Dan Popa: Ştiu cât va fi euro în decembrie :). Noooooot! - Bloguri economice

joi, 17 septembrie 2009

Dan Popa: Ştiu cât va fi euro în decembrie :). Noooooot!

Cat va fi euro/leu maine sau peste o luna ori la final de an, nimeni nu are cum sa stie. E o tampenie cat casa sa spui ca peste un an, euro va fi 5 lei, la fel cum tot o tampenie e sa spui ca nu va fi atat.
Poti elabora modele, poti face predictii, dar sa dai ca sigur un curs, este imposibil. De regula, estimari pe curs fac departamentele de specialitate din banci. Fac chiar simulari pe anumite nivele de curs, sa vada cum ar afecta un anumit curs eur/leu, rambursarea creditelor, importurile sau exporturile.
O alta remarca: cursul nu se formeaza doar pe piata locala, dupa cum am auzit. Adica nu doar oferta de lei si cererea de lei dicteaza nivelul la care se fixeaza in piata. Sunt o mie de alti factori care dicteaza ce se petrece pe piata valutara, din care nu cel mai neinsemnat este interesul BNR. Banca Centrala nu poate permite deprecierea leului mai jos de un anumit nivel, pentru ca ar produce grava dislocari pe segmentul comertului exterior si al rambursarii ratelor bancare de catre populatie.
Pe de alta parte, evident ca bancile care fac estimari pe curs, trebuie tratate cu o oarecare circumspectie. Ele fac zilnic dealuri si sunt interesate direct de nivelul euro in fata leului.
In fine, intr-o economie globalizata, cursul de schimb real este rezultatul a doua relatii opuse: pe de o parte, cererea interna determinata de cursul de schimb real care asigura in schimb echilibrul salariului extern global. Pe de alta parte, cursul de schimb real influenteaza evolutia cererii interne. Aceste doua relatii asigura in final o relatie de echilibru. In concluzie, moneda este departe de a fi neutra.
Multi au incercat sa elaboreze o teorie a cursului de schimb, pe baza relatiilor reciproce dintre doua variabile care caracterizeaza o anumita tara la un moment dat:
- pe de o parte, cererea interna relativa, adica absorbtia (consumul privat sau public, formarea bruta de capital fix), masurata prin paritatea puterii de cumparare si raportata la totalul cererii interne pe plan mondial;
- pe de alta parte, cursul de schimb real masurat prin nivelul relativ al preturilor pentru produsul intern brut in raport cu media mondiala a preturilor.
Prima relatie defineste conditiile de echilibru ale salariului global din balanta de plati a unei tari. Relatia care defineste echilibrul global se deduce din salariul curent, la care se adauga, pe termen mediu, influenta fluxurilor de capital.
Cursurile de schimb variaza in functie de fluxurile de capital, si se afla, prin urmare, in concordanta cu ritmurile relative ale investitiilor. In limbajul curent, termenul de „investitii“ desemneaza doua concepte radical diferite. Fie este vorba de conceptul financiar, prin care se asigura finantarea capitalului care se regaseste in pasivele unei companii, fie este vorba de conceptul productiv, adica de modul in care compania respectiva decide sa utilizeze resursele financiare, recurgand la achizitiile de bunuri de echipament (formarea de capital fix) sau de bunuri intermediare (capital mobil), aceste posturi figurand printre activele companiei. Pe plan international, conceptul de investitie directa sau de investitie de portofoliu corespunde conceptului financiar.
Cea de-a doua relatie dintre cursul de schimb real si cererea interna, tinandu-se cont de
conceptul productiv de investitie, functioneaza in sens invers relatiei care defineste echilibrul dintre nivelurile salariului pe plan international. Prin urmare, cursul de schimb real este cel care, in cadrul unei economii globalizate, determina in fiecare an cererea interna relativa.
Atunci cand moneda nationala este mai puternica in raport cu monedele straine, comparatia intre nivelurile salariale devine nefavorabila. Companiile mondiale prefera astfel sa modereze investitia productiva, orientandu-se catre castigurile de productivitate, decat sa-si majoreze capacitatile de productie.
In cazul in care moneda nationala este mai putin puternica comparativ cu monedele straine, se produce fenomenul invers celui prezentat anterior. Raportul dintre gradul de calificare si nivelul salarial este majorat in functie de nivelul inregistrat in alte tari, economia devenind astfel atractiva.
Printre consecintele acestui fenomen se numara dezvoltarea activitatii companiilor nationale si atragerea de companii straine in vederea realizarii de investitii productive. Pot fi efectuate majorari salariale, ceea ce va avea ca efect stimularea consumului privat. Aceasta miscare se va transmite la nivelul intregii economii, iar cererea interna va inregistra o crestere accelerata.
Rezultatele obtinute in fiecare an se caracterizeaza prin dinamica cumulativa dintre cresterea investitiei productive si cea a produsului intern brut potential. Aceste rezultate corespund evolutiilor spontane, observate atat in zona euro, cat si in Statele Unite ale Americii. In lipsa unei actiuni constante din partea autoritatilor politice, zona euro este condamnata la un euro scump, alaturi de o crestere economica lenta, un nivel ridicat al somajului si un surplus curent.
Statele Unite ale Americii, spre deosebire de zona euro, beneficiaza de pe urma dolarului ieftin, care poate asigura o crestere economica si intrari de capital. Pentru zona euro, singura solutie rezonabila ar fi aceea de a compensa dezechilibrele monetare prin politica comerciala. De fapt, nu este vorba de stabilirea unui sistem permanent, ci de a constrange tarile in cauza sa revina la cursuri de schimb coerente, in conformitate cu nivelul lor real de dezvoltare.
Dupa cum observati, nu am vorbit mai deloc despre piata locala a valutei. :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP