Dan Popa: Impactul dobânzii cheie asupra dobânzilor din sistemul bancar - Bloguri economice

sâmbătă, 8 august 2009

Dan Popa: Impactul dobânzii cheie asupra dobânzilor din sistemul bancar

Ţintirea directă a inflaţiei a făcut necesară bazarea BNR (şi a băncilor centrale în genere) pe canalul ratei dobânzii şi pe cel al creditului, mai mult decât pe cel al cursului de schimb în transmisia efectelor politicii monetare.
Pentru Banca Centrala este astfel foarte important să înţeleagă cu rigoare viteza şi măsura în care rata dobânzii practicate de ele modifică rata inflaţiei. În mod special, este zuper important să se analizeze dacă transmisia efectelor ratei dobânzii de politică monetară asupra ratelor dobânzii pe termen lung stabilite pe piaţă şi asupra ratelor dobânzii comerciale este completă, având în vedere că este prima etapă în mecanismul de transmisie a politicii monetare.

Dacă transmisia efectelor ratei dobânzii de politică monetară nu este completă, impactul măsurilor de politică monetară prin canalele creditului, al ratei dobânzii sau al cursului de schimb va fi mult diminuat, ceea ce intr]un limbaj slang, ar insemna ca’i naspa.
O trupă de economişti inteligenţi din Banca Centrală a Austriei au elaborat un studiu din care a rezultat că în general transmisia este incompletă, iar reacţia la modificările ratei de politică monetară este lentă.
Băieţii au procedat aşa: au luat cinci bănci centrale din Europa de Est (Cehia, Ungaria, Polonia, Slovacia şi Slovenia) şi au cercetat când şi cu ce intensitate se modifică dobânzile la credite şi depozite atunci când respectivele bănci îşi modifică dobânzile cheie. Practic, s’au uitat la la întregul lanţ al mecanismului de transmisie de la rata dobânzii de politică monetară via depozite şi credite bancare pentru persoane fizice, printr-un model VAR (cu autoregresie cu vectori). Pentru a corela răspunsul cu ceea ce se întâmplă şi în alte state mai vestice, au inclus în studiul lor şi Austria, Germania şi Spania. Auziseră ei că în respectivele ţări, reacţia e muuuult mai iute ca în Est şi şi-au propus să se convingă cu ochii şi cu pixurile lor.

Paranteză.
Acuma, se ştie că transmisia efectelor ratei dobânzii poate fi împărţită în două etape. Prima etapă măsoară cum sunt transmise modificările ratei dobânzii de politică monetară la ratele dobânzii pe termen scurt şi lung practicate pe piaţă, iar a doua etapă descrie cum influenţează ratele dobânzii stabilite pe piaţă ratele dobânzii la depozitele şi creditele bancare.
La rândul ei, prima etapă este influenţată în mare măsură de stabilitatea curbei randamentelor. Dacă structura pe scadenţe rămâne stabilă în timp, transmisia efectelor este considerată ca proporţionată.
De asemenea, forma curbei randamentelor este determinată de patru factori. Primul, structura pe lichidităţi a diferitelor scadenţe implică faptul că investiţiile pe termen mai lung sunt, în general, mai puţin lichide. Al doilea, este posibil ca ratele dobânzii pe termen scurt şi pe termen lung să fie determinate independent pe pieţe segmentate. Al treilea, ratele dobânzii pe termen lung se calculează ca medie a ratelor prognozate ale dobânzii pe termen scurt, strâns legată de aşteptările privind inflaţia.
Am încheiat paranteza

Pentru ratele dobânzii la credite, legătura cu ratele dobânzii practicate pe piaţă este
asigurată prin faptul că băncile se bazează pe piaţa monetară pentru finanţarea creditelor (pe termen scurt). De aceea, şi ratele dobânzii la depozite, care reprezintă costul creditelor, trebuie să se reflecte în rata dobânzii la credite. În acelaşi timp, randamentele la titlurile de stat pot fi considerate drept costuri de oportunitate pentru bănci. Astfel se menţine legătura între randamentele obligaţiunilor de stat şi ratele dobânzii la creditele pe termen mai lung.
Legătura între ratele dobânzii stabilite pe piaţă şi ratele dobânzii la depozite este asigurată prin posibilitatea ca populaţia şi companiile să-şi ţină activele financiare nu numai sub formă de depozite bancare, ci şi de titluri de stat.
La rândul lor, băncile se pot baza pe piaţa monetară şi nu pe depozite în finanţarea creditelor (ceea ce poate duce şi la egalizarea ratelor dobânzii la depozite şi a ratelor dobânzii stabilite pe piaţă).

Transmisia efectelor de la ratele dobânzii stabilite pe piaţă la ratele dobânzii percepute populaţiei nu este în mod necesar proporţionată. Substituţia imperfectă între depozitele bancare şi alte instrumente de piaţă monetară cu aceeaşi scadenţă şi între creditul bancar şi alte tipuri de finanţare bancară poate avea drept rezultat o elasticitate a cererii mai mică decât unu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP