Dan Popa: Un G20, ca un G2 între SUA şi China - Bloguri economice

miercuri, 23 septembrie 2009

Dan Popa: Un G20, ca un G2 între SUA şi China

In aprilie 2009, pe vremea intalnirii celor mai tari 20 economii din lume, cuvantul de ordine era Unirea. Nu`i vorba aici de brandul de cognac, cat de starea de spirit. Ma mir ca in comunicate nu aparea sintagma “uniti in cuget si`n simtiri”, atat pareau de lipite intre ele statele care formeaza G-20. Criza era in punctul ei cel mai bezmetic si e de inteles ca in fata unei primejdii ca lumea sa cada intr`o depresie financiara, trebuiau reunite toate fortele economice “responsabile”, cum ar zice nenea care a adus minerii in Bucuresti.
Daca ne`am luat pastila de memorie, ne putem aminti cum au decis cei 20 sa refuze orice miscare protectionista si sa creasca rezervele FMI si ale BM. In paralel, G20 a mai anuntat masuri care sa reglementeze mai bine pietele, intarirea controlului FED asupra bancilor americane, cresterea contributiei Chinei (care, dincolo de faptul ca si`a intarit rolul de putere de prim rang, a avut un foarte consistent rol in terminarea crizei. Viitorul va dovedi asta)

Mai mult, pentru a`i face si pe europeni feirciti, G20 a publicat doua liste de paradisuri fiscale. Una neagra, pe care figurau 4 state (azi nu mai figureaza niciunul) si o alta “gri”, cu 42 de state, dintre care au fost taiate (la presiunea Chinei) Macao si Hong Kong.

In rest, totul denota optimism si unitate in Marea Lupta Impotriva Crizei. Unde suntem azi?

Unele state inregistreaza deja semnalele apropiatelor cresteri economice (firave, dar…). Nu mai zic de China, care nu numai ca nu a cunoscut recesiunea, dar a afisat chiar cresteri obraznice ale vanzarilor din retail , de pana la 15%.
Ceea ce vreau sa spun e ca, spre deosebire de summitul londonez, acum presiunile economice nu mai impun ca necesar o coeziune similara. Ba mai mult, unitatea din aprilie pare sa se sfarseasca, daca e sa luam in calcul semnalele aparute. China nu vrea sa`si aprecieze yuanul, americanii au marit taxele vamale la unele produse importate din China, mentinerea unui diferential ridicat intre dobanzile cheie ale FED si BCE. De fapt, intre cele doua banci centrale difera si felul in care vad viitorul; in timp ce europenii vad posibila o inflamare a inflatiei, americanii sustin ca cel putin pana in primavara vor continua politica monetara acomodanta la realitatile din piata, fara sa se sinchiseasca de pericolul inflationist.
Ultimul dezacord dintre UE si SUA este cel legat de prevederea privind limitarea bonusurilor bancherilor si care ar putea produce frictiuni importante intre cele doua parit.
Desi am impresia ca acest G20 va fi de fapt un G2. Intre SUA si China.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP