Dan Popa: Deficit bugetar, inflaţie, aderare euro. Să bem şi să ne veselim. - Bloguri economice

joi, 24 septembrie 2009

Dan Popa: Deficit bugetar, inflaţie, aderare euro. Să bem şi să ne veselim.

Revin asupra unui subiect despre care am mai scris, mai degraba la sugestia celor care spun ca pe fondul recesiunii mondiale, vom asista la o scadere “naturala” a preturilor si prin urmare, a inflatiei. Ca munca BNR in lupta cu inflatia e infinit mai usoara din acest unghi de vedere. Ca nu mai ai nevoie de lunetisti care sa traga cu precizie, ci de niste aprigi manuitori ai batei si ciomagului, care sa puna punct unei lupte tot mai stinse.
(intre timp mi`am pus Ramazotti la casti)

So, grupul de cercetatori care descopera dupa ani de cercetari ca apa stinge in multe cazuri setea, au mai facut o descoperire: deficitele fiscale persistente sunt inflationiste. Si au luat doua modele pe care si`au bazat concluziile. Primul, modeleaza inflatia ca fiind într-o relatie nelineara fata de deficitele fiscale prin baza de impozitare raportata la inflatie si evalueaza aceasta relatie ca intrinsec dinamica, prin utilizarea de tehnici panel care fac o distinctie clara între efectele pe termen scurt si cele pe termen lung ale deficitelor fiscale. Complicat? Nu foarte.

Analiza zupermanilor macro cuprinde date pentru 107 tari pe perioada de peste 40 de ani, iar rezultatele arata ca in lume nu e dreptate. Ca in tarile dezvoltate si cu inflatii mici (rate scazute ale inflatiei, pentru pretentiosi) inflatia n`are nicio treaba cu deficitul fiscal. Dar ca, dimpotriva, in statele mai putin dospite economic, deficitul face inflatie. Drept pentru care nu poti avea probleme cu cresterea preturilor, chiar pe fondul unei recesiuni. Am zis ceva pana acum ceva despre inflatia importata prin curs plus asteptarile firmelor si populatiei? N`am zis.

Asadar, Guvernul (nu comentez acum despre cat de iscusita e strategia lor) face deficit fiscal. Cheltuie bani mai multi decat incaseaza, in parte pentru investitii care sa tina un nivel al ocuparii locurilor de munca rezonabil, in parte pentru tampenii asupra carora nu am sa ma opresc aici.
(Acuma ascult Balaurul verde, al lui Andries).

Ca orice exces, deficitul acela trebuie tratat. In termeni economici, trebuie finantat. Multe guverne il finanteze prin crearea de masa monetara, producând pe scurt, inflatie.
Ar fi interesant de citit o analiza a politicii fiscale locale prin prisma unui model anticipativ al comportamentului companiilor si populatiei, având în vedere ca populatia asteapta ca deficitul fiscal sa fie în cele din urma rezolvat prin viitoarele venituri din
impozite.
Nu am zis nimic despre aderarea la euro (care`mi pare in buna masura compromisa pentru orizontul 2014). Spune asta fiindca de vreme ce adoptarea euro implica pierderea independentei politicii monetare si restrictii pe termen lung de politica fiscala, fiecare tara trebuie sa indeplineasca mai multe (eu am numarat vreo 5) conditii, din care una mi se pare importanta. Si anume aceea sa ai deficit fiscal si rigiditati reduse. Pai numai daca ma uit la piata muncii, mi`e clar ca mai avem mult pana la a pronunta cuvantul “flexibil”.
(In casti ascult naiul lui Damian Draghici. Bunutz…)
Si inca ceva. Posibila persistenta a volatilitatii cererii si a cresterii productiei fata de standardele din zona euro înseamna ca nivelurile prudente ale datoriilor (al caror serviciu sa nu induca tensiuni în economie) nu vor depasi probabil 40-50% din PIB. Ei, ca sa sustii astfel de niveluri moderate ale datoriei având în vedere evolutiile probabile ale ratelor dobânzii si o cresterea economica potentiala, este nevoie de un excedent fiscal initial. N`ar strica sa fie de asemenea prevazute deficite fiscale care sa atenueze socul limitei de 3% din PIB, pentru a permite functionarea automata a stabilizatorilor fiscali.
Ca sa revin la zi, as mai adauga doar atat: deficitul fiscal poate influenţa si gradul de euroizare. În multe ţări unde euroizarea (sau dolarizarea, sau yenizarea :) ) e prezenta, creşterea inflaţiei, care a slăbit încrederea în moneda naţională, a fost generată de deficitul fiscal care a trebuit să fie finanţat prin crearea demasă monetară. Din acest motiv, disciplina fiscală ar putea contribui la modificarea gradului de euroizare prin întărirea încrederii.
Cand vad insa ce`i preocupa pe ai nostri alesi si cat dau ei pe chestiunile de care depinde cu adevarat viitorul, nu`mi mai ramane decat sa beau si sa ma`nveselesc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP