miercuri, 30 septembrie 2009

Mihai Marcu: Din nou lipsă de lei pe piaţa monetară

Dobânzile la lei arată clar semne de disfuncţionalitate, fiind de aproximativ 11.53%, mult peste rata de referinţă de 8% şi în contradicţie cu declaraţiile consiliului de administraţie care teoretic doreşte "gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar în vederea consolidării canalelor de transmisie a politicii monetare". Practic, nu se întâmplă asta.

Din nou se aude îndemnul către bănci "mergeţi la lombard", la dobânzi de 12%, dar mulți uita nu toate băncile au titluri.

Joaca cu leul şi cu lichiditatea nu aduce încredere. BNR a ajutat mult panica bancară de anul trecut când a secat piaţa monetară de lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Poveste cu un automat de schimb valutar

Aseara pe la ora 20 ( ora Romaniei) am constatat ca am ramas fara lei in casa.
Voiam sa imi achit intretinerea si am constatat ca in borcanul cu economii am doar evro. Azi dimineata de cum m`am trezit, am extras prin urmare o bancnota cu inscriptia una suta evro ca sa o preschimb in lei. Am vizitat cu calm 3 banci comerciale si un automat de schimb valutar, proprietatea BCR. Bancile m`au refuzat pe motiv ca nu aveam cartea de identitate la mine, iar amarata aia de carte de alegator peste care am dat in fundul gentii nu putea fi folosita in nobilul scop al obtinerii de moneda romaneasca.
Automatul bancar al BCR erain Berceni si nu functiona, pe motiv ca nu e ora 9 (era cam fara un sfert, drept e). Iau metroul, ajung la Universitate, alerg la automatul similar al BCR Universitate si infig suta de evro. Ala, mut frate. Nimic, niciun beculetz de bucurie ca`i da si lui binete cineva.
Am stat toaaata ziua cu suta aia nenorocita de evro in bucunar, pana acum juma de ceas, cand am intrat iar pe la alte doua banci care m`au refuzat. Eram pe punctul de a deveni trist, cand masina mi`a zambit. Un bancomat (tot al BCR) functiona. Mai intai l`am amagit, plimbandu`i prin dreptul fantei bancnota, sa vaz daca ma ia la intrebari. Nu m`a luat. Mi`a dat fix 416 lei pe o suta de evro.
Acu stau si eu si ma intreb la ce bun toate refuzurile bancilor de a`mi schimba 100 de evro, cata vreme exista bancomate din astea?
Maine, numai asa la misto, iau alta suta de euro, intru in prima banca, i`o intind fetei de la casierie, dupa care mi`o retrag zicand. “Mai bine o dau automatului din fata, ca iar ma luati la intrebari”. Si plec. Sunt curios ce`o sa zica.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: PIB-ul SUA a scăzut cu 0,7% în T2 2009, în termeni anuali

După cum anunţă Reuters, PIB-ul SUA a scăzut, în termeni anuali, cu 0,7% în T2 2009, faţă de o scădere cu 6,4% în T1 2009. Totuşi, scăderea este mai mică decât cea estimată de analiştii economici, care se aşteptau la o scădere de 1,2%. Se estimează că este ultimul trimestru de contracţie economică, perspectivele economice pentru T3 2009 fiind pozitive.

Totodată, un studiu întocmit de ADP Employer Services arată că în septembrie 2009 au fost pierdute 254.000 locuri de muncă, mai mult decât estimase piaţa, respectiv 210.000. În august 2009, se pierduseră 277.000 locuri de muncă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Dezvoltatorii imobiliari din România: "Vremea ieftinirii locuinţelor a trecut, încep scumpirile". Poate nu.

Hotnews.ro publică azi articolul Vremea ieftinirii locuinţelor a trecut, încep scumpirile, semnat de Claudia Pîrvoiu. În fond articolul este o relatare a declaraţiilor reprezentanţilor dezvoltatotilor imobiliari care operează în România, prezenţi astăzi la o reuniune.

"Piaţa a atins o limită, există chiar dezvoltatori care vând sub costuri", susţine Ion Cătuţoiu, consultant în imobiliare, de la firma RealTime Imobiliar. Pe de altă parte, Asher Lax, director de marketing la dezvoltatorul imobiliar Adama, a declarat: "Preţurile la apartamente nu mai pot scădea. Nu au unde să mai scadă preţurile în Bucureşti. Poate în alte oraşe, dar nici acolo. În următorii doi ani, preţurile în Bucureşti vor creşte cu 10-20%." El a mai adăugat că un apartament nou nu poate fi vândut cu mai puţin de 900 € metrul pătrat.

Dacă vă veţi uita pe site-ul RealTime, veţi constata că, pe prima pagină, sunt promovate preponderent (cu o singură excepţie) ofertele Adama. Mai mult decât atât, firma de consultanţă imobiliară, împreună cu dezvoltatorul, a dezvoltat blogul Imobiliarii.ro, afiliat la Imopedia.ro.

Iată cum presa anunţă că la o reuniune a dezvoltatorilor imobiliari au fost făcute declaraţiile de mai sus (am fost întrebat despre cele afirmate şi de un redactor al Radio România). Numai că întâmplarea descrisă mai sus este un eveniment inhouse al dezvoltatorului şi promotorului imobiliar, în care dau drept tendinţe de viitor proiecţiile dorinţelor lor. Cum ar fi: ei doresc ca preţurile să crească la apartamentele noi cu 10-20% în următorii doi ani şi spun că preţurile apartamentelor noi vor creşte cu 10-20% în următorii doi ani. Ei îşi doresc să nu vândă sub 900 €/mp şi spun că nu se poate vinde cu sub 900 €/mp.

În fond, acţiunea respectivă pare a fi fost doar o acţiune de marketing şi nimic altceva.

Actualizare 1: Între timp, probabil că i-a atras cineva atenţia autoarei, care a schimbat titlul articolului în Dezvoltatorii susţin că preţurile apartamentelor noi nu vor mai scădea, piaţa îi contrazice. Apare o a doua parte a articolului, în care argumentează cu studii de piaţă faptul că preţurile ar mai putea scădea.

Actualizare 2: Între timp, autoarea a mutat articolul din secţiunea Consumator în secţiunea Imobiliar şi a mai adăugat comentarii pline de mânie proletară ale cititorilor. Noua adresă a paginii aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Membru în Comisia de audieri a CA din BNR: ”Eu n-o să pun nicio întrebare, că ăia-s mai deştepţi şi mă fac de râs”

Unul dintre membrii Comisiei de buget finante din Senat, dintre cei care ii vor audia saptamana viitoare pe cei propusi de partidele politice pentru posturile in Consiliul de Administratie al BNR mi`a confirmat la telefon azi ca cei nominalizati sunt mai destepti decat cei care`i audiaza si ca el unul n`o sa puna nicio intrebare. “Pai cand cei propusi vor deschide gura, noi trebuie sa`i ascultam ca sa ne mai desteptam putin. Cum o sa`i luam noi la intrebari pe teme de politici monetare, cata vreme ei mananca pe paine toate subtilitatile meseriei? Ce sa audiezi acolo, ca aia daca vor te baga in doua secunde in ceata? Eu unul, decat sa ma fac de ras, prefer sa tac la audieri. Oricum, sunt mai multi ingineri decat economisti acolo”, a declarat sursa citata.
QED.

Cat despre Daianu, chiar imi pare rau. Habar nu am ce jocuri interne si ce calcule s`au facut, dar mi`e greu sa cred ca liberalii au o alta propunere mai desteapta.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Dezvoltatorii imobiliari ar trebui să cultive cartofi pe terenurile cumpărate

În cadrul unui semninar organizat de International Council of Shopping Centers, Jörg Banzhaf, director executiv al companiei germane ECE, care dezvoltă centre comerciale în Europa, a făcut o declaraţie aparent şocantă: "Dezvoltatorii (care au cumpărat terenuri în oraşe cu prea multe proiecte de centre comerciale - n.m.) au făcut o mare greşeală şi trebuie să accepte acest lucru. Nu ştiu ce să le recomand să facă cu aceste terenuri. Să planteze cartofi. Sunt sigur că terenurile care în ultimii ani au costat 50 mil.€ în viitor vor fi tranzacţionate cu un preţ cuprins între 10 şi 20 mil.€."

Desigur, Banzhaf utilizează metafora cu plantatul cartofilor pentru a sugera tendinţele dezvoltatotilor de centre comerciale care s-au înghesuit să cumpere suprafeţe mari de teren, mizând pe boom-ul înregistrat pe pieţele imobiliare din centrul şi estul Europei în anii care au precedat criza. Din cauza crizei economice, mulţi dintre ei au îngheţat proiectele, fiind privaţi de finanţare.

"Consider că nivelul chiriilor din centrele comerciale din România sunt în continuare prea mari, inclusiv pentru centrele comerciale cu vânzări bune. Ele sunt comparabile cu cele ale mall-urilor din Germania, unde puterea de cumpărare este mult mai mare. Poate şi acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii nu cumpără", a mai spus executivul german.

Banzhaf crede că piaţa tranzacţiilor imobiliare din Europa Centrală şi de Est va atinge punctul minim în T1 2011, cu o întârziere de circa un an faţă de pieţele dezvoltate din vestul Europei, cum ar fi Franţa sau Germania.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: ING: ” Pare puţin probabil ca leul să se deprecieze, deorece este posibil ca BNR să continue să-l susţină”

Moneda nationala a inregistrat inca o sedinta de apreciere si deoarece aceasta tendinta nu a fost vizibila in dinamica monedelor regionale (forintul si zlotul au pierdut 0,4% si 0,8%) aceasta sustine ipoteza avansata de ING in Raportul zilnic financiar, conform careia o parte semnificativa a aprecierii din ultima perioada este indusa de interventii ale bancii centrale.

“Decizia bancii centrala privind rata de dobanda cheie a fost in linie cu prognoza noastra si cea a pietei si nu a avut nici un impact important asupra evolutiei leului. In pofida unei evolutii favorabile ale burselor din Asia leul a deschis sedinta de astazi printr-o depreciere ce a depasit usor 4,20/EUR. Pare putin probabil ca leul sa inchida aceasta sedinta depreciat deorece este posibil ca banca centrala sa continue sa sustina moneda nationala. Datorita opiniei noastre privind tranzactiile valutare cu scop comercial este posibil ca, in absenta BNR din piata, leul poate pierde o parte importanta din terenul castigat in ultima perioada”, se mai arata in raport
Desi banca centrala pare sa conduca piata valutara, aceasta a ramas din nou in afara pietei monetare. In lipsa unei operatiuni prin care BNR sa injecteze lichiditate in piata, ratele de dobanda pe termen scurt au ramas in jurul ratei de dobanda Lombard de 12,5%. Tensiunea inregistrata de acestea a contaminat ratele de dobanda cu scadente mai lungi. Randamentele implicite ale swap-urilor valutare 1W, 1M si 3M au urcat la 12%, 10,4% si respective 9,4%. “Desi comunicatul de presa ce a urmat sedintei pe politica monetara a
CA a notat faptul ca BNR a hotarat “gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar în vederea consolidării canalelor de transmisie a politicii monetare” credem ca exista riscuri semnificative ca banca centrala sa nu organizeze nici astazi o operatiune de piata monetara. Insa, avand in vedere ca aceasta teniune continua de mai multe sedinte (iar aceasta se poate sa incetineasca ajustarea ratelor de dobanda pentru creditele acordate corporatiilor si polulatiei), este posibil ca probabilitatea organizarii unei asemenea operatiuni sa se fi majorat fata de sesiunile precedente”, conchid autorii raportului

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Un amănunt

„Independent de functionarea bancii se pot produce riscuri care provin de la persoane cu influenta, de la asa numitii lideri de opinie externi, care influenteaza opinia publica (de specialitate si pe cea generala). Declaratiile asa numitilor lideri de opinie cunoscuti si recunoscuti de opinia publica pot provoca reactii care influenteaza starea opiniei publice in mod negativ si in cazuri extreme pot duce la stare de panica”, se arata intr`un document al unei banci locale. E drept ca exista acele riscuri, dar teama mi`e ele nu s`ar produce decat dupa ce respectiva banca si`ar da in petic, „asa numitii” lideri de opinie nu ar avea ce sa spuna. Potrivit aceleiasi banci, principalele riscuri sunt reprezentate de urmatoarele:
• In cadrul relatiilor cu clientii reprezinta un pericol foarte mare problemele intervenite legate de retragerea de bani.
• Tot un element de risc mare este asigurarea transportului de numerar, lipsa de numerar poate provoca pierderea increderii atat in perioada proactiva, cat si in perioada critica.
• Merita o atentie speciala operatiunile efectuate cu card bancar.
• Un factor de risc semnificativ reprezinta siguranta sistemului de acordare a creditelor ipotecare. Internet banking-ul este purtatorul unui factor de risc care afecteaza o masa mare de utilizatori

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Dependenţa de maşină ne face obezi

Statisticile privind obezitatea la romani sunt alarmante. Conform rapoartelor OMS, Romania este pe locul trei in Europa in privinta obezitatii la copii, astfel ca 70% dintre copii romani au probleme cu greutatea. Potrivit Federatiei Romane de Diabet, Nutritie si Boli Infectioase, un roman din patru este obez, iar fiecare al doilea roman este supraponderal.

Cum am ajuns aici? Ne-am obisnuit sa calatorim tot mai mult cu masina, nu pe jos sau cu bicicleta, ne-am obisnuit sa mancam tot mai des mancare tip “fast food”, sa nu mai facem sport pentru ca nu mai avem timp, sa ne petrecem toata ziua in fata calculatorului, iar orele de sport din scoli sunt optionale pentru majoritatea elevilor.

Toata aceasta stare de inactivitate fizica se traduce printr-o greutate mai mare, printr-o stare generala de sananate mai proasta si la urma urmei, prin mai multi bani cheltuiti de stat pentru tratarea bolilor specifice obezitatii. Pe scurt, cand vine vorba despre obezitate, ne putem compara fara probleme cu americanii.

Ce trebuie sa facem pentru a remedia situatia? Profesorul de planificare urbana al Universitatii Rutgers, New Jersey, John Pucher, a realizat un studiu legat de obezitate al carui concluzii sunt extrem de interesante.

Astfel, in tarile in care locuitorii obisnuiesc sa se plimbe mult pe jos si/sau cu bicicleta, ponderea obezilor in totalul populatiei este mult mai mica in comparatie cu tarile in care sportul presupune deplasarea de la usa casei la masina, de la masina la birou si invers. Click pe graficul de mai jos pentru detalii, gasiti studiul intreg aici. De remarcat faptul ca doar 2-3 ore de sport usor pe saptamana imbunatatesc semnificativ starea de sanatate a unei persoane.


Daca luam in considerare extremele prezentate pe grafic, vedem ca in SUA, doar 5% din populatie obisnuieste sa se plimbe sau sa mearga regulat cu bicicleta, iar rezultatul este ca 25% din populatie este obeza, in timp ce la polul opus se afla Danemarca, unde 55% din populatie obisnuieste sa faca miscare, iar rezultatul este ca doar 10% dintre danezi sunt obezi.

Desi acest studiu a fost facut doar in scopul determinarii oamenilor sa foloseasca bicicleta in locul masinii pentru a fluidiza traficul urban, rezulta extrem de clar ca lipsa sportului, a miscarii in general, are o legatura directa cu starea de sanatate a unei natiuni.

In tarile in care sportul este incurajat prin obligativitatea participarii la orele de sport in scoala, prin construirea a cat mai multor piste pentru biciclisti, prin descurajarea folosirii “variantei auto” de deplasare prin oras (inclusiv printr-un pret mare al benzinei), populatia este mai sanatoasa, iar sistemele sanitare suporta mai putine cheltuieli cu tratarea bolilor specifice obezitatii.

Tu cand ai facut sport ultima oara?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Ce legătură există între sindicate şi creşterea economică?

La inceputul anilor `90, cand romanii nu cunosteau prea bine notiunea de ”economie de piata”, sindicatul de la Semanatoarea a preferat sa “moara” cu fabrica in mana decat sa accepte vanzarea catre un investitor strain.

De atunci lucrurile au mai evoluat, insa in linii mari, sindicatele lupta si acum pentru implinirea in principal a unui singur vis – salarii cat mai mari, cu orice risc.

Prin ce s-au remarcat sindicatele in ultima perioada:

1. Insista pe cresterea accelerata a salariului minim pe economie, nu conteaza daca sistemul privat poate suporta sau nu un salariu minim mai mare. Mai multe detalii aici.

2. Se opun reformarii sectorului de stat prin concedierea bugetarilor care nu isi justifica existenta, desi guvernul abia mai are bani de salarii si pensii.

3. Exista nemultumiri extreme in randul sindicatelor legate de Legea salarizarii unice, nemultumiri care se traduc simplu prin “vrem mai multi bani” si care vor culmina in 5 octombrie cu cea mai mare greva din istoria recenta a Romaniei.

Rezolvarea caruia dintre punctele de mai sus ar fi de natura sa genereze cu adevarat un progres economic? A niciunuia. In schimb, ne hranim cu temerea ca in lipsa sindicatelor, patronii vor face ce vor cu angajatii, ca ii vor plati mizerabil, ca isi vor bate joc de ei si de munca lor etc.

Ne-am gandit insa vreodata cat de mult am avut de pierdut dupa Revolutie din cauza ca lupta sindicala a fost prost inteleasa, ca sindicatele au insistat prea mult doar pe obtinerea unor salarii mai mari pentru membrii lor, ca au perceput companiile private drept inamicul public numarul unu, in loc sa devina partenerii patronilor si ai companiilor straine prezente in Romania?

In SUA a aparut o statistica extrem de interesanta legata de modul in care a evoluat economia statelor in care forta de munca este puternic sindicalizata versus statele in care sindicatele au o pozitie mai slaba, graficul mai jos, click pentru marire (sursa):

stategrowth


Dupa cum se poate observa, intre 2003 si 2008, cresterea PIB-ului in statele cu o forta de munca puternic sindicalizata a fost de doar 9.9%, cu mult mai mica in comparatie cu cresterea de 17.3% in statele unde companiile nu sunt constranse de reprezentantii “maselor” sa ia masuri fortate de crestere a nivelului de trai.

Pe de alta parte, ne-am intrebat vreodata de ce muncitorii din tarile nordice spre exemplu, au salarii mari si un nivel de trai ridicat? Pentru ca acolo nu exista un salariu minim cu care sa se joace guvernul in functie de interese, in schimb sindicatele colaboreaza cu patronatele si agreeaza salarii minime diferite in functie de job, calificarea muncitorului, ramura industriala etc.

Repet ceea ce am spus cu ceva timp in urma – in Romania, salariul minim ar trebui sa fie zero lei, astfel incat fiecare sa primeasca atat cat merita. Iar experienta americanilor, care numai de liberalism economic nu duc lipsa, arata ca firmele, atunci cand sunt lasate in pace, genereaza mai multa bogatie decat atunci cand sunt fortate pe cale administrativa sa creasca salariile.

Ma intreb daca nu cumva in ultimii 20 de ani nu ne-ar fi fost mai bine fara sindicate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Reţeaua Lombard sau despre înţelegerile dintre bănci. Caz concret.

Chestiunea e usor hilara. Cateva banci austriece sunt parate Comisiei Comunitatilor Europene de catre un partid politic ca au pus in practica Reteaua Lombard. Partidul in cauza, sa`i spunem Paraciosul, a adus si dovezi cum ca bancile (sa le spunem Paratele) se intalneau si se intelegeau intre ele cu privire la (hai sa fim eleganti) principalii parametri care interesează concurența pe piața produselor și a serviciilor bancare.
Aveau loc reuniuni, la nivel de ”experti”, finalizate prin acorduri scrise care dadeau cu tifla concurentei.
Comisia face o verificare surpriza la sediul paratelor. Acestea declara repede ca ar dori sa ofere ”voluntar” informatii, cu conditia anularii anchetei si cel mult a platii unei amenzi administrative «moderată».
Comisia refuza orice acord cu paratele. Paratele trimit un document de peste 130 de pagini, intitulat ”Prezentare comuna a faptelor”, în care acestea descriu detaliat contextul înțelegerii lor. Potrivit datelor, au existat peste 300 de asemenea intalniri. Un scenariu demn de Nasul (filmul, nu talk-showul).
Filmul complet, aici, cauza C125/07P

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: O afacere de 1 miliard de dolari cu profit 0

Twitter este o platforma de microblogging folosita de catre cei care au multe de spus, dar cu putine cuvinte. Pe Twitter oamenii te pot urmarii asa cum o fac pe blog, spre exemplu, si afla ceea ce scrii tu. Iar tu poti scrie limitandu-te la doar 140 de caractere. In principiu scrii doar esentialul iar daca ai ceva ce iti place si vrei sa arati la toata lumea, poti pune si linkuri. Twitter este unul dintre site-urile care au cunoscut o crestere uluitoare in ultimii ani, din august anul trecut si pana acum numarul de utilizatori crescand de la 4,3 milioane la 54,7 milioane.

Mai toate vedetele sunt prezente pe Twitter si mai ales vedete din afara. Ashton Kutcher (sotul lui Demi Moore) are peste 3,7 milioane de urmaritori pe Twitter. Adica peste 3,7 milioane de oameni vad in fiecare zi ce scrie el pe Twitter si sunt la curent cu ceea ce face acesta. Contul lui este aici. De asemenea, Barack Obama are peste 2,2 milioane de urmaritori pe Twitter (contul sau este aici) sau MC Hammer peste 1,5 milioane (contul este aici).

Asadar, Twitter a devenit o adevarata isterie dar totusi afacerea se incapataneaza sa scoata profit din ceva. Nu exista reclame, nu exista profituri, nu exista nici un fel de publicitate din care Twitter sa castige ceva. Si cu toate acestea, un grup de investitori (care include si fonduri de investitii) a oferit 100 de milioane de dolari pentru investitii in Twitter, evaluand in final compania la 1 miliard de dolari. O companie care nu a facut nici macar un dolar profit

Spre comparatie, cea mai mare companie din Romania, Petrom, are o capitalizare bursiera de 5 miliarde de dolari, deci de doar 5 ori mai mare decat valoarea la care a fost estimat Twitter, in conditiile in care Petrom are aproximativ 30.000 de angajati, resurse naturale si zacaminte in exploatare in Romania, Kazahstan si multe alte tari, vreo 800 de benzinarii in Romania si tarile limitrofe, cifra de afaceri de 4,5 miliarde de euro in 2008 si un profit EBITDA (inainte de impozitare, taxe, dobanzi, depreciere, amortizare) de 0,9 miliarde de euro.

Se zvoneste de mult timp ca Google ar fi interesat de cumpararea Twitter si sunt aproape convins ca asa se va intampla. Cei de la Google au tehnologia si inteligenta necesare pentru a face din Twitter o afacere profitabila, care se va umple probabil de reclame Google Adsense. Pe de alta parte, multe companii (din afara, bineinteles) folosesc deja Twitter ca mijloc de interactionare cu clientii. Spre exemplu Starbucks isi anunta pe Twitter urmaritorii (peste 300.000 de oameni) referitor la noi promotii si oferte speciale (contul e aici).

In Romania, din cate stiu, sunt inregistrate doar aproximativ 10.000 de persoane pe Twitter iar numarul celor care isi fac cont si renunta in prima luna este foarte mare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

marți, 29 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Despre eşecul reflaţiei, din nou

Aşa cum am arătat cu puţin timp în urmă, guvernele se confruntă cu reale dificultăţi în încercarea de a iesi din criză prin inflaţie.

Willem Buiter de la London School of Economics este de-a dreptul disperat în legătură cu acest lucru, pentru că, spune el, Banca Angliei aproape a triplat baza monetară între iulie 2007 şi august 2009, de la 80 la 220 miliarde lire. Ceea ce situează Banca Angliei pe primul loc în clasamentul celor mai inflaţioniste bănci din ţările dezvoltate. Însă injectarea de bani în sistemul financiar a dus la creşterea neglijabilă a ofertei de bani, indiferent prin ce agregat monetar (M1, M2, M4) o măsurăm. Acest efect este statistic explicabil prin reducerea la o treime a multiplicatorului monetar. Mai pe româneşte, băncile au stocat toţi banii pe care au pus mâna, refuzând să îi folosească pentru a extinde creditarea.

Spuneam că acest fenomen este de bun augur, ajutând la însănătoşirea economiei, chiar dacă, pe termen scurt, produce o scădere mai amplă a PIB-ului sau o creştere a şomajului. Deflaţia monetară, sau măcar îngheţarea ofertei de bani, este remediul potrivit după o „supraîncălzire”, la fel cum absenţa îngurgitării de alcool este singura soluţie pentru cel care deja s-a îmbătat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Exuberanţa nu se recuperează prin parcimonie. Nu în cazul creditelor.

Initial ma gandeam sa scriu despre salariile din PwC. Pe urma am zis ca mai important e sa va povestesc altceva. Sunt banci care intocmesc minute la finalul fiecarei zile, in care centralizeaza creditele acordate. Am primit si eu pe mail unele minute din acelea si am ramas interzis sa vad cum se dadeau in 2007, creditele. In referatul de credit era trecut negru pe alb:”Cetateanul X nu este roman, nu i s`a innoit permisul de munca, nu avem date despre comportamentul lui de plata si vrea 30.000 de eur, imprumut de nevoi personale. Recomandam acordarea imprumutului”. Cetateanul in cauza apartinea tarii din care era banca mama, daca e sa trec o circumstanta atenuanta. Comitetul aproba. E drept ca la dobanzi prohibitive, dar ii dadeau omului banii. Am vazut cazuri in care comisioanele erau de aproape 20%. Dobanda era si ea peste 10%. Pana la urma, omul lua niste bani, dar muuuult mai putini decat solicitase.
Aceeasi banca, aproba apoi credite pe care niciun bancher sanatos nu le`ar fi acordat.

Citez:”Cetateanul Y are restante la CRB, fiind inregistrat cu peste 3 credite restante in ultimul an. Solicita 15.000 EUR pentru nevoi personale. Codebitorul lui va avea peste 65 de ani la maturitatea creditului. Recomandam acordarea creditului.” Si creditul era acordat, minuta in cauza fiind semnata uneori chiar de presedintele sau de vicepresedintele bancii.
In schimb, la exact un an, potrivit minutelor in cauza, oamenii au schimbat tactica. Credite infinit mai putin riscante, erau respinse. Printre motivele respingerii, amintesc:”solicitantul figureaza in biroul de credit cu o intarziere mai mare de 45 zile cu suma de 8 lei despre care declara ca nu stie de unde provine”. Sau “pe copia CM – solicitant nu figureaza mentiunea “Conform cu originalul” din partea societatii angajatoare”. Dintr`o extrema, s`a ajuns la o alta. Nu mai vorbesc despre acordarea (in 2007) unor credite de 3 milioane de euro, gajate cu o casa cu etaj si piscina (desi se mentioneaza ca piscina nu are autorizatia de constructie), imobil care cu greu ar putea fi executat la valoarea nominala cu care a fost constituita garantia.
In fine, ceea ce voiam sa spun e ca dintr`o exuberanta irationala, anumite banci au trecut la o zgarcenie irationala.
Sau mai bine povesteam de salariile din PwC? Am auzit ca pentru pozitia de Associate, oferta salariala este de 1900 lei net, plus 178 lei, bonuri de masa. Sincer, mi se pare putin.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Un nou jaf bancar, la o agenţie Bancpost din Baia Mare

În această dimineaţă, a avut loc un nou jaf armat, de această dată la o agenţie Bancpost din Baia Mare. Potrivit oficialilor băncii, un individ înarmat cu un pistol a ameninţat casiera şi a sustras suma de 6.200 de lei. Din fericire, nu au fost victime.

Potrivit informaţiilor obţinute de eMaramures.ro, bărbatul s-a aşezat liniştit la rând, la un ghişeu dintr-un colţ al agenţiei. A aşteptat să ajungă în faţa casieriţei, fără să dea semne de impacientare. În momentul în care a ajuns să dea ochii cu femeia de la ghişeu, şi-a aşezat pe tejghea o borsetă. Nu a scos un cuvânt, doar a aşezat pe tejghea, chiar în faţa casieriţei, un bilet pe care era scris: «Dă-mi banii sau te împuşc!». În acelaşi timp, bărbatul a întredeschis borseta şi din ea s-a zărit ceva ce semăna cu un pistol. Angajata băncii a avut iniţial o ezitare, apoi, bănuind că bărbatul din faţa ei poate avea un pistol, a scos din casă 6.200 lei şi i-a dat. Femeia nu s-a panicat, însă, reuşind să îşi păstreze sângele rece. Bărbatul a părăsit incinta băncii nestingherit. În acel moment, casieriţa a început să se agite şi şi-a anunţat colegele, care nici măcar nu au ştiut că au fost martorele unui jaf armat.

Am scris despre problema securităţii agenţiilor bancare în mai multe rânduri. Am transmis din aceste pagini şi o scrisoare deschisă guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la data de 16 februarie 2009. Se pare, însă, că autorităţile statului şi ale băncii centrale sunt ocupate cu altceva. Politicienii se joacă de-a schimbatul ministrului de interne, iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt preocupaţi de modificarea componenţei acestui organism.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Unicredit îşi va majora capitalul cu 4 miliarde eur

Unicredit a comunicat azi ca va opera o majorare de capital de circa 4 miliarde de euro cu scopul de a “intari fondurile proprii ale grupului”. O adunarea generala extraordinara a actionarilor va fi convocata la jumatatea lui noiembrie pentru a consfinti aceasta operatiune care se va derula in primul trimestru din 2010.

Via.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Matei Păun, BAC Investment:”Asistăm la o criză fără precedent”

“E o criza fara precedent, care se va transmite la nivel micro, pana la nivelul deciziilor care se iau in interiorul unei gospodarii”, mi`a spus managing partnerul BAC Investment, Matei Paun. “Alunecam cu 10 % in jos, somajul creste, la varf asistam la spectacole politice ca cele care se deruleaza in prezent, iar asta te face extrem de precaut cu provire la deciziile legate de viitor. Nu stii ce piata vei avea la anul si desigur, devii precaut. Uneori, excesiv de precaut”, mai spune seful BAC Investment.
Paun mai spune ca desi in tari ca Italia, crizele politice nu afecteaza economicul, la noi lucrurile stau diferit. “Nu ne putem compara nici macar cu Italia. Si acolo sunt crize politice, dar ei au mecanisme ale statului care functioneaza. Noi nu avem. Acolo au infrastructura, aici nu avem. Acolo sunt cateva capete luminate, ceea ce noua ne lipsesc. Si nu in ultimul rand, ei au euro, noi nu l`am adoptat inca”, mai precizeaza analistul economic.
Paun se declara transant, pesimist. “Nu pot fi optimist, cata vreme nu vad nicio solutie. Problema Romaniei nu este insa aceasta lipsa de solutii, cat mai exact o nepasare a clasei politice. Oamenii care gandesc rational si care ar putea misca lucrurile sunt constienti ca nu vor putea, in actualul sistem, schimba nimic. Si atunci nu intra in politica. Ne ramane fluierasul de soc, care sa ne cante cu foc”, conchide Paun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Statul vrea să recupereze 3 mld.€ din TVA-ul aferent tranzacţiilor imobiliare ale persoanelor fizice

Ne amintim că, pe vremea când Agenţia Naţională de Administrare Fisală (ANAF) era condusă de Sebastian Bodu, instituţia încercat să oblige persoanele fizice care făceau dezvoltări imobiliare să se declare comercianţi persoane fizice autorizate, pentru a putea fi impozitaţi cu impozitul pe venit şi TVA. Toată discuţia era stabilirea pragului de la care o persoană este considerată a avea activitate comercială. Statul a stabilit cadrul legal pentru plata de TVA în cazul acestor tranzacţii încă din 2002, însă s-a lăsat falsa impresie că nu se va aplica. Este vorba de tranzacţiile imobiliare cu caracter de continuitate şi nu cele sporadice.

"Toate tranzacţiile care vizează derularea de afaceri imobiliare în perioada 2006-2008 au valorat 83 mld.lei, respectiv 20 mld.€, pentru care TVA se ridică la circa 4 mld.€. Din această sumă, devin plătitori de TVA cei care au derulat tranzacţii de cel puţin 35.000 € cu construcţii noi şi terenuri intravilane, cu autorizaţie de construcţie, ceea ce reprezintă un TVA de recuperat de aproximativ 3 miliarde euro", a declarat pentru Realitatea.net Iulia David Sobolevschi, partener în cadrul Nexia România, membră şi a Camerei Consultanţilor Fiscali. "Există o listă nominală transmisă de notari cu Codurile Numerice Personale ale persoanelor fizice care au derulat aceste tranzacţii", a precizat ea. Pe de altă parte, Sobolevschi susţine că statul va putea recupera doar o parte din aceşti bani, "pentru că persoanele care au făcut astfel de afaceri au investit banii respectivi în terenuri, care acum valorează jumătate din preţul de achiziţie, astfel că statul va trece la executare silită şi se va trezi cu un portofoliu de locuinţe şi terenuri".

Conform unei analize a ANAF, publicată la începutul acestei luni, în perioada 2006-2008 s-au derulat 85.000 de tranzacţii imobiliare, realizate de 8.000 de contribuabili. Ei vor putea să-şi deducă TVA la valoarea imobilelor sau terenurilor pe care le au pe stoc în prezent, dacă îşi transformă activitatea sub cadrul juridic al comercianţilor, fie persoană fizică autorizată, fie societate comercială.

Mulţi dezvoltatori care au ales să îţi desfăşoare afacerile ca persoane fizice, îndrumate de avocaţi, au avut prudenţa să menţioneze în contractele de vânzare-cumpărare că, în cazul modificării legislaţiei, cumpărătorii finali vor fi obliagaţi să achite TVA-ul, ceea ce îi va exonera pe dezvoltatori de această plată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Olanda este dispusă să vândă către BNP Paribas operaţiuni ale băncii naţionalizate Fortis

Cotidianul olandez Het Financieele Dagblad anunţă că Olanda ar putea vinde băncii franceze BNP Paribas anumite operaţiuni ale băncii naţionalizate Fortis. Operaţiunea s-ar face pentru a primi acordul Comisiei Europene cu privire la fuziunea acesteia din urmă cu ABN Amro.

Lies Weitenberg, un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe, citat de AFP, a refuzat să confirme informaţia. Guvernul are în vedere cele două bănci, Fortis şi ABN Amro, pentru a "găsi alternative care răspund exigenţelor Comisiei Europene", a subliniat el.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Fără surprize: BNR a redus dobânda cheie la 8%

În şedinţa de politică monetară de astăzi Consiliul de Administraţie al BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 8% pe an de la 8,5%. În aceste condiţii, începând cu data de 30 septembrie 2009, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se reduce la nivelul de 4% pe an de la 4,5%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de credit (Lombard) va fi de 12% pe an faţă de 12,5%. În acelaşi timp, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii constituite în lei se reduce la 18,0 la sută, începând cu perioada de aplicare 24 octombrie - 23 noiembrie 2009, de la 18,75 la sută.

În luna august 2009, băncile comerciale au apelat la facilitatea de credite a BNR (creditul lombard) pentru sume de 286 mil.lei, de 4,5 ori mai puţin decât în iulie 2009, când au împrumutat 1,3 mld.lei. Acest lucru denotă o îmbunătăţire a lichidităţii pe piaţa bancară.

Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 3 noiembrie 2009, când va fi analizat noul Raport trimestrial asupra inflaţiei. Această viitoare şedinţă va fi prima în noua componenţă a CA al băncii centrale.

Analiza celor mai recente date statistice evidenţiază consolidarea procesului de dezinflaţie, rata anuală a inflaţiei coborând la nivelul de 4,96% în luna august 2009 faţă de 5,06% în luna precedentă, în condiţiile unei accentuate scăderi a cererii agregate şi ale fluctuaţiilor moderate ale cursului de schimb al leului, se mai arată în comunicatul BNR. "Conduita politicii monetare a rămas prudentă, BNR calibrându-şi în permanenţă ansamblul condiţiilor monetare în sens larg în vederea consolidării convergenţei ratei inflaţiei către obiectivele stabilite pe termen mediu, precum şi în vederea asigurării condiţiilor pentru revitalizarea sustenabilă a procesului de creditare", se spune în comunicat.

Nu au fost operate schimbări asupra nivelurilor rezervelor minime obligatorii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Mihai Marcu: Densitatea populaţiei în România


Sursa: Worldmapper via Paul Kedrosky

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: In SUA, industria presei scrise nu se simte prea bine. Vom ajunge să plătim pentru a citi ziarele online?

In SUA, presa tiparita o duce cu adevarat prost: de 10 ani vanzarile la nivel national scad continuu, in timp ce in ultimul an, numarul exemplarelor vadute de catre cele mai importante 25 de ziare americane au scazut cu pana la 20%. Un singur ziar a reusit sa isi creasca vanzarile – Wall Street Journal.

Veniturile ziarelor depind in proportie de 70% de publicitate, care a scazut dramatic in ultimele trimestre, 20% din venituri sunt generate de pretul de vanzare iar …. 7% din online, aici veniturile crescand cu peste 25% comparativ cu anul trecut.

Doua observatii se impun:

1. Este evident ca pe fondul dezvoltarii internetului, scaderea numarului de ziare vandute va continua.

2. Este doar o problema de timp pana cand plata pentru vizualizarea continutului online se va generaliza, mai ales in cazul siturilor puternice, care ofera informatii de calitate. Informatia costa, chiar daca noi ne-am obisnuit sa o primim pe gratis.

Click pe imaginea de mai jos pentru a vizualiza cateva grafice extrem de interesante privitoare la starea presei tiparite din SUA. Sursa: Mint.com



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Impactul crizei asupra mediului economic? Între optimism şi pesimism

Intarzierea aplicarii reformelor, ezitarea potentialilor investitori de a veni in Romania si bani mai scumpi. Acesta e impactul asupra economicului al actualei crize politice din Romania. In plus, apar riscuri asociate care afecteaza credibilitatea la nivel de stat. „Instabilitata politica afecteaza credibilitatea politicilor economice cu toate repercursiunile ce decurg de aici”, imi scrie Laurian Lungu, managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.

El mai spune ca riscul major al acestei instabilitati il reprezinta intarzierea/neindeplinirea obiectivelor din memorandul cu FMI. „Teoretic, o astfel de criza afecteaza toate pietele – cea a fortei muncii, cea financiara si cea a productiei de bunuri si servicii. Insa, in practica depinde foarte mult de durata acestei instabilitati si de profunzimea ei. La fel, cuantificarea pierderilor se poate face fie ex post, fie ex ante, pe diverse scenarii -sumele care se pierd/intarzie, costul dobanzii suplimentare la imprumuturi, pierderea de productie interna, etc. Ideea este de a calcula diferenta intre scenariul fara criza si cel cu criza politica”, conchide Lungu.
Poate impactul cel mai serios pe care criza PSD-PDL il are asupra economicului este data tocmai de lipsa de coerenta si de consistenta cu care politicul onoreaza mediul economic. In loc ca reprezentantii celor doua partide sa se puna de acord asupra unor strategii coerente de atenuare a efectelor crizei, oficialii celor doua partide politice isi consuma energiile in isterii ieftine, de natura a adanci criza.
Deocamdata, efecte directe ale acestei criza politice nu avem, daca luam in calcul Bursa si cursul. Presedintii de banci cu care am stat de vorba spun insa ca efectele se intind pe termen mediu. „Nu e deloc dificil de avansat un scenariu in care, iesirea PSD de la guvernare e insotita de o stare de disconfort al membrilor de partid care lucreaza in teritoriu si care isi vor simti functiile amenintate. Prin urmare, ei nu vor mai fi motivati sa lucreze la toata capacitatea, preferand sa lase proiectele pe mana celor care ii vor inlocui. De aici, intarzieri in reformele si asa putine, un recul in tot ce inseamna avans economic si riscuri in crestere”, spune seful unei banci.
Sorin Ionita, directorul executiv al Societatii Academice Romane, este mai opgtimist. „Pana acum n-am vazut miscari dramatice nici pe Bursa, nici de curs valutar (doar o mica apreciere), nici de investitii straine. Ceea ce arata ca piata pare sa-si fi asumat instabilitatea politica romaneasca ce pluteste mereu in aer, cu efecte destul de benigne, se pare.Aceasta instabilitate de coalitii/cabinete in interiorul jocului democratic, tip clasic-italian nu are efecte imediate
asupra economiei. Italia se confrunta cu instabilitate politica de multa vreme si nu sufera de rezerve ale investitorilor straini”, e de parere Ionita.
Ce cred alte persoane publice despre impactul crizei asupra mediului de business, aflati citind Hotnews.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: De ce nu sunt de acord cu parlamentul unicameral

Discutia despre trecerea de la un Parlament bicameral la unul unicameral nu este noua, ea aparand de fiecare data cand eficienta actualului Parlament a fost adusa in prim-planul disputelor politice.

Dincolo de implicatiile electorale ale referendumului din 22 noiembrie, implicatii care nu fac obiectul articolului de fata, cred ca merita sa analizam mai in detaliu principalele beneficii pe care un Legislativ cu o singura camera decizionala ar trebui sa le aduca: (i) Parlamentul devine mai eficient, iar deciziile se iau mai usor; (ii) se fac economii la buget; (iii) se reduce coruptia, scade traficul de influenta si (iv) se reduce numarul parlamentarilor, ca si asa avem prea multi. Sa le luam pe rand.

1. Un Parlament unicameral este mai eficient, iar deciziile se iau mai usor

Cred ca premisa de la care se porneste este falsa, din moment ce problema principala nu este una cantitativa, ci calitativa. Cu alte cuvinte, avem multi parlamentari de proasta calitate, iar reducerea numarului de parlamentari nu genereaza automat o crestere a calitatii lor.
Altfel, daca 300 de parlamentari sunt mai eficienti decat 471, atunci 200 sunt mai eficienti decat 300, iar 100 sunt mai eficienti decat 200. Mergand pe aceasta logica, ne putem intreba de ce Guvernul are 20 de ministrii, cand 10 ar fi de ajuns.

Ce ii impiedica pe actualii parlamentari sa initieze/discute/adopte legi mai multe si mai bune? Nu ii impiedica nimic, cu exceptia propriei lor inteligente si vointe de a servi tara.

Pe de alta parte, un parlament unicameral poate fi mult mai usor de controlat din toate punctele de vedere si tocmai de aceea, eu prefer bicameralismul.

2. Desfiintarea unei camere a parlamentului genereaza economii la buget

Ce economii s-ar face daca numarul parlamentarilor s-ar reduce de la 471 la 300? Cei de la The Money Channel au calculat ca intretinerea unui parlamentar costa in medie 25.000 de lei pe luna, aici fiind incluse toate cheltuielile, nu doar cele salariale. Astfel, economiile realizate ar atinge suma de 50 de milioane de lei pe an, respectiv 12 milioane euro, respectiv 0.01% din PIB.

Un alt calcul a fost realizat de revista Capital, conform careia economiile ar fi de 34 milioane de euro pe an, ceea ce inseamna mai putin de 0.03% din PIB.

Cu tot respectul pentru banul public, valoarea economiilor mi se pare ridicola daca luam in considerare schimbarea politica majora ce trebuie facuta pentru obtinerea acestor economii.

3. Se reduce coruptia, scade traficul de influenta

Ce motive am sa cred ca 300 de parlamentari vor fi mai putin corupti decat 471? Nici un motiv. La fel ca la punctul 1, nu cantitatea este problema, ci calitatea.

Daca se reduce numarul parlamentarilor, obtinerea unui loc in Parlament va fi mai scumpa, deci parlamentarii vor avea mai multi bani “de recuperat” in cei patru ani de mandat. In aceste conditii, creste sau scade coruptia?

Mai mult, din moment ce campania electorala devene mai scumpa, se reduce si posibilitatea celor fara bani de a accede in Parlament, iar asta nu poate decat sa dauneze calitatii parlamentului.

4. Si asa avem prea multi parlamentari care “freaca menta” prin Parlament….

Am auzit nu odata faptul ca numarul parlamentarilor este prea mare si ca ar trebui redus. Sa analizam putin situatia tarilor UE, click pe graficul de mai jos


Am colorat cu rosu situatia Romaniei luand in considerare atat actualul Parlament bicameral, cat si viitorul posibil Parlament unicameral cu 300 de membrii.

Dupa cum se poate observa, Romania, la o populatie de 21.6 milioane de persoane, are 471 de parlamentari, ceea ce inseamna un parlamentar la 45.860 de persoane, acest raport situandu-ne pe locul 8 in UE. Cu cat numarul cetatenilor reprezentati de un parlamentar este mai mare, cu atat Parlamentul unei tari costa mai putin raportat la populatie.

Acum, daca am reduce numarul parlamentarilor la 300, am fi de departe atat cea mai mare tara din UE care are un Parlament unicameral, cat si tara cu cei mai putini parlamentari raportat la populatie dintre toate tarile care au Parlament unicameral.

Astfel, noi vom avea un parlamentar la aproximativ 72.000 de persoane, in timp ce tara de pe locul doi – Portugalia, care are tot Parlament unicameral, are un parlamentar la 45.000 de persoane.

Prin urmare, nu stam deloc rau din punctul de vedere al numarului de parlamentari, ba din contra – daca ne raportam la Ungaria si Bulgaria spre exemplu, ambele tari cu Parlament unicameral, ar trebui sa avem 825, respectiv 682 de parlamentari.

Luand in considerare toate cele spuse mai sus, nu sunt de acord cu un Parlament unicameral si cred ca o asemenea modificare nu rezolva nici pe departe problema de fond pe care o are clasa politica din Romania – lipsa de performanta si mediocritatea.

Prin urmare, la referendumul din 22 noiembrie votul meu va fi impotriva Parlamentului unicameral.

Nota – acest articol nu se doreste a fi nimic altceva decat o parere personala a autorului legata de forma de organizare a Parlamentului. Prin urmare, ii rog pe cei care vor posta comentarii, sa nu judece persoana celui care a propus referendumul, ci sa aduca argumente strict pro sau contra Parlamentului unicameral. Multumesc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Care e valoarea reală a unui credit de consum

După cum bine ştiţi, piaţa creditului în România explodase între 2006 şi 2008. Creditele se dădeau doar cu buletinul, adeverinţele false de venit erau o adevărată industrie. Băncile se luptau pe cotă de piaţă iar calitatea creditului conta mai puţin.

S-au luat bonusuri serioase pentru vânzările fulminante, iar orice obiecţie a vreunui departament de risc era luată în râs.

Din octombrie 2008, creditarea s-a blocat. Din fericire, pentru că nebunia s-a oprit undeva sub 50% din PIB-ul României din 2008. Nivelul este mare, dar nu imposibil de gestionat.

Am discutat recent cu un practician în insolvenţă, destul de implicat în piaţa locală. După cele mai realiste estimări, suma care se mai poate recupera dintr-un portofoliu de credite de consum, fără garanţii, este cam 16%- 17%. Dacă mai sunt de recuperat 1000 lei din credit (principal, dobânzi), suma realistă cu care se poate vinde acel credit acum este cam 160 - 170 lei.

Creditele de consum negarantate îşi merită numele de active toxice româneşti. Din acest motiv, multe bănci îşi externalizează astfel de portofolii de credite, pentru a respecte cerinţele de adecvare a capitalurilor.

Situaţia nu se va îmbunătăţi pe termen scurt. Creşterea şomajului va compensa scăderea dobânzilor la lei. Cea mai bună opţiune a băncilor este să paseze integral clienţilor vechi reducerile de dobândă la lei (inclusiv posibilă scădere de azi). Scăderea profiturilor ar compensa provizioanele de constituit pentru pierderi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Epoca petrolului ieftin este pe cale să apună

Conform unui raport al companiei IHS Herold Inc, in 2008, totalul sumelor investite de catre cele mai mari 232 de companii de petrol si gaze din lume pe segmentul upstream, a crescut cu 21% fata de 2007, ajungand la 492 miliarde dolari, in timp ce rata de inlocuire a fost de doar 88%.

Rata de inlocuire reprezinta raportul dintre resursele consumate intr-un an si zacamintele noi descoperite in anul respectiv, iar procentul de 88% inseamna ca in 2008 s-au consumat mai multe resurse decat au fost descoperite.

Pe fondul pretului ridicat al barilului de petrol, totalul cifrei de afaceri a celor 232 de companii a urcat cu 31% anul trecut comparativ cu 2007, ajungand la $1.232 mld, in timp ce profitul nu a crescut decat cu 24%, situatia reflectand o crestere mai rapida a costurilor decat a pretului energiei.

Cifrele cheie ale raportului sunt urmatoarele, gasiti aici toate datele.

- anul trecut, cifra medie de afaceri realizata per boe (baril echivalent petrol) a fost de $61.91, in crestere cu 30% fata de 2007;

- cash flow-ul (diferenta dintre incasarile si cheltuielile curente) a fost de $590 mld respectiv $29.66/boe, in crestere cu 36% comparativ cu 2007;

- costul mediu de inlocuire al rezervelor a crescut cu 70%, ajungand la $23.44/boe, cu alte cuvinte, costa tot mai mult sa descoperi noi rezerve;

- profiturile au crescut cu 24%, ajungand la $16.07/boe;

In ultimii 3 ani, suma totala investita de companiile petroliere si de gaze in gasirea de noi zacaminte a fost uriasa - $750 miliarde, insa cu toate acestea, rezervele mondiale au stagnat.

In anii urmatori, pe putem astepta la noi preturi record ale petrolului nu atat din cauza faptului ca rezervele se imputineaza, cat mai ales datorita sumelor tot mai mari pe care companiile trebuie sa le investeasca pentru a descoperi noi zacaminte.

Un pret mic al barilului de petrol inseamna profituri mai mici, care la randul lor genereaza investitii mai mici, care la randul lor genereaza o rata de inlocuire tot mai mica. Prin urmare, pe termen lung, pretul petrolului nu poate decat sa creasca pentru ca altfel companiile nu vor avea bani pentru investitii.

Epoca petrolului ieftin s-a cam terminat, iar in anii urmatori, batalia pe resurse va fi crancena.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

luni, 28 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Abundenţa banilor şi preţul aurului

Ştiam că producţia de bani duce la deprecierea acestora, la fel cum creşterea ofertei oricărui bun duce la ieftinirea acestuia. Ştiam că valoarea aurului (adică raportul de piaţă dintre bani şi aur) este un indicator important al abundenţei primilor, mai important decât este, de pildă valoarea brânzei, a lemnului sau chiar a petrolului. Dar nu ştiam că între cantitatea de bani şi valoarea acestora în raport cu aurul este o relaţie atât de strânsă pe cât spune analistul Gary Dorsch.

Mai jos este graficul care ilustrează excelent variaţia aproape invers proporţională între masa monetară din SUA şi preţul aurului. Pare să sugereze că aurul este the best thing money can buy.

gold-vs-m2


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Crize şi compliance în bănci

Maine, ca acum ies la bere, am sa scriu despre strategia de comunicare a bancilor pe vreme de criza, atasand un caz concret. De asemenea, la rugamintea unui amic dintr`o banca, am sa abordez si tema compliance`ului.
In privinta primului plan, mai adaug doar ca e vorba despre un plan foarte bine pus la punct legat despre reactia la o criza anume. Ce face CEO`UL, cum se comunica (scuze cacofonia) cu clientii, caror clienti le trimiti primele masuri de atenuare a crizei samd.
Repet, maine. Acum ies la bier. Seara buna.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: BNP Paribas va închide sucursalele din paradisurile fiscale

Într-un interviu dat azi dimineaţă postului Europe 1, Baudouin Prot, CEO al BNP Paribas, citat de Le Figaro, a declarat că banca ar putea închide sucursalele sale din paradisurile fiscale, care sunt pe lista gri a OECD. El a precizat că banca va părăsi Panama şi Bahamas. În aceste ţări, BNP Paribas are două filiale şi şase sucursale.

În curând, băncile franceze vor fi obligate să raporteze amănunţit băncii centrale ce expunere au în ţările considerate a fi necooperante din punct de vedere fiscal. În acest sens, parlamentul francez a adoptat o lege în iunie 2009.

La reuniunea G20 care a avut loc la Pittsburgh joi şi vineri, membrii au reiterat dorinţa de a lupta împotriva paradisurile fiscale. Mai multe ţări, inclusiv Elveţia şi Monaco, au scăpat de pe lista gri a OECD, prin semnarea unor acorduri de cooperare fiscală, subiect pe marginea căruia am scris aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Links 29.09

1. Un articol excelent despre Codul de bune practici sau, mai bine spus, despre lupta proletariatului impotriva hypermarketurilor (logec.ro)

2. In ciuda aparentelor, datoria totala a cetatenilor americani, a companiilor din SUA si a guvernului american A SCAZUT in trimestrul al doilea cu 0.3% fata de primul trimestru, ajungand la 50.8 mii de miliarde de dolari. Graficul face toti banii.(NY Times)

3. Cat de mare este PIB-ul SUA privit in perspectiva. Anul trecut, Romania a avut un PIB de aproximativ 200 miliarde dolari, egal cu PIB-ul zonei Detroit-Warren-Livonia (Carpe Diem)

4. Va ajunge aurul la 5000 de dolari uncia?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Câţi pasageri trec anual prin aeroporturile româneşti?

Conform Institutului National de Statistica, prin aeroporturile romanesti au trecut anul trecut aproximativ 9 milioane de pasageri, cu 16% mai multi decat cei 7.8 milioane de pasageri din 2007.

Dintre acestia, 8.5 milioane au tranzitat aeroporturile prin intermediul unor curse regulate, iar 562.000 prin intermediul unor curse neregulate de genul charterelor, taxi etc.

In ultimii 10 ani, evolutia acestui tip de transport a fost de-a dreptul spectaculoasa: in 1999, numarul pasagerilor era de doar doua milioane, in timp ce numarul de miscari ale aeronavelor (aterizari & decolari) a fost de 48.240. Acum, numarul pasagerilor este cu 350% mai mare, in timp ce numarul de miscari ale aeronavelor a crescut cu 211%, ajungand la 150.120. Gasiti in graficul de mai jos evolutia numarului de pasageri pe an, click pentru marire.


Conform AEA, numarul celor care au calatorit cu Tarom aproape ca s-a dublat intre 2002 si 2008, insa cum piata intre timp a crescut de aproape patru ori, inseamna ca Tarom a pierdut serios din cota de piata. In primele 7 luni din 2009, Tarom a transportat 862.900 de persoane, cu 13% mai putin comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.

La nivel european, in 2008, cele 32 de companii aeriene monitorizate de AEA au transportat 350 de milioane de pasageri, cu 3.5% mai putini decat cei 362 milioane de pasageri din 2007.

Un singur lucru ar trebui remarcat – Tarom este pe pierderi de ani buni, desi piata a crescut intr-un ritm extrem de rapid. In 2008, pierderile au fost de 28 milioane de dolari, iar in prima jumatate a acestui an, pierderile au fost de aproape 45 milioane lei. Daca nici atunci cand piata creste nu poti obtine profit, ce pretentii sa mai ai atunci cand piata scade?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Salariile din bănci se reaşează uşor. Care sunt noile criterii?

O parte dintre bancile locale si`au modificat grila de salarizare la angajare. Nu mai opereaza cresterile de 15-20 % fata de media pietei, ci au coborat stacheta. In plus, avansurile nu se mai dau pana la nivelul de 90 % din salariu, cum era in 2008, ci pana la cel mult jumatate din salariu. Laptopuri se dau doar anumitor categorii de angajati samd.
In plus, salariile se dau la curs fix de 4 lei/eur, indiferent de moneda in care s`a negociat venitul.
Dar mai bine, cititi mai departe….

1. Pentru fiecare post se va stabili un salariu care va fi incadrat intr-o grila de salarizare. Salariul alocat fiecarui post se situeaza intr-un interval cu un minim si un maxim clar precizate, stabilite in acord cu nivelul de specializare profesionala (junior, specialist, senior, manager departament, director).
2. In stabilirea nivelurilor salariale 2 factori majori vor fi luati in considerare:
a. Echilibrul Intern (acest aspect implica evaluarea postului si determinarea gradului de complexitate pentru fiecare post);
b. Echilibrul extern (prin participarea la sondajele de salarizare si colectarea de date din piata bancara).
3. Raportarea salariilor la cele din piata bancara se face face astfel:
a. Pentru posturi la nivel de senior management – la nivelul cuartilei superioare din piata, care a coborat in medie cu 10%, potrivit calculelor noastre;
b. Pentru posturi la nivel de middle management si cele de expert – la nivelul mediu al pietei + 10%, care a coborat in medie cu 20 % fata de vara anului trecut potrivit calculelor noastre
c. Pentru toate celelalte posturi – la nivelul mediu al pietei
4. Plata salariilor se face in ultima zi lucratoare a fiecarei luni.
5. Angajatii au dreptul la avans din salariu (maxim 50% din salariul lunar) in urma completarii unui Formular de avans din salariu. Un angajat poate beneficia de avans din salariu de maximum 3 ori/an (vezi Anexa 1 – Formular Avans Salariu)

1) Salarizare si alte plati:
A. Salariu de baza;
B. Salarii suplimentare;
C. Plati suplimentare;
2) Beneficii
A. Fixe
B. Flexibile

1) SALARIZARE SI ALTE PLATI:

A. Salariul de baza este negociat fie in brut LEI, fie in brut EUR la o rata de schimb fixa de 4.00 lei/EUR; rata de schimb fixa a fost stabilita pentru a proteja angajatii impotriva deprecierii leului asupra salariului si va fi revizuit anual in luna Ianuarie. Salariile negociate in LEI nu sunt expuse deprecierii si ca atare raman neschimbate.

a) Salariul de incadrare: se va urmari ca noii angajati sa inceapa cu un salariu ce se incadreaza in intervalul stabilit pentru fiecare post;
b) Marirea salariului de baza in functie de performanta:
Marirea de salariu in functie de performanta are loc pentru fiecare angajat o data pe an, in luna martie. Decizia de marire de salariu in functie de performanta se va lua pe baza unei matrici construite pe 2 indicatori:
· Calificativul de Performanta (acesta trebuie sa fie cel putin “Conform Asteptarilor”) si
· COMPARATIO (raportul intre salariul curent al angajatului si salariul de referinta pentru nivelul postului respectiv)

Marirea de salariu in functie de performanta este descrisa in detaliu si aplicabila odata cu implementarea politicilor interne.

c) Situatii speciale de schimbare a salariului de baza:
· Incadrare temporara pe un post: cand angajatul este alocat pe un post superior ierarhic, pentru o perioada determinata de timp, primeste salariul de baza conform noului post.
· Retrogradare/schimbarea incadrarii: datorita performantei slabe/ nesatisfacatoare pe postul curent, angajatul poate primi pe perioada determinata un salariu mai mic sau poate fi incadrat pe un post inferior ierarhic cu un salariu mai mic corespunzator acelui post.
· Re-evaluarea postului: aceasta situatie poate aparea in cazuri in care responsabilitatile postului se schimba in mod esential, cand schimbarile din piata influenteaza anumite posturi sau chiar toata structura bancii.

B. Salarii suplimentare: se ofera 2 salarii suplimentare astfel:
a) Al 13-lea salariu (bonus de vacanta): echivalentul unui salariu net lunar, care se plateste angajatului pro-rata in luna Iunie a fiecarui an, ;
b) Al 14-lea salariu: echivalentul unui salariu net lunar, care se plateste angajatului in 2
transe (jumatate in luna Aprilie si cealalta jumatate in luna Decembrie a fiecarui an) pentru angajatii activi in momentul platii.

C. Plati suplimentare:
a) Diurna – se acorda angajatilor pentru a acoperi cheltuielile cu masa cu ocazia deplasarilor in interes de serviciu:
- Pentru calatorii in interes de serviciu in Romania – valoarea diurnei este de 50.00 lei/zi
- Pentru calatorii in interes de serviciu in afara Romaniei – valoarea diurnei este de: 50 EUR/zi (pentru senior management) si 35 EUR/zi (pentru ceilalti angajati)

b) Bonusul Anual de performanta – acest bonus depinde de performanta individuala (se masoara in functie de atingerea standardelor de performanta) si se plateste in 2 transe: in luna Septembrie pentru performanta pana la jumatatea anului curent si in luna Martie a anului urmator, pentru performanta globala a anului trecut.

Sistemul de acordare a Bonusului Anual de Performanta este descris in detaliu in Politica Managementul Performantei.

c) Alte plati
· Plata unor obligatii financiare contractate anterior angajarii in banca – banca poate prelua obligatiile financiare anterioare ale noilor angajati (ex: contravaloarea contractelor de training cu angajatorul precedent); suma maxima care poate fi preluata in acest caz de 5,000 EUR.

· Plata in vederea detasarii/relocarii – este aplicabila pentru angajatii care sunt detasati pe un post in afara localitatii de domiciliu/isi schimba domiciliul in vederea angajarii. Suma maxima in acest caz va fi de 2,500 EUR.

2) BENEFICII
… ofera urmatorul pachet de beneficii, cu anumite diferente in functie de nivelul postului:

A. Beneficii fixe:
a. Servicii medicale gratuite (pentru toti angajatii) – control medical la angajare si periodic conform legislatiei muncii si alte analize medicale de specialitate;
b. Laptop – pentru pozitiile de top si senior management, precum si pentru alte posturi care presupun deplasari frecvente (ex. Manager Regional Vanzari, Auditori).
c. Beneficii specifice domeniului bancar:
· Dobanzi preferentiale pentru credite (banca ofera conditii speciale de dobanda pentru angajatii sai conform Politicii de Acordare de Credite pentru Angajati);
· Conditii preferentiale pentru operatiunile bancare (nu se percep comisioane);

B. Beneficii flexibile – toti angajatii beneficiaza de masa gratuita. Banca ofera
angajatilor posibilitatea de a alege intre acest beneficiu si un altul echivalent ca valoare: abonament la sala de sport.

Nota: Exceptiile de la aceasta politica pot fi aprobate doar de Directorul General (in
Urma consultarii cu Directia de Resurse Umane & Management Organizational).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Şosetele, pe locul patru în furturile dintr-un hipermarket. Hoţi de criză.

Mi`a trimis acum cinci minute un amic, lista cu cele mai furate produse dintr`un hipermarket (al carui nume nu am acceptul lui sa`l furnizez). Discutam de unul dintre cei mai mari retaileri, iar statistica de mai jos reprezinta cazurile depistate la iesire. Cazurile de hoti prinsi, prin urmare. Cati vor fi reusit sa iasa cu produsele, nu se stie.
In datele primite, statisticile cuprind detalii pe luni, pe departamente si pe produse. Le`am sintetizat si rezultatul e in tabelul de mai jos.
Prin urmare, cele mai furate produse in primele 6 luni din acest an din respectivul hipermarket sunt bijuteriile.

Clar, sunt mici si pot fi usor dosite. Apoi, s`a mai incercat furtul a aproape 300 de ochelari de soare. Mult.
De banane, nu mai zic nimic. Sunt putin trist, din punct de vedere al patriotului din mine. Merele ce aveau ? Erau stricate ?
In fine…cititi si va amuzati. Desi nu e deloc de amuzat…

Denumirea Produsului Cantitate (zeci articole)
BIJ. FANTEZIE 90
OCHELARI SOARE 28
ORNAMENTE PAR 22
SOSETE 22
BANANE 17
ORBIT 16
ACE DE PESCUIT 14
CIOCOLATA 12
JUCARIE PLUS 10
EDT ADIDAS 10
ROSII 10
CASCAVAL 10
TRICOU 9
ODORIZANT AUTO 8
MELCI 8
MERE GOLDEN 8
PANTOFI SPORT ADIDAS 8
BLUZA 7
SALAM SIBIU 7
MINE PIX CREION 6
AMBI PUR 6
ELITE 6
CAFEA 6
BATERII VARTA 6
COCA COLA 6
GILLETTE BLUE II 5
BATERII DURACELL 5
PEPSI TWIST 0,5L 5
TRICOU LOTTO 5
SANDWICHES 5
PANTOFI SPORT 5
MENTOS 5
CREION ROTRING 5
RED BULL 5
CASTI AUDIO 4
FORFECUTA 4
CROISSANT 4
PERIUTA DINTI 4
AIR WICK 4
GLADE 4
LUMANARI 3
COS DÉCOR 3
LINGURA 3
ENERGIZANT BURN 3
SUTIEN 3
TRICOU ADIDAS 3
RIMMEL EYE SHADOW 3
MAIOU B. 3
ABSORBANTE OB 3
TRENING KAPPA 2

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: O executare silită. Un caz ca oricare alte mii.

Anul 2007. Familia Ionescu e pe cai mari. A strans 10.000 de euro si a decis ca e momentul sa cumpere vila viselor lor plus piscina corespunzatoare. A ochit un teren, s`a imprumutat de la banci plus una companie leasing (facand un contract de leasing imobiliar) si a luat teren si casa. Potrivit documentelor, discutam despre teren in suprafata de 1.804 mp, si constructii in regim de inaltime P+1 si P, in suprafata de 350 mp. A imprumutat asa: 420.000 lei de la CEC plus 80.000 lei de la o firma de leasing imobiliar. In total, circa 500.000 de lei.

Domnul Ionescu are o firma de transport intern si international. Doamna Ionescu e casnica. Domnul Ionescu se gandea ca e imposibil sa nu poata achita ratele lunare de 2000 de euro, pe care le avea.
Creditele erau facute pe zece ani la CEC si pe 3 ani la firma de leasing. Toata lumea era fericita. Familia Ionescu, avea casa din vis. Creditorii se bucurau fiindca`l agatasera pe pestisorul de aur care se jurase ca le va indeplini orice rata vor cere.

In toamna lui 2008, au aparut primul semn rau: un TIR care nu era asigurat, s`a rasturnat pe sosea si s`a dus naibii toata incarcatura. O luna mai tarziu, unul dintre copii e diagnosticat cu o boala curabila, dar care necesita un tratament costisitor. Domnul Ionescu si`a delegat un om la conducere si a plecat sa stea prin spitale, cu copilul bolnav. Fireste, cel desemnat, a furat cat a putut.
Cand a preluat businessul, dl. Ionescu mai avea doua TIR`uri, din 9. Restul erau prin service-uri sau pe butuci. Deja achitarea celor 2000 de euro lunar a inceput sa puna probleme.
In mai, nu s`a mai putut. Au aparut restantele . Cu cece`ul te descurcai cum te descurcai, dar leasingul imobiliar e dur. Nu achiti 3 rate, ala esti! Iar dl. Ionescu nu a mai avut din ce plati.
S`a trezit cu prima hartie acasa. “Urmare a discuţiilor purtate şi a e-mailului de amânare transmis dvs în data de …07. 2009 de catre debitoarea …. si adus la cunostinta noastra anterior inspectiei la faţa locului din data de .07.09, cand aţi făcut convocarea pentru inspecţia proprietăţii imobiliare a debitoarei …., vă solicitam următoarele : Intocmirea raportului de evaluare a proprietăţii debitoarei se va realiza pe baza inspecţiei făcute din exterior, debitoarea neprezentandu-se la termenul şi data convocării, luandu-se in considerare urmatoarele date privind proprietatea supusa evaluarii: suprarafaţa construită – 250 mp; amenajarea tip piscină – cca 150 mp; curtea – 560 mp; împrejmuirea din zidărie – în lungime de cca 55ml; grădina în suprafaţă de 800 mp, situata in spatele curţii şi neamenajată; construcţiile ridicate si modernizate …”
Familia Ionescu a intrat in panica. Au dat fuga la CEC, dar banca nu`i mai pasuia nici ea, darmite sa`i sprijine.
In nici o saptamana, au fost avertizati ca le va fi scoasa casa la licitatie. Mai intai, au fost pusi in strada. Luna trecuta, ditamai vilocul a fost scos la licitatie pentru 185.000 de euro. Fireste, o suma colosala, la care nu s`a aruncat nimeni.
Ca sa inchei, in judetul Sibiu se incearca si acum vinderea proprietatii familiei Ionescu, odinioara printre cei mai bogati din zona. Banca si firma de leasing viseaza sa`si recupereze banii. „In cel mai rau caz, o trecem ca hotel din fonduri proprii si vedem cum ne amortizam investitia. Numai ca avem cam 140 de asemenea dosare pe rol. Iar cu 150 de hoteluri chiar nu avem ce face”, spune reprezentantul firmei de leasing imobiliar.
Familia Ionescu acum e disperata. S`a intins mult mai mult decat le era plapuma. Si banca e disperata, fiindca nu prea poate exevuta garantiile. Firma de leasing inghite si ea in sec, dupa ce a ramas cu o pereche de chei in mana.
Domnul Ionescu sta cu hartia in mana. „In baza art. 500 c.pr.civ., se stabileste pretul de vanzare la licitatie a imobilului situat in …. jud. Sibiu, compus din teren cu o suprafata de 1.854 mp teren, constructii in regim de inaltime P si P+1, cu o supraafata construita de 350 mp, curte cu piscina, imprejmuire cu gard betonat, proprietatea debitoarei … la suma de 174.000 euro, exclusiv TVA. Drept pentru care am procedat la intocmirea prezentului proces verbal in 1 exemplar original, pentru dosarul de executare”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: De ce România a ales inflaţia ca politică de stat

Îi mulţumesc lui Alexadi pentru că a acceptat provocarea. Criticile sunt corecte, dar să ne uităm puţin la imaginea în ansamblu.

E simplu de înţeles de ce România a ales voluntar inflaţia intre 1990 si 2000 - din motive pur politice. 10 ani de zile, competitivitatea României şi şomajul redus au venit din hiperinflaţie, din sărăcie, dobânzi real-negative la credite si depozite si 58% credite neperformante. Atunci a dispărut leul din ecuaţia economică şi a fost înlocuit cu dolarul, respectiv cu euro.

Situaţia a convenit de minune BNR. Situaţia a convenit de minune băncilor cu surse de finanţare în euro. Situaţia a convenit de minune şi românilor care vedeau dobânzi sub două cifre doar la creditele în euro.

Economia a trăit foarte bine sub imperiul drogului numit "euro ieftin", din păcate nimic nu durează la nesfârşit. În deceniul următor ne aşteaptă viitoarea provocare - adoptarea euro.

Ce ne facem dacă vom intră în zona euro că Spania, Italia, Grecia, Portugalia, cu economii slabe, cu datorie publică mare, cu finanţele publice în dezordine? Merită să va uitaţi la Spania acum, care are o monedă mult prea tare pentru starea fragila economiei - vor trebui să treacă la reduceri nominale de salarii, la devalorizări interne brutale, exact ca şi Letonia, probabil singura ţara din lume unde averea netă a populaţiei a devenit negativă.

Ce se va mai întâmplă când România va adopta euro, iar deficitele noastre publice şi de cont curent vor creşte? Va genera BCE inflaţie ca să ajute puţin o economie periferică numită România? Va finanţa BCE inflaţionist deficitul bugetar al guvernului român? Nu. Pasul direct va fi devalorizarea internă.

Sunt conştient că BNR nu va lăsa niciodată cursul din mână, cel puțin cât timp mai are euro de cheltuit şi nici nu ni se va permite să dăm faliment. La fel, sunt la fel de sigur că vom supravieţui într-un fel sau altul, ba un porc, o găina sau ceva rude la ţara. Nu e un motiv de mândrie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Se “stinge” încet, supremaţia dolarului?

Va spuneam mai deunazi ca prietenii chinezi isi sporesc brusc si in cantatiati consistente rezervele de aur, intentia lor fiind de a se mai „elibera” din stransoarea economiei lor de dolarul american. Miscarea Chinei nu e deloc singulara, in mai toate partile lumii demarand chiar zilele trecute proiecte care, cel putin aparent, „de-dolarizeaza” lumea.

*Kuweitul si`a reconfirmat intentia de a`si asuma o moneda unica, dupa modelul euro, chiar daca orizontul initial adoptat (2010) pare prematur. Intentia exista din 2001….

….cand Consiliul Cooperarii Golfului (CCG)- din care fac parte Arabia Saudita, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Oman si Quatar, au anuntat ca vor sa isi stabileasca o moneda unica. In 2006, Omanul a socat intregul bloc, declarand ca iese din joc din cauza ca nu indeplineste preconditiile de adoptare. Anul trecut, Emiratele s`au retras si ele, din aceleasi conditii, fapt care a amanat proiectul cu cel putin doi ani. Dar cum spuneam, el va fi in cele din urma, finalizat.

*Tarile Africii de Est sunt decise sa isi infiinteze un Institut Monetar est-african si o Banca Centrala, urmand ca pasul urmator sa fie adoptarea unei monede unice. Chestiunea a fost confirmata chiar zilele trecute de un grup de economisti ai Bancii Centrale Europene, care au insistat asupra necesitatii unui calendar orientativ in aceasta problema.
*Sapte ţări sud-americane au semnat sâmbătă seară, în Venezuela, înfiinţarea oficială a Băncii Sudului, proiect ce fusese abandonat după lansarea cu mare pompă la sfârşitul lui 2007, relatează AFP. Preşedinţii celor şapte state – Venezuela, Brazilia, Bolivia, Ecuador, Argentina, Uruguay şi Paraguay – au parafat documentul în seara primei zile de desfăşurare a celui de-al doilea summit al Americii de Sud şi Africii (ASA), care ia sfârşit duminică la Porlamar (în nord-estul Venezuelei). Capitalul total de înfiinţare este de 20 miliarde dolari (14 miliarde euro).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Care sunt paşii pentru a investi pe Bursă?

Pentru ca in ultimele luni bursele din intreaga lume au crescut surprinzator de mult de la minimele atinse in martie, (in special Bursele din tarile emergente precum Romania, care au cunoscut cresteri importante), atentia a tot mai multi investitori s-a focusat asupra potentialului de castig din speculatii sau investii bursiere.

Bursa din Romania s-a dublat din martie si pana acum, iar anumite actiuni au cunoscut chiar si cresteri mai importante, unele chiar triplandu-se (de exemplu Impact sau Dafora). Pentru ca am tot primit solicitari de la voi pentru oferirea de informatii legate de construirea unui portofoliu pe Bursa, va ofer astazi cateva sfaturi de care ar trebui sa tineti cont atunci cand va hotarati sa investiti in titluri listate:

In primul rand, ar fi bine sa investiti pe Bursa doar banii de care va puteti lipsi. Stiu ca suna cinic, dar acesta este adevarul, pentru ca Bursa prezinta si riscuri si trebuie asumat de la inceput si riscul pierderii unor sume importante. In literatura de specialitate se scrie ca mai mult de 70% din cei care investesc pe Bursa, pierd bani.

In al doilea rand trebuie sa va creati singuri niste reguli pe care sa incercati (pe cat posibil) sa le respectati, desi stiu cat de greu poate fi acest lucru uneori. Dusmanul tau cel mai mare pe Bursa, esti chiar tu, iar frica (atunci cand esti pe pierdere) si lacomia (atunci cand esti pe castig) sunt cele doua sentimente perfect umane, pe care le experimentezi pe Bursa si care iti pot aduce dezastrul financiar.

Un al treilea sfat ar fi sa cititi cat puteti de mult referitor la companiile in care alegeti sa investiti. Warren Buffett, oracolul burselor mondiale, spunea ca el nu investeste decat in companiile pe care le cunoaste.

In al patrulea rand trebuie sa va decideti asupra aversiunii la risc (cat de mult sunteti dispusi sa riscati) si sa urmati strategia stabilita in functie de profilul vostru (speculator sau investitor). Investitorul se bazeaza mai mult pe informatii fundamentale despre companie, despre sectorul in care activeaza aceasta si isi creaza o perspectiva pe termen lung, investitiile fiind, de regula, de ordinul anilor. Speculatorul cauta castiguri imediate si rapide si cauta sa profite de evenimente neasteptate, de informatii de moment, de conjuncturi favorabile pozitiei adoptate, iar orizontul sau este de ordinul lunilor, saptamanilor, zilelor si uneori chiar orelor. De regula speculatorii sunt cei cu mai putini bani, care incearca sa ii inmulteasca repede.

Un al cincilea sfat ar fi sa acceptati sfaturi :-) Parerea mea este ca, mai ales daca va aflati la inceput, aveti nevoie de un broker care sa va consilieze, chiar daca ar trebui sa renuntati la o parte din castig pentru comision. Pentru a lua legatura cu un broker trebuie sa va decideti asupra intermediarului cu care veti lucra, in Romania existand numeroase companii care intermediaza vanzarea si cumpararea de titluri. Eu personal, lucrez cu Estinvest-ul, care, desi percep comisioane ceva mai mari, nu mi-au creat probleme. Exista insa si alte companii, care ofera servicii de intermediere financiara pe Bursa si majoritatea dintre acestea si-au creat platforme online prin care se pot vinde si cumpara actiuni pe Bursa fara asistenta unui broker si comisioane mult reduse.

O lista completa a SSIF-urilor cu care puteti colabora pentru a investi pe Bursa, gasiti aici.

Iar pentru cei care doresc sa invete mai multe despre Bursa si despre investitiile pe Bursa, puteti downloada de aici un ghid de investitii realizat de CNVM (Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

duminică, 27 septembrie 2009

Dan Popa: Cum arată schema de bonusuri a unei bănci?

Va spuneam saptamana trecuta de aparitia in Monitorul Oficial al Regulamentului BNR privind salarizarea bancherilor.
Acum, in exclusivitate pentru cei care nu lucreaza in banci, iata sistemul de bonusuri folosit de una dintre bancile locale.

Citez din normele interne ale respectivei institutii financiare:

”Pe langa bonusul anual de performanta acordat tuturor angajatilor (…), pentru Diviziile Retail, Corporatii si Administrare Risc se va implementa un sistem suplimentar de bonus care va fi structurat pe un set de principii generale si scheme de bonusare specifice unei anumite linii de activitate.

Principii generale
- bonusul special suplimentar va fi acordat in 2 transe odata cu Bonusul Anual de Performanta (sfirsitul lunii Septembrie si sfirsitul lunii Martie)
- valoare maxima cumulata a bonusului special suplimentar nu poate depasi anual echivalentul a 2 salarii lunare nete
- alocarea bonusului va fi validata de Directorii Generali Adjuncti, cu consultarea Directiei Resurse Umane.

Schema de bonusare pentru afacerile mari – aplicabila pentru Divizia Corporatii si Divizia Administrare Risc (Centrala si Sucursale)
Acest tip de bonus special va urmari respectarea urmatoarelor criterii:
- pentru facilitati de creditare depasind 1 mil de EUR se va calcula un bonus special proportional cu suma limita, dupa formula de mai jos
- vor fi 2 niveluri in ceea ce priveste marimea afacerii si bonusurile vor fi calculate in felul urmator:
o intre 1-5 mil EUR (L): Bonus (L) = 1500 EUR + 1000 x (Suma limita in mil EUR) x % utilizare
o peste EUR 5 mil (XL): Bonus (XL) = 1250 EUR x (Suma limita in mil EUR) x % utilizare
- pentru acest tip de bonus vor fi luate in considerare numai facilitatile pentru care:
o comisioanele cerute clientului acopera 200% din valoarea bonusului
o comisioanele sint platite deja de client
o cel putin 50% din facilitate este retrasa

- bonusul este acordat in functie de procentul de utilizare a facilitatii pina la momentul acordarii bonusului.

- bonusul trebuie acordat in felul urmator:
o 20% – impartit proportional la dispozitia Directorilor Generali Adjuncti ai Diviziilor Corporatii si Administrare Risc sa fie distribuite angajatilor asa cum se considera adecvat
o 30% – impartit proportional intre angajatii care au generat afacerea (corporatii sau altii)
o 50% – impartit proportional intre angajatii responsabili pentru pregatirea si administrarea afacerii (corporatii, creditare si administrare risc, sau altii)

Schema de bonusare pentru realizari exceptionale– aplicabil pentru Retail
- angajatii care isi depasesc obiectivele (>140%), vor primi un comision dedus din diferenta pozitiva intre procentul realizat si 140%”

Nu spun aici ca e mult sau putin, ci doar exemplific.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Încă un atac la dreptul de proprietate: codul de bune practici

Duşmănia pe care marii producători români o nutresc faţă de hipermarketuri s-a transpus în „Codul de bune practici”, care este pe cale să devină lege. Am urmărit exasperat o dezbatere televizată (de fapt, un complot public) în care moderatoarea lovea cu mânie, mai ceva decât reprezentatul producătorilor de alimente, în hipermarketurile care, prin „birurile” pe care le impun, „înrobesc” producătorii şi exploatează consumatorii. Potrivit participanţilor la discuţie, legea trebuie să instaureze un „echilibru” pe o piaţă unde marii retaileri dictează preţul; consecinţa ar fi, cică, reducerea preţului mărfurilor cu până la 30%.

Viitorul astfel schiţat este atât de rozaliu încât întrebarea firească nu este „De ce nu s-a dat legea mai devreme?”, ci „De ce nu se dă o lege care să scadă preţurile cu 50% sau, de ce nu, cu 80%?” Dacă i-am pune să răspundă, bănuiesc că domnii care dezbăteau de zor condamnarea hipermarketurilor ar fi un pic încurcaţi. Iar această şovăială ar ilustra noianul de sofisme şi argumente fără sens care au fost folosite pentru adoptarea Codului de bune practici.

Din capul locului, nu strică să privim situaţia în perspectivă istorică. Apariţia hipermarketurilor în România a cunoscut un uriaş succes, explicabil de fapt prin economiile însemnate pe care acest gen de magazin le face tuturor celor care îi trec pragul; căci este mult mai eficient să îţi faci toate cumpărăturile din acelaşi loc, chiar dacă produsele sunt la acelaşi preţ cu cel pe care îl poţi găsi în altă parte, decât să hoinăreşti prin 5-6 magazine distincte pentru a-ţi procura lucrurile de care ai nevoie. (În teorie, se spune că se reduc costurile de tranzacţie). Prin urmare, e aberant să susţii că practicile hipermarketurilor dăunează bunăstării consumatorilor, câtă vreme consumatorii se înghesuie să le viziteze, preferându-le în dauna altor retaileri.

Acum, să ne îndreptăm atenţia asupra unor aspecte niţel mai complicate.

Majoritatea jurnaliştilor adoptă (inconştient, desigur), atunci când vorbesc despre practicile hipermarketurilor, o idee complet greşită despre ceea ce înseamnă „preţ”. După cum se exprima moderatoarea emisiunii care m-a enervat, „ar fi foarte bine să ştim cât din suma pe care o plătim la casa de marcat reprezintă preţul şi cât taxele”. Preţul, în subconştientul multora, nu înseamnă altceva decât costul de producţie. De exemplu, dacă pe fermier îl costă 1 leu litrul de lapte, atunci acesta este preţul laptelui; restul nu sunt decât taxe, comisioane şi adaosuri care încarcă factura.

Ei bine, ne aflăm în faţa unei erori economice majore. Preţul nu este un element contabil, ci o relaţie între cantitatea cerută şi cantitatea oferită. Deci, preţul nu este determinat de cost; altminteri minerii lui Miron Cozma aveau în fond dreptate să ceară mai mulţi, şi mai mulţi bani, chit că stăteau mai mult pe acasă!; altminteri oricine ar săpa un şanţ de capul lui ar fi îndreptăţit să ceară o recompensă, pentru că a muncit… a produs „ceva”.

Mai mult, nimeni nu are nevoie să cumpere „lapte de la fermier”, ci „lapte de pe raftul magazinului”. Acesta din urmă este produs graţie eforturilor conjugate ale fermierului, procesatorului, transportatorului şi retailerului. Fiecare contribuie la existenţa laptelui pe raft, deci este normal ca valoarea laptelui să fie distribuită între ei. Distribuită sau disputată, putem spune, pentru că nu există un soi de lege a lui Newton care să zică: tu – fermier, ai dreptul să primeşti atât, tu – procesator - atât, iar tu – hipermarket – atât. Distribuţia valorii creată de cei care au contribuit la furnizarea laptelui are loc (ca şi, la nivel macro, distribuţia avuţiei în societate) pornind de la negocierile voluntare între proprietari, pe baza competiţiei dintre ei. Cei care spun că taxele de magazin sunt prea mari contestă un drept al hipermarketului. Câtă vreme producătorii fac afaceri cu hipermarketurile, „ mult-hulitele taxe” nu sunt, evident, prea mari. Este principiul preferinţei demonstrate. A, că producătorii ar dori să le vadă mai mici este de înţeles – pentru că aşa şi-ar mări ei profitul! De aia se spune „pasărea mălai visează”. Însă câtă vreme trăim într-o lume marcată de raritate şi de nevoi diverse, trebuie să acceptăm că totul are un preţ, chit că ne-ar plăcea să fim hrăniţi pe gratis.

În al doilea rând, la emisiunea cu pricina, invitaţii au deplâns soarta micilor producători, care sunt absenţi din hipermarketuri (vă daţi seama ce lacrimi de crocodil a vărsat reprezentantul marilor producători?!) Chipurile, micii producători nu pot să-şi distribuie produsele prin hipermarketuri fiindcă nu îşi pot permite să plătească taxele pe care, voilà, marii producători şi le pot permite. Acelui Gâgă care a lansat ideea ar trebui să îi explice cineva că micii producători lipsesc tocmai pentru că hipermarketul nu îşi permite (adică e mai puţin eficient) să îi primească. Ăsta e şi principiul pe baza căruia funcţionează hipermarketul – relaţii contractuale cât mai puţine cu furnizori cât mai mari; de aici vin şi economiile, reducerea de costuri şi, în final, preţul de vânzare mai mic. Păi unde ar ajunge hipermarketul dacă ar trebui să se aprovizioneze cu roşii de la miile de ţărani din jurul Bucureştiului?

În al treilea rând, apropos de micii producători, spun în gura mare că eu unul nu vreau să mănânc „produse româneşti”, aşa cum tot clamează unii şi alţii (mai ales producătorii români). Asta cu „să mâncăm de la noi” e o reminiscenţă naţionalist-comunistă care, culmea, continuă să trăiască zile de glorie în capitalismul dâmboviţean. În schimb, vreau să mânânc produse ieftine şi de calitate. Iar cine crede că produsele româneşti din piaţă sunt mai bune decât cele din import atunci acela nu ştie cum se face agricultura dincolo de Pantelimon.

În fine, este posibil ca legea cu „bunele practici” să se adopte. Credeţi că vom avea preţuri mai mici, în consecinţă? Nu, pentru că, repet, preţurile ţin de cerere şi de ofertă, de câţi bani are consumatorul în buzunar şi de cât lapte există în România. Preţul nu are treabă cu „bunele practici”. În paranteză fie spus, argumentul că preţul se va diminua ca urmare a eliminării unor „taxe” este tot atât de stupid ca şi argumentul că pâinea se va ieftini dacă TVA la pâine se reduce; interesant însă, reprezentanţii statului au afirmat tot timpul că reducerea TVA nu va duce la ieftinirea pâinii, pe când, în cazul cu hipermarketurile, cred invers!

Ce va rezulta însă din acest cod este, în primă fază, scăderea profitului hipermarketurilor. Ceea ce va duce (presupunând că retailerii nu vor găsi vreo metodă prin care să îl sporească la loc) la descurajarea retailerilor de a mai deschide magazine. Adică, pe termen lung, la menţinerea unui preţ mai ridicat al mărfurilor – în comparaţie cu cel ce ar exista dacă ar funcţiona, să zicem, de două ori mai multe hipermarketuri. Este vorba de un caz clasic, în care lumea este orbită de consecinţele pe termen scurt uitând de efectele pe termen lung, problemă la care economiştii se referă de secole. Dacă, totuşi, hipermarketurile vor lua contramăsuri, precum preconizata înlocuire a produselor româneşti cu cele din import, atunci legea va fi numai bună de aruncat la gunoi şi, ce este mai important, marii producători români vor ateriza din lac în puţ. Dar acesta este, nu-i aşa, riscul meseriei când faci afaceri. Dacă ei chiar cred că e mai bine să fie în pielea retailerilor, atunci să lase mica ciupeală politică şi să deschidă hipermarketuri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: ING Bank şi Festivalul "George Enescu"

Aseară, a avut loc concertul de închidere a celei de-a XIX-a ediţii a Festivalului "George Enescu", care s-a desfăşurat în perioada 30 august - 26 septembrie 2009. Concertul a fost susţinut de Orchestre de la Suisse Romande, dirijor Marek Janowski, solist Jean-Yves Thibaudet, având în program: George Enescu - Suita nr.1 în Do Major op.9, Franz Liszt - Concertul nr. 2 pentru pian şi orchestră în La Major şi Johannes Brahms - Simfonia nr.2 în Re Major op.73.

În deschiderea concertului, au ţinut scurte discursuri Ioan Holender, directorul festivalului, şi Theodor Paleologu, ministrul culturii şi cultelor.

Pe la începutul săptămânii am primit un telefon de la ING Bank, unde sunt client atât personal, cât şi prin intermediul a două firme. Mi s-a spus că mi se oferă două bilete la concertul de închidere a festivalului. ING Bank a fost unul dintre sponsorii manifestării. Gestul mi s-a părut onorant pentru o instituţie bancară. Citind lista partenerilor şi sponsorilor festivalului, am constatat că numai două bănci au ales să fie alături de acest prestigios eveniment: UniCredit Ţiriac Bank, ca partener principal, şi ING Bank, ca sponsor. Mă gândesc la sutele de evenimente obscure sponsorizate de băncile comerciale care operează în România şi la lipsa lor, cu cele două excepţii, de pe lista partenerilor şi sponsorilor unui eveniment de reală ţinută culturală.

În general, la majoritatea concertelor din Festivalul "George Enescu", sălile au fost pline. În total, au participat peste 70.000 de spectatori, iar încasările din vânzarea de bilete au totalizat 1,16 mil.lei, ceea ce reprezintă 3,5% din cheltuielile evenimentului, potrivit estimărilor organizatorilor. Concertele au fost găzduite în cinci săli: Sala Mare şi Sala Mică a Palatului, Opera Română, Ateneul Român şi Sala Mare a Teatrului Naţional. Gradul de ocupare a fost între 98% şi 100% la aproape toate spectacolele. Bugetul festivalului a fost de circa 30 mil.lei, dintre care organizatorii au înapoiat circa 2 mil.lei către stat, nefiind cheltuiţi.

În fine, ca o mică picanterie, Mircea Geoană a ratat prima parte a concertului, respectiv Suita nr.1 a lui George Enescu, venind ulterior. Şi, ca să se vadă că este în campanie electorală, a preferat să stea în sală, în mijlocul publicului, şi nu la tribuna oficială.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP