Cristian Orgonaş: Au avut agenţiile imobiliare vreun rol în creşterea preţurilor imobilelor? - Bloguri economice

luni, 31 august 2009

Cristian Orgonaş: Au avut agenţiile imobiliare vreun rol în creşterea preţurilor imobilelor?

In Romania, preturile imobilelor au crescut in zece ani de zece ori, iar in SUA, din 2000 si pana in 2006, preturile s-au dublat. In cazul ambelor tari, cresterea a fost atat de mare, incat noile niveluri de pret nu mai puteau fi justificate din punct de vedere economic, indiferent cat de mult incercau analistii imobiliari sa demonstreze ca piata va creste la nesfarsit.

In acest sens, am sa va dau doua exemple pentru a vedea cum au influentat ”specialistii” si agentii imobiliari piata atat in SUA cat, mai ales, in Romania, cresterea preturilor imobilelor datorandu-se in parte si faptului ca unii dintre acestia isi urmareau doar propriul interes, respectiv un castig cat mai mare pentru ei.

Primul exemplu vine din SUA si este edificator in ceea ce priveste modul in care oamenii au fost de-a dreptul prostiti sa investeasca in imobiliare pentru a se imbogati.

Stim cu totii ca la americani, cumpararea unor case in paragina, renovarea acestora si vinderea lor cu un profit oarecare a devenit de mult timp o adevarata industrie. Au aparut si o gramada de emisiuni TV in care ni se prezinta succesul unor intreprinzatori de acest gen, aveti mai jos un exemplu.

Era prin 2006 cand, in cadrul emisiunii „My house is worth what”, era prezentat cazul unei doamne care a cumparat o casa cu 725.000 de dolari iar expertul imobiliar i-a explicat ca dupa ce va cheltui $52.000 pe renovari, pretul va urca la $1.3 milioane, iar daca va mai cheltui niste bani in plus pentru refacerea piscinei, pretul de vanzare ar putea ajunge chiar la $1.6 milioane. Observati in clipul de mai jos reactia femeii cand aude aceste cifre – parca ar fi castigat la loto.



Au trecut trei ani de la acea emisiune, iar casa nu numai ca nu s-a vandut cu $1.6 milioane, ci este de vazare acum la un pret de $650.000, datele aici, (sursa). Ce face americanul cand vede astfel de emisiuni in care expertii imobiliari ii lamuresc ca sutele de mii de dolari se obtin atat de usor iar pretul caselor creste peste noapte? Cauta cu infrigurare case paraginite pe care sa le renoveze si astfel sa se imbogateasca. De data asta, nu a fost sa fie.

Al doilea exemplu este unul personal.

La sfarsitul lui 2007, cautam pentru cineva o garsoniera de inchiriat, conditia fiind ca aceea ca locuinta sa fie confort unu, mobilata decent si sa fie situata intr-o zona buna a Timisoarei. Nivelul chiriei pentru o astfel de garsoniera incepea in cel mai bun caz de pe la 200 de euro pe luna, si urca pana la 270-300 de euro pentru o garsoniera situata in centrul orasului.

Targetul meu era sa gasesc ceva la 200 de euro, insa dupa ce am dat cateva telefoane pe la agentii, mi-am dat seama ca nu pot gasi nimic sub 230-250 de euro, cel putin asa mi-au explicat agentii cu care am vorbit. Neavand ce face, am stabilit o intalnire cu un agent imobiliar pentru a viziona o garsoniera disponibila.

M-a dus la o locuinta care se inchiria cu 170 de euro, situata relativ central insa intr-un bloc din acela cu 100 de garsoniere pe palier. Starea locuintei era deplorabila: culoarea peretilor era nedefinita, baia era un dezastru, existau un pat si un dulap vechi de cel putin 20 de ani, iar bucataria era doar un fel de separeu de jumatate de metru patrat ascuns dupa o perdea.

Cand am vazut unde m-a adus, m-am cam enervat pentru ca initial ii explicasem clar ce caut. Omul mi-a spus atunci ca mai are „ceva”, dar la 250 de euro, conditiile fiind insa „de lux”.

A doua zi ne-am intalnit din nou, am vazut locuinta, mi-a placut, si am incercat sa negociez pretul. Proprietarul ii daduse mana libera agentului si cum acesta nu dorea sa lase nici macar un euro, am renuntat.

Dupa cateva zile, din greseala am sunat din nou la aceeasi agentie, intreband daca au ceva de inchiriat. De data asta mi-a raspuns seful agentiei, care mi-a spus ca are ceva la 200 de euro, si ca intr-o ora se poate intalni cu mine sa imi arate garsoniera. Surpriza – era aceeasi garsoniera!!! Patronul si angajatul sau nici macar nu s-au pus initial de acord asupra pretului pe care urmau sa il ceara, asa ca cei 250 de euro reprezentau probabil un pret facut pe loc de catre agent dupa ce m-a masurat din cap si pana in picioare.

Era cat pe aci sa accept cei 250 de euro gandindu-ma ca daca asta-i piata, atat trebuie sa platesc iar garsoniera arata cu adevarat bine. Daca as fi platit, nu as fi facut dect sa particip si eu la trendul crescator al chiriilor.

Cati dintre cei care au fost in situatii similare au acceptat sa plateasca pentru ca toti agentii le-au explicat ca “asta este pretul pietei si mai ieftin nu gasiti”?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP