Cristian Orgonaş: Dinu Patriciu, liberalismul şi măsurile anticriză - Bloguri economice

joi, 3 septembrie 2009

Cristian Orgonaş: Dinu Patriciu, liberalismul şi măsurile anticriză

Alaturi de Ion Tiriac, Dinu Patriciu este unul dintre businessmanii romani care impun respect atat prin prestanta, cat si prin faptul ca a reusit sa puna pe picioare un business de succes pe care l-a vandut apoi cu miliarde de dolari.

Cu ceva timp in urma, dl Patriciu a propus un plan anticriza in 10 puncte care la nivel teoretic este unul decent (il gasiti aici), iar in ultimele zile, a facut unele declaratii prin care a socat destul de multa lume, sustinand ca ar trebui dati afara 600.000 de bugetari si ca dupa alegeri, leul se va devaloriza pana la 4.7-4.8 lei/euro. Sa le luam pe rand.

In ceea ce priveste fiscalitatea, omul de afaceri sustine reducerea cotei unice de la 16% la 10%, a TVA-ului de la 19% la 15% si a contributiilor sociale cu pana la 50%, aceste masuri urmand sa “largeasca baza de impozitare, sa creasca gradul de colectare, marind astfel incasarile la buget”. In plus, ar urma ca cei care isi platesc la termen sau anticipat impozitele sa beneficieze de reduceri, iar companiile sa beneficieze de credit fiscal si de posibilitatea de a isi amortiza accelerat investitiile productive.

La fel ca in cazul altor oameni de afaceri/economisti/specialisti/analisti economici care sustin ca doar scaderea masiva a fiscalitatii ne va scoate din criza, dl Patriciu nu ne spune si de unde va lua guvernul bani pentru a acoperi pierderile cauzate la buget de scaderea taxelor si impozitelor.

Ideea este ca nu putem aplica masuri care genereaza efecte pe termen mediu-lung, fara a ne gandi cum rezolvam problemele pe termen scurt. Scaderea taxelor principale va genera o reducere imediata si semnificativa a incasarilor la buget, in timp ce primele efectele pozitive generate de aceste masuri se vor vedea in cel mai bun caz peste 1-2 ani.

Pentru a discuta in cifre, sa spunem ca doar reducerea cotei unice si a TVA-ului ar genera un deficit de aproape 20 miliarde lei sau 4% din PIB. Daca mai luam in considerare si reducerea contributiilor la asigurarile sociale, amortizarea accelerata (care va reduce veniturile din impozitul pe profitul companiilor) si bonificarea platii la timp a darilor catre stat, vom ajunge la un deficit bugetar urias. Cum va acoperi guvernul acest deficit?

Ok, putem scadea cheltuielile si astfel sa mai reducem deficitul, insa nici un guvern nu poate reduce atat de mult cheltuielile incat sa compenseze o asemenea scadere a incasarilor, existand spre exemplu cheltuieli care nu pot fi reduse – cele cu pensiile, cea mai mare parte a cheltuielilor cu personalul, cu ajutoarele sociale, cele 6% din PIB care sunt alocati Educatiei…etc.

O alta masura propusa o reprezinta reducerea masiva a aparatului administrativ, 600.000 de bugetari urmand sa plece din sistem. Desi numarul mi se pare exagerat, ideea este buna, am sustinut-o si eu de multe ori, insa nu inteleg cum este posibil ca un reprezentand de frunte al liberalismului romanesc sa vina si sa spuna acum ca numarul bugetarilor trebuie redus la jumatate, cand sub guvernarea PNL au fost angajati mai multi bugetari decat sub orice alta guvernare. Daca erau deja prea multi, de ce au angajat si mai multi?

Dl Patriciu mai sustine si ca “statul trebuie sa gestioneze cat mai putin din banii pe care societatea ii produce”, ceea ce este corect in esenta, insa cel putin pe moment, reprezinta demagogie pura. In timpul guvernarii PNL, desi PIB-ul a crescut spectaculos, deci teoretic s-a creat mai multa bogatie la nivelul populatiei, cheltuielile statului cu salariile si cu asistenta sociala au crescut, iar cele cu investitiile au scazut ca pondere in buget, ceea ce arata ca politica aplicata de PNL numai liberala nu a fost. Ori, daca nici macar liberalii nu au reusit sa reduca rolului statului in economie, cine sa reuseasca?

Tot legat de statul minimal, as dori sa reamintesc faptul ca daca acelasi stat nu l-ar fi ajutat pe domnul Patriciu prin transformarea in obligatiuni a datoriilor in valoare de 600 de milioane de dolari pe care Petromidia le-a avut, acum domnia sa nu ar fi fost miliardar.

Dupa cum spuneam, multe dintre cele zece masuri propuse sunt ok in teorie, insa in practica sunt aproape imposibil de aplicat, atat datorita faptului ca o asemenea reducere a fiscalitatii va genera un deficit bugetar nesustenabil, cat mai ales, datorita faptului ca inca nu avem politicieni capabili sa implementeze un astfel de program, nici macar unul asemanator. Liberalii au dovedit ce (nu) pot in perioada 2005-2008, PDL si PSD isi dovedesc acum incompetenta, iar altii nu avem, ce putin deocamdata.

In ceea ce priveste devalorizarea leului prognozata de dl Patriciu, desi improbabila din moment ce BNR-ul nu va lasa moneda nationala sa o ia razna, aceasta poate surveni ca urmare a imposibilitatii guvernului actual de a reduce cheltuielile bugetare asumate de PNL in anii trecuti. Cu alte cuvinte, PNL si PSD au dat la toata lumea, iar acum, PDL si PSD nu mai pot lua inapoi ceea ce deja s-a dat, desi nu mai au de unde sa dea.

In acest moment, guvernul incerca fara succes sa convinga sindicatele sa accepte disponibilizarea a 300.000 de bugetari, cam tot atatia cati au fost angajati intre 2005 si 2008. Nu era mai bine daca dl Tariceanu nu i-ar fi angajat?

Am scris despre performanta guvernului PNL aici: Cum a aruncat domnul Tariceanu doi ani de crestere economica

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP