plafonul aprobat", a spus preşedintele Fondului.

Zilele trecute, Sebastian Vlădescu, ministrul finanţelor publice, anunţa "Programul Prima casă ar putea fi modificat, în condiţiile în care are o susţinere strict pentru piaţa imobiliară, şi ar putea susţine şi sectorul construcţiilor. Astfel de programe există în Europa şi cred că-l putem modifica (pe cel din România). Avem un plafon neutilizat şi-l putem folosi pentru a încuraja mai ales construcţia de locuinţe."

Am fost privit sceptic când, încă de la anunţarea programului, afirmam că nu avea sorţi de izbândă. Programul a fost populist şi electoral de la început, a fost lansat ca o mare gogoaşă, după care guvernul a uitat de el. Mai mult decât atât, programul nu a fost fundamentat economic, având multe probleme de logică economică.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: O întrebare

Tintirea inflatiei, în cazul unui curs de schimb cu marja larga de flotare, transfera în mod explicit riscul valutar asupra sectorului privat; iar un curs de schimb fix transfera riscul asupra ratelor dobânzii.
Ce ar fi daca s`ar trece explicit la tintirea cursului, cu utilizarea marjelor largi? Este de departe cea mai apropiata optiune de spiritul ERM2 si, desi initial, presiunea pietei ar face sa fluctueze semnificativ cursul de schimb, ajustarile fiscale si monetare ulterioare vor aduce treptat leul la nivelul paritatii centrale.

Oricum, criteriul de stabilitate a cursului de schimb va pune la încercare actualele strategii de gestionare a riscurilor. Dupa aderarea la zona euro, ne vom putea linisti -moneda unica va constitui o protectie împotriva efectelor destabilizatoare ale volatilitatii contului de capital.
Etapa de dinainte, celebra ERM2, este conceputa pentru verificarea adecvarii politicii monetare si a paritatii centrale ca paritate permanenta. Din acest punct de vedere, stabilitatea pietei valutare este o dovada ca paritatea centrala este cursul de schimb irevocabil pentru conversia în euro a monedei nationale si ca politica monetara sustine suficient aceasta paritate.
Pietele emergente sunt vulnerabile la schimbarile cursului de schimb prin interactiunea a doua lucruri. Primul, cursul de schimb este influentat de factori greu de controlat (contagiune, comportament „de turma”). Al doilea este legat de posibilul efect destabilizator al cursului de schimb.
O alta decizie dificila este stabilirea corecta a paritatii centrale. Criza ERM din anii ’90 a aratat ce inseamna releva importanta evitarii unor paritati nerealiste si a unei reactii rapide la necorelare. Evaluarea cursului de schimb de echilibru va indica marjele posibile ale cursului de schimb. Decizia privind stabilirea paritatii în cadrul acestei marje tine de strategia de gestionare a riscului. Efectele stabilirii paritatii centrale si a cursului de conversie la un nivel prea scazut (inflatie si supraîncalzirea economiei) vor fi mai putin negative decât stabilirea lor la un nivel prea înalt (crestere economica scazuta, rata înalta a somajului si necesitatea reducerii preturilor si a salariilor).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În ultimele trei luni, cele mai ieftine credite ipotecare au devenit mai… scumpe

In 10 octombrie, analizam topul celor mai ieftine credite ipotecare/imobiliare oferite la momentul respectiv de bancile din Romania si luand in considerare declaratiile bancherilor din ultime vreme, ne asteptam ca dobanzile la credite sa scada. S-a intamplat asta? Sa vedem ce spune conso.ro, site de care ma voi folosi pentru a compara ofertele actuale ale bancilor.

Topul celor mai ieftine credite in lei

Sa presupunem ca dorim accesarea unui credit in valoare de 200.000 de lei pe o perioada de 25 de ani.

Cele mai ieftine credite pentru locuinte le ofera Banca Transilvania - creditul imobiliar si creditul ipotecar avand o DAE de 12.8% respectiv 12.89%, suma totala ce trebuie returnata fiind de 627.031, respectiv 630.087 lei.

In 10 octombrie, DAE la creditul ipotecar era de 11.79%, iar suma totala de returnat era de “doar” 586.620 lei, cu 43.467 de lei (6.9%) mai mica decat in acest moment.

Creditul Rezidential de la BCR, aflat pe locul doi in octombrie s-a scumpit si el, astfel ca acum se situeaza doar pe locul trei in top. DAE la acest tip de credit este de 14.27% (13.28% in octombrie), iar suma totala ce trebuie returnata ajunge la 680.431 de lei (650.633 in octombrie).

Spre deosebire de BT si BCR, in ultimele doua luni, CEC a ieftinit “Creditul Imobiliar” de la o DAE de 13.4% in octombrie la 13.1% acum, in timp ce suma totala ce trebuie returnata a scazut de la 649.945 la 638.860. Creditul imobiliar si creditul ipotecar de la CEC se situeaza astfel pe locul doi in top, urcand de pe trei la inceputul lui octombrie.

Dobanda medie a ofertelor prezente pe conso.ro a fost de 16.1% in octombrie, 16.6% in noiembrie, acum fiind de 16.7%. Au ieftinit bancile creditele ipotecare in lei in ultimele luni? Raspunsul este evident si are o stransa legatura cu ceea ce scriam aici.

Topul celor mai ieftine credite in euro

In urma cu doua luni, cel mai ieftin credit ipotecar in euro (fara ofertele din Prima Casa) era oferit de ING – DAE 6.4% si o suma totala de returnat de 97.000 de euro in 25 de ani pentru un credit in valoare de 50.000 de euro. Acum, acelasi credit are o DAE de 7.9%, iar suma ce trebuie returnata a crescut la 110.500 euro, astfel ca ING cade pe locul 1 pe locul 7.

Cel mai ieftin credit ipotecar din punctul de vedere al sumei ce trebuie returnate este oferit acum de BRD prin creditul Habitat – 99.693 de euro, iar DAE este de 7.06%. Pe de alta parte, creditul Casa-Euro de la Volksbank are cea mai mica DAE, respectiv 6.96%, dar suma totala ce trebuie returnata este de 103.094 euro.

Pe locul trei se situeaza Creditul pentru casa de la Banca Romaneasca – DAE 7.42% si o suma totala de returnat de 106.195 de euro.

Daca in cazul creditelor in lei, DAE medie a crescut, in cazul creditelor in euro, DAE medie la ofertele prezente pe Conso a scazut de la 9.8% in octombrie, la 9.5% in noiembrie si 9.3% in acest moment, ceea ce inseamna practic 8% peste Euribor la 6 luni.

Exceptand programul Prima Casa, piata creditelor ipotecare pare inghetata si nu da semne ca s-ar dezgheta prea curand, am scris despre asta aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

marți, 29 decembrie 2009

Cristian Orgonaş: Restanţele la creditele în valută: +40% în ultimele două luni. Se apropie sezonul executărilor silite?

Numarul restantierilor

In octombrie, numarul celor care aveau restante mai mari de 30 de zile la plata ratelor a scazut usor fata de septembrie, de la 648.970 la 645.201 persoane, aceasta fiind prima reducere a numarului restantierilor din martie 2009.Cum se explica aceasta reducere, mai ales in conditiile in care tot in octombrie, numarul somerilor a crescut cu aproape 29.000 de persoane? Cel mai probabil, scaderea numarului restantierilor a fost determinata de rescadentarea unor imprumuturi cu probleme si/sau de externalizarea unor credite neperformante, astfel ca o parte dintre persoanele care pana luna trecuta apareau ca restantieri, acum nu mai apar.

In comparatie cu sfarsitul anului trecut, numarul restantierilor este cu 43% mai mare (+196.000 de persoane), click pe graficul din stanga pentru detalii.

Soldul creditelor restante

Tot astazi, BNR a comunicat situatia creditelor restante la nivel national, iar datele nu sunt tocmai incurajatoare – soldul creditelor restante a crescut in noiembrie cu 811 milioane lei fata de octombrie, ajungand la 8 miliarde lei sau 3.96% din totalul soldului de credite.

Restantele la creditele in lei au crescut cu 182 milioane, ajungand la 4.2 miliarde lei sau 5.2% din totalul creditelor acordate in moneda nationala, iar restantele la creditele in euro au crescut cu 629 milioane lei, ajungand la 3.8 miliarde sau 3.96% din total.

De mentionat ca suma cu care au crescut restantele in noiembrie este cea mai mare de la inceputul crizei, iar cresterea semnificativa a restantelor la creditele in valuta arata ca sezonul executarilor silite in domeniul imobiliar se apropie - multe dintre creditele in valuta fiind ipotecare sau garantate cu ipoteca, iar neplata lor atrage executarea garantiilor de catre banci.

In graficul din dreapta se poate observa evolutia ponderii restantelor in total sold credite (in octombrie si noiembrie, restantele la creditele in valuta au crescut cu 40%!!), iar in cel din stanga se poate observa evolutia lunara a soldului restantelor in sume absolute (click pe grafice pentru marire).
Procentul de 3.96% cat reprezinta restantele in total sold credite nu ridica inca probleme deosebite bancilor, insa viteza cu care cresc restantele arata ca bancile nu mai pot amana la nesfarsit executarea debitorilor.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ţările care au acordat amnistii fiscale au avut de câştigat. La noi de ce nu se poate?

Olandezii se inghesuie pe ultima suta de metri sa-si recupereze banii dositi in Belgia. De la anul, conditiile amnistiei fiscale se vor inrautati considerabil. De la inceputul anului, 340 de milioane de euro au fost adusi suplimentar la buget.
Numai in ultimele saptamani, circa 160 de olandezi declarau zilnic depozite de bani plasate in Belgia, Elvetia sau in paradisuri fiscale. „Majoritatea celor care isi repatriaza banii dispun de bani negri plasati in bancile din Luxemburg, Elvetia sau Belgia”, explica Marcel Homan, purtatorul de cuvant al Fiscului olandez.

Italia, care a introdus si ea masura amnistiei fiscale, a repurtat un veritabil succes. Potrivit ministerului Economiei, 95 de miliarde de euro au fost repatriati. 95 de miliarde!
Franta a procedat si ea la introiducerea amnistiei, dar nu au fost comunicate rezultatele.
Ca unul care a propus din iulie 2009 introducerea unei masuri similare, stau si ma intreb de ce la noi nu se poate? Sunt convins ca s-ar intoarce bani frumosi in economie. Totul e sa se vrea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Guvernatorul Băncii Naţionale a Elveţiei va părăsi definitiv instituţia

Guvernatorul Bancii Nationale a Elvetiei, Jean-Pierre Roth, va parasi la finele acestui an institutia pe care o conduce, dupa 9 ani de sefie. Numirea lui in 2001 a fost o adevarata surpriza, contracandidatul sau de atunci, Bruno Gehrig, fiind sustinut de media si de politicieni.
Foarte apreciat de bancherii lumii si de economisti, Roth e un tip foarte discret, refuzand oferte consistente pentru a-si scrie memoriile. Deviza lui? „Fa-ti treaba ca lumea si pe urma dispari!”
Pacat ca in alte parti deviza asta zgarie urechile…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cât costă infidelitatea lui Tiger Woods? Între 5 şi 12 miliarde dolari

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea California Davis, scandalul in care a fost implicat Tiger Woods a generat o scadere medie de 2.3% a valorii de piata a companiilor care l-au sponsorizat, ceea ce inseamna pierderi de pana la 12 miliarde dolari pentru actionari.

Cum s-a ajuns la aceasta cifra? S-a analizat evolutia la bursa a celor opt sponsori majori pe care Woods i-a avut, luandu-se in considerare primele 13 zile de tranzactionare de dupa 27 noiembrie (data accidentului).

Mai departe, s-a comparat evolutia actiunilor celor opt companii atat cu evolutia generala a pietei, cat si cu evolutia actiunilor celor mai apropiati concurenti si astfel s-a ajuns la o diferenta de 2.3% intre capitalizarea actuala si cea potentiala.

Conform acestor calcule, Accenture, Gillette si Gatorade au pierdut intre 2 si 3% din valoarea de piata, iar Pepsi si Nike au pierdut peste 4%, actionarii Nike spre exemplu, fiind mai saraci cu $1.3 miliarde.

Morala? Un sportiv celebru poate aduce sponsorilor o gramada de bani (nu degeaba Woods castiga $90 mil/an doar din sponsorizari) dar atunci cand apre o surpriza de acest gen, este posibil ca pierderile sa fie pe masura. Iar in cazul de fata, se pare ca asa s-a intamplat.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Tensiunea din piaţa monetară complică revenirea activităţii de creditare în moneda naţională

„Moneda nationala s-a apreciat usor in sedinta de ieri, inchizand ziua la 4,2060/EUR. In mod interesant evolutia monedei nationale a fost asemanatoare cu cea din sesiunea precedenta, desi leul urma o traiectorie de apreciere aceasta a fost inversata odata ce s-a apropiat de nivelul de 4,19/EUR. Aceasta evolutie creste probabilitatea ipotezei unei interventii valutare a BNR ce ar avea ca scop recuperarea rezervelor valutare utilizate in trecut la protejarea leului. Avand in vedere mediul international aparent favorabil activelor cu risc din aceasta dimineata este posibil ca leul sa continue sa se aprecieze. Insa nu este exclus ca apropierea de pragul de 4,19/EUR sa declanseze inca o corectie.
Presedintele PSD a fost citat ieri spunand ca o misiune FMI va vizita Romania incepand cu 21 ianuarie.

ANRE a anuntat majorarea preturilor la energie electrica cu pana la 4% incepand cu 1 ianuarie. In cazul in care acesta crestere va fi resimtita in intregime de catre populatie majorarea ar putea adauga 0,2pp la rata lunara a inflatiei din luna respectiva. Desi s-a anuntat ca pretul gazelor va ramane neschimbat credem ca este posibil ca si acesta sa fie majorat avand in vedere ca acesta a inregistrat o scadere la mijlocul anului acesta, probabil pe fondul anului electoral. Datele publicate ieri de catre banca centrala au indicat o reducere a vitezei de crestere a creditului acordat sectorului privat de la 4,2% la 2,9% YoY in noiembrie, in linie cu asteptarile noastre de 3,1%. Diferenta principala fata de prognoza noastra a fost vizibila in cadrul creditelor in RON pentru corporatii. Acestea au inregistrat o evolutie buna (MoM%), ce este sustinuta de evolutia pietei monetare cat si de efectul de baza favorabil. Avand in vedere ca ratele de dobanda interbancare au inregistrat cresteri in decembrie, pare putin probabil ca acesta performanta sa fie repetata.

Atat timp cat presupusa strategie a bancii centrale de a proteja moneda nationala continua sa fie implementata, tensiunea ce rezulta in piata monetara complica revenirea activitatii de creditare in moneda nationala.

Piata monetara a fost relativ neschimbata, ratele de dobanda pe termen scurt continuand sa se tranzactioneze in apropierea ratei Lombard de 12%. Continuam sa ne asteptam la o evolutie statica a acestora insa pare posibil ca acestea sa inceapa sa se detensioneze incepand cu saptamana viitoare. MF a vandut ieri 0.8mld RON certificate de trezorerie 6M la 10%, in linie cu asteptarile noastre. Desi suma emisa o depaseste pe cea anuntata initial, nu ne grabim sa interpretam aceasta ca un semnal pozitiv deoarece MF a reusit sa refinanteze platind randamentul deja obisnuit de 10% numai 4,6mld RON din cele 5mld RON ce ajungeau la scadenta luna aceasta”, se arata in raportul financiar zilnic al ING

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Un fleac. M-a ţepuit vecinul meu, nea Puiu, taximetrist la Speed Taxi

Nea Puiu e vecin de strada cu mine. Eu stau pe Ciceu, el pe Aliorului, care da din Ciceu. El la numarul doi, eu la numarul unu.
Ieri am fost sa anulez doua bilete de tren, intrucat probleme medicale nu`mi permit sa merg de Revelion in nordul Moldovei, unde aveam rezervarile facute.

Mergem la Agentia CFR cu taxiul lui, anulez biletele si ne intoarcem spre casa. In drum, la Mega Image`ul de pe Aliorului, ii spun sa ma astepte sa iau niste apa plata, ca nu mai aveam acasa. Cursa era 20 de lei. Cum nu aveam marunt, ii las 50 de lei si intru in magazin. Nea Puiu ii pune pe bord, fara sa scoata o vorba.
Nici nu dau bine sa intru, ca nea Puiu al meu demareaza in tromba si pleaca. Ma intorc sa`i fac vreun semn, da` nu mai aveam cui. In fine, zic, sa se bucure de aia 30 de lei, daca atata il duce mintea si hotia.
Azi dimineata ies sa iau niste medicamente. In statia de autobuz, cine astepta clienti? Nea Puiu, citind ziarul. Ma gandesc ..sa ma duc oare sa`i bat obrazul, sa nu ma duc…? Pana la urma imi zic ca cineva trebui sa ii spuna ca e magar si hot. Ma duc la masina, el ma vede, tresare si deodata imi zambeste. Il intreb daca i se pare corect sa fuga cu banii. Tace, se uita cand la strada, cand la trecatori sperand probabil sa il ocupa careva… Pana la urma cu un zambet larg pe fata, gaseste explicatia hotiei. “Credeam ca acolo ramaneti pana tarziu si eu aveam treaba”, zice.
L`am lasat in plata Domnului si m`am dus sa imi iau medicamentele. Nea Puiu lucreaza la Speed Taxi. Daca toti asa procedeaza, e trist. Va rog eu, aveti mila de oamenii aia. Daca ii vedeti prin oras, dati`le cate un leu fara sa va suiti in taxiurile lor. Macar asa, poate ii ajutam sa nu`si jefuiasca clientii. La multi ani nea Puiule!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Directorul general al Santander condamnat pentru că şi-ar fi fraudat clienţii

Tribunalul din Barcelona l-a condamnat luni pe Alfredo Saenz, directorul general al celui mai mare grup bancar spaniol- Santander, la 6 luni de inchisoare pentru denunt calomnios, scrie presa spaniola.

Saenz a pledat vinovat pentru a scapa de incarcerare (pedeapsa este comutata in inchisoare cu suspendare in cazul pedepselor mai mici de doi ani) si va plati o amenda de circa 9000 de euro, plus 100.000 de euro, daune morale uneia din victime.
Faptele pentru care Saenz a fost condamnat s-au petrecut in 1994, pe cand acesta conducea o filiala a Santander. Saenz, alaturi de inca 3 inalti functionari bancari, au fortat 4 clienti ai bancii sa achite o datorie fictiva de 3,6 milioane de euro. Oficialii Santander au declarat ca vor face recurs, iar cel implicat a refuzat orice comentariu.

Alfredo Saenz, in varsta de 67 de ani, conduce Santander din 2002, de la plecarea charismaticului Emilio Botin. Este foarte probabil ca el sa fie inlocuit din functie, legea spaniola fiind foarte clara in situatiile in care un sef de banca este acuzat de un Tribunal de fapte penale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

luni, 28 decembrie 2009

Dan Popa: Topul declaratiilor din zona bancara, dovedite a fi de Gâgă

* In urma intalnirii din ianuarie dintre ministrul Finantelor Gheorghe Pogea si guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu, s-a stabilit ca bugetul pe 2009 trebuie sa asculte de ipoteza unei cresteri economice de 3,5% si de un deficit bugetar, de 1,7-2% din PIB.
Ulterior s-a demonstrat cat de aiuristice calcule au facut atat BNR cat si M. Finantelor. Bugetul, tampit, nu a ascultat nici de Isarescu, nici de Pogea.

*BNR mizeaza pe o crestere economica anul acesta, desi FMI avertizeaza ca va fi recesiune. Economia romaneasca ar trebui sa creasca anul acesta, deoarece este mai putin dependenta de exporturi, potrivit reprezentantilor BNR.Tot un oficial din BNR spunea ca daca vreo tara va avea crestere economia in 2009, Romania va fi. Iara daca noi nu vom creste, nimeni nu va creste! Ei, pe dreaq!

* Guvernul intentioneaza sa grabeasca procesul de adoptare a monedei unice europene, existand chiar o strategie in acest sens, potrivit premierului Emil Boc. “Ar trebui sa grabim aderarea la zona euro. Este si in atentia Guvernului acest lucru si exista o strategie pentru accelerarea intrarii in zona euro inainte de 2014″, a spus Boc. Asta a fost una din muuuultele iesiri ale lui Boc, raul cel mai mic, vorba catavencilor. Omul habar nu are ce e aia adoptare prematura a euro, da`i place sa atraga atentia

*Ghetea, seful bancherilor:” Relansarea creditului imobiliar in Romania ar putea avea loc in maxim un an de zile”. „Intr-o perioada de pana la un an, estimez o revigorare a creditului in sectorul imobiliar, care isi va relua cresterea”, a declarat Radu Gratian Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor (ARB) si al CEC Bank.Declaratia a fost facuta in februarie. Mai avem putin pana la relansarea ipotecarului. Feriti, ca se relanseaza

*Isarescu:”Nu avem nevoie de credit de la FMI. Avem lichiditate, avem rezerve suficiente” No comment

*”Datele prezentate de ministrul finantelor Gheorghe Pogea privind luna aprilie arata un prim semn al relansarii economice, a declarat ieri vicepremierul Dan Nica, dupa sedinta coalitiei.Pogea probabil se referea la unu aprilie….

* Economia a raspuns „foarte bine” la criza financiara in primele trei luni ale anului, rezultatele fiind cu mult peste asteptari, a declarat guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu. „Ce s-a intamplat in primele trei luni din acest an este cu mult mai mult decat ma asteptam. Deci economia a raspuns foarte bine”, a afirmat IsarescuInca un raspuns din asta foarte bun si crapam cu toti

*Guvernul ar putea sa impuna un impozit suplimentar, de tipul “Robin Hood”, bancilor cu actionariat strain, daca nu vor mentine nivelul finantarilor in Romania, a avertizat premierul Emil Boc. La cateva luni dupa declaratia de razboi, Guvernul mergea la cersit bani de la banci ca sa achite salariile si pensiile.

*Vergil Stoenescu, membru in CA al BNR „ Stiti ce probleme sunt la Banca Carpatica. Sa dea Dumnezeu ca sa nu…sa avem probleme cu Banca Feroviara! Problema aceasta a acumularii capitalului este o chestiune fundamentala, fundamentala…”Daca nici astea nu sunt declaratii idioate, tampite, cretine, inseamna ca dl. Stoenescu stie ceva mai mult. Da` daca nu e asa cum graieste el, de ce dracului nu isi da demisia?

*Calculele arata clar ca in 2009 va fi o noua crestere economica in Romania, iar aceasta poate incetini de la 9 la suta in 2008 la 4-5 la suta, insa nu va fi sub zero, a declarat Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Bancii Nationale. La, la, la, la

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Impactul “primei case” asupra evoluţiei soldului creditelor ipotecare

Desi nu a avut succesul scontat, programul Prima Casa a reusit totusi sa dezghete intr-o oarecare masura piata imprumuturilor acordate de banci pentru cumpararea de locuinte, soldul total al acestui tip de credite crescand cu 6.8% in perioada septembrie - noiembrie, de la 22.45 la 23.99 miliarde lei.

In primele 11 luni din 2009, soldul creditelor ipotecare acordate in euro s-a majorat cu 17.4% (60% din aceasta crestere a venit insa in ultimele 3 luni), iar cel al creditelor ipotecare in lei s-a majorat cu 4%, datele complete mai jos, click pe grafic pentru marire.


De remarcat ca garantiile acordate stat pana la sfarsitul lunii noiembrie au totalizat aproximativ 400 de milioane de euro, dar soldul creditelor ipotecare a crescut cu mai putin (~360 mil euro), ceea ce inseamna ca fara acest program, bancile abia ar fi putut sa mentina soldul constant.

Mai mult, cu tot ajutorul programului guvernamental, soldul creditelor acordate in lei a scazut cu 1.3% in ultimele 3 luni, insa in cifre absolute, aceasta scadere este minora daca luam in considerare faptul ca aproape 80% din credite se acorda in euro.

O sa scriu un articol mai amplu despre Prima Casa la inceputul lunii ianuarie

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Economiştii trebuie să se bazeze pe cifre?!

Cu doar câteva zile înainte de intrarea în vacanţă, seara târziu, într-o universitate aproape pustie, îmi întâlneam masteranzii la seminarul de „Economie monetară comparată” (Nu, studenţii nu mă aşteptau fiindcă sunt vreun profesor apreciat în mod particular, ci pentru că doar un maniac ca mine îi putea chema taman atunci, pe viscol, la un debate cu participare obligatorie!) Una dintre studente mi-a spus la un moment dat că găseşte dificil să stăpânească noianul de cifre şi date statistice – presupusă calitate a unui bun economist – dând ca exemplu cartea mea. Ceea ce mi-a oferit un bun prilej pentru o „paranteză” mai lungă despre menirea economistului. I-am replicat că eu însumi mă consider unul dintre cei mai slabi memoratori de cifre (şi nu numai) din lume.

Nu sunt în stare să redau cifrele pe care le prezint la cursurile predate (cine mai ştie care a fost ţinta de inflaţie anul trecut?!) la doar câteva zile după ce am predat cursul respectiv; nu am reuşit să memorez alt număr de telefon decât cel propriu; cu greu am reţinut numărul de înmatriculare al propriei maşini (ţin minte, ca exemplu amuzant, că la un moment dat portarul m-a oprit pentru a-mi cere câteva informaţii necesare permisului de parcare, inclusiv numărul de înmatriculare, iar eu era cât pe-aci să cobor din maşină şi să mă duc în faţa capotei motorului pentru a-l citi!), folosesc aproape acelaşi password pentru toate website-urile care îmi cer acest lucru de frică să nu îl încurc; îmi amintesc un alt fapt amuzant petrecut în facultate, la examenul de istorie economică, când profesorul îmi cerea să precizez anul în care s-au petrecut anumite evenimente predate, iar eu îi răspundeam invariabil „Pe la mijlocul secolului al XVII-lea” sau „În ultima parte a secolului al XIX-lea”; sau că am fost incapabil să învăţ la „Comerţ internaţional”, însă am luat o onorabilă notă 8 graţie doamnei asistente (Gabriela Drăgan, actual Decan al Facultăţii de R.E.I la ASE – Mulţumesc mult!) care i-a şoptit profesorului că scrisesem un eseu deosebit la seminar – Mulţumesc doamnă!; PIN-ul cardurilor este o eternă necunoscută, cu o singură excepţie; codurile de interfon la adresele pe care le frecventez le aflu întotdeauna dând în prealabil un telefon locatarului ş.a.m.d.

Menţionez că am acest defect în ciuda pasiunii pentru matematică, pe care am moştenit-o de la tatăl meu şi pe care mi-a cultivat-o în timpul liceului senzaţionalul profesor D. M. Bătineţu-Giurgiu (l-am redescoperit recent aici).

Însă nu despre mine vreau să vorbesc. Am folosit această lungă introducere pentru a oferi un răspuns celor care cred că economiştii trebuie să ofere cifre; celor care mă întreabă, mai ales după ce au citit ultimul capitol al cărţii mele, pe ce mă bazez în argumentele mele, celor care m-au întrebat dacă am făcut vreo evaluare cantitativă înainte de a susţine, de pildă, reducerea cotei unice la 10%. Tuturor acestora le răspund: Nu.

Nu, economiştii nu trebuie să se bazeze pe cifre. Şi nu, nu am făcut nicio evaluare înainte de a susţine reducerea impozitării. Pur şi simplu nu cred că este important. Credeţi că cei care au introdus impozitul forfetar au făcut vreo analiză cost-beneficiu? Credeţi că că autorităţile care sunt plătite pentru a face prognoze nu se ghidează după principiul „timpul trece, leafa merge, noi muncim (estimăm) cu spor”? Nu, nu am făcut nicio estimare. Uitaţi-vă la estimările „profesioniste”, în orice domeniu, să zicem creştere economică sau deficit bugetar. Anul acesta previziunile referitoare la creşterea economică au fost revizuite de câteva ori, de la +1% la -9%! Şi atunci despre ce vorbim? Ce importanţă au aceste evaluări?

Dar există un motiv mai important în spatele poziţiei mele anti-cantitative. Vă întreb, incriminarea şofatului sub influenţa alcoolului trebuie să se bazeze pe date statistice? Adică trebuie să vedem câţi dintre cei care beau şi se urcă la volan comit accidente şi cum variază gravitatea accidentelor cu magnitudinea alcoolemiei, să comparăm aceste date cu probabilitatea comiterii unui accident fără legătură cu consumul de alcool şi abia pe urmă să decidem vreo măsură în acest domeniu? Este ridicol.

Este la fel de ridicol să ne întrebăm cum vor varia încasările bugetare, numărul de şomeri şi încasările din accize dacă reducem impozitarea profitului sau a venitului personal. Aceasta măsură este benefică din principiu, nicio analiză statistică nu o poate justifica mai mult decât o face logica economică.

Cu cât presiunea fiscală este mai redusă cu atât încurajăm acumularea de capital şi dezvoltarea. Cu cât economia este mai liberă, cu atât resursele sunt alocate mai eficient. Oare interzicerea violului se bazează pe vreun studiu „de impact” asupra bunăstării sociale? (Chiar aşa, nu e nimeni curios?!) Nu, ci pe respectul drepturilor individuale. Atunci de ce trebuie să avem studii care să justifice reducerea exproprierii?! Analize care să estimeze efectele retrocedărilor sau privatizării? Oare respectul drepturilor de proprietate şi libertăţii persoanei trebuie câştigat cu regresii statistice?

Nu avem nevoie de evaluări pentru a solicita desfiinţarea BNR sau a ministerului turismului. În primul caz eliminăm un monopol, iar monopolul este rău, nu-i aşa economişti dumneavoastră? Nu avem nevoie de studii pentru fundamentarea unei ţinte de inflaţie. Emisiunea monetară discreţionară este nocivă prin definiţie, aşa cum o probează cu vârf şi îndesat experienţa recentă. În al doilea caz vorbim despre o instituţie absolut, dar absolut inutilă într-o economie de piaţă. Aşa cum nu există un minister al frizeriilor nu ar trebui să existe nici unul pentru turism. Nu avem nevoie de evaluări pentru a cere desfiinţarea legii salariului minim sau dezincriminarea consumului de droguri. Cei care susţin prohibiţia muncii sau a drogurilor – ei, nu eu – ar face ei bine să îşi găsească măcar un premiant Nobel care să le valideze pretenţiile!

Economiştii trebuie să se bazeze pe puterea raţionamentului. Cifrele nu pot compensa logica. Ce-i drept, o pot ilustra (de asta public grafice pe acest blog).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Creditul guvernamental şi-a reluat creşterea vertiginoasă

După câteva luni în care a stagnat, pentru motivele pe care le-am explicat, creditul guvernamental şi-a reluat, cum era şi firesc, trendul ascendent. În noiembrie a crescut cu un consistent 19% faţă de luna precedentă, ajungând la un nivel cu peste 5% mai mare decât maximul atins în luna iulie.

Credit guv


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Mi-a răspuns fantoma Romtelecom. Upgrade. S-a rezolvat.

Buna ziua,

Numele meu este Irina Ilie si fac parte din echipa de relatii publice a Romtelecom.

Am vazut postarea http://hymerion.wordpress.com/2009/12/25/alta-scrisoare-deschisa-iubitului-si-neasemuitului-romtelecom/ de pe blogul dumneavoastra si ne-am bucura daca ne-ti da ocazia sa rezolvam situatia pe care o descrieti. Pentru a putea investiga, avem nevoie de numarul de fix pe care este instalat ADSL-ul si de un numar de contact al dumneavoastra.

Multumim si va uram sarbatori fericite,

Irina Ilie
Public Relations
PR Specialist
Phone: +40 21 400 41 23
irina.ilie@romtelecom.ro

Grivco Building
1B Garlei Str, District 1
013721, Bucharest

La numarul indicat, la care am sunat, bineinteles ca nu raspunde nimeni. Irina Ilie, daca existi cu adevarat, arata`te. Modemurile cazute vor sa te vada.

Intre timp m`au sunat si oamenii de la Romtelecom si d`soara Irina. S`a rezolvat

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: O mişcare stranie a leului

“Moneda nationala s-a depreciat in ajunul Craciunului catre 4,2085/EUR pierzand aproximativ 100 de puncte. Aceasta a deschis sedinta de joi printr-o miscare de apreciere insa trendul a fost inversat odata ce leul a atins 4,19/EUR. Aceasta miscare nu a fost vizibila si in evolutiile monedelor regionale si pare stranie avand in vedere ca aprobarea in parlament a noului cabinet pare ca ar fi putut avea un impact pozitiv asupra leului.

Astfel, volumele ceva mai reduse ar putea fi motivul acestei evolutii insa nu este exclus ca deprecierea sa fi fost rezultatul unor interventii valutare ce au ca scop recuperarea rezervelor valutare utilizate in trecut la protejarea monedei nationale.
Avand in vedere ca participantii din Londra lipsesc astazi din piata
tranzactionarea va fi probabil dominata de actori locali. Astfel volatilitatea va fi probabil scazuta iar flow-urile comerciale ar putea incetini tendinta de apreciere ce pare probabila avand in vedere evolutia burselor internationale. Din acest motiv credem ca este posibil ca leul sa inregistreze o apreciere modesta astazi.
Ratele de dobanda pe termen scurt au inregistrat o crestere in sedinta de joi deoarece acestea au cuprins si zile din noua perioada de observare a rezervei obligatorii. Acestea continue sa se trazactioneze si astazi in jurul valorilor de 11,5/12% si pare probabil ca tendita de relaxare sa fie lenta in urmatoarele sedinte avand in vedere ca managerii de lichiditate este posibil sa ezite sa plaseze rezervele in exces inainte sarbatorile care urmeaza. MF intentioneaza sa vanda astazi certificate de trezorerie 6M in valoare de 0,5mld RON. Aceasta este ultima licitatie din acest an si pare posibil ca randamentul maxim sa ramana neschimbat la 10%. “, se arata in raportul financiar al ING.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum a evoluat bursa în 2009 şi care sunt perspectivele pentru 2010

Dupa dezastrul din 2008, nu existau prea multi analisti care sa spere ca in 2009 vom asista la o intoarcere a trendului de scadere a cotatiilor la BVB, trend inceput la mijlocul lui 2007 si continuat pana in februarie 2009, moment in care indicele BET era cu 82% mai mic fata de maxim, iar BET-FI scazuse cu 92% – cu alte cuvinte, cine a investit 100 de lei in SIF-uri in iulie 2007, in februarie 2009 mai avea doar 8 lei.

Mai mult, capitalizarea burselor din intreaga lume s-a redus de la $63 de mii de miliarde in octombrie 2007 la $28.7 mii de miliarde in februarie 2009, ceea ce inseamna o scadere de 54.4% - valoarea DJIA era cu 53% mai mica fata de maximul din octombrie 2007, indicele londonez FTSE 100 scazuse cu 47%, iar cel german DAX cu 55%.

Luna februarie 2009 insa, a reprezentat punctul de plecare al unuia dintre cele mai semnificative raliuri bursiere din istorie, in urmatoarele 10 luni DJIA castigand 60%, FTSE 54%, DAX 57%, BET 148% iar BET-FI 204%.

Totusi, aceste cresteri trebuie tratate cu moderatie pentru ca procentele sunt inselatoare - in cazul SIF-urilor spre exemplu, castigul de 90% din acest an vine dupa scaderea de 84% din 2008, ceea ce inseamna ca cine a investit 100 de lei in aceste societati in decembrie 2007, mai avea 16 lei in decembrie 2008, iar cresterea de 90% din 2009 a dus suma la 30.4 lei, cu aproape 70% mai mica decat cea investita initial.

Pentru a compensa o scadere de 84%, este necesara o crestere de peste 500%, adica de 6 ori (!!) – scadererile exagerate din 2008 fiind si motivul cresterilor uriase din 2009.

Cine a cumparat in februarie insa, a castigat in 10 luni echivalentul dobanzii bancare pe cel putin 5-6 ani. Mai jos evolutia din ultimii doi ani a bursei de la Bucuresti.


La ce trebuie sa ne asteptam in 2010?

In cazul BET – indicele care cumulaza cele mai reprezentative 10 companii cotate la BVB, este foarte greu de crezut ca performanta din 2009 va fi repetata, insa nu trebuie sa uitam ca desi a crescut cu 60% in acest an, valoarea sa se afla cu 57% sub valoarea maxima inregistrata in 2007, iar o crestere de 25-30% in 2010 este perfect posibila.

Aceasta crestre insa este conditionata atat de situatia sectorului bancar – Banca Transilvania si BRD au o pondere cumulata de 43.9% in BET – cat si de evolutia economica generala a Romaniei, o crestere a PIB de peste 1.3% cat estimeaza guvernul si o tinere sub control a deficitului bugetar, putand aduce cresteri semnificative pe bursa, fara sa egaleze insa performantele din acest an.

In cazul BET-FI – la fel ca in 2009, SIF-urile pot fi revelatia anului viitor cu conditia ca Senatul sa aprobe ridicarea pragului de detinere la 5% fara sa limiteze drepturile de vot la 1%. Daca acest prag va fi ridicat, este posibil ca aceste societati sa isi dubleze valoarea in 2010.

Evolutia bursei de la Bucuresti este in mare masura dependenta si de evolutia burselor de dincolo (in special de cea americana) iar o evolutie mai putin fericita a economiilor dezvoltate poate trage in jos si bursa romaneasca, indiferent de mersul economiei autohtone.

Cine gandeste pe termen lung insa (3-5 ani), poate profita de cotatiile actuale pentru a cumpara ieftin companii cu potential, fiind foarte probabil ca in urmatorii 4-5 ani sa vedem noi maxime la BVB. Atentie insa cum alegeti companiile in care investiti, pentru ca o crestere a indicilor nu inseamna cresterea tuturor actiunilor care intra in componenta acelor indici.

Unde investim in 2010? O sa scriu maine un articol pe aceasta tema.

PS: mai jos, o comparatie 2008 vs 2009 din punctul de vedere al evolutiilor bursiere. Anul trecut am condus in topul scaderilor, iar anul acesta cresterile nu sunt extrem de mari daca le comparam cu cele inregistrate in alte tari. Sursa: MSCI Barra


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Propuneri de reformare a sistemului de sănătate

Scriam astă vară despre intenţiile ministrului sănătăţii de atunci de a reforma sistemul de sănătate, propunând introducerea coplăţii. De atunci, au căzut guverne şi nimeni nu s-a mai ocupat de sistemul de sănătate. Este evident faptul că acest sistem a avut mult de suferit de pe urma deciziilor extrem de proaste ale guvernanţilor. În primul rând, bugetul asigurărilor de sănătate, gestionat în principal de Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate (CNAS), a fost multă vreme un sac fără fund, din care guvernanţii se puteau "împrumuta" ori de câte ori aveau nevoie la bugetul de stat. În al doilea rând, există şi alte case de asigurări de sănătate, care complică lucrurile. În al treilea rând, contribuţiile la sistemul de sănătate sunt făcute pe baza principiului solidarităţii şi nu al contributivităţii. Cu alte cuvinte, nu contează cât ai leafa, toată lumea plăteşte o cotă procentuală aplicată asupra salariului, dar toţi beneficiază de acelaşi nivel de îngrijire medicală. Nivelul asistenţei medicale oferite unui pacient nu are nicio legătură cu nivelul de cotizare.

Ministerul Sănătăţii are un plan stategic pentru perioada 2008-2010, imposibil de aplicat în condiţiile unei instabilităţi politice accentuate. După cum s-a văzut, nici măcar mult trâmbiţata coplată, care ar fi avut rolul teoretic să îmbunătăţească lucrurile într-o oarecare măsură, nu a apucat să fie aplicată.

Îmi permit, în cele de mai jos, să formulez câteva măsuri, care, în opinia mea, ar avea darul de a asigura o reformă a sistemului de sănătate din România.

1. Casele de asigurări de sănătate existente ar trebui comasate, existenţa altor case în afara CNAS reprezentând o perpetuare a privilegiilor pe care actualul premier clamează că le vrea desfiinţate. În acest moment, există unităţi spitaliceşti care au contract cu diferite case de asigurări de sănătate. Există un spital al justiţiei, unul al SRI şi aşa mai departe. Casa de asigurări comasată ar trebui să încaseze o contribuţie procentuală din salariul minim pe economie, care să ofere un minim de servicii medicale oricărui contributor. Casa de asigurări de sănătate trebuie separată complet de stat, pentru evitarea influenţelor politice şi a arbitrariului.

2. Stabilirea pachetului minim de prestaţii medicale care să corespundă contribuţiei minime. Acest lucru este promis demult, dar nu a fost realizat până acum. În prezent, pacientul vine la spital şi solicită să i se facă tot felul de analize, ajungând la tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară sau dozări hormonale, toate foarte costisitoare, considerând că i se cuvin. Această atitudine a pacienţilor este dată de lipsa pachetului minim de prestaţii medicale ce i se cuvin pentru plata asigurărilor de sănătate.

3. Înfiinţarea unor case de asigurări de sănătate facultative, administrate privat, care să permită oricărei persoane să contribuie cu cât crede de cuviinţă pentru obţinerea unui supliment de asistenţă medicală faţă de pachetul minimal.

4. Coplata poate fi folosită pentru cazurile în care asigurarea de sănătate acoperă doar parţial prestaţiile medicale necesare. În fond, coplata poate funcţiona pe principiul franşizei folosite în asigurări, pentru a descuraja solicitarea abuzivă a unor prestaţii medicale.

5. Refacerea modului de salarizare a personalului medical, în condiţiile în care în prezent se practică un egalitarism demn de perioada dinainte de 1990. Personalul medical ar trebui plătit în funcţie de felul şi numărul procedurilor medicale aplicate. Egalitarismul salarial din prezent încurajează nemunca, în condiţiile în care cei performanţi sunt plătitţi în mod egal cu cei neperformanţi. Mai mult decât atât, medici şi personal medical mediu se angajează la firme medicale private şi lucrează pentru ele chiar în timpul programului de lucru la unitatea medicală de stat.

6. Informatizarea integrată a sistemului sanitar ar elimina personal şi risipa practicată pe scară largă în unităţile medicale. Activităţile repetitive ale personalului administrativ ar putea fi relativ uşor înlocuite de softuri performante. De asemenea, ar putea fi urmărită cantitatea de medicamente şi materiale sanitare consumată pentru fiecare pacient şi concordanţa ei cu ghidurile terapeutice, care trebuie realzate în conformitate cu ghidurile recomandate de asociaţiile profesionale din diferite ramuri ale medicinei şi cu reglementările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

7. Reconsiderarea principiilor prin care se evaluează performanţa managementului sanitar şi interzicerea cu desăvârşire a numirilor managerilor de spital prin decizie politică. Imediat după câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, mulţi manageri de spitale mici din provincie au fost schimbaţi cu reprezentanţi ai clientelei politice.

8. Reglementarea clară a relaţiei cu importatorii şi distribuitorii de medicamente. Aşa cum scriam aici, în alte ţări ale Uniunii Europene, preţurile medicamentelor sunt mult mai mici decât în România. Importatorii şi distribuitorii de medicamente care operează în România preferă să accepte imensele arierate create prin neplata medicamentelor de către spitale în condiţiile în care practică adaosuri comerciale mult mai mari decât în alte ţări.

9. Diminuarea corupţiei din sistemul sanitar ar putea conduce la economii importante. Să ne amintim de cazul lui Şerban Brădişteanu, care a realizat primul transplant cardiac din România, dar care pare a-şi fi însuşit un comision de milioane de euro pentru avizul dat pentru achiziţia unor aparate medicale în sistemul medical penitenciar, în condiţiile în care acest sistem nu avea nevoie de respectivele aparate. Demulte ori, şefii de clinici au ultimul cuvânt în achiziţionarea unor echipamente scumpe, care de multe ori sunt decise în urma primirii unor "comisioane confidenţiale".

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

duminică, 27 decembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Uşor off-topic: Romtelecom, tehnologia şi afacerile

Este uimitoare, pentru cei mai mulţi, şi mai puţin uimitoare, pentru mai puţini, evoluţia Romtelecom pe piaţa românească. Mulţi ani după 1990, Romtelecom era monopol pe piaţa telefoniei fixe. Asta l-a făcut să nu evolueze. A stat liniştit, crezând că nimic rău nu putea să se întâmple. S-a comportat cumva asemănător cu românii consumişti înainte de criza economică. Indiferent prin câte mâini a trecut, compania a rămas încremenită în proiect ani de-a rândul.

Spre exemplu, în 1999, PC-NET, unul dintre pionierii internetului în România, condus de Mihai Bătrâneanu, a introdus primul în Europa centrală şi de est ADSL-ul, tehnologie care permite transmisia prin o pereche de fire telefonice de cupru a datelor, la o viteză foarte mare pentru ceea ce se cunoştea atunci. În speţă, circa 8 Mb/s, faţă de 56 Kb/s, cât putea transmite un modem obişnuit. Evident, transmiterea datelor se făcea pe infrastructura Romtelecom. Aceasta din urmă a reuşit să lanseze comercial tehnologia respectivă de-abia în 2006, deci după nu mai puţin de 7 ani. Lipsă de orientare atât tehnologică, cât şi de business.

În 2003, s-a liberalizat telefonia fixă în România, cum arăta Capital la vremea respectivă. Aveau să vină vremuri mult mai grele şi provocări pe măsură pentru Romtelecom. Destrămarea unui monopol este o mare dramă pentru monopolist. Competitorii aveau să fie mult mai supli şi mai receptivi la tehnologie decât un colos cu picioare de lut. Au apărut foarte mulţi şi Rometelecom a început să piardă progresiv clienţii săi de telefonie fixă. Alţi competitori, pe lângă receptivitatea la tehnologie, au dat dovadă şi de campanii de marketing agresive, cum ar fi cazul RCS & RDS.

Neavând ce face, Romtelecom a trebuit să se adapteze şi a început să investească masiv pe segmente noi: furnizare de servicii Internet fixe şi mobile, televiziune prin satelit, IPTV şi, nu în cele din urmă, Voice Over IP (VOIP). Cu câteva zile în urmă, mai precis pe 21 decembrie 2009, Romtelecom a lansat serviciul VOIP preplătit şi a decis să ofere un credit de 3 € pentru cei înscrişi până la 15 ianuarie 2010.

Întrucât sunt un vechi utilizator al telefoniei VOIP, familie din care face parte Skype şi multe alte servicii ale unor furnizori români şi străini, am decis să încerc acest nou serviciu. Având un telefon VOIP şi aflând cu satisfacţie că Romtelecom permite accesul la telefonia VOIP şi de pe astfel de echipamente (nu toţi furnizorii permit acest lucru), am încercat să configurez telefonul pentru a folosi serviciul. A fost un chin să-l configurez, deşi, în general, este o operaţiune facilă dacă ai servicii de la un furnizor profesionist. Am încercat să capăt asistenţă de la Romtelecom, prin serviciile generaliste, întrucât nu au un serviciu de asistenţă specializat pentru telefonie VOIP. Am fost plimbat între 6-7 operatoare care nu ştiau decât tipuri de abonamente şi nimic altceva. În cele din urmă, am dat un mesaj pe contul de Twitter al lui Clicknet, divizia de Internet a Romtelecom. Am fost sunat după o zi sau două de un reprezentant Romtelecom care măcar ştia cu ce se mănâncă tehnologia respectivă.

Îi comunic Romtelecomului cât de bine funcţionează serviciul lor de telefonie VOIP preplătit printr-un telefon care foloseşte protocolul SIP:


Către De la
Romtelecom da da
RDS da nu
Vodafone nu da
Orange nu da


Mi-a promis profesionistul despre care scriam mai sus că mă sună azi puţin după ora 15. Au trecut patru ore şi jumătate şi m-a sunat pe mine cum v-a sunat şi pe voi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Fondurile europene dăunează progresului economic

Sunt în vacanţă la Bran. Azi m-am plimbat pe lângă mai multe vile impozante – pensiuni de 4 margarete construite din fonduri europene. Le putem spune lejer muzee. Poate pentru a compensa impresia dezolantă a parcărilor goale, unii proprietari au început să posteze tăbliţa cu meniul zilei la marginea drumului, doar-doar o mai pica vreun client.

Există vreo legătură între aceste pensiuni şi dezvoltarea României? Niciuna. Fără îndoială, construcţia pensiunilor a condus la creşterea prosperităţii unora – a celor (iniţiaţi) care au câştigat fonduri nerambursabile pentru “dezvoltarea turismului” Dar putem spune, pentru acest motiv, că au condus la creşterea prosperităţii generale a societăţii? Nu. Accesarea fondurilor europene nu a făcut decât să redistribuie avuţia existentă. Dovada cea mai simplă constă în faptul că “investiţiile” finanţate din bani publici sunt risipă pur şi simplu: bani aruncaţi pe construcţia de “piramide moderne”, cu scop pur estetic, dar fără finalitate economică.

Cui servesc “investiţiile” subvenţionate de UE? Nimănui, cu excepţia proprietarilor acestora, care s-au trezit că le-au răsărit peste noape ditamai vila în curte. Nu există cerere reală pentru aceste servicii turistice. Dacă ar fi fost cerere, atunci investiţiile în turism ar fi fost rentabile pe bază pur privată, adică ghidate exclusiv de criteriul profitului. Însă nu aşa stau lucrurile.

Mai mult, investiţiile publice duc la sărăcirea restului populaţiei, pentru că presupun o deturnare de avuţie. Pentru construcţia vilelor SAPARD a fost nevoie de ciment, fier beton, lucrători etc. – adică, factori de producţie. Aceste resurse au fost retrase din activităţi alternative, care s-ar fi dezvoltat natural în absenţa “stimulentelor” exercitate de fondurile europene. De fapt, programele europene nu reprezintă decât un caz particular de subvenţionare. Iar dacă înţelegem că subvenţionarea nu poate duce niciodată la creşterea bunăstării generale, pentru că reprezintă doar redistribuirea averii de la Ion către Vasile, atunci ne lămurim şi în privinţa efectelor SAPARD.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: 2009 – un an excelent pentru fondurile mutuale

Pentru industria fondurilor mutuale, 2009 a fost cel mai bun an de dupa prabusirea FNI in 2000 – numarul investitorilor a crescut de la 90.000 in decembrie 2008 la 159.000 in noiembrie 2009 (250.000 daca adaugam si investitorii in fondurile inchise), iar activele au crescut si ele de la 255 de milioane la 732 mil euro (763 inclusiv fondurile inchise).

Spre comparatie, in aprilie 2000, numarul romanilor care au investit in fonduri mutuale era de 379.000, dintre care 80% aveau banii investiti la FNI si presupunand ca in 2010 fondurile mutuale vor atrage acelasi numar de investitori ca in 2009, inseamna ca a fost nevoie de 10 ani pentru ca socul generat de mega-escrocheria FNI sa fie depasit.

In graficul de mai jos poate fi observata evolutia acestei industrii din 2000 incoace – cifrele pe 2009 includ si fondurile inchise (later edit – pentru a nu distorsiona imaginea de ansamblu, am modificat graficul luand in considerare doar evolutia fondurilor deschise de investitii)


In acest moment, pe piata activeaza un numar de 51 de fonduri deschise de investitii cu grade diferite de risc, calculate in functie de investitiile pe care fondurile le fac:

1. Fonduri monetare - investesc banii investitorilor in certificate de trezorerie si depozite bancare, riscul fiind minim insa nici randamentele nu sunt spectaculoase. In 2009, cele 5 fonduri monetare au obtinut un randament mediu ponderat de 14.3%, activele cumulate se ridica la 414 milioane euro iar numarul investitorilor este de 60.800.

Acest tip de fonduri au o cota de piata de 58% din totalul pietei fondurilor mutuale, ceea ce inseamna ca aversiunea la risc a investitorilor este destul de mare.

2. Fonduri de obligatiuni/instrumente cu venit fix – sunt practic simulare cu fondurile monetare, insa investesc mai multi bani in obligatiuni. Riscurile sunt mici, dar ceva mai mari decat in cazul fondurilor monetare pentru ca firmele in ale caror obligatiuni investesc pot sa dea faliment si astfel banii sunt pierduti.

Valoarea activelor este de 172 milioane de euro, randamentul mediu ponderat obtinut in 2009 a fost de 14.1%, iar numarul investitorilor este de 24.500

3. Fonduri diversificate (mixte) - filosofia de investitii a acestor fonduri este sa maximizeze castigurile mentinand in acelasi timp un grad de risc acceptabil, dar mai mare decat al fondurilor mentionate anterior.

Banii sunt investiti atat in depozite bancare si obligatiuni cat si pe piata de capital (in actiuni), iar randamentul mediu obtinut in 2009 a fost de 19.5%. In ceea ce priveste numarul investitorilor in acest tip de fonduri, acesta este de 48.000, valoarea activelor fiind de 61 milioane euro.

De mentionat ca anul trecut, randamentul mediu a fost negativ (-25%) ceea ce inseamna ca inca nu s-au recuperat pierderile din 2008.

4. Fonduri de actiuni - sunt cele mai riscante dar aduc si cele mai mari randamente, astfel ca in 2009, castigul mediu a fost de 60.6%, castig care nu compenseaza insa scaderea de 67% inregistrata in 2008.

Atentie insa – cu cat fondul este mai riscant, cu atat orizontul de timp pe care ne planificam investitia trebuie sa fie mai mare – daca in cazul fondurilor monetare putem sa investim pe termen de cateva luni, in cazul fondurilor pe actiuni este bine sa investim pe o perioada de cel putin 3 ani, preferabil 5 ani.

Mai jos randamentele inregistrate de diferitele tipuri de fonduri in comparatie cu inflatia, depozitele bancare si evolutia cursului leu/euro.

Se pare ca incet, incet intram si noi in randul lumii civilizate din punctul de vedere al atitudinii fata de investitiile in fondurile mutuale – ungurii au investit aproape 10 miliarde in fonduri, iar polonezii 30 de mld euro.

Sursa datelor: kmarket.ro

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

vineri, 25 decembrie 2009

Bogdan Glăvan: România 1989-2009: două decenii de inflaţie, hiperinflaţie, desinflaţie, reflaţie şi stagflaţie

Ştiu că pentru mulţi sună incredibil, dar mai întâlnesc încă oameni care mă întreabă: cum, Banca Naţională tipăreşte şi acum bani? Bineînţeles, banca centrală este producător monopolist de monedă şi atunci face ce ştie mai bine: tipăreşte în neştire monedă. În ultimele două decenii BNR a tipărit masiv monedă, multiplicând numărul leilor care existau în 1990 de 3500 (trei mii cinci sute)de ori. La definiţia leului de astăzi, în 1990 masa monetară M1 – adică numerarul în circulaţie plus banii publicului din conturile curente – însuma doar 24 de milioane lei. Întreaga masă monetară, echivalentă astăzi cu mai puţin de 6 mil. euro, ar reprezenta banii de buzunar ai oricăruia din celebri moguli dâmboviţeni. Însă pe atunci reprezenta toate rezervele băneşti din economia comunistă.

Masa monetara bun

Încet-încet – sau, mai bine-zis, pe fast-forward – Banca Naţională a dublat, apoi triplat, apoi înzecit şi însutit această cantitate de bani. Drept urmare, nivelul preţurilor a crescut aproape proporţional, de circa 3500 de ori.
Preturile bun 2

Întreaga expansiune monetară s-a reflectat în creşterea preţurilor (inflaţie). Nu cred că există o probă mai bună în favoarea denaţionalizării monedei şi abolirii monopolului în producţia monetară. Cei care cred în meritele politicii monetare trebuie să privească graficul de mai jos. Inflaţia este un fenomen monetar, deşi de-a lungul timpului felurite explicaţii au fost vânturate pentru a abate atenţia publicului de la adevăraţii responsabili pentru inflaţie: seceta şi anul agricol prost, războiul din fosta Iugoslavie, scumpirea petrolului ş.a.
Masa monetara log

Ca fapt divers, este uimitor cum unele preţuri de astăzi reflectă rapoartele de schimb din perioada comunistă. De pildă, în 1989, o Dacie costa 80 000 lei, iar salariul minim era de 2000 lei, adică maşina valora aproximativ 40 de salarii minime. În 2009, la un nivel al preţurilor de 35 de ori mai mare, raportul dintre preţul Loganului şi salariul minim se păstrează!

Anii 1992-1993 reprezintă, poate, cea mai neagră perioadă a „managementului” monetar post-decembrist. Turarea tiparniţei de bani a transformat necesara ajustare a preţurilor într-o nefastă şi păguboasă hiperinflaţie. Scăderea valorii leului într-un ritm anual de 200-300% a dus la prăbuşirea încrederii în moneda naţională şi la abandonarea ei, practic, de o parte importantă a populaţiei. Este demn de remarcat că nivelul maxim al ratei dobânzii a urcat doar până la 70-80%, cu alte cuvinte s-a înregistrat o rată reală a dobânzii puternic negativă, ceea ce a generat sărăcirea masivă a unei largi pături sociale.

Derapajul tot mai evident pe panta hiperinflaţiei a forţat autorităţile monetare să corecteze politica monetară începând cu sfârşitul anului 1993. BNR a sporit drastic rata dobânzii de refinanţare şi, relativ curând, rata dobânzii practicată de bănci (aproape 100% în primăvara lui 1994) a ajuns real pozitivă. Evoluţia dobânzilor a stopat retragerile masive de lei din bănci şi a calmat creşterea preţurilor şi degringolada cursului de schimb. Din păcate, după mai puţin de un an, firava tendinţă de „stabilizare macroeconomică” a devenit foarte repede ameninţată de „relaxarea politicii monetare”.

În 1995, BNR a pompat în economie cantităţi uriaşe de lichidităţi profitând de apatia anticipărilor inflaţioniste ale populaţiei. Creşterea masei monetare cu peste 70%, în timp ce nivelul preţurilor a sporit doar cu 28%, a fost denumită eufemistic „remonetizare”. În realitate, „remonetizarea” a însemnat acordarea de lichidităţi întreprinderilor de stat neperformante, ceea ce a permis creşterea PIB „real” – de fapt, a producţiei sectoarelor energofage, a stocurilor şi a importurilor. De asemenea, trebuie remarcată o altă justificare pentru umflarea ofertei de bani, anume salvarea de la prăbuşire a băncilor Credit Bank şi Dacia Felix (pentru aceasta, BNR a pompat în cele două bănci aproape 400 de milioane de dolari).

În ciuda crizei din 1999, publicul a refuzat ideea de a fi întreprins un pas mai clar în direcţia liberalizării monetare, la fel cum a respins luarea unor măsuri radicale privind reforma economică în general. De exemplu, dezbaterea – firavă, de altfel – dintre susţinătorii autorităţii politice care au refuzat să predea „armele” politicii monetare şi partizanii – extrem de puţini la număr – ai consiliului monetar Bulgarian style a demonstrat elocvent că societatea românească nu a fost pregătită să abandoneze iluziile electorale fabricate şi vândute de clasa politică, în ciuda falimentului sistematic al acestora. Rezultatul a fost reinflamarea inflaţiei, care a ajuns în 1999 la 54,8 de la 40,6% în anul anterior şi păstrarea palmaresului de economie cu cea mai ridicată rată a inflaţiei dintre toate economiile vecine, care experimentau trecerea de la socialism la capitalism.

Un alt moment marcant al politicii monetare din ultimii ani constă în denominarea monedei naţionale („tăierea” a patru zero-uri de pe bancnote). Facerea „leului greu” a fost prezentată şi susţinută pe motiv că va contribui la scăderea ratei inflaţiei, va uşura calculele economice şi va apropia – ca valoare – leul nou de moneda unică europeană. În ultimă instanţă, denominarea nu a fost altceva decât un mijloc intervenţionist pentru atingerea, îndoielnică, a unui obiectiv dificil de apreciat: diminuarea anticipărilor inflaţioniste. Încercarea de a tempera inflaţia prin recursul la resorturile psihologice ale publicului a oferit mai degrabă măsura incapacităţii autorităţii politice de a se abţine de la deschiderea robinetului cu bani. Denominarea nu a constituit, astfel, nicio garanţie împotriva inflaţiei viitoare; din contră, ea a reprezentat un instrument perfid de perpetuare a erorii colective că moneda etatistă poate fi sănătoasă.

În fine, exact când se credea că România a intrat pe un făgaş inflaţionist clar, autorităţile monetare au produs al doilea boom post-revoluţionar (primul fiind cel din perioada guvernării Văcăroiu), incomparabil ca magnitudine şi, deci, din punctul de vedere al distorsiunilor provocate, cu cel dintâi. Sarcina lor a fost foarte uşoară: nu au trebuit decât să ţină cursul de schimb într-o „flotare impură” (dirty floating), adică cvasi-fix, şi toată inflaţia meşterită de statele dezvoltate s-a infiltrate în economia noastră. Avalanşa de credit extern – socotită pompos “intrări de capital” – a urcat PIB-ul pe culmi… chineze, după care, când anticipările inflaţioniste globale au devenit realiste iar creditul a secat, a trebuit să dăm cu nasul de legile economice: nicio ţară nu poate prospera prin producţie de bani (credit)

Aşa am ajuns în stagflaţie – concept pe care nu l-am auzit vehiculat prin discursurile oficialităţilor, probabil pentru că, vorba unui şugubăţ, “zgârie esteticul”. Dar despre asta este vorba: creşterea şomajului concomitent cu creşterea preţurilor se numeşte stagflaţie (studenţii o învaţă în anul I de facultate) – încă o dovadă a falimentului politicii monetare de inspiraţie keynesiană.

Dacă în două decenii stupid people nu au fost în stare să înţeleagă mecanismele politice ale producţiei de bani, poate vor învăţa mai multe în 2010.

Acest text include şi câteva paragrafe din cartea “Economia de piaţă. Fundamentele instituţionale ale prosperităţii“, coord. C. Marinescu. O variantă revizuită este în curs de apariţie la Editura Humanitas. Cei interesaţi de istoria monetară post-decembristă pot citi capitolul dedicat acestui subiect din prima ediţie a cărţii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Altă scrisoare deschisă iubitului şi neasemuitului Romtelecom

Draga Romtelecoame, Preamarite, mai draga

Stiu, sunt carpa ta. Sunt un nimeni. Un rahat cu IP. Nu am stiut niciodata sa iti aduc ofrande si merit din plin sa ma umilesti.
Ieri, telefonul pe care cu ingaduinta mi l-ai vandut la un pret de doua ori mai mare decat in cataloagele producatorilor, a ramas fara ton. Internetul pe care, in magnanimitatea ta mi l-ai oferit, dadea semne de zapaceala si el. Eram in ajun de Craciun, iar eu aveam 38 febra si frisonam. Stiam ca e o pedeapsa de la tine si recunosc ca, de cate ori treceam prin fata sediilor tale, in loc sa ma tarasc, multumind din rarunchi pentru tot ce faci tu pentru mine ca un vierme ce sunt, eu treceam fara sa te bag in seama. Era normal asadar sa mi`o tragi, Preamarite.

Stiu, la un moment dat te`am sunat de pe mobil. Eram sfios ca o fata mare. Cu glas stins ti`am marturisit ca nu am ton la telefon. Tu, printr-un emisar de la Relatii cu Imbecilii, ai acceptat totusi sa imi raspunzi, si sa-mi spui ca aparatul meu e de vina. Ca la tine totul e ok. Tii minte ca m`ai pus sa scot din priza telefonul, sa astept 5 minute, sa il bag inapoi…? Stateam pe mobil tot timpul asta. Dupa cele 5 minute, nu mergea. MI-ai spus apoi ca cine stie ce as fi facut eu cu aparatul de l`am stricat. Iar eu, cu 38 febra, admiteam. Omul cand are febra face tot felul de lucruri, Preamarite…
Indrazneala mea, pe care nu stiu daca ai sa mi`o ierti vreodata, a fost ca am cerut sa vina cineva sa vada despre ce e vorba. A…si ca lucrul sa mearga pana la capat asa cum vrei Tu, mi`ai spus ca nu ai pe cine sa trimiti sa se uite la aparatul meu, intrucat suntem in Ajun de Craciun. Sa mai astept, ca nu-i chiar un capat de tara…Apoi, absolut natural si normal, mi-ai inchis in nas. Si eu cred ca as fi facut-o…
Dupa cateva ceasuri, cand te`am sunat din nou, mi-a raspuns altcineva. Care mi-a confirmat ca telefonul meu e ok si ca aveti voi niste lucrari care afecteaza calitatea serviciilor. Ca nici vorba sa fie telefonul meu defect. Si ai ras, binedispus…
Eu te`am intrebat de ce m`a mintit prima operatoare. ba m`a si pus sa fac tot felul de probe, cand stia ca nu are nicio treaba aparatul meu. Tu ai ras. Si ce zglobiu ras ai tu, Imparate…Cristalin si pur. Rasul meu e ca un vant de dihor pe langa al tau, Preafericite…
Uite, chiar si acum cand iti scriu, cad din 5 in 5 minute de pe Net. Noroc ca imi salveaza ciornele…
Cu lacrimi in ochi, te voi ruga sa ma ierti acum, Romtelecom drag si scump ( cu accent pe “drag”). Trebuie sa ma duc sa pun un pachet la Posta. Daca vii cu mine, mai povestim pe drum. Daca nu, sa stii ca iti stau oricand la dispozitie. Cand ai chef de`o posta, suna`ma.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

joi, 24 decembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Crăciun Fericit!


Tuturor celor care celebrează mâine Naşterea Domnului, le doresc Crăciun Fericit şi să le aducă moşul ce îşi doresc, dacă au fost cuminţi



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Lucian Davidescu: Bula de aur: cât este investiţie şi cât este psihoză

Un nou record istoric – 1200 de dolari pe uncie, şi o primă corecţie – până la 1100. Totuşi, în trei ani aurul a reuşit să-şi dubleze valoarea. O va mai dubla odată sau o va înjumătăţi la loc?

cotatie-aur-dolari-uncie

Criza economică şi răspunsul guvernelor la criză au creat încă o mică mitologie a aurului: aceea că se va tot scumpi. Este o aşteptare foarte bună. Însă, evident, doar pentru cei care ştiu cum să se folosească de ea ;)

Fundamentele. Raritatea aurului a făcut şi desfăcut istoria lumii. Încă mai poate:
  1. Cantitatea disponibilă şi producţia anuală sunt relativ certe. Aici, singurele lucruri care ar putea da piaţa peste cap ar fi o descoperire de proporţii epocale sau un salt tehnologic în procesul de extracţie.
  2. Consumul are o componentă anticiclică favorabilă (naturally hedged): În perioade de criză economică, aurul este atractiv ca investiţie iar în vremuri de boom lingourile sunt topite pentru a acoperi cererea de bijuterii. Variaţii există totuşi, în favoarea primului caz, iar câştigători permanenţi sunt doar aurarii elveţieni care au tehnologia, priceperea şi reputaţia necesare pentru a asigura ambele procese.
  3. Consumul industrial, adică aurul necesar pentru echipamentele de înaltă tehnologie, diminuează constant cantitatea disponibilă şi pune astfel o presiune pozitivă pe preţuri.

Piaţa. În cele din urmă însă, cotaţia se stabileşte în funcţie de cerere şi ofertă:
  1. Costurile de producţie se situează, în medie, între 200 şi 300 de dolari pe tonă. Însă minerii îşi stabilesc un prag minim de vânzare mult mai înalt, pentru a acoperi volatilităţile pe termen lung şi riscurile asociate ţărilor slab dezvoltate, care deţin acum majoritatea resurselor de aur. Totuşi, profitul potenţial poate determina investiţii noi care pe termen lung să tragă cotaţiile în jos.
  2. Africa de Sud furnizează 50% din producţia mondială. Asta înseamnă că orice problemă diplomatică, politică sau socială acolo poate arunca în aer cotaţiile.
    În schimb, India asigură 25% din consum, deci orice accident pe traseul de creştere al acestei ţări poate însemna o cădere severă a preţului.
  3. Băncile centrale din Europa de Vest îşi reduc, în general rezervele. Din 2000 până acum apar scăderi de la 20% (Franţa) la 50% (Spania sau Marea Britanie) sau chiar 60% (Elveţia). Cei mai mari deţinători (SUA, Germania, Italia) au menţinut niveluri constante. În schimb, cumpărători masivi au fost băncile centrale din ţările emergente (rezerva Chinei a crescut cu peste 160%).
  4. SUA are cea mai mare rezervă, peste 8000 de tone, dar chiar şi la cotaţia de acum ea valorează doar 288 miliarde de dolari, adică echivalentul a 2% din PIB-ul pe un singur an. După colapsul sistemului Bretton Woods, care-şi propusese să păstreze standardul aur (şi care a durat din 1945 până în 1971), rezervele de aur au ajuns să nu mai conteze aproape deloc în politica monetară.
  5. Politicile guvernamentale inflaţioniste încurajează şi mai mult investiţia în aur. Există deja servicii financiare online care practic au reinstaurat aurul ca monedă. Riscul în cazul acesta este de overshooting. Adică, este posibil ca investitorii să exagereze efectele inflaţioniste şi să dea pe aur mai mult decât face.

Decizia. Dacă te aştepţi la foamete sau război, cumpără. Dacă nu, gândeşte-te bine:

Aurul nu are nicio caracteristică miraculoasă. Este un activ de investiţie, la fel ca acţiunile sau terenurile. Este destul de volatil cât să poată asigura profituri bune. Dar numai pentru cei care anticipează vârful şi vând la timp. Pentru restul, volatilitatea înseamnă pierdere.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Dan Popa: Urare

Acum, când Lumina Sfântă a Naşterii Domnului străluceşte din nou peste ieslea Domnului Iisus Hristos, fie ca Sfintele Sarbatori sa va gaseasca intru line si binecuvantate zile, iar Noul An ce stă să înceapă să fie mai bun cu fiecare dintre noi.

Sarbatori fericite si un An Nou luminos!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

miercuri, 23 decembrie 2009

Lucian Davidescu: Cât aur este la Roşia Montană: o comparaţie vizuală

La cât de hotărât pare noul guvern, probabilităţile au basculat spre varianta că aurul de la Roşia Montană va fi extras. Ce ar înseamna asta raportat la “tot aurul din lume”:

aur-rezerve-romania-tezaur

Toată istoria omenirii, brăzdată şi răsturnată de febra aurului, înseamnă în cifre 160 de mii de tone extrase. Adică, un cub cu latura de 20 de metri, care ar încăpea în cea mai mare încăpere din Casa Poporului – Sala Unirii.

Nu se ştie exact cât aur zace acum pe fundul mării şi cât mai este în uz. Singura statistică certă este cea a rezervelor deţinute de băncile centrale: 30 de mii de tone. Adică, un cub cu latura de 11,6 metri, destul de mic chiar şi pentru un cinematograf.

Tot aurul din legendarul Fort Knox, adică rezerva SUA, ar putea intra într-o casă cu trei dormitoare. Ruşilor le-ar ajunge un camion.

România ar putea transporta ţine toată rezerva de aur a BNR într-o singură dubă blindată. Iar pentru a aduce înapoi Tezaurul de la Moscova, ar avea nevoie de încă una.

Aurul despre care se presupune că ar putea fi extras de la Roşia Montană, adică 224 de tone, valorează acum opt miliarde de dolari, şi ar încăpea la tine în bucătărie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Cristian Orgonaş: În octombrie, Tarom a ieşit din recesiune

Conform datelor publicate de Asociatia Companiilor Aeriene Europene (AEA), in luna octombrie, Tarom a transportat un numar de 153.500 pasageri, cu 1.5% mai multi decat in octombrie 2008, ceea ce reprezinta prima crestere anualizata a traficului aerian din ultimele 14 luni, respectiv din august 2008.

La nivelul primelor 10 luni din 2009 insa, numarul de pasageri ai Tarom a scazut cu 9.4% fata de perioada corespunzatoare a anului trecut, de la 1.49 milioane la 1.35 milioane, evolutia lunara mai jos.


Tehnic vorbind, din punctul de vedere al evolutiei numarului de pasageri, Tarom a iesit din recesiune :-)

Din punctul de vedere al rezultatelor financiare insa, compania nu sta foarte bine – dupa ce a pierdut 28 de milioane de dolari anul trecut, in primele 6 luni ale acestui an, Tarom a mai pierdut $14 milioane (44.8 milioane lei).

Later Edit: stirea ca numarul pasagerilor Tarom a crescut in octombrie era disponibila din 11 decembrie, insa toata presa de business a publicat-o astazi, dupa ce am dat-o eu. Interesant….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Care sunt cele mai profitabile companii din lume

In 2008, Exxon Mobil a inregistrat cel mai mare profit realizat de catre o companie listata la bursa - 45.2 miliarde dolari, iar dintre companiile aflate pe primele zece locuri, sase activeaza in domeniul resurselor naturale. De remarcat ca nici o banca nu a reusit sa intre in top 10, asta dupa ce in 2006, atat Citi cat si Bank of America faceau parte din acest top.

In Romania, in 2008, cel mai mare profit net l-au avut Orange (437.6 milioane euro), Electrica (331.28 mln) si Petrom (277.6 mln).

Topul celor mai profitabile companii din lume mai jos, click pe grafic pentru marire


sursa

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

marți, 22 decembrie 2009

Bogdan Glăvan: Iniţiativa privată vs. intervenţia statului: cazul blocajului de la Cotorca

Citiţi vă rog acest editorial semnat Sorin Ioniţă. Este superb, mai ales prin prisma concluziei degajate: statul şi-a dovedit încă o dată ineficienţa în cel mai grav caz de blocare a traficului rutier din cauza viscolului înregistrat în România în ultimii ani. Serviciile pentru “situaţii de urgenţă” au arătat că sunt incapabile să acţioneze exact atunci când este nevoie de ele, adică în situaţii grave neprevăzute, în care viaţa multor oameni este ameninţată. Poliţia merită amendată pentru că nu a oprit traficul atunci când ninsoarea a împotmolit circulaţia; Jandarmeria s-a făcut de râs, datorită lopeţilor din dotare cu care a încercat să dezăpezească sute de autovehicole; primarul din Urziceni – cel mai apropiat oraş – a căzut în ridicol prin oferta adresată victimelor urgiei naturii de a se deplasa pe jos 15 km până la el, urmând să primească la sosire o cană de ceai cald ş.a.m.d. În schimb, ţăranii din satele din apropiere au salvat aproape o treime din persoanele prinse în ambuteiaj, contribuind decisiv la degajarea Drumului Naţional 2 de nămeţi. În schimbul unui preţ sau mânaţi de altruism, sătenii şi-au coordonat eficient tractoarele grele şi ATV-urile pentru a rezolva problema.

Bună lecţie pentru teoreticienii externalităţilor. Cu imagini destul de sugestive aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Lucian Davidescu: Cum arăta economia românească în 1989

Şi ce s-a schimbat în România, în 20 de ani de economie liberă:

pib-1989-2009

800 de miliarde de lei, adică 53 de miliarde de dolari la cursul oficial de 15 lei, a fost Produsul Intern Brut al României în 1989. Faţă de 1988, economia scăzuse cu 5,8%.

În 2009, PIB este 165 de miliarde de dolari adică triplu.

Structura economiei în 1989: 14,5% agricultură, 46% industrie, 5,5% construcţii, restul comerţ şi servicii. După 20 de ani: 6,5% agricultură, 23,5% industrie, 10% construcţii, 60% comerţ şi servicii.

8,3 milioane de salariaţi primeau o leafă medie de 3500 de lei brut, adică 3000 de lei net. La cursul oficial, asta însemna 200 de dolari. Pe piaţă, însemna un pachet de Kent pe zi.

În 2009, salariul mediu net a ajuns la 460 de dolari, adică cinci pachete de Kent pe zi. Număr de joburi: 4,4 milioane.

Exporturile scăzuseră uşor, până la 10,5 miliarde de dolari, iar importurile crescuseră la 8,5 miliarde. Excedent comercial: două miliarde de dolari. În ultimele 12 luni, exporturile au fost 28 miliarde de euro, iar importurile 39 de miliarde.

Bugetul avea venituri de 348,5 miliarde de lei (44% din PIB) şi cheltuieli de 288,4 miliarde de lei, deci un excedent de 7,5% din PIB. Anul acesta, veniturile au scăzut spre 30% din PIB, iar 7% va fi cifra deficitului.

După ce România a anunţat în februarie 1989 achitarea datoriei externe, la sfârşitul anului activele externe nete ajunseseră de 50,5 miliarde de lei, adică 3,3 miliarde de dolari. O mare parte însemnau datoria Irakului, de aproximativ două miliarde de dolari, pe care n-am mai primit-o înapoi niciodată. Valuta din rezerva BNR s-a consumat în 1990, alimentând piaţa cu dolari ieftini care migrau în ţările calde, la schimb cu portocale.

După 20 de ani, datoria externă este 78 de miliarde de euro, din care 17 miliarde datorie publică (inclusiv banii deja traşi de la FMI). În schimb, rezervele internaţionale ale BNR au ajuns la 31,3 miliarde de euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Lucian Davidescu

Dan Popa: Dacă BNR rămâne in afara pieţei şi azi, leul ar putea continua deprecierea

Moneda nationala a inceput ziua intarindu-se fata de EUR – conform evolutiilor din regiune – insa a fost incapabila de a inregistra castiguri suplimentare fiindca banca centrala nu a mai aparut in piata valutara. Intre
timp, monedele regionale se apreciau in cea mai mare parte pe masura cresterilor inregistrate pe pietele bursiere europene. Perechea a incheiat ziua la 4,22.

Pietele asiatice indica faptul ca sentimentul a ramas pozitiv, insa o inversare a acestuia nu trebuie exclusa. Daca BNR ramane in afara pietei si azi, leul ar putea continua deprecierea. Ratele de dobanda in scadere la care ne asteptam ar putea, de asemenea, sa duca la slabirea leului. EUR/RON este acum la 4,2250. Ne asteptam ca datele la nivel global sa aiba un impact usor pozitiv, ceea ce ar putea ajuta leul catre finalul sedintei de tranzactionare.
Ratele de dobanda pe termen scurt au scazut usor pana la 10.75/11.25% si randamentele implicite au descris aceeasi tendinta (desi noi ne asteptam ca scaderea sa vina chiar mai repede). Ratele de dobanda pe termen lung au ramas nemodificate pe fondul unei lichiditati reduse. In aceasta dimineata ratele de dobanda sunt la circa 10% si ne asteptam ca acestea sa scada in continuare. Doar interventia bancii centrale pe piata
valutara ar putea inversa tendinta. Daca nu se va intampla astazi, atuncimaine este posibil ca ratele de dobanda pe termen scurt sa scada catre facilitatea de depozit.
MF a atras 671 milioane lei prin titluri de stat pe un an la un randament maxim de 10%, desi intentiona sa atraga 500 milioane lei. Din moment ce situatia politica s-a stabilizat si acordul cu FMI pare sa mearga in directia cea buna, un randament de 10% pare atractiv. Cu toate acestea, cererea de titluri de stat ramane slaba la 10% (in mod normal MF emitea titluri de stat de 1-1.2 miliarde lei per licitatie).”, se arata in Raportul financiar zilnnic al ING.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: De ce nu se prăbuşeşte leul acum după alegeri?

In urma cu jumatate de an, unul dintre subiectele economice “de senzatie” era legat de rata de schimb leu/euro, multi analisti indicand drept inevitabil un curs de 4.5, 4.7 sau chiar 5 lei pe euro la sfarsitul lui 2009, aceasta evolutie fiind cu atat mai probabila cu cat se credea ca BNR va tine cursul stabil pana la alegeri, dupa care…potopul.

Iata insa ca nu s-a intamplat asta si mai mult, leul a castigat teren in aceasta luna, nefiind exclus sa vedem si un curs de sub 4.2 lei/euro pana in 31 decembrie. Cum explicam aceasta evolutie?

Am demonstrat de nenumarate ori in ultimele luni ca nu exista motive plauzibile sa credem in prabusirea monedei nationale in conditiile in care:

1. BNR are suficiente rezerve pentru a apara orice nivel de curs (detalii aici), iar pierderile Bancii Nationale generate de lupta cu speculatorii s-au transformat in…castig (detalii aici);

2. deficitul de cont curent a scazut dramatic – de la 14.4 miliarde euro in primele 10 luni din 2008 la 3.9 miliarde in primele 10 luni din 2009, iar deficitul comercial (import-export) a scazut de la 15.5 mld euro la 5.4 mld euro, importatorii avand acum mai putine plati externe de facut, ceea ce inseamna ca presiunile pe curs au fost semnificativ mai mici.

3. romanii care muncesc in strainatate au continuat sa trimita bani in tara (detalii aici) iar investitiile straine, desi au scazut la jumatate, au reusit sa acopere in intregime deficitul de cont curent (in 2008 proportia a fost de 53.5%)

4. datoria externa pe termen scurt s-a redus cu 7.2 miliarde in 2009, o mare parte din banii “fierbinti” parasind Romania la inceputul acestui an (detalii aici)

5. deficitul bugetar nu a scapat de sub control, guvernul Boc incadrandu-se in tinta convenita cu FMI (7.3%) iar perspectivele pentru 2010 sunt incurajatoare.

Luand in considerare toate cele de mai sus, este de asteptat ca si in perioada urmatoare leul sa ramana relativ stabil, variatiile de +/- 2-3% fiind normale.

Mai jos se poate observa evolutia a 4 monede din zona CEE in comparatie cu euro, leul avand cel mai mult de pierdut de pe urma acestei crize, deprecierea fata de sfarsitul anului trecut fiind de 7.6%, in timp ce coroana ceha s-a apreciat cu 5%.


Din declaratiile bancherilor, intelegem ca multi investitori straini pariaza acum pe aprecierea monedei nationale, tinta fiind de 4.1 lei pe euro, insa BNR nu poate permite a apreciere prea mare pentru ca astfel exportatorii vor avea de suferit.

Citeste in Ziarul Financiar cum explica analistii evolutia leului din ultima perioada.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Minimax şi propaganda pe stomacul gol

În plin capitalism feroce copiii sunt expuşi propagandei socialiste, ştiaţi?

Puţin după ora 8 dimineaţa, fetiţa mea îşi începe ziua cu o porţie de desene animate, drept pentru care deschid televizorul pe Minimax. Nimerim fix în mijlocul unui film ciudat pe care ea îl priveşte dezinteresată, iar eu cu stupoare: „A fost odată… pământul”. Este propagandă ecologistă fără menajamente, direct pentru copii. Cea mică reacţionează mai brusc decât mine şi îmi spune că vrea să se uite la Tinker Bell. Butonez telecomanda cu satisfacţie, după care mă apuc să cercetez problema.

Rezultatul? Aş putea oferi un link către rezumatul filmului, dar e prea puţin. Merită citit neapărat:

“Tinerii noştri eroi, deşi sunt în vacanţă, sunt indignaţi de toate evenimentele care afectează planeta, prezentate zi de zi în ziare şi la televizor, dar uitate a doua zi. Încălzirea globală, lipsa de apă, mările poluate, pescuitul excesiv, terminarea surselor de energie, copiii obligaţi să muncească, precum şi condiţia femeii în lume.

Alături de prietenii lor de la alte şcoli, ei doresc să înfiinţeze un ziar care să facă publice toate abuzurile şi nedreptăţile, copiii asumându-şi rolul de reporteri. Ei vor încerca să ia măsuri şi să-i aline pe cei aflaţi în suferinţă, iar înţeleptul lor prieten, profesorul Maestro, îi va ajuta.”

Nu e nevoie să ne amintim de propaganda comunistă privind munca voluntară, colectarea castanelor, hârtiei, economisirea banilor care fac pui la CEC etc. Avem propagandă şi aici, în capitalism, ba chiar mai nocivă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: De marţi dimineaţa…

Care criza? In fiecare an, Guvernul Boc ofera tuturor romanilor o excursie gratuita in jurul soarelui.

As aprecia un Cabinet in care membrii lui sa poata fi treziti la orice ora in caz ca se iveste o urgenta. Chiar si atunci cand sunt in sedinta de Guvern


Guvernul Boc a promis sa elimine birocratia din firmele de stat. Asta a si facut. A carat-o cu el la Guvern.

Uneori, cate un politician da senzatia unei gaini careia tocmai i s`a taiat gatul. Mai topaie isteric, desi asta nu`i va ajuta foarte mult in viitor.

Solutiile anticriza propuse de Guvern au pe alocuri o inteligenta atat de discreta incat trece aproape neobservata

Toata lumea vorbeste despre inteligenta Guvernului, dar nimeni nu face nimic in privinta ei

Ar trebui vorbit cu unii politicieni, sa isi lase creierul mostenire science fictionului

De ce sa lase Guvernul ceva pentru posteritate, cata vreme nici posteritatea nu va lasa ceva pentru el?

Toti politicienii vor sa scoata Romania din criza. Sigur ca daca asta inseamna sa iti angajezi neamurile la Stat si sa iei licitatii dedicate, cu atat mai bine.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP