Bogdan Glăvan: Oxford Analytica şi dreptul la liberă exprimare - Bloguri economice

duminică, 6 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Oxford Analytica şi dreptul la liberă exprimare

Un raport al Oxford Analytica a condamnat presa românească pentru critica excesiv de virulentă a puterii politice. Nu contează cine a scris raportul, dacă a fost scris cu bună intenţie sau nu. Nu contează dacă are dreptate sau nu, dacă unele ziare şi posturi tv critică în mod nemeritat guvernul sau clasa politică.

Dacă aşa ceva ar conta, atunci dreptul de proprietate privată şi dreptul asociat acestuia – libertatea de expresie – ar putea fi aruncate la gunoi. Dacă informaţiile transmise de ziare trebuie să fie „corecte”, după un standard politic de evaluare, atunci ar trebui înfiinţată o comisie de experţi care să evalueze ştirile şi talshow-urile şi să decidă ce merită difuzat şi ce nu. Probabil ar trebui să angajăm Oxford Analtytica în acest sens.

În societate persistă o interpretare confuză asupra conceptului „presă independentă”. Cei mai mulţi cred că presa independentă este datoare să ne ofere o abordare echidistantă a problemelor societăţii, doar de asta e independentă. Fals. Presa independentă ne oferă ceea ce consideră patronii ei că merită să ne ofere. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, am asista la o serioasă încălcare a dreptului de proprietate privată şi a celui de liberă expresie. Un ziar reprezintă o investiţie, precum oricare alta. Iar cel care susţine financiar un ziar are tot dreptul să hotărască direcţia editorială, doar nu o va face altcineva pe banii lui.

Bineînţeles, prin orientarea politică adoptată, proprietarul ziarului poate comite o eroare, la fel ca oricare alt om de afaceri. Dacă publicaţia sa nu convinge suficienţi cititori, va fi înlăturat de pe piaţă de concurenţă. Însă interzicerea unui ziar (în varianta soft, critica unui ziar pentru că nu este echidistant) este un abuz, echivalând cu încălcarea proprietăţii private şi a dreptului de liberă exprimare.

Această ultimă aserţiune poate părea dubioasă acelora care cred că libertatea de expresie apartine doar jurnaliştilor, nu şi celorlalţi, în special nu şi patronilor din presă. De fapt, jurnaliştii nu-şi pot exercita dreptul la libera exprimare pe proprietatea altora. Un blogger, de pildă, poate spune ce doreşte, pentru că este posesorul legitim al unei pagini de internet. Ziaristul nu poate spune orice doreşte, pentru că nu este proprietarul unei pagini de ziar. El îşi poate exprima opiniile doar atât timp cât acestea nu contrazic dorinţa patronului ziarului. Este firesc ca aşa să stea lucrurile, altminteri ce ar mai rămâne din libertatea de expresie a patronilor?

Cei care cred că vărs lacrimi de crocodil pe umerii mogulilor ar face bine să observe diferenţa colosală între modul de exprimare al guvernanţilor şi cel al „mogulilor”. În vreme ce proprietarul unui post tv sau ziar este îndreptăţit să propage informaţiile care îi convin, pentru că suportă costul aferent, preşedintele sau primul-ministru „se exprimă” pe banii poporului. Chiar, acceptând că şi unii şi alţii mint, această diferenţă nu poate fi trecută cu vederea. Pentru că preşedintele nu are niciun drept la liberă exprimare (inclusiv la minciună) decât la el acasă, între prieteni sau între cine vrea să îl asculte, dar nu în exercitarea unei funcţii publice, pe care este obligat să o folosească în interesul societăţii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP