Bogdan Glăvan: Educaţie, pentru cine? - Bloguri economice

luni, 27 iulie 2009

Bogdan Glăvan: Educaţie, pentru cine?

În articolul precedent mi-am spus opinia în legătură cu interesul studenţilor pentru educaţia superioară, oferind câteva exemple. Voi încerca acum să formulez câteva consideraţii mai generale privind calitatea învăţământului şi viitorul acesteia.

În sens larg, învăţământul produce ceea ce se cere. Aici intervin doi factori care împing în jos calitatea educaţiei.

Primul se referă la politica promovată de stat. Prin diplomele unice, prin procedurile de echivalare (şi alte intervenţii) importate de la alţi „performeri” în materie, sistemul educaţional centralizat, condus de stat, are consecinţe negative semnificative: devalorizarea diplomelor prin inflaţie, ruperea actului de învăţământ de realitatea economică etc. Nicio universitate nu are interes să ofere calitate, pentru că are un interes mai mare de a face bani – iar bani poţi face foarte uşor exploatând caracteristicile perverse ale sistemlui actual.

Al doilea se referă la „cerere”. Trebuie să recunoaştem că lumea nu vrea învăţământ de calitate. Nu este pregătită să suporte costurile acestuia. Studenţii vor diploma ieftine, dacă se poate, cât mai multe. În spatele acestei preferinţe se află comportamentul angajatorilor. Aceştia nu vor să aibă personal educat, de calitate. Din start să observăm că peste jumătate din forţa de muncă lucrează la stat (raportul angajaţi la stat/angajaţi la privat este de 1,3), deci am rezolvat problema rapid. Ce nevoie ai să înveţi serios dacă vei eşua prin birourile unei agenţii de stat? Acestea din urmă cer exact tipul de absolvenţi pe care îl oferă sistemul. Este un circuit închis. Statul produce educaţie pentru nevoile statului. Apoi, mare parte din mediul privat nu are nici el nevoie de angajaţi bine pregătiţi. Câtă vreme succesul în afaceri este garantat prin relaţiile politice, prin contractele “la comandă”, niciun “întreprinzător” nu este interesat de fapt să întreprindă ceva productiv; deci, nu are nevoie de angajaţi educaţi. Modelele de reuşită în afaceri sunt cele care sunt, iar studenţii le cunosc prea bine. Ele nu inspiră muncă sau tenacitate, ci „învârteli”. Ce nevoie e de educaţie, de capital uman, dacă succesul e obţinut nu prin inovare, nu prin talent antreprenorial, nu prin respect faţă de client, ci prin „învârteli”?

Când aud lamentările unora că nu avem nicio universitate în top 500 mă apucă greaţa. Nici nu vom avea vreodată, cu asemenea studenţi. Nici nu vom avea, pentru că societatea nu cere acest lucru. Suntem, în schimb, în vârful clasamentului mondial al ipocriziei. Stabilim criterii de asigurare a calităţii, copiem modele din Vest, „punem accent pe cercetare”… ca să ce? Ca să întărim birocraţia. Ca să ne facem că lucrăm, vorba poetului. În cercetarea s-au băgat sume astronomice dar, cel puţin în domeniul economic, rezultatele sunt nule. E şi firesc.

Cât despre profesori, numai de bine.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP