Bogdan Glăvan: De la “fiat money” la “fiat CFL” - Bloguri economice

marți, 1 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: De la “fiat money” la “fiat CFL”

După cum ne învaţă istoria, la 1 septembrie 2009 România a declanşat războiul împotriva becurilor incandescente. Ne-am aliniat astfel, la războiul pe care econazibirocraţii din Occident îl planifică de mai mulţi ani. În locul clasicelor becuri, vom fi siliţi să folosim becurile cu lumină fluorescentă (CFL – Compact Fluorescent Lightbulbs), chipurile pentru a salva planeta de la chinul epuizării resurselor. Cert este că premierul Bec… mă scuzaţi, Boc (cred că am început să comit erorile de exprimare ale doamnei Udrea – involuntar, desigur) a luat în sfârşit o măsură importantă împotriva crizei… fie şi împotriva crizei ecologice.

Despre exagerările care stau la baza argumentelor în favoarea acestei politici s-a scris destul – nu în România, ci acolo unde lumea este interesată să înveţe. De aceea m-am bucurat să citesc articolul publicat azi de Sorin Ioniţă, o critică adevărată, cu sare şi piper, a acestei măsuri, trecând în revistă numeroase presupuse avantaje şi sigure dezavantaje ale becurilor CFL. A uitat să adauge doar că lumina fluorescentă dăunează sănătăţii omului: unii zic că provoacă miopie, alţii că predispune la cancer, prin distrugerea vitaminei D. Reprezintă chiar o armă de distrugere în masă pentru fluturii de noapte (ecologişti, vă rog, aplaudaţi!)

Dincolo de argumentele tehnologice sau medicale pro şi contra becurilor clasice avem însă problema economică, trecută prea uşor cu vederea. Se uită faptul că oamenii plătesc pentru lumina electrică folosită şi că această cheltuială se reflectă în preţul energiei. Becurile incandescente şi cele fluorescente reprezintă două tehnologii diferite care, momentan, există simultan pe piaţă. Oamenii le folosesc aşa cum pe vremuri foloseau şi banii de aur şi bancnotele de hârtie (comparaţia este un pic forţată dar, sper, sugestivă). Competiţia între cele două tipuri de becuri ne-ar arăta, în absenţa intervenţiei autorităţii politice, ce este mai economic: să folosim becuri clasice, în esenţă mai ieftine dar care consumă mai multă energie sau becuri fluorescente, mai scumpe dar mai “economice” (în sens tehnologic). Nu putem anticipa deznodământul. Poate că CFL-urile vor înlătura de pe piaţă becurile clasice, poate vor supravieţui ambele tehnologii sau, cine ştie, becurile fluorescente îşi vor afla declinul – în faţa celor clasice, în faţa tehnologiei LED sau a altora.

Dar nu vom afla. Pentru că printr-o lovitură demagogică împotriva raţionalităţii economice, guvernele pregătesc prohibiţia becurilor clasice, la fel cum au procedat cu banii din aur. Iar când vine vorba de lupta împotriva raţionalităţii economice guvernele colaborează perfect; până şi Fidel Castro şi Hugo Chavez – noul megastar al politicii pop – îmbrăţişează viziunea dogmatică potrivit căreia merită să abandonăm etalonul luminii incandescente în favoarea adoptării standardului fluorescent.

Când au naţionalizat aurul, deposedând lumea de avuţia monetară acumulată în trecut, au spus că prin aceasta vom face “economii”. La urma-urmei e costisitor să sapi în mine după aur ca să baţi monedă; de ce să faci asta, când e mult mai simplu să tipăreşti bani de hârtie? Acelaşi motiv este invocat astăzi, cu ocazia încălcării libertăţii individuale de a folosi ce sursă de lumină dorim.

Dacă nu luăm atitudine, nu ne rămâne decât să ne punem mintea la contribuţie pentru a anticipa următoarea “economie” la care ne va supune guvernul atotştiutor şi benevolent. Şi nu trebuie să ne gândim prea mult. Acum 20 de ani încă eram învăţaţi ce economii trebuie să facem pentru a construi „societatea multilateral dezvoltată”. Ce trebuie să facem acum, este doar să imaginăm ce alte soluţii mai există pentru a realiza o lume „mai prietenoasă cu mediul”. Are cineva vreo idee?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP