luni, 31 august 2009

Dan Popa: Citigrup renunţă încet-încet la portofoliile de carduri de credit pe care le operează

Citigroup a anuntat in aceasta seara ca a vandut 3 portofolii de carduri de credit pentru suma de 1, 3 miliarde de dolari. Fara sa faca publice alte amanunte, oficialii celei de`a treia banci din State dupa marimea activelor au precizat ca operatiunea face parte din strategia Citi de renuntare la activele cu performante slabe.

Programul de renuntare la portofoliile de carduri de credit pe care le opereaza se intinde pana in vara anului viitor, au mai spus oficialii bancii citate.
Se mai stie doar ca cele 3 portofolii faceau parte din Citi Hodings, o divizie care grupeaza activele pe care banca intentioneaza sa le vanda pe termen scurt si mediu.
Citigroup este detinuta in proportie de 34 % de Stat, institutia financiara fiind serios avariata de pe urma crizei financiare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Kerviel a fost trimis oficial în faţa tribunalului corecţional

Jérôme Kerviel a fost trimis oficial in judecata in urma cu doua ceasuri de catre judecatorii de instructie (faza premergatoare tribunalului corectional) Renaud Van Ruymbeke si Françoise Desset, procesul lui urmand sa inceapa in primavara lui 2010 cel mai devreme, scrie presa locala..
Avocatii Societe Generale sunt fericiti pentru ca teza lor, potrivit careia Kerviel ar fi actionat de unul singur, pare sa fi fost acceptata. Mai mult, banca franceza s`a constituit parte civila in dosar, insa e putin probabil ca pierderea cauzata de Kerviel sa fie recuperata. Traderul risca 5 ani de inchisoare si o amenda de 375.000 euro, capetele de acuzare fiind fal, uz de fals, abuz de incredere si intruziune intr`un sistem informatic.
Scandalul a avut parte de o mediatizare in exces. In ianuarie 2008, banca franceza a descoperit ca traderul riscase aproape 50 de miliarde de euro, seful de atunci al SocGen, Daniel Bouton, calificandu`l pe Kerviel ca „terorist”.
Dupa ce a fost dat pe mana Justitiei, Kerviel a schimbat 3 echipe de avocati, neincetand sa acuze SocGen ca ar „sponsoriza” ancheta derulata de judecatori. Traderul sustine si in ziua de azi ca sefii sai stiau de riscurile pe care si le`a asumat. De cealalta parte, banca a luat o amenda de 4 milioane de euro (din cuantumul maxim de 5 mil.) si a dat afara o serie de persoane care se aflau deasupra lui Kerviel, ierarhic vorbind.
Una peste alta, cred ca adevarul e undeva la mijloc. Si pe urma, fata de pierderile care au urmat in sistemul bancar, cea datorata lui Kerviel este o nimica toata. Spun asta fara sa`l scuz nicio secunda.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Şeful FED New York: ”Totul e bine, dar avem două întrebări cât casa!”

Seful FED New York, William Dudley, a recunoscut azi ca economia americana este pe cale sa se redreseze, dar ca exista semne de ingrijorare legate de anul 2010. ”Economia e pe cale sa se redreseze si nu exista nicio indoiala asupra acestui lucru. Marea intrebare este ce se va intampla la anul” a spus WD intr`un interviu acordat canalului tv CNBC.
Cu toate aceste semne bune, „exista doua intrebari mari si late care se pun in ceea ce priveste termenul mediu si lung. Pentru ce vor opta consumatorii americani, avand de ales intre consum si economisire? Asta e prima intrebare, iar a doua : cum va iesi sistemul financiar din actuala situatie, tinand cont ca va mai avea mult de suferit” , a mai spus WD.
Potirvit acestuia, “sectorul bancar va suferi pierderi suplimentare enorme care vor reduce capitalul disponibil din sistem ceea ce va pune presiune pe disponibilitatea bancilor de a acorda credite. Va mai lua ceva timp pana cand sistemul bancar se va insanatosi”, a conchis seful FED New York.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Piaţa muncii: o propunere şi câteva observaţii

Aşa cum scriam, piaţa muncii este distorsionată de statul clientelar politic. Impunerea de către Fondul Monetar Internaţional a adoptării în acest an a legii unice de salarizare a bugetarilor va ştirbi din pârghiile politicienilor de toate culorile de a-şi recompensa clienţii politici. De aceea, politicienii caută tot felul de subterfugii pentru a amâna punerea în aplicare a viitoarei legi.

Unul dintre motivele pentru care această lege nu este aplicabilă repede este ancorarea tuturor indicilor salariali de salariul minim pe economie. Cum acesta nu va putea fi crescut substanţial prea curând, legea riscă să nu poată fi aplicată. De aceea, propunerea mea ar fi ancorarea indicilor salariali de alt indicator, nu neapărat salariul minim pe economie, ci un salariu indicativ care să facă aplicarea mai rapidă a legii sustenabilă într-un timp mai scurt. De altminteri, nici FMI nu a cerut ancorarea indicilor din lege în salariul minim pe economie. Acest salariu indicativ ar putea fi calculat ca valoarea care ar fi sustenabilă pentru buget într-un anume moment.

Alte jonglerii făcute de statul angajator sunt legate de cele 10 zile de concediu fără plată pe care vrea să le impună bugetarilor până la sfârşitul anului. O alternativă ar fi reducerea prin alte mijloace a salariilor bugetarilor cu 15,5% până la sfârşitul anului. Sâmbătă. ministrul finanţelor publice, Gheorghe Pogea, a declarat că variantele - ce pot fi combinate - sunt acordarea de zile libere, diminuarea salariilor, disponibilizări, reducerea programului de lucru şi trebuie agreate cu salariaţii.

„Nu suntem de acord cu reducerea timpului de lucru, pentru că în administraţia locală lucrăm cu deficit de personal. La Cluj, de pildă, deficitul e de 30% şi nu se pot lua concedii de odihnă, se fac ore suplimentare”, a declarat pentru Evenimentul zilei Valer Suciu, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţia Publică Locală. „În cazul în care se vor impune astfel de măsuri, în final vom declanşa grevă generală de 10 zile, cu întreruperea activităţii în toată administraţia locală, dacă tot e să nu muncim”, a adăugat el.

Este evident faptul că, din motive populiste şi electorale, guvernul evită să facă disponibilizări masive din ineficientul aparat funcţionăresc plătit de la buget pînă la alegerile prezidenţiale din toamnă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Paradigma legii salarizării unice

Legea salarizarii unice va deveni in cel mai scurt timp legea salarizarii de unica folosinta. Sau legea de unica folosinta a salarizarii.
Accept variante.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Au avut agenţiile imobiliare vreun rol în creşterea preţurilor imobilelor?

In Romania, preturile imobilelor au crescut in zece ani de zece ori, iar in SUA, din 2000 si pana in 2006, preturile s-au dublat. In cazul ambelor tari, cresterea a fost atat de mare, incat noile niveluri de pret nu mai puteau fi justificate din punct de vedere economic, indiferent cat de mult incercau analistii imobiliari sa demonstreze ca piata va creste la nesfarsit.

In acest sens, am sa va dau doua exemple pentru a vedea cum au influentat ”specialistii” si agentii imobiliari piata atat in SUA cat, mai ales, in Romania, cresterea preturilor imobilelor datorandu-se in parte si faptului ca unii dintre acestia isi urmareau doar propriul interes, respectiv un castig cat mai mare pentru ei.

Primul exemplu vine din SUA si este edificator in ceea ce priveste modul in care oamenii au fost de-a dreptul prostiti sa investeasca in imobiliare pentru a se imbogati.

Stim cu totii ca la americani, cumpararea unor case in paragina, renovarea acestora si vinderea lor cu un profit oarecare a devenit de mult timp o adevarata industrie. Au aparut si o gramada de emisiuni TV in care ni se prezinta succesul unor intreprinzatori de acest gen, aveti mai jos un exemplu.

Era prin 2006 cand, in cadrul emisiunii „My house is worth what”, era prezentat cazul unei doamne care a cumparat o casa cu 725.000 de dolari iar expertul imobiliar i-a explicat ca dupa ce va cheltui $52.000 pe renovari, pretul va urca la $1.3 milioane, iar daca va mai cheltui niste bani in plus pentru refacerea piscinei, pretul de vanzare ar putea ajunge chiar la $1.6 milioane. Observati in clipul de mai jos reactia femeii cand aude aceste cifre – parca ar fi castigat la loto.



Au trecut trei ani de la acea emisiune, iar casa nu numai ca nu s-a vandut cu $1.6 milioane, ci este de vazare acum la un pret de $650.000, datele aici, (sursa). Ce face americanul cand vede astfel de emisiuni in care expertii imobiliari ii lamuresc ca sutele de mii de dolari se obtin atat de usor iar pretul caselor creste peste noapte? Cauta cu infrigurare case paraginite pe care sa le renoveze si astfel sa se imbogateasca. De data asta, nu a fost sa fie.

Al doilea exemplu este unul personal.

La sfarsitul lui 2007, cautam pentru cineva o garsoniera de inchiriat, conditia fiind ca aceea ca locuinta sa fie confort unu, mobilata decent si sa fie situata intr-o zona buna a Timisoarei. Nivelul chiriei pentru o astfel de garsoniera incepea in cel mai bun caz de pe la 200 de euro pe luna, si urca pana la 270-300 de euro pentru o garsoniera situata in centrul orasului.

Targetul meu era sa gasesc ceva la 200 de euro, insa dupa ce am dat cateva telefoane pe la agentii, mi-am dat seama ca nu pot gasi nimic sub 230-250 de euro, cel putin asa mi-au explicat agentii cu care am vorbit. Neavand ce face, am stabilit o intalnire cu un agent imobiliar pentru a viziona o garsoniera disponibila.

M-a dus la o locuinta care se inchiria cu 170 de euro, situata relativ central insa intr-un bloc din acela cu 100 de garsoniere pe palier. Starea locuintei era deplorabila: culoarea peretilor era nedefinita, baia era un dezastru, existau un pat si un dulap vechi de cel putin 20 de ani, iar bucataria era doar un fel de separeu de jumatate de metru patrat ascuns dupa o perdea.

Cand am vazut unde m-a adus, m-am cam enervat pentru ca initial ii explicasem clar ce caut. Omul mi-a spus atunci ca mai are „ceva”, dar la 250 de euro, conditiile fiind insa „de lux”.

A doua zi ne-am intalnit din nou, am vazut locuinta, mi-a placut, si am incercat sa negociez pretul. Proprietarul ii daduse mana libera agentului si cum acesta nu dorea sa lase nici macar un euro, am renuntat.

Dupa cateva zile, din greseala am sunat din nou la aceeasi agentie, intreband daca au ceva de inchiriat. De data asta mi-a raspuns seful agentiei, care mi-a spus ca are ceva la 200 de euro, si ca intr-o ora se poate intalni cu mine sa imi arate garsoniera. Surpriza – era aceeasi garsoniera!!! Patronul si angajatul sau nici macar nu s-au pus initial de acord asupra pretului pe care urmau sa il ceara, asa ca cei 250 de euro reprezentau probabil un pret facut pe loc de catre agent dupa ce m-a masurat din cap si pana in picioare.

Era cat pe aci sa accept cei 250 de euro gandindu-ma ca daca asta-i piata, atat trebuie sa platesc iar garsoniera arata cu adevarat bine. Daca as fi platit, nu as fi facut dect sa particip si eu la trendul crescator al chiriilor.

Cati dintre cei care au fost in situatii similare au acceptat sa plateasca pentru ca toti agentii le-au explicat ca “asta este pretul pietei si mai ieftin nu gasiti”?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Secretul bancar. Mize, riscuri şi pedepse

Miza legata de desfiintarea secretului bancar este uriasa. Ganditi`va doar ca in fiecare an, Fiscului american i se preling printre degete scapand de impozitare circa 150 miliarde de dolari (comparabil cu PIB`ul Romaniei). Banii se duc in Elvetia, Liechtenstein, Bermuse, Cayman sau in Hong Kong.

Evident ca in vreme de criza devii infinit mai atent cu fiecare ban, drept pentru care IRS (Internal Revenue Service – Fiscul american, ca sa fiu mai scurt) a pus ochii pe tarile care adapostesc banii americanilor. Numai ca nu a fost usor de pornit acest razboi.
“De cand exista impozitul pe venit, IRS`ul nu a avut niciodata acces la conturile americanilor din paradisurile fiscale. Aceasta fisura in mecanismul paradisiac este o consecinta a crizei, care ne-a impins sa urmarim capitalurile care luau drumul strainatatii”, explica Doug Shulman, unul din cei mai grei oameni din IRS. “Legal, am putut interveni numai dupa ce am avut dovada ca reprezentanti ai bancilor elvetiene au venit in SUA, cautand si apoi incurajand miliardarii nostri sa isi depuna activele la adapostul bancherilor elvetieni. Era o instigare, asa ca am putut interveni”, mai adauga Shulman.
Potrivit oficialului IRS, sanctiunile aplicate de Fisc americanilor care si`au ascuns banii in paradisuri fiscale sunt de doua tipuri. Cei care se autodenunta platesc 386.000 de dolari la fiecare milion de dolari auto-denuntat. 38,6 % net, cu alte cuvinte. Daca insa Fiscul te`a prins inainte ca tu sa te fi denuntat, se mai aplica o amenda de 2,5 milioane de dolari pe langa impozit. “Suntem inflexibili din acest punct de vedere. Nici nu discutam cu evazionistul! Daca a riscat sa isi ascunda banii de noi, sa plateasca si “prima de risc”, spune Shulman.
Daca IRS este cunoscut prin duritatea lui, in Franta lucrurile par a fi mai suportabile. Cei 3000 de francezi prinsi “descoperiti” vor plati Statului o amenda “flat” de 1500 euro pentru fiecare cont, dupa care incepe calculul impozitului propriu zis. Omologii francezai ai IRS, adica Direction nationale des enquêtes fiscales (Dnef) calculeaza mai intai impozitul datorat Statului (care se aplica sumei aflate in conturi), dupa care se aplica penalitati de intarziere care variaza intre 40% si 80 %, daca se demonstreaza ca banii au servit unor operatiuni frauduloase.
Contribuabilul prins poate negocia suma in functie de banii pe care e dispus sa ii acghite pe loc. (De pilda daca unui francez i s`a calculat o datorie finala totala neta de 10 mio eur, el poate scapa achitand 8 mio eur pe loc). Daca insa refuza sau contesta suma, procesul se muta in penal, unde o eventuala pierdere a contestatiei se lasa cu 5 ani de inchisoare pentru contribuabil. Miza e uriasa si ma astept ca reactia bancilor sa nu fie deloc una blanda.
Despre cum a aparut secretul bancar, zonele paradisurilor fiscale si despre avantajele/dezavantajele acestui mecanism, data viitoare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Foame mare la Guvern

In 1995, Parlamentul a aprobat Legea 112, prin care era reglementata situatia juridica a locuintelor trecute in proprietatea statului dupa 1945, aceasta lege oferind fostilor proprietari posibilitatea de a recupera ceea ce statul comunist le-a furat oferind chiriasilor posibilitatea de a isi cumpara locuintele.

Problema este ca acestia au recuperat cumparat doar locuintele, nu si terenul aferent, care acum se afla in proprietatea primariilor. Cum in acest moment foamea de bani a guvernului este mare, ce s-a gandit domnul Boc – hai sa dam o lege prin care sa ii obligam pe actualii proprietari sa cumpere si terenul, o afacere care ar putea aduce la buget un miliard de euro in urmatorii doi ani.

Exista doua probleme aici: (i) faptul ca statul ii obliga pe proprietari sa cumpere terenul respectiv desi in momentul in care acestia au cumparat imobilul, nu li s-a spus ca prin contractul semnat se obliga ca la un moment dat sa cumpere si terenul aferent si (ii), terenul se vinde la pretul pietei, ceea ce inseamna ca vor plati pretul facut in primul rand de speculatori.

Iata la ce situatii poate duce aceasta lege:

Desi preturile la terenuri au scazut, un metru patrat in centrul Bucurestiului, unde se afla multe astfel de blocuri, se invarte inca în jurul sumei de 1.000 de euro. In zona Unirii, de exemplu, exista doua blocuri, cu 18 apartamente, care au un teren de 1.000 de metri patrati, adica 55,5 metri patrati de proprietar. Daca legea ar intra în vigoare, fiecare proprietar de apartament ar trebui sa plateasca statului 55.500 de euro pentru terenul aferent.

Cu alte cuvinte, proprietarii deposedati de comunisti si reimproprietariti de catre capitalisti, dupa ce au asteptat zeci de ani pentru a li se face dreptate, actualii proprietari vor fi acum obligati de catre stat sa cotizeze la buget pentru ca dommul Boc sa aiba cu ce plati pensiile si salariile unui aparat administrativ pe care refuza sa il reformeze.

Guvernul isi va asuma raspunderea pe aceasta lege, ceea ce inseamna ca va fi probabil aprobata. In aceste conditii, scandalul care va izbucni, va unul “pe cinste”.

Un articol complet pe aceasta tema gasiti in Saptamana Financiara

UPDATE: asa cum au semnalat unii dintre comentatori, se pare ca am facut o confuzie intre legi, Legea 112 oferind posibilitatea chiriasilor care locuiau in case nationalizate sa le cumpere, si nu se referea la dobandirea caselor de catre fostii proprietari. Problema insa ramane – guvernul obligandu-i pe actualii proprietari sa cumpere terenul, ceea ce nu este deloc corect.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Creditarea la 31 iulie 2009

Inainte sa vedem cu cifre care sunt efectele programului "Prima Casa", e interesant sa stim de unde plecam. Urmeaza in continuare analiza soldului creditului in economie, la 31 iulie 2009.

Restante

BNR publica si niste cifre care reprezinta restante. Nu voi comenta acele cifre deoarece nu spun nimic relevant analizate singure.

Creditul neguvernamental

Creditul neguvernamental este creditul acordat persoanelor fizice si agentilor din economie. De la maximul inregistrat in luna octombrie 2008, soldul creditelor continua sa scada, iar economia continua sa se contracte.

Creditul in lei reprezinta in cele mai dese cazuri credite de consum pentru populatie si credite pe termen finantarea capitalului curent pentru firme. Pana in luna iulie 2009, creditul in lei a scazut in continuu, cu impact puternic in rezultatele electro-retailerilor.


(sumele din tabel sunt exprimate in mii lei, sursa datelor: BNR)

Creditul in valuta reprezinta credit ipotecar, credite de consum garantate cu ipoteci, credite de investitii. Din octombrie 2008, soldul continua sa scada.


(sumele din tabel sunt exprimate in euro, sursa datelor: BNR)

Creditul ipotecar in euro a crescut cu 0.04% in iulie. Pretul locuintelor este dependent in mare parte de creditul disponibil.


(sumele din tabel sunt exprimate in euro, sursa datelor: BNR)

In concluzie, luna iulie a fost doar putin mai slaba decat luna iunie; piata creditului a ramas inghetata pentru sectorul privat.

Creditul guvernamental

Din fericire sau nu, expansiunea creditului a continuat in sectorul bugetar. Am depasit deficitul de anul trecut si am intrat pe cel de anul acesta. Guvernul a continuat sa se imprumute masiv, iar cheltuielile cu pensii si salarii amortizeaza recesiunea si deflatia, chiar daca sunt nesustenabile pe termen mediu.



In concluzie, tot ce ne-a "salvat" (sau dupa preferinta - "a prelungit agonia") pana acum (iulie 2009) de la o ajustare mult mai dura a fost guvernul: fara deficitele publice, ajustarea economiei si a preturilor ar fi fost mult mai adanci.

Chiar daca deficitele sunt nesustenabile pe termen lung, s-a cautat o solutie de a "trece anul", dar fragilitatea bugetului nu permite mult spatiu de manevra, mai ales daca nenumaratele garantii ale guvernului ("Prima Casa", credite pentru IMM) se vor transforma in cheltuieli.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Răzvan Pascu: Infrastructura – motorul ieşirii din criză

Am fost in acest weekend spre Giurgiu, dupa 3-4 luni in care nu am mai ajuns in acea zona. Ma obisnuisem cu jumatate de drum foarte prost, plin de gropi si ingust in zona localitatilor Adunatii Copaceni sau 1 Decembrie. De ani de zile drumul era doar “carpit“, iar uneori iti era groaza sa faci slalom printre gropi.

Acum insa lucrurile se schimbasera. Drumul a fost amenajat si refacut, iar o alta portiune de drum paralel, la care se lucreaza de ani de zile, a fost data in folosinta. Noul drum face parte din Coridorul Pan-European si pare sa dezvolte si mai mult zona de sud a Bucurestiului, prin ocolirea localitatilor ajutand la fluidizarea traficului. Ce m-a surprins era insa faptul ca desi era duminica, oamenii munceau, lucru de admirat, in cazul in care nu era doar “de fatada“, pentru vreo coloana oficiala.

Guvernul actual se lauda cu sume din ce in ce mai mari cheltuite pe infrastructura. Romania este deficitara la acest nivel si cred ca trebuie sa investeasca masiv in domeniu. Germania iesise din al doilea razboi mondial cu infrastructura si economia la pamant, insa investitiile facute in infrastructura au aduso la nivelul de dezvoltare de astazi si au creat premisele unei dezvoltari economice ulterioare fara precedent. Investitiile in infrastructura pot crea pe termen scurt locuri de munca noi in domeniul constructiilor (iar unele persoane se pot reprofila profesional), iar pe termen lung pot aduce bunastare prin crearea si dezvoltarea de servicii conexe: servicii turistice, mici afaceri particulare, transport de calitate de marfa si calatori, etc.

Toti cei care au fost cu masina in afara tarii s-au plans de acelasi lucru: 12 ore de mers din Bucuresti pana la granita pe drumuri aglometare, proaste si deloc intretinute si apoi inca 5 ore de mers pe autostrada de la granita si pana la Viena, spre exemplu. Lucrarile la celebrele noastre autostrazi sunt intarziate foarte mult din cauza “samsarilor de terenuri”, care fie cumpara terenuri la pont, afland din timp traseul autostrazii, fie gasesc “nod in papura”, iar daca pretul oferit nu le convine descopera subit noi vestigii arheologice in drumul autostrazii, intrerupand lucrarile.

Eu cred ca, pana ce nu vom realiza autostrazi de calitate, drumuri express noi, centuri ocolitoare, poduri si podete noi, drumuri nationale, aeroporturi in afara oraselor (nu in oras, precum Baneasa), Romania nu se poate dezvolta si va trai in continuare de pe o zi pe alta precum un copil subnutrit – nu moare, dar este intr-o permanenta letargie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

duminică, 30 august 2009

Dan Popa: Indicele Bunăstării Nete, un indicator menit să înlocuiască PIB-ul

Paradoxul lui Easterlin (banuiti ca e autorul care l`a pus in circulatie) se refera la faptul ca o crestere a PIB nu e insotita in mod necesar de o imbunatatire a nivelului de trai ( e legat si de paradoxul abundentei, asupra caruia ma voi opri cu o alta ocazie).
Ei bine, respectivul paradox l`a determinat pe Andrew Sharpe, seful Centrului de Studii asupra Standardelor Vietii din Canada sa calculeze un indicator similar PIB`ului care, in opinia sa, nu mai e reprezentativ pentru economia de azi.
Sharpe a „inventat” asadar Indicele Bunastarii Interioare Nete.

El e format din
-consumul mediu (care pondereaza 20 % in calculul indicelui), care include un algoritm care combina cheltuielile private cu publice
-egalitatea sociala (40%), care include nivelul saraciei, ecartul salarial, ocuparea cu caracter partial a fortei de munca
- securitatea economica (30 %) : nivelul somajului si durata lui medie , cheltuielile de sanatate
-valoarea capitalului uman (10 %) : nivelul educatiei, poluarea …
Indicele mai e apoi ponderat cu nivelul increderii populatiei si in final comunicat public.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Africanii îşi pun guvernatori noi în băncile centrale

*Mallam Sanusi Lamido Sanusi, noul guvernator al Bancii Centrale a Nigeriei a obtinut demisiile celor 5 bancheri care `au opus nominalizarii sale. Cum pana la urma a fost ales in functie in 14 august, Mallam Sanusi… a „ras” capetele Afribank Plc, Intercontinental Bank Plc, Union Bank of Nigeria Plc, Oceanic International Bank Plc si Finbank Plc. Ceilalti bancheri au trimis probabil la timp scrisori in care isi manifestau via adeziune pentru alegerea lui Mallam.

*In Ghana a fost numit un nou Guvernator al Bancii Centrale. Amissah Arthur a preluat mandatul de la Dr Paul Acquah, al carui mandat expira la finele lunii octombrie.

*Modelul ghanez a fost copiat si in Mauritania, unde Sid’ Ahmed Ould Raiss, ex-ministrul Comertului si Industriei a fost numit guvernator al Bancii Centrale a tarii.

Aceste decizii vin pe fondul unui reviriment puternic al Africii, care a anuntat ambitii puternice in economia mondiala.
Potrivit Population Reference Bureau (PRB), populatia africana care lucreaza in afara continentului este de circa 15 % (din totalul de circa un miliard), inregistrand un ritm de crestere anual de 24 milioane de persoana. Adica mai mult decat populatia tarii noastre. Asistam la o recuperare economica a continentului negru?

Via.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Circulară. Pamflet.

NOTA de la Primul Ministru catre Ministrii Cabinetului
„Din cauza deficitului bugetar urias, incepand de luna viitoare si pana la finalul anului salariile vor fi reduse cu 20 %. Speram ca prin aceasta sa facem o economie bugetului de stat si sa demonstram populatiei ca suntem in stare sa strangem noi insine cureaua”

NOTA de la Ministri catre Secretarii de Stat si Directorii de Directii:
“Din cauza la deficit, curs valutar si criza, incepand de luna viitoare si pana la sfarsitul anilor salariile vor fi reduse cu 25 % ca asa a zis primul ministru nu noi. Si deci asa e corect. Speram ca prin aceasta sa facem ceva bun pentru economie si sa`i demonstram premierului ca stim sa ne strangem curelele. Rog transmiteti asta si celor plecati in interes de serviciu in Insulele Bahamas.”

NOTA de la Directorii de Directie catre serviciile deconcentrate:
“Din cauze neprevazute cum ar fi cursul BNR si alte calamitati, trebuie sa punem punctul pe i si sa reducem salariile si personalul de salariati. Nu se admit comentarii intrucat ordinul vine de FOARTE SUS. Prin urmare, toti angajatii de rahat, inferiori ierarhic mie, vor avea salariile reduse cu 30 la suta iar o parte dintre ei vor fi dati afara. Asta`i viata, nu avem ce face. Speram ca prin aceasta sa fie remarcat de catre premier efortul nostru si poate se lasa si de`o prima. Doamne-ajuta!”

NOTA de la sefii serviciilor deconcentrate catre salariatii din teritoriu:
„Boilor, jumatate dintre voi trebuie sa zboare din schema, nu se stie exact cauza. Cealalta jumatate va continua sa se tarasca, avand salariul micsorat cu 70%. De vina este probabil criza despre care ati auzit la OTV.
In vederea unei selectii riguroase a celor care pleaca si a celor care raman, va astept pe rand sa treceti pe la mine pe acasa incepand din seara aceasta, cu argumente care sa ma convinga. Exclus baloane sticla 50 L palinca, ca se sparg usor.“

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În India, doar 2,2% din populaţie plăteşte impozit pe venit

Cu putin timp in urma, spuneam aici ca la nivel european, din punctul de vedere al nivelului taxelor si impozitelor principale, Romania se afla undeva la coada clasamentului, avand unele dintre cele mai mici nivele de taxare. Iata ca si The Economist publica un material pe aceasta tema, citand un studiu anual al KPMG.

Datele se refera la nivelul de taxare aferent unui venit personal de peste 100.000 de dolari pe an, mult peste medie, luand in considerare atat impozitul pe venit, cat si banii care sunt retinuti drept contributii sociale (CAS-ul la noi).

Astfel, nu mi-ar placea sa traiesc in Slovenia pentru ca acolo, cei care sunt cu adevarat bine platiti, lasa statului aproape 55% din venit, in timp ce in Elvetia, nivelul de taxare este cel mai mic, de sub 20%.

Datele in imaginea de mai jos.

Tax


Se poate observa diferenta foarte mare intre state atat in ceea ce priveste nivelul impozitului pe venit, unde Suedia se afla pe primul loc, cat si in ceea ce priveste nivelul contributiilor sociale, unde Franta conduce plutonul.

Insa cifrele din tabel nu spun totul. In Slovacia spre exemplu, guvernul se pregateste sa creasca impozitul pe venit pentru cei care castiga peste $37.000 pe an la 50%, ceea ce inseamna ca la un venit brut de $100.000 mai ramai in mana cu maxim 30-35%, iar in India, desi nivelul de impozitare este mare, doar 2.2% din populatie (27 de milioane de persoane) plateste taxe, mai multe detalii aici.

In India, impozitul pe venit este structurat pe patru nivele, fiind intre 0% pentru cei care castiga pana in 150.000 de rupii pe an, si 30% pentru cei care castiga peste jumatate de milion de rupii. Cum o rupie este egala cu sase bani, un venit anual de 150.000 de rupii inseamna cam 9000 de lei, respectiv 750 de lei pe luna. Reamintesc ca in Romania, salariul minim este in prezent de 600 de lei.

Si TVA-ul este extrem de mic, la indieni nivelul standard fiind de 12.5%, insa exista si nivele reduse la unele produse, respectiv 4% si 1%.

Cu alte cuvinte, desi indienii sunt mult mai saraci decat noi (PIB-ul per capita fiind de 8 ori mai mic), nivelul salarial pana la care nu se aplica nici un impozit este mai mare. Asta da protectie sociala.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

sâmbătă, 29 august 2009

Dan Popa: Stiglitz:”Tehnic, atunci când ai creştere pozitivă, unii cred că recesiunea s-a încheiat. Fals!”

”La nivel global, punctul cel mai de jos al crizei a trecut, dar economia e fundamental slabita. Economistii definesc recesiunea atunci cand ai doua trimestre consecutive de scadere economica. Tot ei spun ca atunci cand treci pe plus, recesiunea e terminata.
Nimic mai fals. Majoritatea oamenilor percep recesiunea ca pe un mediu in care nu isi mai pot gasi un loc de munca. Pentru manageri, e atunci cand nu ai pentru cine produce.

E greu sa vorbesti despre reluarea cresterii celor care si`au pierdut economiile si care nu vor gasi nici in doi ani calea catre o viata normala. Poate ca in patru ani vom reveni acolo unde eram inainte.
Impresia asta de ameliorare vine din cauza ca nu mai asistam la prabusiri cu 20-50 % ale importurilor sau exporturilor.
Presiunile inflationiste exista. Dupa ce Fed a aruncat atata lichiditate in sistem, ea va trebui sa o retraga in exact aceeasi cantitate. Nici mai mult, nici mai putin. Efectele masurilor luate de bancile centrale se vad dupa 6-18 luni de la implementarea lor.

Alte probleme ar putea aparea pe segmentul cartilor de credit si al creditelor comerciale. Oamenii, ma refer aici strict la cei care reuseau sa isi achite ratele la banci, incep sa aiba dificultati tot mai mari in serviciul datoriei iar cu cat aceasta recesiune sa va prelungi, cu atat efectul social va fi mai devastator.

Sistemul financiar nu a iesit din criza, sa nu ne iluzionam.

Obama nu a restructurat cu adevarat sistemul bancar. El a urmat politicile deplorabile ale administratiei Bush. Schimbarea adusa de Obama e legata de planurile de relansare. Cu toate astea, cele 800 de miliarde de dolari intinsi pe doi ani nu cred ca vor cantari prea tare.
Eroarea administratiilor Bush si Obama e ca ei cred ca marile banci nu pot fi restructurate. Ei vor aparent sa salveze capitalismul, dar Wall Streetului nu`i pasa de capitalism. Wall Streetului ii pasa de bancile lui si de bancherii lui.
E nevoie de legi care sa permita falimentul bancilor considerate prea mari, si de o mai mare transparenta a sistemului financiar.
Se stie ca bancile isi cosmetizeaza bilanturile atunci cand au nevoie, iar evolutia din ultimele luni arata ca ne indreptam catre o tot mai redusa transparenta. Si fara produse derivate.

Daca ii ceri unei banci sa aleaga intre transparenta si opacitate, banca va alege opacitatea pentru ca ii convine mai mult, Numai ca nu ai voie sa o lasi sa opteze. Daca faci asta, intreg sistemul financiar va ramane amenintat.

Capitalismul american a devenit un fenomen foarte complex. Desi e la originea inovatiilor capitale ale acestui secol (computerele, biotehnologiile, Google samd), venitul clasei mijlocii din SUA este, in moneda constanta, mai mic in 2007 fata de 1999. La nivel mondial cred ca vom asista la echilibrarea fortelor. Probabil China va juca un rol mai important.

Daca iesim din aceasta criza cu o economie si o societate care va face posibila aparitia unei noi crize, se cheama ca nu am invatat nimic din ea. Daca vom sti sa reformam sistemul, se cheama ca iesirea din criza va fi o reusita.”

Din interviul acordat francezilor de la Challenges.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Ne trebuie un capitalism românesc?

Din când în când sunt bâzâit cu afirmaţii ridicole potrivit căruia avem nevoie de un model economic potrivit societăţii româneşti, de un capitalism adecvat malurilor Dâmboviţei, în fine, nu de economie de piaţă în general, ci de un tip de economie care să se plieze pe trăsăturile culturale ale românilor.

Studiul peste care am dat recent demontează mitul că fiecare societate are nevoie de un tip aparte de economie – o mai veche reminiscenţă marxistă. Ceea ce îi contrazice pe cei care susţin că liberalismul occidental (mă rog, ce a mai rămas din el) nu se potriveşte în unele locuri de pe mapamond; că economia de piaţă nu poate funcţiona în societăţi care nu au o tradiţie a dreptului de proprietate privată ş.a.m.d.

Cercetările au arătat că piaţa dezvoltă valorile culturale adecvate pentru creşterea bunăstării societăţii. Concurenţa instituie tocmai acele valori care sprijină funcţionarea pieţei, nu o subminează, aşa cum credea Marx. Piaţa duce inclusiv la creşterea nivelului de încredere al indivizilor, facilitând astfel relaţiile inter-umane şi sporind coeziunea socială.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Raţia de salariu nu mai mulţumeşte pe nimeni

După cum anticipam într-un articol postat în luna mai, legea unică a salarizării a ajuns o sursă uriaşă de belele. Susţineam atunci, ceea ce a devenit evident acum, că legea salarizării unice nu are nicio legătură cu justiţia socială. Mostră de gândire socialistă, echivalând cu planificarea centrală a salariilor unor categorii profesionale diverse, legea a reuşit să învrăjbească pe toată lumea, azvârlind România într-un adevărat ocean de nemulţumire socială.

Mă bucur însă că sindicatele au căpătat în sfârşit ceea ce merită. La început, toată lumea era pe culmile extazului, visând fericită cum raţionalizarea salariilor îl va face pe fiecare mai “dulău” decât vecinul “căţel”. Acum, când legea e aproape gata, unii au început să caute justificări penibile de genul “Ştiţi, legea nu poate să mulţumească pe fiecare” etc.

E chiar aşa de greu de înţeles că nu din puţul gândirii birocraţiei guvernamentale poate veni soluţia la multele probleme economice şi sociale cu care ne confruntăm? E chiar aşa de greu de înţeles că orice lege nu face altceva decât să distribuie privilegii unora, jumulind avuţia altora? E chiar aşa de greu de înţeles că, încercând să dibuim recompensa potrivită pentru munca judecătorului sau profesorului, nu facem decât să orbecăim prin haosul calculaţional care afectează fiecare decizie a autorităţii publice?

Nimeni nu pare să înţeleagă meritele privatizării şi descentralizării (vă amintiţi, se vorbea cândva de descentralizare…). Ce mai speră sindicatele, să capete încă 0,5 la coeficientul de ierarhizare?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Povestea celei mai mici bănci din SUA

Astazi nu o sa scriu despre bancile aflate in topul mondial si despre greutatile cu care acestea se confrunta, ci despre Oakwood State Bank, cea mai mica dintre cele 8200 de banci din SUA, cu active in valoare de 3 milioane de dolari, 600 de conturi bancare si depozite de $2.13 milioane.

Are un singur punct de lucru situat in Oakwood (populatie 471), are doar doi angajati si este condusa de un bancher in varsta de 82 de ani, batranul mostenind banca de la tatal sau care a fondat-o in urma cu 100 de ani. Cei doi angajati lucreaza la aceasta banca din 1954, respectiv 1974.

In momentul in care intri in sediu, te intorci in timp cu cel putin 40-50 de ani. Banca isi pastreaza toate datele pe hartie, nu are decat un singur calculator pe care il deschide din cand in cand pentru a “discuta cu FED-ul” si foloseste conturi bancare doar pentru ca o obliga autoritatile, proprietarul spunand ca nu are nevoie de asa ceva din moment ce ii cunoaste pe toti cei 600 de clienti.

Aceasta banca nu pune la dispozitie servicii de online banking, nu are nici un ATM si nu elibereaza carduri, insa este acolo de aproape 100 de ani.

Conform datelor financiare pe care le gasiti aici, in primele 6 luni ale acestui an a avut un profit de 52.000 de dolari, in scadere cu aproape 87% fata de anul trecut.

La 82 de ani, Roddy Willey ne spune cum poate un business de familie sa reziste un secol: ”we know you, you will get to know us. That`s the way we do business”. Respect!

Povestea acestei banci, in filmul de mai jos.



Spre comparatie, cea mai mare banca americana are active de peste 1000 de ori mai mari, click aici pentru detalii

sursa

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: De ce nu capitulează dolarul

Foarte multi europeni mizeaza pe o cadere abrupta a dolarului in perioada urmatoare. Argumente ar fi destule: dobanzile vor ramane jos inca o buna bucata de acum incolo in State iar investitorii vor fi descurajati de starea economiei (deficit public de 10 % din PIB in acest an si 11 % in 2010). Aparatorii deprecierii USD mai aduc in discutie cresterea modesta a economiei si riscul unei uriase creatii monetare- sa nu uitam ca intr`un singur an baza monetara (lichiditatea creata de FED) a progresat cu 120 %, zic ei, ceea ce e de`a dreptul gigantesc.

Toate acestea ne`ar conduce la concluzia ca dolarul va ingenunchia in fata monedei euro, “plomband” diferenta de competitivitate dintre cele doua regiuni.
Lucrurile chiar asa s`ar petrece daca ne`am baza analiza doar pe ceea ce se intampla in SUA. Numai ca dolarul nu este doar moneda Statelor Unite. Foarte multe tari isi au economiile ancorate puternic de dolar. Orientul Mijlociu, Hong Kong sau mai nou, China contureaza o zona a dolarului infinit mai mare decat teritoriul SUA. Iar dezechilibrele interne din aceste zone adiacente nu au efecte asupra cursului USD. S`a si vazut acest lucru mai ales in ultimii ani. Cand China vrea sa`si stabilizeze cursul nonedei proprii (si asta se intampla de cate ori are un excedent comercial cu SUA care nu e compensat de un flux financiar dinspre chinezi spre americani), banca centrala cumpara active in dolari. Adica acumuleaza rezerve de schimb in moneda americana. Numai in trimestrul al doilea 2009, aceste acumulari au fost de 177 miliarde de dolari, potrivit datelor pe care le am.
Toata lumea castiga, ceea ce ma face sa cred ca aceasta stare de lucru ar putea dura. China, ca si celelalte economii emergente din zona, evita astfel franarea productiei (datorate pierderii de competitivitate suferite in perioadele de apreciere a monedelor proprii in fata dolarului); tarile din Orientul Mijlociu (producatorii de petrol) isi mentin astfel valoarea veniturilor din petrol, iar de cealalta parte, SUA isi poate finanta linistita la dobanzi “calme” deficitele public si comercial.
Sigur ca dintr`un anume punct de vedere, ceea ce se intampla este inetic. SUA profita de de rolul dominant al propriei monede pe diferitele piete mondiale. Dar din punctul de vedere al Europei, este evitata o catastrofa economica. Ganditi`va unde s`ar ajunge daca raportul euro/dolar ar ajunge de la nivelul de azi (circa 1.40) la un 1,80 de pilda.
Am scris acest post, incitat de cativa cititori care m`au intrebat cum e posibil ca intr`o economie ciuruita, moneda sa se tina atat de bine. Uite, de asta cred ca e posibil!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

vineri, 28 august 2009

Ion Radu Zilişteanu: CE aprobă achiziţia Austrian Airlines de către Lufthansa

Comisia Europeană şi-a dat ieri acordul pentru achiziţia companiei Austrian Airlines de către Lufthansa, în anumite condiţii, legate de măsuri ce trebuie luate de compania germană care să înlăture anumite temeri legate de concurenţă pe anumite rute. Comisarul european pentru concurenţă, Neelie Kroes a declarat: "Acest caz arată că este posibilă consolidarea în sectorul transporturilor dacă se iau măsurile potrivite pentru apărarea intereselor consumatorilor".


Comisia Europeană a decis să ceară companiei Lufthansa sa cedeze companiei austriece spaţii pentru staţionarea avioanelor pe aeroporturile din Viena, Frankfurt, München, Stuttgart, Köln şi Bruxelles.

Tranzacţia va avea loc pentru suma de 377 mil.€. Lufthansa controlează, de asemenea, Swiss, Air Dolomiti, Eurowings şi Germanwings şi a achiziţionat recent British Midland şi SN Brussels Airlines. La rândul său, Austrian Airlines are drept subsidiare Lauda Air şi Tyrolean Airways. Ambele companii sunt membre ale Star Alliance.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Şef de retail către angajaţi: ”Nu mai completaţi aiurea cererile de credit şi citiţi-vă mailul la fiecare 3 ore!”

Disperat ca se preiau dosare de credit completate in dorul lelii, seful departamentului de retail al unei banci din top 10 a trimis un mail intern angajatilor, din care rabufneste starea de spirit pusa la grea incercare de neglijentele front-officerilor. Citez din mail:

“Contractul de credit trebuie sa fie completat corect cu toate datele necesare in toate campurile prevazute.

In cazul adeverintei de salariu, trebuie ca numele si CNP-ul sa coincida cu numele si CNP-ul din B.I. / C.I. .

Adeverinta de salariu sa fie inregistrata cu data si numar de inregistrare, sa fie stampilata cu stampila rotunda a firmei, semnata in clar si indescifrabil de catre doua persoane autorizate din firma. Numarul de telefon al firmei din adeverinta sa fie un numar de telefon fix; dosarele cu telefon mobil la angajator sunt refuzate;

La dosarele care au rezolutia “IN STUDIU” trebuie scris pe coperta dosarului “IN STUDIU “

La dosarele in studiu nu se elibereaza creditul pe loc!!

Nu mai uitati sa atasati dosarului si cererea clientului insusi.

Nu se accepta dosarele care au taloane de pensie pe care se specifica TALON SPECIAL; TALON PENTRU NEVAZATORI ;TALON PENTRU PERSOANELE CU HANDICAP;

Cititi-va mail-urile la fiecare 3 ore

In sistemul de prescoring trebuie introdusa adresa de contact si NU cea din B.I. / C.I.

Nu mai fortati scoringul!! (introducerea de mai multe ori a aceluiasi contract cu modificarea unor parametri ca: situatia familiala, locuinta imprumutatului, profesia, locuieste la adresa din data de etc). Se accepta de cel mult doua ori introducerea datelor clientului. Daca se introduc de mai multe ori se considera tentativa de frauda, cu toate consecintele care decurg de aici.”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: În vremuri de criză e nevoie de solidaritate?

Înainte de a pleca o nouă tură în vacanţă (motiv pentru care nu am mai scris nimic pe acest blog de o vreme), am aflat că, în ultima vreme, s-au vândut xşpe maşini Porsche, nşpe maşini Ferrari şi ţşpe maşini Maserati. Ceea ce a constituit un excelent prilej pentru a reflecta pe marginea unui cuvând folosit în exces de când cu criza: solidaritate.

Dacă este criză, ni se spune, atunci trebuie să fim solidari; să strângem cureaua; să mai renunţăm la pretenţiile salariale; să mai tăiem din cheltuielile pe care obişnuiam să le facem. Premierul Boc a folosit cuvântul „solidar” mai mult decât oricine, pentru a manipula opinia publică în a crede că noi toţi trebuie să suportăm povara crizei. La rândul lor, criticii lui Boc au acuzat guvernul că sectorul bugetar a continuat să se lăbărţeze pe spinarea sectorului privat, care suportă singur toate dificultăţile; şi ei au cerut solidaritate, în sensul că şi statul trebuie să facă economii, nu doar mediul de afaceri.

Astfel, tagma guvernanţilor cere solidaritate din partea populaţiei muncitoare; iar tabăra mediului de afaceri cere solidaritate din partea birocraţiei statale. Toată lumea vrea solidaritate. În aşa hal, încât cuvântul a fost compromis.

Fără îndoială, criticii guvernului au dreptate atunci când acuză statul de risipirea banilor, mai ales într-o perioadă atât de delicată. Însă greşesc atunci când spun că avem nevoie de solidaritate naţională. Pe timp de criză nu avem nevoie de aşa ceva. „Criza” este criza cuiva, nu a tuturor. Nu toţi am comis erori înainte, pe timpul boom-ului, ca sa avem de ce să suportăm acum. Şi nu văd care este motivul pentru care cei cumpătaţi ar trebui să plătească oalele sparte de alţii. Dacă este criză, atunci să fie penalizaţi cei ineficienţi, să falimenteze cei care au pierderi, să intre în şomaj cei care au trăit din exproprierea celorlalţi. Solidaritatea nu face decât să pună pansament pe rănile provocate de greşelile (ne)intenţionate ale unora. Îi salvează pe speculanţii proşti cu ajutorul celor care au ştiut cu adevărat să acumuleze avuţie. În acest fel, nu face decât să paveze drumul către următoarea criză.

Nu avem nevoie de solidaritate. Avem nevoie de curăţirea economiei de paraziţi – fie că ei sunt bugetari sau oameni de afaceri (adesea, distincţia între cele două categorii este dificil de făcut). Trebuie să reducem aparatul guvernamental, dar nu din motive de solidaritate cu mediul privat, ci pentru că aparatul de stat risipeşte resursele. Trebuie ca oamenii de afaceri să îşi ajusteze activitatea, dar nu din motive de solidaritate, ci pentru că mulţi dintre ei au risipit resursele în speculaţii imobiliare. Criza ne arată cine nu poate trăi pe picioarele lui, cine a prosperat pe datorie fără să îi pese de ziua judecăţii. Nu pot şi nu vreau să fiu solidar cu astfel de oameni.

Dar sunt solidar cu cei care şi-au cumpărat Porsche, Ferrari sau Maserati din bani obţinuţi în mod cinstit, prin muncă şi talent antreprenorial.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Confesiunile unui redactor de revistă ştiinţifică

Sunt redactorul-şef al unei publicaţii ştiinţifice – revistă care îşi propune să găzduiască articole rezultate din munca de cercetare a profesorilor români şi nu numai. Majoritatea revistelor româneşti, inclusiv cea pe care o coordonez, percep o taxă de publicare. Prilej de îmbogăţire pentru unii, care renunţă la orice standard de calitate doar pentru a atrage cât mai mulţi autori, a publica cât mai multe articole şi a-şi umple cât mai bine contul din bancă. Cum aceasta este o practică pe care nu o agreez, am operat o selecţie între articolele primite. Cu surprindere – deşi, poate, nu ar fi trebuit să mă mire, 3 dintre lucrările care mi-au parvenit erau plagiat în cea mai pură formă. A trebuit să le resping, alături de multe altele vinovate de “păcate” mai mici. Nu-mi fac iluzii că gestul meu înseamnă mare lucru; cu siguranţă, respectivele persoane vor găsi alte reviste unde să îşi publice “opera”.

Am o singură nemulţumire: aceea că nu pot divulga numele “profesorilor” care copiază munca altora pentru a-şi lărgi nemeritat propriul CV.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Reprezintă emigrarea singura soluţie pentru un trai mai bun? Pentru mine nu.

Aud tot mai des ca Romania este condamnata la subdezvoltare, ca nu o mai putem schimba si ca daca vrem sa traim mai bine, nu putem decat sa emigram. In SUA, Canada, Germania, UK, Italia, Spania, Australia sau oriunde lumea este mai civilizata, oriunde poti avea un salariu decent iar autoritatile iti ofera servicii de calitate in schimbul banilor pe care ii platesti sub forma de taxe si impozite.

Trebuie sa spun ca desi am de pe vremea lui Ceausescu rude in strainatate, nu am plecat. La inceputul anilor `90 nu am plecat pentru ca eram prea mic pentru a lua astfel de decizii, iar acum nu plec pentru ca sunt prea “batran” pentru a o lua de la capat. Si mai am un motiv pentru care nu plec - cred ca ma pot realiza in Romania mai usor decat in Vest.

Pe toti ne deranjeaza faptul ca la 20 de ani de la Revolutie, ne conduc aceeasi comunisti din esalonul doi al PCR (ei sau rudele/prietenii lor), ca nu avem autostrazi, ca sanatatea si invatamantul sunt la pamant, ca avem una dintre cele mai corupte clase politice din Europa, ca statul cheltuie prost banii nostri, ca micile afaceri sunt condamnate din start la faliment sau sunt fortate sa traga statul in piept datorita birocratiei si coruptiei din administratie, ca traim intr-o tara manelizata, otevizata, intr-o tara in care intalnesti nesimtirea pe toate drumurile.

Ii inteleg pe cei care au plecat deja, pe cei care doresc sa plece sau pe cei care s-au saturat de Romania si privesc Vestul drept singura solutie pentru un trai decent. Acesti oameni nu sunt de condamnat pentru ca nu au mai vrut sau nu mai vor sa astepte inca 20-30 de ani pentru a ajunge la un anumit grad de civilizatie.

Nu inteleg insa un alt lucru: de ce unii dintre romanii care pleaca in Germania spre exemplu, in momentul in care trec granita devin nemti? Cum pot deveni brusc civilizati, cum pot respecta regulile de circulatie, de ce nu mai arunca hartii sau chistoace pe strada? De ce nu “se fac ca lucreaza” ci chiar pun osul la treaba? Pentru ca intr-o tara civilizata, trebuie sa te comporti si tu in mod civilizat.

De ce in momentul in care se intorc in Romania, uita de bunul simt de care au dat dovada ACOLO si o iau de la inceput? Pentru ca Romania este o tara necivilizata, pentru ca aici oricum toata lumea se comporta la fel.

Sunt acum la moda termenii ”Rromania” si “rromani” cand discutam despre toate cele de mai sus, insa nu ne intrebam cati dintre noi, cei care credem ca suntem romani si nu rromani, avem de fapt o parere prea buna despre propria persoana?

Trebuie sa intelegem ca avem clasa politica pe care o meritam, pentru ca ei nu pot fi altfel decat suntem noi. Ca avem invatamantul pe care il meritam, ca avem sistemul sanitar pe care il meritam, ca avem justitia pe care o meritam.

La urma urmei, Romania nu este formata dintr-o gloata de 20 de milioane de oameni, ci din Orgonas, Ionescu, Popescu sau Georgescu, din oameni care prin deciziile pe care le iau in fiecare zi, influenteaza evolutia noastra ca tara si ca popor.

Toata lumea vrea sa traiasca mai bine, insa nu cred ca emigrarea reprezinta cea mai buna solutie. Din punct de vedere economic, o economie emergenta precum cea a Romaniei iti ofera mai multe oportunitati decat o economie asezata, randamentele investitiilor sunt mult mai mari si iti poti dezvolta mult mai repede cariera, deci per total, cred ca te poti realiza mai usor aici decat in strainatate.

Zilele trecute am avut o discutie cu cineva pe marginea acestui subiect si m-am gandit ca mi-ar placea sa plec in Germania, sa ma stabilesc intr-un orasel medieval din Bavaria, departe de zgomotul marilor orase, departe de tot ce ma deranjeaza in Romania. Insa, desi ma incanta o asemenea perspectiva, cel putin deocamdata nu pot sa plec.

De ce? Pentru ca de fiecare data cand m-am dus dincolo (cu jobul sau in vacanta), m-am simtit ca un strain. Pentru ca de fiecare data cand m-am intors in tara, m-am bucurat ca m-am intors. M-am bucurat ca m-am intors la familie, prieteni, la “cutia de chibrituri” in care stau, la traficul infernal, la tara in care parcurgi 100 de km in trei ore, sau unde din cauza birocratiei esti nevoit sa te plimbi cu doua acte pe la zece ghisee.

Nu raman in Romania pentru ca am vreo datorie morala fata de cineva, cu atat mai putin fata de “tara si popor” si cred ca sunt un bun roman doar prin faptul ca ma comport si actionez intr-un mod civilizat.

Raman pentru ca vreau sa ma realizez aici. Nu plec, cel putin deocamdata.

Voi, care ati ramas, de ce ati ramas? Care ati plecat, de ce ati plecat?

PS: de data asta sunt de acord cu domnul Patriciu

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Credite neperformante (I)

Unele rapoarte incep sa se preocupe de creditele neperformante din sistem. Creditele neperformante sunt cele care nu mai aduc venituri, dar nu reprezinta in mod neaparat pierderi sau restante. Inca. Incepem de azi sa ne ocupam de aspecte teoretice cu mentiunea obligatorie ca procentele in sine nu inseamna si nici nu prezic nimic.

Raportul Unicredit este cel care a deschis interesul.



Conform acestui raport, se inregistreaza un procent de 17.8% in mai 2009 (reamintim ca procentul de credite neperformante era 58% in 1999, inainte de infiintarea AVAB).

Astfel devine mai clara ratiunea aflata in spatele acordurilor de imprumut cu FMI si a acordurilor de mentinere a limitelor de expunere, precum si masurile de reducere a rezervelor minime obligatorii.

Imprumuturile neperformante pot deveni intr-un final pierderi, pierderi ce nu pot fi acoperite legal decat din capitalurile proprii. De aici rezulta cererile repetate ale oficialilor pentru recapitalizarea filialelor locale de catre actionari.

Remarcam ca procentele linistitoare oferite in comunicatele oficiale iau in calcul pierderile ajustate cu provizioanele, garantiile si ratele neplatite in suma absoluta, ca si cum dupa 3-4 rate neplatite restul creditului ar fi ok; e o metoda de inspiratie ruseasca, asa cum noteaza Deutsche Bank.

Propunerea domnului Geoana, ce este luata serios in considerare de industrie, are un merit - schimba definitia creditelor neperformante, iar cerintele asupra capitalurilor sunt reduse sau macar esalonate in timp.

Sursa imaginii - raport Unicredit

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Răzvan Pascu: Cum câştigi 7% în 3 luni dacă euro scade la 4 RON

Saptamana trecuta, analistii Deutsche Bank au facut o mare surpriza romanilor, oferindu-ne dupa mai bine de 2 ani un raport optimist asupra economiei tarii noastre si in special asupra evolutiei cursului euro. Nu voi insista prea mult asupra acestui raport pentru ca, probabil, multi dintre voi cunoasteti detalii. Daca nu, foarte bine prezentate datele din acest raport le aveti in acest articol ZF.

In mare, economistii nemti sustin ca datorita faptului ca deficitul de cont curent (iesirile nete de valuta din Romania) s-a ajustat foarte mult de la peste 12% anul trecut, la aproximativ 6% anul acesta si mai ales datorita diferentialului de dobanda (diferenta de dobanda la leu in Romania fata de dobanda la euro in zona UE), cursul euro/leu are mari sanse sa scada catre 4 RON/euro pana la sfarsitul anului. De asemenea, analistii Raiffeisen Bank estimeaza un curs al euro de 4,1 RON, dar sunt si pesimisti precum cei de la Unicredit Bank care vad un curs al euro la 4,5 RON sau ING Bank care vede cursul la 4,6 RON in martie anul viitor.

Nu vreau sa insist asupra acestor aspecte intrucat a trecut o saptamana de la publicarea raportului si posibil ca voi sa fi aflat intre timp mai multe detalii. Ceea ce vreau eu sa va exemplific este pe ce fel de calcule se bazeaza acest raport si cum se poate castiga din diferentialul de dobanda despre care scriam mai sus.

Sa spunem ca aveti 10.000 de euro. Banii acestia ii schimbati in lei (atrasi de dobanzile frumoase la leu) la un curs mediu de 4,2 RON, adica veti avea 42000 RON. Acestia bani ii depuneti la banca intr-un cont in lei in Romania, unde veti obtine in medie o dobanda de 10% pe an, adica 4200 RON/an, ceea ce inseamna 1050 RON in cele 3 luni, pana la sfarsitul anului, cand analistii germani estimeaza ca euro va fi 4 RON. Trebuie sa mentionez ca aveti si noroc ca anul acesta nici nu se plateste impozit asupra sumelor castigate din depozite bancare. In decembrie adunam toti banii, adica cei 42000 RON initiali + 1050 RON dobanda castigata si vom avea un total de 43050 RON. Cu acestia bani cumparam euro din nou, la cursul de 4 RON/euro, cat se estimeaza ca va fi peste 3 luni, adica vom cumpara un total de 10762 euro, ceea ce inseamna ca avem un castig, in euro, de 7,6% in 3 luni de zile (ceea ce corespunde unui randament de aproximativ 30% anual). Randament care pentru europenii vestici este mai mult decat interesant.

Trebuie sa ne gandim insa ca poate fi vorba de investitori de calibru, cu bani multi si care chiar pot schimba multe prin sumele pe care le aduc in Romania. Exact pe exemplu de mai sus se bazeaza economistii Deutsche Bank, ei preconizand ca multe miliarde de euro vor intra in tara tocmai pentru a specula aceasta diferenta de dobanda. Si s-ar putea sa aiba dreptate. Vom vedea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

joi, 27 august 2009

Dan Popa: Romtelecom, te pup! Eşti campionul meu.

Draga Romtelecomule, sunt un client al tau pe telefonie fixa, date si tv. Adica ce dai tu la tot cartierul.
La Dolce am abonament de tip Variety Special. Eram multumit, campionule. Imi mai pica netul, imi pica uneori si semnalul tv, da` astea sunt chestii trecatoare. Ca mine, ca tine, campionul meu.
Azi, fie`ti numele binecuvantat, m`am trezit cu o scrisoare in cutia postala. In scrisoare sunt anuntat ca din 24 septembrie mi se scot 5 canale tv(AXN CRIME, AXN SCI-FI,TCM, MTV,VH1) si ca daca le vreau inapoi, mai trebuie sa`ti platesc. Mai mult, musai sa fac si abonament pe doi ani (eu nu stiu daca mai traiesc atata, campionule, cum sa ma angajez inca doi ani sa iti platesc?).
Sa recapitulam. Inchipuie`ti campionule, ca mergi la un restaurant si ca ceri o friptura cu cartofi, pe care o si platesti. Chelnerul vine, ti`o aseaza in fata, dupa care iti ia inapoi friptura si`ti spune ca daca totusi o vrei, mai trebuie niste extra-cash. Ti se pare normal si corect?
Te`am sunat in seara asta si am vorbit cu o angajata de`a ta. Poate ca aveti si inregistrarea discutiei…m`ati ajuta sa dati de ea si s`o faceti publica. Am intrebat`o pe domnisoara daca am inteles eu bine, ca mi se ia ceea ce am platit si ca, pentru a mi se da inapoi, mi se mai cer bani. Mi`a raspuns dezarmant, ca da, asa e. Excelenta, Romtelecoame, prietene, cum sa`ti zic?…e aberant ce faci.
In rest, campionul meu, sunt bine sanatos, ceea ce`ti doresc si tie, Hai Romtelecom! Poti mai mult! Astept sa ma suni pe mobil, cum mi`ai promis.
Romtelecom, te pup. Sa ma pupi si tu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: O întrebare...

Initial, mi`am pus aceasta intrebare ieri, citind comunicatul BCR. Am renuntat sa scriu despre asta intrucat mi`am zis ca poate mi se pare mie ca e ceva in neregula. Dar azi mi`a scris un bancher. Si m`a intrebat asa : “Cat de etic este ca Alex Ciobanu, presedinte al RBL si HVB BpL sa fie numit sef la BCR BpL. Cat de etic este sa iei presedintele celor doua (din trei) banci de locuinte, si sa-l faci presedinte la a treia? Ma gandesc ca Ciobanu nu doar ca stie pe de rost piata asta, ci o are in laptop pe de`a`ntregul”.

Chiar asa, cat de corecta e o asemenea miscare? Etic, moral, legal…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: De ce sunt medicamentele mai scumpe în România decât în Grecia?

Fiind în vacanţă în Grecia, am constatat că medicamentele sunt mult mai ieftine acolo decât în România. Bunăoară, aspirina Bayer este cu 30-50% mai ieftină.

În aceste zile, se discută pentru a nu ştiu câta oară diferendele între distribuitorii de medicamente, farmacii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii. Există restanţe uriaşe de plată către farmacii şi distribuitorii de medicamente, care datează de câţiva ani. Mai mult, CNAS şi MS plătesc medicamentele furnizate spitalelor, ca şi cele compensate şi gratuite, la un curs al euro mult mai mic decât cursul curent. De aici, blocaje întregi pe filierele de distribuţie a medicamentelor.

Spitalele de stat au acumulat datorii imense la furnizorii de medicamente şi de materiale sanitare. Nu de puţine ori, pacienţii trebuie să-şi aducă de acasă pansamente, alcool sanitar şi medicamente. Managementul spitalelor de stat, în ciuda transformărilor din ultimii ani, a rămas defectuos şi, nu de puţine ori, hoţ.

La rândul lor, distribuitorii de medicamente şi farmaciile, ca să-şi scoată pârleala pierdută din preţul impus al medicamentelor compensate şi gratuite, îşi pun adaosuri comerciale uriaşe la produse parafarmaceutice şi medicamente necompensate, cum ar fi şi cazul aspirinei.

Desigur, în toată această poveste, există o complicitate ticăloasă între toţi participanţii menţionaţi mai sus. După informaţiile mele, piaţa medicamentelor din România se învârte în jurul a 2 mld.€ anual. O sumă aptă să stârnească interesul tuturor.

Viorel Vasile, preşedintele Asociaţiei Distribuitorilor de Medicamente din România, a declarat pentru Mediafax că distribuitorii au fost obligaţi să pună filtru la distribuţia medicamentelor. "Farmaciile care au datorii mai mari de 120-150 de zile nu mai primesc medicamente. La fel, spitalele care au datorii mai vechi de şase luni. Din păcate, suntem şi noi presaţi de producători. Noi nu avem bani pentru că nu ne-au plătit spitalele sau farmaciile cu care avem contract. Unele datorii au peste un an", a continuat el.

La rândul său, Dan Zaharescu, preşedintele Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente, a declarat că, din păcate, situaţia actuală nu este încurajatoare. "Suntem supuşi la multe presiuni. Cerem doar respectarea circuitelor financiare. Avem cele mai mici preţuri la medicamente şi tot nu primim banii", a explicat Zaharescu. El a mai spus că banii de la farmacii trebuie livraţi în 60 de zile, pentru programele naţionale în 30 de zile, pentru spitale în 90 de zile, dar că sunt şi cazuri în care pot fi daţi în 180 de zile.

Pentru deblocarea situaţiei tensionate, potrivit site-ului paginamedicala.ro, Ministerul Sănătăţii intenţionează să introducă un nou mecanism financiar, cel de factoring, prin care farmaciile să poată cesiona facturile către distribuitori, dar şi prin care distribuitorii să poată garanta cu aceste facturi credite bancare. Acest sistem va fi implementat în România în septembrie sau octombrie 2009, potrivit directorului de comunicare al Ministerului Sănătăţii, Oana Grigore.

Desigur, factoringul se foloseşte pe scară largă în practica comercială internaţională. În România, se foloseşte pe o scară mult mai restrânsă. Manevra Ministerului Sănătăţii este de a îmbrăca într-o formă aparent sofisticată neputinţa unui sistem de a performa decent. În fond, este vorba de ascunderea gunoiului sub preş.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Sunt Florentina şi am câştigat într-o lună 20.000 de euro fără să fac nimic...

Probabil ca in ultimele saptamani, multi dintre voi ati fost bombardati cu e-mailuri prin care erati indemnati sa donati 5 euro pentru a castiga averi.

Pentru ca fenomenul pare sa ia amploare din moment ce am primit multe e-mailuri si am sters o gramada de comentarii care faceau publicitate sistemului, m-am gandit ca ar fi bine sa scriu despre asta, nu de alta dar poate ii fac sa se razgandeasca pe unii dintre cei care cred ca un astfel de sistem poate functiona.

Mesajul primit pe e-mail incepe printr-un fel de bla bla motivational in care autorul iti explica faptul ca “ceea ce iti propun este o extraordinara sansa pentru a putea face bani de acasa“. Aceasta metoda de a face bani tocmai a fost tradusa din engleza pentru ca ”nu mi se pare corect sa faca bani numai americanii si englezii“, iar daca nu te grabesti, pierzi posibilitatea de a castiga ”un sac de bani” intr-un timp foarte scurt.

Dupa ce ai fost motivat suficient, ti se spune ce trebuie sa faci pentru a castiga in cateva saptamani mai multi bani decat castiga unii in 10 ani.

Deci, iti faci un cont la o firma care transfera bani, donezi 5 euro, trimiti 50 de e-mailuri si te-ai scos. Mai jos, explicatia detaliata a sucesului in viata:

Dupa ce o sa ai contul… (la firma respectiva n.a.), trimiti imediat 5 EURO la prima adresa de email din lista succesiva de mai jos

1. ilaria***@yahoo.it
2. geo***@yahoo.it
3. bir***@gmail.com
4. asist**@gmail.com
5. gra**@yahoo.com

Dupa ce ai trimis 5 EURO la prima adresa de email din lista de mai sus se va intampla ceva foarte simplu, O sa-ti de-a certitudinea ca acest sistem functioneaza (singura certitudine este ca vei ramane fara cinci euro n.a.). Ai probat Tu, pentru a fi convins ca acest sistem functioneaza! Exista un numar foarte mare de persoane care vor citi acest mesaj si vor face ceea ce ai facut tu.Urmatorul pas este sa copiezi aceasta pagina pentru a putea face publicitate si a putea sa o trimiti prin email cum am facut si eu la cel putin 50 de persoane.In copia ce o vei face, adresa de pe locul unu(1) o stergi,astfel adresa de pe locul doi(2) va fi locul unu(1),locul trei(3) va fi locul doi(2),locul patru(4) va fi locul trei(3),locul cinci(5) va fi locul patru(4) iar pe locul cinci(5) vei scrie adresa Ta de email.

ATENTIE nu incerca sa pui emailul tau repede pe locul 1 crezand ca ajung banii mai repede, pentru ca nu functioneaza asa.Adresa ta o sa fie stearsa si nu o sa ajugi niciodata la mii de persoane pentru a atinge o suma mare.


Iata cum functioneaza (omul face aici cateva greseli de calcul care nu conteaza n.a.): cand tu trimiti e-mail-uri adresa ta se gaseste in postul numarul 5 din lista, daca tu trimiti 50 de emailuri circa 25% vor rapunde hai sa zicem 12,5% daca din 40 numai 5 se inscriu (12,5%din40=5) din acel moment adresa ta de email se gaseste in pozitia numarul 4. Calculam cele 5 persoane care fac la fel si ele, trimit 40 email ajungand la o cifra in jur de 200 de persoane (12,5%din 200=25) acum emailul tau trece la pozitia 3, in aceasta pozitie se ajunge in jur la 1000 de persoane din care 12,5% deci alte 125 de pers, acum emailul tau se gaseste in pozitia 2, in care cele 125 de persoane trimit 40 de email sa ziceam, ajungem la 5000 de persoane din care 12,5% raman 625 care poarta emailul tau in prima pozitie si ei trimit emailuri tu ajungi in jur la 25000 de persoane din care 12,5%=3125 persoane care iti trimit fiecare 5 euro tie. In acest punct facem 3125X5=15625 euro.


O sa intre in cateva saptamani sa nu zicem 15625 dar in jur la 10000 pe contul tau bani reali care o sa poti sa-i cheltuiesti oriunde sau poti sa ii transferi pe cartea ta de credit dupa care poti sa ii scoti in bani lichizi, sau simplu de ai transfera in contul tau din banca. Succes si la multi bani!

Cum oamenii reprezinta cheia succesului in business, sunt mentionate si cateva povesti de succes:

Sunt Florentina ….Ce pot sa zic? Multumesc foarte mult !! Am trimis 50 de emailuri cum era explicat in instructiuni dupa care au trecut ceva zile si am uitat complet de aceasta treaba. Oricum credeam ca nu o sa se intample nimica, dar in momentul cand am intrat sa imi verific contul, o saptamana dupa, am gasit aproape 5000 eur. Dupa 30 de zile aveam, mai mult de 20000 euro in cont, nu imi venea sa cred, am zis tuturor amicilor de pe mess si acum toti fac bani.

Salutare eu sunt Adrian si sunt din Timisoara, dupa trei saptamani aveam mai mult de 13000 de euro la inceput am crezut ca e ceva eroare in contul meu. Numai acum cateva luni cateva persoane sau pus sa citeasca aceste fraze cum faci tu acum, dar sau decis sa urmeze pasii care sunt redati mai jos si nici nu iti imeginezi ce obiective au atins. Nu ai nimic ce sa pierzi e numai de castigat, urmareste instructiunile cu atentie si pregateste-te sa primesti cateva mii in urmatoarele 30 de zile.

Acum, sa analizam putin lucrurile (trecem peste ridicolul logicii pe care se bazeaza sistemul): este evident ca se merge pe principiul unei scheme tip Caritas, unde primii care intra in sistem sunt platiti din banii pe care ii cotizeaza urmatorii, iar totul se darama atunci cand se vor fraierii se termina. Cu alte cuvinte, foarte putini castiga, foarte multi pierd. Este adevarat ca nu pierzi decat 5 euro, insa pici de fazan.

Ni se spune ca, daca trimitem 50 de e-mailuri, aproximativ 10% dintre persoanele spamate in acest mod vor raspunde pozitiv, acceptand sa doneze 5 euro. Retineti, 10%!!! in conditiile in care stim ca si 0.1% (unu la mie) este mult. Hai sa zicem ca spamul are succes si ca vor dona 1% dintre cei contactati. Cu alte cuvinte, ai un donator la o suta de e-mailuri trimise. Cum tu nu trimiti decat 50, ai jumatate de donator, ceea ce inseamna ca poti avea unu sau niciunul.

In ritmul asta, niciodata “NU vei ajunge pe locul I pe lista de e-mailuri” si, cum nu ai voie sa sari peste rand pentru ca “adresa ta o sa fie stearsa si nu o sa ajugi niciodata la mii de persoane pentru a atinge o suma mare” (cum o sa ti stearga adresa nu se spune si trebuie sa fii prost sa nu te treci pe locul I din prima) naivii se vor termina inainte ca tu sa ajungi sa primesti bani.

Pentru a acumula 1000 de euro, trebuie ca 200 de oameni sa doneze cate 5 euro. Cum rata de succes a spamului am hotarat ca este peste asteptari (1%), pentru a avea 200 de donatori trebuie sa spamezi 20.000 de casute postale (intre noi fie vorba, probabil ca 100.000 este o cifra mai aproape de realitate).

Florentina si Adrian (povestile de succes mentionate mai sus) au castigat impreuna 33.000 de euro, ceea ce inseamna ca aproape un milion de casute postale au fost deja spamate. Daca te grabesti, poate mai prinzi si TU niste naivi :-)

PS: a dat careva 5 euro?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: ING:”E posibil să vedem un leu mai slab către finalul sesiunii de tranzacţionare”

“Avand in vedere presiunile de depreciere a leului s-ar putea ca BNR sa nu organizeze nici astazi repo. Insa, incercarile de a proteja in acest fel leul ar putea afecta cererea de titluri de stat.

Probabilitatea organizarii unei operatiuni repo vineri a crescut, depinzand in continuare de evolutia cursului de schimb”, se arata in Raportul financiar zilnic al ING Bank.

“Asa cum ne-am temut, moneda nationala a pierdut in fata EUR ieri in pofida unui inceput bun si a datelor pozitive atat din zona euro, cat si din SUA. Se pare ca investitorii sunt exagerat de prudenti dupa circa cinci luni de cresteri pe pietele globale si ca teama privind o corectie a pretului actiunilor se amplifica. Evolutia EUR/RON a fost in ton cu cea din regiune si perechea a inchis la 4,2280.
Bursele asiatice au scazut peste noapte, insa in China acestea si-au mai revenit pe final chair daca guvernul chinez a anuntat masuri de prevenire a supraincalzirii. In consecinta, EUR/RON a deschis la 4,2270 si acum este la 4,2250. Cu toate acestea, e posibil sa vedem un leu mai slab fata de EUR catre finalul sesiunii de tranzactionare”, se mai spune in document.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Preşedintele FED, “făcut” la contul din bancă

Cel mai puternic bancher al lumii, cum e considerat presedintele FED Ben Bernanke, a ramas fara 850.000 de dolari din cont, dupa ce un hot i`a furat geanta sotiei, in care aceasta isi tinea carnetul de cecuri, scrie Newsweek.
In zilele urmatoare, hotul s`a prezentat la banci dandu`se drept Ben Bernanke si scotand in medie cate 50.000 de dolari pe zi si facand cadouri prietenilor.

Totul a inceput in vara trecuta, cand madam Bernanke a iesit la cumparaturi, ramanand fara geanta in urma unui banal furt. In geantase afa si carnetul de cecuri “lipit” de contul familial al familiei sefului FED. La cateva zile, din conturile familiei Bernanke au inceput sa se evapore sume consistente de bani. Desi Newswek precizeaza ca nu se stie cu exactitate paguba suferita de seful FED ci numai cuantumul total al fraudei hotilor (2,1 mil dolari furati de la 10 persoane), media americana da ”pe surse” faptul ca cel mai pagubit a fost Bernanke, din ale carui conturi ar fi disparut 850.000 de dolari.

Intr`un comunicat semnat de purtatorul de cuvant al FED, Bernanke recunoaste ca a fost victima unei escrocherii. “Furtul de identitate este un delict serios care atinge milioane de americani in fiecare an. Familia noastra nu este decat una dintre familiile afectate de aceasta retea de infractori”, spune Bernanke.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În sfârşit, are şi domnul Geoană o idee inteligentă

Domnul Geoana este cunoscut drept un politician care uneori vorbeste mai repede decat gandeste, insa propunerea domniei sale legata de amanarea cu un an a platii catre banci a principalului la creditele contractate de catre IMM-uri este una interesanta, care merita analizata ceva mai in detaliu.

Spuneam cu putin timp in urma, ca in Romania nu am asistat la nici un faliment rasunator, nici o firma cu adevarat mare nu si-a inchis portile, ceea ce este oarecum neobisnuit avand in vedere severitatea scaderii PIB. Acest lucru nu s-a intamplat pentru ca firmele mari sunt in majoritatea lor multinationale, care nu au probleme in relatia cu bancile, care au forta financiara de a trece peste un an de criza.

Sectorul IMM insa nu a fost la fel de norocos, multor firme ajungandu-le cutitul la os din cauza scaderii afacerilor si lipsei de finantare. Creditele pentru dezvoltare sau pentru asigurarea derularii operatiunilor luate in anii trecuti trebuie returnate, salariile trebuie platite, taxele si impozitele catre stat la fel, dar cum sa faci asta cand clientii tai intarzie plata facturilor, iar tu nu mai ai acces la finantare? Iti platesti la randul tau facturile cu intarziere si de aici rezulta un cerc vicios care a facut ravagii in economia anilor `90.

Bancile nu au nici un interes sa isi omoare clientii pentru ca traiesc de pe urma lor, iar un client mai putin inseamna un profit mai mic in anii urmatori. In plus, daca ii vor executa pe cei care nu isi vor mai putea plati ratele, au toate sansele sa nu isi recupereze in intregime banii, inregistrand astfel pierderi.

Pe de alta parte, criticii pot spune ca mentinerea intr-un mod artificial in viata a unora dintre IMM-urile cu probleme, nu reprezinta altceva decat ascunderea gunoiului in pres, un articol bun pe tema asta gasiti aici.

Spuneam ca ideea domnului Geoana este buna, insa va deveni extrem de proasta daca aceasta miscare va presupune garantia statului. In acest moment, se vorbeste despre un moratoriu intre banci si IMM-uri, BNR si guvernul actionand ca mediatori.

Daca intr-un fel sau altul se va ajunge in situatia ca statul sa garanteze datoriile firmelor care intra in aceasta schema, lucrurile se complica extrem de mult pentru ca garantia statului inseamna de fapt o invitatie pentru patroni sa nu isi mai plateasca datoriile catre banci.

Ce poate reprezenta acest moratoriu? Poate fi o gura de oxigen pentru IMM-urile viabile, care insa se confrunta in acest moment cu dificultati financiare, oferind patronilor timp pentru a isi reveni. Ce nu va rezolva? Nu va rezolva problema IMM-urilor care au pierderi din activitatea de baza si a caror afaceri sunt conduse prost.

Vom vedea in zilele/saptamanile urmatoare daca si cum va fi pusa in practica aceasta idee.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: E nevoie în România de falimentul persoanelor fizice?

America beneficiaza de cea mai generoasa legislatie in domeniul falimentelor personale. Europa a avut mereu o pozitie mai retrograda in acest sens, dar noile evenimente economice ne fac sa ne intrebam : de ce discriminam intre persoanele fizice si cele juridice in domeniul falimentului.

Falimentul personal e o idee profund potrivita spiritului american - ai dreptul sa gresesti fara consecinte terminale. Legea iti permite sa o iei de la inceput.

In Europa a existat o stigma asupra falimentelor personale. Persoanele juridice au dreptul sa incerce si sa greseasca (iar cimitirele sunt pline, dar noi auzim doar povestile unui mic de numar de supravietuitori), in timp ce persoanele fizice vor purta toata viata jugul datoriilor si vor raspunde cu toate veniturile viitoare pentru datorii.

Veti spune - s-au indatorat, sa plateasca! Rationamentul este partial corect, deoarece falimentul personal are ca principal rol sa corecteze o eroare a pietei. Dogmele despre "pietele eficiente" sunt cel mult amuzante, daca le mai crede cineva. Cand vorbim de o persoana fizica ce nu mai poate rambursa datoriile exista si un aspect de esec al pietei - cel care a acordat creditul a facut poate o greseala, intentionata sau nu.

Falimentul personal poate corecta greselile celor care au dat credite in stil "hit and run" doar pentru a incasa un comision. Falimentul personal poate forta bancile sa fie mult mai atente la standardele de creditare iar bulele de active generate de creditarea iresponsabila sa se sparga mai repede.

Desigur, exista mult loc pentru abuz, iar aceste detalii trebuie stipulate in lege. Falimentul personal poate avea mai multe aspecte:

- reabilitarea debitorului;
- obligatii de restructurare a datoriei in conditiile unei legi si nu a unei negocieri cu banca;

In Ungaria deja s-au luat masuri in acest sens - detalii aici.

Pentru Romania, falimentul personal ar fi util pentru ca ar acorda drepturi in plus consumatorilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Răzvan Pascu: Interviu live, azi, ora 12.00, despre pensii

Mihai Bobocea, secretarul general al Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR), va raspunde intrebarilor voastre legate de pensiile obligatorii, pensiile facultative si diferenta dintre acestea si asigurarile de viata cu componenta de pensie.

Daca vreti sa aflati cat de sigure sunt fondurile de pensie din Romania, daca merita sau nu sa aveti un astfel de produs de economisire, cum se investesc banii vostri si ce comisioane se percep, la ce profituri te poti astepta si de ce e bine sa ai un astfel de produs – intra incepand cu ora 12 pe blog (timp de o ora) si intreaba-l pe Mihai tot ceea ce nu stii si vrei sa afli.

Mihai Bobocea a fost jurnalist la Ziarul Financiar si Media XPRIMM, iar din ianuarie 2009 este secretarul general al APAPR. Asociatia este finantata de fondurile de pensii din Romania si de bancile depozitare si urmareste sa apere interesele investitorilor din acest domeniu. Mai multe despre “cei 4 piloni de pensii” din Romania, aflati in articolul de ieri.

Pentru a pune o intrebare, lasati comentariul vostru mai jos, iar Mihai va raspunde tuturor. Indiferent daca sunteti sau nu de-acord, va invit pe toti la un limbaj decent, mai ales ca este in interesul vostru sa aflati ceea ce altii nu v-au spus pana acum. Discutia va fi moderata de mine.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

miercuri, 26 august 2009

Ion Radu Zilişteanu: De ce tolerează Grecia evaziunea fiscală?

După cum scriam, o parte din vacanţă am petrecut-o în Grecia, ţară în care am fost de multe ori şi în care revin cu plăcere.

De multe ori am fost mirat în Grecia că, la multe dintre staţiile de benzină, plăteşti direct unui salariat al staţiei, fără să primeşti bon fiscal, situaţie similară cu cea din România dinainte de de 1990. Dacă soliciţi un bon, de multe ori ţi se dă o chitanţă completată pe un formular cumpărat de la librărie, benzinarul întrebându-te complice pe ce sumă vrei să-ţi facă chitanţa. Nici vorbă să existe vreo legătură între eventuala casă de marcat şi pompele de combustibil.

Aceeaşi situaţie se întâlneşte la tavernele greceşti. Ospătarul are un bonier pe care notează comanda, care, la sfârşit, ţine şi de notă de plată. La 12-15 mese luate la restaurant, o singură dată am primit bon fiscal.

Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune despre supermarketuri, unde primeşti sistematic bon fiscal fără cusur.

La 31 august 2009, OECD va publica raportul Economic Survey of Greece, din care fost fost făcute publice extrase din capitolul al II-lea, Îmbunătăţirea viabilităţii fiscale. Între altele, se menţionează:

Veniturile fiscale pot fi îmbunătăţite prin reducerea evaziunii fiscale şi lărgirea bazei de impozitare. (...) Colectarea poate fi îmbunătăţită prin întărirea activităţilor de control efectuate cu personal mai bine calificat şi printr-un schimb mai eficient de informaţii între agenţiile responsabile. (...) Trebuie să înceteze nenumăratele amnistii fiscale întrucât ele au încurajat neplata taxelor.

Grecia este membră a Uniunii Europene din 1981 şi, totodată, membră a spaţiului euro. În linii mari, Grecia era mai săracă decât România în momentul întrării în UE. Desigur, cu o viaţă politică pasională şi agitată, autorităţile greceşti au încercat toate căile pentru a reduce decalajele faţă de ţările europene dezvoltate. Acest lucru a fost făcut şi cu închiderea ochilor din perspectivă fiscală.

După cum anunţă ziarul Kathimerini la 28.03.2009, salariul minim brut în Grecia este de 626 €, faţă de media UE15 de 1.160 €. Circa 23% dintre greci trăiesc la limita sărăciei.

Se pare că autorităţile europene de la Bruxelles au închis şi ele ochii faţă de fiscalitatea şchioapă din Grecia, care, după 28 de ani în Uniunea Europeană, se confruntă cu probleme economice serioase, agravate de actuala criză.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Jurnalul unui bancher. Ediţie de miercuri.

*Dom`ne, iar se iau toti cretinii de noi si de bonusurile pe care ni le acordam fara sa avem performante. Pai cum naibii? Stam 8 ore pe zi, murdarindu`ne pe maine cu tot felul de idioti care habar nu au ce`i ala un leverage, sau care cred ca daca aduci o casa garantie, gata, poti pleca cu un imprumut de 5.000 EUR de la noi.Cand sa mai faci performanta???? Stresul nu trebuie platit???

*Luna viitoare ne gandim sa organizam simpozionul “Creditarea- adevar sau fictiune?”

*Nemernicii de la Asociatia pentru Protectia nush cui ne`au somat sa eliminam din Regulamentulde Ordinte Interioara paragraful in care obligam angajatii sa`si toarne colegii despre care au auzit ca incalca indatoririle profesionale. Degeaba le`am explicat ca e nevoie de o restructurare in banca si ca pana in decembrie trebuie sa scapam de 400 de angajati, ca degeaba. Culmea ar fi sa ne ceara sa`i dam afara chiar pe turnatori!!! (de evitat brusc asa ceva!!!)

*Am primit din centrala un mesaj in care ni se cere sa eliberam 50 % din spatiul pe care il ocupam, in vederea reducerii cheltuielilor cu chiria. Aveam doua variante. Sau ii strang pe cei de la Departamentul Colectare Debite in acelasi birou cu aia de la Retail (care si asa nu mai aveau ce face), unde`i voi aduce si pe cei de la Risc, sau renunt la palmierul din birou. Pana la urma, daca tot e sa incurajam ecologismul, palmierul trebuie sa ramana.

* Am centralizat o serie de firme pentru care se solicita derogare de la modalitatea de cotare conform N3I10. Mai exact, este vorba despre firme ale caror performante financiare au incadrat firmele in grupa B si pentru care ni se solicita acum
derogare si incadrarea lor in categoria A. Deoarece avem garantii acceptate de BNR intr-o proportie insuficienta, vom introduce cotatiile la nivel real si ulterior, la sfarsit de luna vom anula eventualele provizioane calculate automat pentru anumiti clienti.Pana se prinde BNR, suntem cu conturile curate.

*Am demarat si noi programul de actualizare a bazei de date a clientilor. Nenorocitii, refuza sa completeze campurile “Care este pozitia sexuala preferata?” in proportie de 80 % ( diferenta spun ca nu au viata sexuala) si sa bifeze optiunea de a le putea lua cand avem chef, casa. E clar, trebuie reformulate in asa fel incat sa nu inteleaga nimic ghertzoii…

* O agentie guvernamentala care ne`a cerut o oferta de finantare a unui program pentru IMM ne`a raspuns ca avem dobanzi mai mari cu 9 % decat cele practicate de banca concurenta. Am sunat imediat la colegul meu din banca in cauza si l`am facut albie de porci. Pai ce ne intelesesem noi???? Chiar trebuie sa punem pe hartie tot ce stabilim in cadrul Intalnirilor???
Daca am ajuns sa ne furam intre noi, se duce dreaq si meseria asta…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: ING:”EUR/RON ar putea scădea la începutul zilei”

“EUR/RON ar putea scadea la inceputul zilei de astazi, insa evolutia pentru restul zilei de tranzactionare depinde de indicatorul Ifo din Germania de la ora 8.00 GMT si de datele din SUA care incep la ora 11.00 GMT. Consensul pietei este pentru date pozitive privind acesti indicatori, insa este posibil ca investitorii sa doreasca ca datele efective sa surprinda pozitiv din nou pentru a putea vedea bursele urcand si monedele regionale intarindu-se”, se arata in Raportul financiar de azi al ING.

Potrivit aceluiasi document, jucatorii pietei asteapta o operatiune repo din partea BNR; altfel, ratele de dobanda ar putea continua cresterea. Probabilitatea unei licitatii repo creste pe masura ce ne apropiem de 28 august cand expira o operatiune repo de 5,5 miliarde lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Va putea absorbi piaţa muncii peste 300.000 de viitori foşti bugetari?

Ieri, domnul Pogea a anuntat ca numarul bugetarilor ar putea fi redus cu aproximativ 326.000 de persoane pana in 2015, scazand de la 1.39 milioane in acest moment la 1.07 milioane, cei mai multi – respectiv 150.000, fiind nevoiti sa plece anul viitor.

Desi sunt circumspect in ceea ce priveste cifra concedierilor anuntata de guvern, se pare ca in sfarsit cei care ne conduc au realizat ca nu mai pot continua fara o minima reforma a administratiei.

Sa presupunem ca in urmatorii 6 ani, 300.000 de bugetari isi vor pierde locurile de munca. Daca se va intampla asta, ma intreb cum va reactiona piata muncii in conditiile in care companiile private evita pe cat posibil sa angajeze fosti bugetari, iar bugetarii sunt obisnuiti cu un anumit tip de munca, fiindu-le probabil greu sa se obisnuiasca cu gandul ca vor munci la patron.

In perioada 2005-2008, respectiv perioada de maxima inflorire economiei romanesti, guvernul Tariceanu a creat 600.000 de locuri de munca, insa mai mult de jumatate au fost in administratie, ceea ce inseamna ca economia privata nu a angajat mai mult de 2-300.000 de persoane.

Aceasta criza va genera aproximativ 3-400.000 de someri care vor proveni doar din sectorul privat. Daca vom mai adauga inca 300.000 de la stat, vom ajunge aproape 700.000. Va putea economia sa produca in urmatorii 4-5 ani atat de multe locuri de munca incat sa dea de lucru la macar jumatate dintre acestia? Ma indoiesc.

Pentru a determina sindicatele sa accepte concedierile, dl Pogea a venit si cu un plan de crestere a salariului mediu in administratie, care acum este de 2200 de lei brut, insa va ajunge la 3430 in 2015. Inteleg ca oamenilor trebuie sa li se mareasca salariile, insa am o problema cand compar evolutia salariului in privat (conform CNP), cu evolutia salariului in admninstratie, click pe graficul de mai jos.


In acest moment, diferenta dintre salariul mediu brut pe economie si cel din administratie este de aproximativ 20% in favoarea celor de la stat. Daca planul guvernului va fi pus in aplicare, diferenta va creste la 35% pana in 2015. Cum si salariul minim pe economie va creste accelerat in anii urmatori, este greu de crezut ca mediul privat va produce foarte multe locuri de munca pentru ca productivitatea nu va putea tine pasul cu cresterea costurilor salariale, iar companiile vor evita sa faca angajari.

Firmele pot creste salariile la presiunea guvernului, insa nu pot fi obligate sa angajeze oameni. In plus, daca privim cifrele la nivel macro, vedem ca somajul nu a crescut pe masura scaderii activitatii economice, ceea ce inseamna ca nici nu va scadea pe masura cresterii economice asteptate sa aiba loc in anii urmatori.

Ce se va intampla pe piata muncii? Vom fi probabil nevoiti sa ne obisnuim cu o rata a somajului mai mare, noul standard devenind 6.5-7% comparativ cu 4-5% in anii trecuti, ceea ce nu reprezinta neaparat un lucru rau pentru firme si nici pentru economie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP