Bogdan Glăvan: Socialismul e excelent – câtă vreme eşti regizor, nu actor - Bloguri economice

miercuri, 9 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Socialismul e excelent – câtă vreme eşti regizor, nu actor

Se pare că festivalul de film de la Veneţia a reprezentat podiumul de defilare al starurilor socialismului modern: Oliver Stone şi Michael Moore, în postura de regizori de Hollywood, respectiv Hugo Chavez, primul regizor al Venezuelei. Acesat din urmă a afirmat că socialismul are menirea de a salva lumea de la distrugerile provocate de economia de piaţă: „vrem justiţie socială, educaţie gratuită pentru toţi, dreptate, locuri de muncă, o dezvoltare socială armonioasă, respect pentru natură.”

Multă lume suspină zilele astea după socialism, în special cei care nu au apucat să-l cunoască în practică. Dacă sunt aşa de încântaţi de virtuţile socialismului, Oliver Stone şi Michael Moore ar trebui să renunţe la viaţa nabab-burgheză pe care o duc în prezent şi să se mute în Cuba, Venezuela sau Coreea de Nord; aşa ar putea fi mai convingători când predică moartea capitalismului.

Marea majoritate a susţinătorilor socialismului nu gândesc însă atât de profund. Ei cad pradă discursurilor populiste conform cărora toată lumea (sau aproape) o poate duce mai bine începând de mâine, dacă se întreprinde o reformă simplă: socializare, naţionalizare, colectivizare, sau cum vreţi să-i spuneţi. În esenţă, toţi socialiştii cred că avuţia izvorăşte de la sine, doar că este inegal distribuită, problemă pe care îşi propun să o rezolve prin impozitare diferenţiată şi exproprierea celor mai bogaţi.

Ce ar trebui să le replicăm?

Că oamenii nu sunt asemenea pieselor de pe o tablă de şah, care se lasă manevrate de mâna maestrului, ori precum actorii dintr-un film, care ascultă fără să crâcnească indicaţiile regizorului; că nu sunt precum nişte biluţe care se plimbă pe un plan ce poate fi înclinat într-o parte sau alta în funcţie de preferinţele inginerului social; că nu sunt nişte roboţi ce pot fi instruiţi ce şi cât să muncească, ce şi cât să mănânce, unde şi cu cine să se întâlnească. Din contră, ei sunt fiinţe inteligente, mânate de propriile scopuri, care reacţionează la stimuli sau constrângeri. Este simplu să spui „creşteţi impozitele pentru bogaţi!”, dar este infinit mai greu să-i faci pe bogaţi să plătească mai mult. Ca şi pe cei mai puţin bogaţi, de altfel. Ar trebui să le arătăm că distribuţia venitului este intim legată de crearea acestuia – cele două nu sunt decât faţete ale aceluiaşi proces. Că socialismul încă nu a răspuns la întrebarea: „Cine trebuie să care gunoiul?”

Că nimic nu este pe gratis. Vrem transport gratuit? Foarte bine, dar suntem conştienţi că trebuie să renunţăm la ceva în schimb? Şi dacă da, atunci cum ne dăm seama dacă sacrificiul merită sau nu? Ar trebui să precizăm că proprietatea privată reprezintă condiţia esenţială pentru exercitarea calculului economic – baza intelectuală a economiei de piaţă. Fără proprietari, nu există piaţă. Fără piaţă nu există preţuri. Nu există calcul economic. Nu există posibilitatea de a determina alocarea eficientă a resurselor. Avem, desigur posibilitatea de a imita jocul pieţei, prin fabrici de stat care se prefac că licitează resursele, însă socialiştii consecvenţi ar trebui să renunţe la această variantă. De ce ar mai trebui să imităm un sistem care, nu-i aşa, provoacă distrugerea omenirii?!

Că proprietatea privată şi economia de piaţă dezvoltă calităţi şi valori morale esenţiale pentru creşterea bunăstării şi a coeziunii sociale: cumpătarea (avem grijă cum cheltuim banii, pentru că am muncit pentru ei), economisirea (în absenţa căreia mâine nu o vom putea duce mai bine), preocuparea pentru cei de lângă noi (altminteri diviziunea muncii se duce de râpă). Proprietatea privată ne motivează să conservăm valoarea resurselor, să le folosim în scopul satisfacerii intereselor celorlalţi şi să ne perfecţionăm abilităţile. Ce trăsături morale dezvoltă socialismul? Indiferenţa faţă de semeni (pentru că statul are grijă de ei), risipa (la ce bun să economiseşti, dacă totul este raţionalizat?), lenea (pentru că fiecare are un job şi de ce ar spera la mai mult?), hoţia (pentru că ce-i al meu e al tuturor).

Că socialismul este formidabil, excelent, însă doar câtă vreme tu eşti cel care dă indicaţii despre cum trebuie împărţită avuţia societăţii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP