Cristian Orgonaş: Argumente pro şi contra adoptării în România a Legii falimentului personal - Bloguri economice

miercuri, 9 septembrie 2009

Cristian Orgonaş: Argumente pro şi contra adoptării în România a Legii falimentului personal

In conditiile in care numarul restantierilor creste de la o luna la alta, se discuta tot mai serios despre necesitatea unei legi a falimentului personal, existand in acest moment la Senat un proiect de lege in acest sens.

Ce inseamna faliment personal? In momentul in care activele pe care le detii valoreaza 100.000 de euro dar tu ai datorii la banca in valoare de 200.000 de euro, poti decide sa te declari falit.

Creditorii iti vor vinde activele, vor recupera o parte din bani iar diferenta o trec la pierderi, fara sa te mai urmareasca toata viata pentru a recupera intreaga suma datorata, asa cum se intampla acum.

Avem nevoie de o astfel de lege si in Romania? Pentru a raspunde acestei intrebari, sa vedem care sunt argumentele pro si contra.

Argumente Pro


1. Nu ajungi in situatia de a plati toata viata pentru o decizie luata pripit, fara sa iti fi calculat prea bine riscurile la care te expui. Ce se intampla dupa ce iti declari falimentul? O iei de la zero, desi vei avea toata viata o tinichea legata de “coada”.

Odata ce ai un faliment personal in spate, nu vei mai gasi nicio banca dispusa sa iti dea un credit ipotecar cu un avans de doar 15-25% si cu un grad de indatorare de 50-60%, insa vei gasi banci care sa te imprumute daca aduci un avans de 50% sau mai mare, iar gradul de indatorare nu depaseste 30%.

Aceasta realitate te va motiva sa muncesti si sa economisesti mai mult, te va responsabiliza cu alte cuvinte, si te va face sa intelegi ca 50.000 de euro reprezinta o suma uriasa, nu o suma ridicola care nu iti permite sa cumperi mult de o garsoniera in Bucuresti.

2. Responsabilizeaza bancile, astfel incat nu vom mai avea aberatii de genul “credit ipotecar fara avans, cu sase luni perioada de gratie si un grad de indatorare de pana la 70%”.

Unul dintre motivele pentru care preturile pe piata imobiliara au crescut atat de mult in ultimii ani, a fost acela ca bancile acordau creditele foarte usor.

Daca putem considera ca unii dintre cei care s-au imprumutat pana in gat habar nu aveau ce fac, deci le putem gasi o scuza, bancile nu au nici o scuza ca au participat activ la umflarea balonului imobiliar.

In momentul in care va exista o lege a falimentului personal, bancherii vor pune problema astfel: vrei sa cumperi un apartament vechi de 25 de ani cu 1000 de euro pe mp? Ok, noi consideram ca nu face mai mult de 500 de euro, iar tu clientule, daca chiar vrei sa platesti 1000 de euro, nu ai decat sa scoti din buzunarul propriu jumatate din suma.

In acest fel, si preturile se vor aseza pe baze mult mai solide, si riscurile la care se supun atat debitorul cat si creditorul vor mai mici.

Argumente contra
1.Prostia se plateste. Putem gandi ca cei care au fost “necugetati” si s-au inglodat in datorii pentru a cumpara imobil la preturi exorbitante, trebuie acum sa plateasca.

Bancile nu au dat imprumuturi din banii lor, ci in principal din banii deponentilor, iar orice pierdere marcata prin vanzarea activelor celor care isi vor anunta falimentul, va fi recuperata intr-un fel sau altul suprataxand cilentii buni. In aceste conditii, de ce ar plati altii oalele sparte de catre cei care nu s-au uitat la bani cand au cumparat case si apartamente?

2. Stabilitatea sistemului bancar national este mai importanta decat stabilitatea financiara a unor persoane. In ciuda blocarii creditarii si a cresterii numarului restantierilor, bancile romanesti nu au mari probleme tocmai din cauza ca nu au ajuns in situatia de a isi executa silit datornicii si astfel sa marcheze pierderi.

Cum merge treaba acum – mai o rescadentare, mai o amanare la plata, mai o crestere de dobanda pentru a compensa scaderea valorii activelor..etc, si toata lumea este multumita.

Ce prefera debitorii in acest moment? O rescadentare sau o marire de dobanda, sau executarea silita urmata de hartuirea bancherilor pentru recuperarea unei eventuale diferente? Bineinteles ca vor alege prima varianta, insa daca ar putea sa isi declare falimentul, parca se schimba perspectiva.

Una peste alta, cred ca in actualul context o astfel de lege ar fi binevenita, insa conceperea si aplicarea ei ar trebui facuta impreuna cu Asociatia Romana a Bancilor. Dupa cum am spus, stabilitatea financiara a unei banci este mai importanta decat stabilitatea financiara a clientilor sai.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP