Mihai Marcu: Transmiterea recesiunii prin bilanţ - Bloguri economice

joi, 24 septembrie 2009

Mihai Marcu: Transmiterea recesiunii prin bilanţ

Pentru ca blogul se numeste "pentru toti", vreau sa descriu cum se transmite o recesiune prin bilant.
Daca ati luat vreodata un credit si ati plecat din banca cu 10.000 lei intr-o mana si cu un contract de credit de 10.000 in cealalta mana, atunci cei 10.000 de lei cash sunt activele voastre iar datoria din contractul de credit e pasivul. O regula contabila spune ca intotdeauna activul este egal cu pasivul. Daca ati urmarit pana aici, ati inteles deja 90% din contabilitate. Cititi in continuare cum se transmite recesiunea prin bilant (sau cum i se zice academic "efectul de avutie si bilant").

O banca acorda un credit. Creditul este creat din aer, la fel ca si promisiunea ca va fi rambursat. Ca orice banca moderna care se respecta, creditul este creat inainte de a avea rezervele, dar asta conteaza mai putin.
Bilantul bancii arata astfel:


Persoana care a primit creditul are in activ banii luati de la banca si in pasiv datoria catre banca. Banii vor fi cheltuiti, dar promisiunile veniturilor viitoare il asigura pe imprumutat ca va avea de unde sa ramburseze banii bancii.


Firma care a luat creditul are un bilant mai complicat. Are o cladire sau un teren, are niste promisiuni ca va incasa niste bani de la clienti, are banii primiti de la banca, dar are in pasiv si datoria catre banca.


Procesul de creditare se repeta, pana cand incepe sa se intample ceva magic: pretul caselor si terenurilor creste, bursa explodeaza, profiturile sunt din ce in ce mai mari si totul merge bine. Mai pe scurt, pretul activelor creste.

Bilantul real devine dezechilibrat: avem active valoaroase, dar datorii putine. Ne putem imprumuta mai mult, mai ales ca bancile au bani si vor sa-i cheltuiasca. Astfel, pentru echilibrarea bilanturilor se iau si mai multe credite.

Deodata, se intampla un accident. In octombrie 2008, pentru cateva luni, lumea a inghetat de frica; odata cu ea, au inghetat fluxurile de capital si banii care veneau spre Romania. Dupa principiul "daca nu creste pretul, atunci scade", unii oameni au inceput sa vada activele romanesti cu ochi critici. Erau prea scumpe, departe de fundamente, la niste valori irealizabile. Insa nominal, bilanturile erau aceleasi. Metrul patrat construit valora tot 2000 eur, pentru ca luasem un credit bazandu-ne pe aceasta valoare.

Bilanturile reale au inceput sa arate astfel:

Populatie:



Firme:



Activele scad in valoare, dar datoriile raman aceleasi. Regula de mai sus, active = pasive ramane valabila. Atat firmele cat si populatia supra-indatorate nu mai au resurse sa mai contracteze noi credite, deoarece bilantul lor trebuie reparat iar datoriile reduse. De aici scade cererea de credite, pe care o masuram indirect prin ce se intampla cu soldul creditelor deja acordate. La randul lor, bancile sunt in aceeasi situatie; si ele au un bilant de reparat.


Probabil ati citit pe acest blog sau in presa despre creditele
neperformante. Pierderea de valoare din activul bilantului, intre 20.000 si 14.000
de lei trebuie acoperita de undeva, fie din rezerve fie din banii
actionarilor. Atragerea de depozite a fost generata de nevoia de lichiditate, nu de problemele de solvabilitate.

Pentru ca si bancile au de reparat propriile bilanturi, nu mai sunt atat de dornice de a credita ca pana acum, adica de a-si creste activele. Creditarea statului face o exceptie notabila, din cauza gradului redus de risc. De aceea citit in ziare ca "Ministerul Finantelor s-a mai imprumutat cu x milioane lei" - pentru ca bancile sunt inca dispuse sa crediteze statul si astfel, raman mai putin bani pentru economia reala, care oricum are acum o capacitate scazuta de absorbtie.

Aceasta o recesiune bilantiera - bilanturile agentilor economici trebuie reparate inainte de a relua cresterile economice. Cand auziti la televizor "Guvernul a sters datoriilor CET-urilor, SNCFR, etc" atunci asta e un exemplu de refacere a unui bilant. Societati insolvente devin temporar solvente.

Cum se rezolva aceasta situatie? In cazul Romaniei, cu bani gratis, cea mai corecta solutie fiind UE iar cea mai simpla - contribuabilul sau ca alternativa, prin rambursarea datoriilor si refacerea lenta a bilanturilor.

Nota - acest articol nu doreste a da lectii de contabilitate ci doar sa explice un concept; bilanturile in realitate arata ceva mai complicat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP