Dan Popa: Traderi, bonusuri şi crize - Bloguri economice

miercuri, 5 august 2009

Dan Popa: Traderi, bonusuri şi crize

Potrivit blogului ziarului Libération, BNP Paribas intentioneaza sa achite traderilor sai bonusuri mai mari ca cele din 2008 cu circa un miliard de euro. Dealtfel, banca si`a constituit provizioane in acest sens. Intrebat fiind despre nivelul exact al acestor sume, directorul general al BNP, Baudoin Prot, a refuzat sa raspunda. Ceea ce e oarecum discutabil. E normal ca traderii care fac bani sa fie platiti bine. Nu e normal sa ancorezi veniturile lor de profiturile pe care le obtin, mai ales atunci cand ele se fac pe seama unor operatiuni care lasa deoparte riscul. In felul acesta, nu facem altceva decat sa punem bazele viitoarei crize. Normal ar fi ca tot acest segment sa fie mai bine reglementat, in sensul de modera riscurile. Stiu un trader local, care a incasat anul trecut un bonus de 3 mio EUR (sau cel putin asa imi marturisea el), recunoscand ca de multe ori risca la limita inconstientei. El mi-a spus ca se fac bani frumosi atunci cand castigi.

In momentul in care pierzi, banca te poate zbura fara nicio remuscare. De stress, traderii romani lesina. In Asia sau SUA, unde se joaca si pe mize mai mari, se si moare. „Al nostru lesinase de stress, auzind ca toata miza lui pe forint fusese gresita. Nu pariase mult, circa un milion de euro, dar erau bani pierduti pentru banca”.

Cum se face tradingul?

„Ai de urmarit două componente; una pe pieţele valutare din afară, iar cealaltă de pe piaţa noastră. Pe piaţa externă, trebuie să reglezi poziţia băncii pe care o reprezinţi. De pildă, banca ta are de plătit clienţilor dobânzi scadente şi are nevoie de lei. Ca să-i obţină, vinde euro. Sau invers. Poate avea nevoie urgentă de euro sau liră sterlină pentru a achita un împrumut extern şi trebuie să vândă lei. Atunci intervii tu. Intri în piaţă şi te orientezi. Nu întotdeauna însă vinzi sau cumperi moneda de care ai nevoie în mod direct. Uneori ieşi mai avantajat printr-un schimb încrucişat. Cumperi forinţi din Ungaria, îi vinzi pe piaţa din Uruguay şi în loc, iei moneda de care ai nevoie, dacă şi cursul e bun”, explică dealerul. El mai spune că cele mai mari riscuri sunt pe piaţa operaţiunilor speculative. „Operaţiunile speculative sunt cele mai dure. Dacă legea lui Murphy are un loc unde se aplică la fix, ringul licitaţiei valutare e locul ăla. Toate calculele, toate legile economice, trendurile, toate sunt de partea ta şi teoretic, achiziţia ta e sută la sută un câştig. Ei bine, după ce intri în piaţă, câştigul teoretic devine pierdere certă”, explică dealerul. Profitul sau pierderile pot fi decise de evcenimente aleatorii, cum ar fi o explozie undeva pe glob. Noroc că riscurile la care e supus un dealer sunt limitate de sumele pe care acesta le poate juca pe piaţă. „Începi să speculezi mişcările de pe piaţă. Ştii că euro dolar e 1,40 şi după ce te uiţi pe ştiri şi citeşti analizele grafică de pe monitor, te blindezi cu indicatorii macro, şi îţi spui că cursul va merge în 1,41. Şi-atunci cumperi. După ce ai cumpărat, te trezeşti că nu ştiu ce explozie a avut loc într-o zonă, nu vreau să dau nume, şi ţie ţi s-a dus dracului afacerea. Ai pierdut. Noroc că banca are limită de dealer, adică nu poţi juca sume de ordinul zecilor de milioane de euro. În funţie de bancă, de funcţia pe care o ai, un dealer poate juca între 2-8 milioane de euro, iar un arbitru, 12-18 milioane. Dacă eu pierd, poate un coleg câştigă mai mult şi banca îşi are acoperită eventuala pagubă. Ăsta e jocul”, precizează traderul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP