sâmbătă, 31 octombrie 2009

Dan Popa: Diavolii crizei şi aghiazma băncilor centrale

Aghiazma si crucea cu care bancile centrale au iesit in fata celor comerciale, stropindu-le din greu, au dat rezultate. Diavolii crizei se retrag, urland din rasputeri ce-i drept si lasand slabit organismul, dar se retrag totusi.

Australia a urcat dobanda cheie in august, urmata la scurta vreme de Israel. Miercurea trecuta, Norvegia a procedat la fel, urcand nivelul dobanzii cheie cu 0,25 bp. Semnale in aceeasi directie vin din partea mai multor banci centrale. Bancherii centrali norvegieni atrag insa atentia ca reluarea cresterii economiei depinde de raportul dintre coroana si dolar. Daca dolarul mai cade mult in fata coroanei norvegiene, scenariul de crestere va fi cu certitudine, modificat. Un mic diavol a mai ramas prin urmae, de infrant.

E drept ca dincolo de Ocean, unde SUA a confirmat iesirea din criza dupa cresterea de 3.5 % din trimestrul anterior, nu se poate inca vorbi de exorcizarea completa, prin cresterea dobanzii de politica monetara. Autoritatile amercane sunt inca in faza in care incurajeaza refluxul masurilor exceptionale luate pentru stoparea recesiunii. Poate cel mai devreme in vara viitoare sa mai scumpeasca banii, daca nu chiar in 2011.
Anglia, care a investit 196 miliarde de euro (cu peste 20 de miliarde de lire peste ceea ce estimasera) in certificate de Trezorerie, ar putea suplimenta saptamana viitoare acest plafon cu inca 50 mld lire, ceea ce ar putea ingreuna aplicarea strategiei de iesire din criza.

Nemtii de la Bundesbank atrag si ei atentia bancilor comerciale ca Banca Centrala se pregateste sa isi retraga din medicamentele administrate in piata, declarand explicit ca a subzista datorita perfuziilor cu lichiditati nu este o optiune durabila si in niciun caz una care sa stea la baza operatiunilor viitoare. Aghiazma lichiditatilor si crucea dobanzii cheie a functionat si acolo.
Pana si indienii se pregatesc sa puna capat politicii monetare de criza. Marti, Guvernatorul Bancii Centrale, Duvvuri Subbarao a declarat ca se organizeze iesirea din dispozitivul de criza intr-o maniera calibrata si ca pana in ianuarie viitor, dobanda cheie va urca.
La noi, in ceea ce priveste decizia de politica monetara de saptamana aceasta cred ca banca centrala va opta pentru o reducere de 25pb desi exista riscuri si pentru o reducere de 50pb. La noi, Diavolii lucreaza mai adanc. Sau aghiazma si crucea nu sunt de calitate, cine stie?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: FMI îmbunătăţeşte semnificativ previziunile privind creşterea economiei asiatice

In aceasta saptamana, FMI a imbunatatit semnificativ previziunile privind cresterea economiei asiatice, astfel ca PIB-ul zonei va inregistra o expansiune de 2.8% in 2009 si 5.8% in 2010. Spre comparatie, in raportul din mai 2009, previziunile erau de +1.2%, respectiv +4.3%.

Pe tari, economia Chinei va creste cu 8.5% in 2009 si 9% anul viitor, India va creste cu 5.4% in 2009 si 6.4% in 2010, iar Japonia va inregistra o crestere economica de 1.7% in 2010, dupa o contractie de 5.4% in acest an.

In 2009, an de criza economica crunta in Europa si SUA, dintre cele 14 economii care fac parte din zona Asiei, doar 8 vor inregistra o scadere a economiei, iar anul viitor toate vor inregistra o crestere, evolutie care transforma aceasta zona in noul motor de crestere al economiei mondiale.

Click pe graficul de mai jos pentru detalii legate de evolutia PIB pe tari.


In acelasi raport al FMI, mai exista o informatie interesanta legata de evolutia preturilor pe piata imobiliara. Daca in Europa si SUA, preturile au scazut semnificativ in ultimii doi ani, in Asia evolutia a fost diferita, astfel ca in acest moment, preturile pe piata chineza si cea coreeana sunt cu 20% mai mari decat la inceputul anului 2006, iar cele din Singapore si Hong Kong cu peste 30% mai mari, click pe graficul de mai jos pentru detalii.

Vor putea asiaticii sa scoata economia mondiala din criza?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Omul care a provocat criza asiatică din 1997, extrădat în Thailanda

In aceasta dimineata a fost extradat din Canada in Thailanda omul considerat vinovat pentru declansarea crizei asiatice din 1997. E vorba de un fost consilier financiar al Bangkok Bank of Commerce, care a dat credite peste credite, pana cand banca lui a dat faliment.

Aflat acum in scaun rulant in urma unui atac cardiac, Rakesh Saxena (nascut indian, in varsta de 57 de ani) este acuzat printre altele ca a provocat falimentul bancii la care lucra, banca avand datorii de 3 miliarde de dolari in 1995, cand a fost declarata falita.
Caderea Bangkok Bank of Commerce a antrenat prabusirea altoor institutii bancare, care a culminat cu celebra criza a sistemului bancar local, demonstrand vulnerabilitatea bankingului thailandez, excesiv gonflat si fara o reglementare serioasa.
Numele lui Saxena este asociat cu cel al unui renumit vanzator de arme saudit, Adnan Khashoggi, dar si cu nume din centrul vietii publice din Thailanda (ministri, sefi de partide etc) .
Povestea vietii lui e foarte interesanta. Marxist, cu o diploma in Litere, Saxena a lucrat la mai multe banci in Bombay si Singapore, pana sa ajunga la Bangkok unde si`a intalnit viitoarea nevasta. Specialist in operatiuni cu produse derivate, finantator al unor operatiuni in Sierra leone si adept al preluarii companiilor cu probleme, omul a falimentat cum spuneam banca la care lucra, dupa care a fugit in Canada. Acolo a reusit sa isi amane ani buni de zile extradarea, pana aseara cand autoritatile au emis un ordin care a fost dus la indeplinire in aceasta dimineata

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

vineri, 30 octombrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Incompetenţă jurnalistică la Evenimentul zilei: Teodora Vasâlca

În ediţia online de astăzi, Evenimentul zilei publică un articol semnat de Teodora Vasâlca: Suntem jupuiţi de notari şi de agenţii imobiliari. Desigur, este uşor să nu-ţi pese despre ceea ce scrii şi să dai titluri care să atragă cititorul. Numai că semnatara articolului face o eroare gravă, băgând în aceeaşi oală notarii publici şi agenţii imobiliari.

Plecând de la un studiu făcut de Consiliul Concurenţei, conform căruia costul real al serviciilor notariale în România este mult mai mare decât în alte ţări ale Uniunii Europene, zice Teodora Vasâlca: "În România, costurile aferente unei tranzacţii imobiliare în valoare de 100.000 de euro fără ipotecă ajung la aproape 9.000 de euro, din care cea mai mare parte, respectiv 61%, reprezintă comisionul pentru agenţia imobiliară. Celelalte cheltuieli sunt: impozitul (18%), notarul (16%), cadastrul (2%), intabularea (2%) şi evaluatorul (1%)."

Ceea ce nu ştie sau nu vrea să ştie jurnalista este faptul că a apela la serviciile unui agent imobiliar sau ale unui evaluator (când nu se solicită credit bancar) nu este obligatoriu. Celelalte obligaţii sunt reglementate legal. În ceea ce priveşte activitatea notarilor publici, ei sunt investiţi cu autoritate publică de către statul român şi nu se poate evita autentificarea actului de vânzare-cumpărare la notar. Nimeni nu este obligat să fie jupuit de către agenţii imobiliari. Cine doreşte să apeleze la valoarea adăugată de către activitatea unui consultant imobiliar îşi asumă să plătească onorariul cuvenit.

Intenţia articolului este bună, întrucât vrea să sublinieze faptul că Consiliul Concurenţei va propune guvernului şi parlamentului modificarea legislaţiei pentru serviciile notariale, prin eliminarea restricţiilor privind numărul de notari, tarifele şi publicitatea.

O astfel de măsură ar fi de bun augur, întrucât notarii constituie o castă cvasi-închisă, care are practici vădit anti-concurenţiale, în sensul că au stabilite tarife minime pe categorii de prestaţii.

Însă de aici şi până la titlul dat este cale lungă.

PS: Am postat adresa acestui articol la rubrica de comentarii a articolului din Evenimentul zilei şi sunt curios dacă nota respectivă va fi publicată. Asta ca să testez toleranţa la critică a cotidianului respectiv.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Mihai Tănăsescu: bugetul pentru anul 2010 trebuie aprobat până la 10 decembrie 2009

În emisiunea După 20 de ani ce va fi transmisă duminică de către ProTV, Mihai Tănăsescu, fost ministru de finanţe şi actual reprezentant al României la Fondul Monetar Internaţional, declară că bugetul de stat pentru 2010 trebuie neapărat aprobat, anunţă Ziarul financiar. El a subliniat faptul că, în caz contrar, România nu va primi a treia tranşă din acordul stand-by cu FMI, în valoare de 1,5 mld.€, bani absolut necesari statului român pentru acoperirea cheltuielilor. Tănăsescu a facut un apel la liderii politici să înţeleagă situaţia în care este România şi să ajungă la o înţelegere pentru ca bugetul pe 2010 să fie aprobat până la data respectivă.

Mihai Tănăsescu face parte din delegaţia comună a FMI, Băncii Mondiale şi Comisiei Europene, prezentă la Bucureşti şi care încercă să-i convingă pe toţi liderii politici să ajungă la un consens pentru adoptarea condiţiilor cerute în acordul cu FMI. Dacă România nu va primi banii de la FMI, nici banii de la Comisia Europeana nu mai pot veni până la sfârşitul lui 2009 din cauza procedurilor, ceea ce va însemna că statul va avea mari probleme în asigurarea plăţii salariilor şi pensiilor la final de an. De altfel, mai mulţi oameni politici, printre care şi theodor Stolojan a menţionat posibilitatea reducerii salariilor bugetarilor şi a pensiilor pentru o perioadă limitată de timp, în cazul în care România nu va primi banii de la instituţiile internaţionale.

În cazul în care nu se ajunge la un acord, România va fi silită să apeleze la alte surse de finanţare, mult mai scumpe. Se ştie că România a amânat emiterea unei emisiuni de eurobonduri, la care dobânda ar fi între 6% şi 6,5%, în actualele condiţii internaţionale şi cu o marjă de risc consistentă.

Faptul că politicienii nu se pot înţelege conduce la atragerea de bani scumpi şi, în consecinţă, la înrăutăţire situaţiei financiare şi economice a României.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Ce a adus bun criza economică?

Se pare ca actuala criza economica nu a adus doar pierderi, ci a avut si cateva parti bune: conform unui sondaj la nivel mondial realizat de Synovate, unul din patru repondenti s-au declarat bucurosi de faptul ca economia mondiala s-a confruntat cu probleme, pentru ca aceasta situatie i-a ajutat sa realizeze care sunt de fapt prioritatile lor în viata.

Cercetarea de piata, realizata pe baza raspunsurilor a 11,400 de persoane, a aratat ca mai mult de jumatate dintre repondenti si-au schimbat permanent atitudinea fata de bani in ultimele 12 luni, in timp ce alti 47 la suta au declarat ca asteapta cu nerabdare momentul in care vor fi din nou in situatia de a cheltui in voie.

Mai multe detalii aici.

Ma gandesc ce bine ar fi daca macar jumatate dintre cei care declara ca actuala criza le-a oferit o lectie, isi vor mai aminti de lectia asta atunci cand economia mondiala va incepe din nou sa tureze motoarele.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: SUA a ieşit din recesiune, dar este deja istorie

Creşterea PIB de 3,5% pe trimestrul 3 din 2009 se bazează într-o proporţie uriaşă, de aproape 50%, pe creşterea vânzărilor de automobile. Deoarece aceste vânzări au fost puternic stimulate de programul “Rabla” şi cum acest program s-a terminat, cu consecinţele descrise aici, sunt foarte foarte curios să văd ce se mai alege din PIB pe trimestrul 4.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Economia SUA a ieşit din recesiune, nu şi din criză

Conform asteptarilor, economia SUA a iesit din recesiune, PIB-ul aferent celui de-al treilea trimestru inregistrand o crestere de 3.5%.

Desi din punct de vedere tehnic, recesiunea s-a incheiat, criza economica va mai persista o buna bucata de timp - somajul continua sa creasca, bancile continua sa acumuleze credite neperformante, iar consumul populatiei, care genereaza peste 70% din PIB-ul SUA, va continua sa fie anemic, cel putin in urmatoarele trimestre.

Cresterea economica inregistrata in trimestrul trecut s-a datorat in primul rand masivului ajutor de stat acordat diverselor sectoare economice, planul autoritatilor americane fiind acela de a stimula cresterea economiei cu bani publici in 2009, urmand ca din 2010, expansiunea sa fie generata de sectorul privat, pe masura ce programele publice de ajutorare vor fi retrase.

Nu stiu insa in ce masura sectorul privat american poate duce de unul singur economia inainte, in conditiile in care:

- companiile continua sa concedieze oameni si prin urmare, populatia va avea arici la buzunare, deci nu va mai consuma asa cum a facut-o pana in urma cu ceva vreme;

- numarul mediu al orelor lucrate saptamanal de angajatii americani este la minimul ultimilor 50 de ani (33.1 ore pe saptamana) si cel mai probabil, inainte de a face noi angajari, este de asteptat ca firmele sa mareasca norma de munca a actualilor angajati;

- rata de utilizare a capacitatilor de productie este de doar 70.5%, in timp ce media ultimilor 26 de ani este de 80.9%…iar exemplele ar putea continua.

Ne putem bucura de faptul ca economia mondiala a iesit sau va iesi din recesiune in lunile urmatoare, insa mai avem mult pana sa ne putem bucura de sfarsitul crizei economice.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

joi, 29 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Studii, poturi şi focuri de armă

Nu ştiu dacă titlul e foarte inspirat, dar ce am aflat astăzi că pune la cale Consiliul Concurenţei mi se pare hilar şi nerealist. Consiliul Concurenţei propune modificarea legislaţiei privind activitatea notarilor. Conform unui studiu,

“Costul real al serviciilor notariale, reprezentat de nivelul onorariilor ajustate cu venitul mediu si exprimate ca procent din valoarea tranzactiei, este cel mai ridicat in Romania din cele 21 de state membre UE analizate, fiind de peste 4 ori peste medie. In comparatie cu alte state europene, Romania are un cost real al serviciilor notariale mai mare de 7 ori decat in Portugalia, de 14 ori decat in Germania, de 5 ori decat in Franta, de 6 ori decat in Austria sau Spania si de 4 ori decat in Belgia”.

Am vaga bănuială că salariul mediu din România este cel mai mic din cele 21 de state analizate. Ceea ce înseamnă că „nivelul onorariilor ajustate cu venitul mediu” este cel mai mic din cele 21 de state analizate. Având în vedere că atât onorariile cât şi preţul activelor tranzacţionate tind să se apropie de valoarea medie înregistrată în Occident, rezultă că cifra rezultată “exprimată ca procent din valoarea tranzactiei” este cea mai mare din din cele 21 de state analizate. Ce mare descoperire?!

Propun autorilor studiului, pentru consolidarea temerarei analize efectuate, să o extindă la compararea preţului pătrunjelului „ajustat cu venitul mediu si exprimat ca procent din valoarea tranzactiei”. Nu de alta, dar am impresia că mai sunt unii care exploatează săracul consumator şi care trebuie regulaţi de Consiliul Concurenţei.

Lăsând gluma la o parte (adică studiul citat), este adevărat că notarii trăiesc într-o oarecare măsură pe spinarea publicului larg, deoarece acesta este obligat de către legislaţie să cumpere servicii notariale. Astfel, această breaslă are o piaţă creată artificial, de către stat. În absenţa acestui pachet legislativ (vezi noul Cod civil) – rezultat al politicii de lobby – duse de notari, veniturile acestora ar fi mai mici. Consiliul Concurenţei se pare că doreşte destrămarea unora din aceste reglementări (cum ar fi stabilirea numărului de notari), ceea ce este un lucru bun. Dar rămân suspicios în privinţa demersului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Leul, euro-ul, sentimentul regional şi cursul de 4,3

Sa nu ne facem iluzii aiurea. Politica de doi bani practicata in Romania nu conteaza decat intr`o infinit de mica masura atunci cand euro se apreciaza sau dimpotriva, se depreciaza in fata leului. Nici vizita FMI si nici fundamentalele pietei. Conteaza ceea ce economistii denumesc „sentimentul regional”. Perceptia investitorilor, adica a oamenilor care isi muta banii dintr`o tara in alta si care aprecieaza sau nu monedele regionale.
„Nu e nicio chestie de profesionisti, sa stii”, mi`a spus unul din dealerii cei mai buni din piata romaneasca. „Dealerii mari se uita la cursul euro/dolar. Am observat un lucru, de cand lucrez aici: daca euro/dolar se duce in jos, se cheama ca aversiunea la risc creste si, pe cale de consecinta, leul se depreciaza.

Pana la urma, gandeste`te ca dolarul e o moneda de refugiu. Ca aurul, daca vrei un exemplu concret. Cand creste, toti mizeaza pe el si lasa restul monedelor sa cada. Cand insa scade, lumea fuge pe alte monede. Pe euro, pe yen, pe alea emergente”, mi`a spus deealerul, care a mai observat ceva ciudat. „Cand monedele din jur se apreciaza, leul nostru sta pe loc, ca ardeleanul. Zici ca sta si cujeta, ca tine. Daca se depreciaza, leul se comporta la fel de ardeleneste. Se duce cu turma, dar cu o viteza mult mai mica”.
L`am intrebat daca a intervenit BNR in piata. „Oficial? Nu, nici vorba? Off the record? Sigur ca a intrat. Cei cu experienta recunosc imediat mana BNR`ului. Are clientii ei prin care intra si iti dai seama ce vrea. Nu poti intoarce tendinta pietei decat daca esti ori o banca foarte mare, ori esti chiar BNR. Adica te uiti in jur si vezi cum forintul, zlotul si celelalte monede se duc ca naibii in jos si te uiti la leu, care creste din mai nimic. Nu e clar ca e mana cuiva?”, se mai intreba retoric dealerul.
Ce s`ar intampla daca nu ar interveni BNR? „Leul ar urma o traiectorie descendenta, dar nu poti spune pana la ce curs. Unii spun 4,5 lei, altii 4,55 . Oricum, Basescu e clar pe langa subiect cand vorbeste de 5 lei. Se vede ca nu are treaba cu economia. Probabil i`o fi spus un consilier sau Guvernatorul, cine stie?, ca se duce euro la 5 lei, daca nu intra BNR. Se duce pe naibii. Oricum, si la 4,55 ar fi mari probleme pe defaultul companiilor”, a mai spus amicul meu.
„Problema BNR e ca de acum incolo trebuie sa se uite mai cu atentie cand intra si pana unde va sustine un anumit curs. O sa intram si noi ca oamenii in ERM II si acolo nu ai decat doua sanse. Ori te comporti ca unii vecini care au modificat marginea inferioara a intervalului de variatie a euro ca sa fie in grafic, ori incepi sa iti musti buzele ca ai aparat un nivel pe care piata nu il sustine. Acum, tot ce poti face e sa speri ca in timp, situatia se va indrepta. Uita`te insa si la dobanzile din piata monetara sa vezi incotro o iau cele de la o luna si la 3 luni si iti poti face o idee mai de ansamblu”, a conchis dealerul valutar.
Oricum, de multe ori sa stii ca nivelul cursului, nu depinde nici macar de fundamentale, uneori. Stii cum e? Ca si cum…hai sa dau un nume oarecare…e ca si cum Michael Jackson – Dumnezeu sa`l ierte- ar decide public sa investeasca in iahturi. In urmatoarele 5 minute, pretul iahturilor ar creste, pentru ca se stie ca Jackson e un om cu bani si e dispus sa cheltuie sume mari”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Euro peste 4.3

Merita mentionat momentul de azi, cand s-a depasit pragul psihologic de 4.3.

Presiunile pe curs cresc, mai ales din cauza incertitudinii venirii banilor de la FMI. La randul lui, guvernul actual are nevoie de bani pentru plata salariilor si pensiilor curente, in conditiile in care Finantele nu mai vor sa se imprumute scump de la banci.

BNR nu poate utiliza toata munitia acum, pentru ca urmeaza momentul decembrie, cand euforia alegerilor se va stinge si va veni momentul platii datoriilor.

Cursul este pastrat la nivele suportabile printr-o combinatie de lichiditate bine controlata a leilor, dobanzi mari si interventii directe. Cea mai buna directie este o depreciere lina, pana la nivele controlabile - ca sa-l citez pe presedintele Basescu: "sub 5", atat timp cat se mai poate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Cum evităm un nou bubble imobiliar?

Dupa ce intre 2000 si 2007, piata imobiliara romaneasca s-a confruntat cu un “bubble” de toata frumusetea, actuala criza economica a deschis ochii multor romani, astfel ca in acest moment, cei care incearca sa vanda imobile la suprapret, cam duc lipsa de clienti.

Dar, cum orice criza economica se termina la un moment dat, si piata imobiliara va reveni pe crestere, insa depinde doar de noi daca aceasta crestere se va transforma sau nu intr-un nou bubble.

Ce putem face pentru a nu pune umarul la dezvoltarea nou bubble imobiliar care, odata spart, sa dea dureri de cap debitorilor? Trebuie doar sa respectam cateva reguli simple, de bun simt zic eu, astfel incat sa nu ajungem in situatia de a contracta un credit scump, cu care sa cumparam o casa supraevaluata, pe care de fapt nu ne-o permitem.

Din punctul meu de vedere, cele mai importante 6 reguli sunt cele de mai jos, cu mentiunea ca astept si din partea vostra propuneri.

1. Ai grija cum iti alegi creditul - nu te uita doar la nivelul ratei pentru a calcula daca iti permiti sau nu creditul respectiv. Din nefericire, bancile romanesti nu ofera credite ipotecare in euro cu rata fixa, asa ca orice crestere a euribor,va duce la cresterea sumei pe care o ai de platit.

Fa-ti bine calculele si nu incerca sa vinzi pielea ursului din padure, adica nu te gandi ca marirea salariala pe care o vei primi anul viitor, va acoperi cresterea euribor sau (eventual) devalorizarea leului.

In plus, mai exista si credite cu rata fixa in primele 6-12-24 de luni, la care dobanda se mareste semnificativ dupa acest termen. Nu luati un credit de acest gen doar pentru ca va permiteti rata initiala, iar peste un an-doi, vedeti voi cum va descurcati.

2. Un avans initial mic, presupune asumarea un risc mare de-a lungul derularii creditului. Daca doriti sa va cumparati o locuinta si nu dispuneti de un avans de cel putin 15-20% din valoarea locuintei, poate ca ar trebui sa mai asteptati pana mai adunati ceva bani.

Unul dintre punctele slabe ale programului Prima Casa, este acela ca a dat posibilitatea cumpararii unei locuinte de 60.000 de euro cu un avans de doar 3000 de euro, facand astfel programul accesibil si celor care nu au putut economisi nici macar 10.000 de euro pentru avans.

Din punctul de vedere al clientului, un avans mic este tentant, insa daca nu ai putut pune deoparte mai mult de 3-4.000 de euro, cum vei putea plati 120.000+ in urmatorii 30 de ani?

3 Limitati-va cheltuielile cu rata la maxim 35-40% din venitul net. Daca depasesc acest nivel, veti avea probleme in a returna ratele in conditiile unei devalorizari a leului si/sau al cresterii euribor.

Debitorul care are o rata echivelenta cu 50-60% din venit, cumulata cu plata unui avans de doar 5% din valoarea locuintei, prezinta un risc imens de neplata in cazul in care conditiile initiale la care a luat creditul, se schimba.

4. Nu cumparati pe fond de panica – cunosc persoane care in 2007 s-au grabit sa cumpere o locuinta, cu gandul ca in 2008 poate nu isi vor mai permite.

Desi preturile au scazut in ultima perioada, locuintele tot raman supraevaluate in comparatie cu veniturile romanilor. Nu cumparati o locuinta supraevaluata doar pentru ca ati auzit la stiri sau ati citit prin ziare ca preturile vor creste in perioada urmatoare.

5. Nu iti cumpara o locuinta pe care nu ti-o permiti - si eu vreau sa am o casa cu gradina intr-o zona rezidentiala, insa deocamdata nu imi permit, desi daca m-as indatora la maxim + cu niste imprumuturi de pe la rude, probabil ca as reusi sa imi iau asa ceva.

Ce as rezolva insa? Daca se devalorizeaza leul, creste euribor, raman fara job etc, pierd casa, si chiar daca nu o pierd, probabil ca voi munci ca un sclav pana la pensie pentru a o putea plati.

Daca nu iti place sa stai cu chirie, dar in acelasi timp nu iti permiti inca o locuinta asa cum vrei tu sa ai, nu te impiedica nimic sa iti cumperi o locuinta pe masura posibilitatilor actuale, iar dupa 5-10 ani, o poti vinde si iti poti cumpara alta.

6. Uita de randamentele obtinute in ultimii 10 ani in sectorul imobiliar - probabil unii se gandesc daca nu cumva ar fi mai bine sa cumpere acum imobile la preturi mici, iar peste cativa ani, sa le vanda cu un profit frumusel.

Sfatul meu – uitati ce s-a intamplat intre 2000 si 2007, pentru ca aceasta perioada nu se va mai intoarce in Romania.

In anii urmatori, castigurile din imobiliare se vor baza tot mai mult pe fundamente economice, si tot mai putin pe exuberanta irationala a pietei. Cu alte cuvinte, randamentele vor fi mici si vor depinde in mare masura de revenirea economiei romanesti.

Nu va ganditi la cresteri de preturi mai repede de 2011, dar si acelea vor fi anemice si vor veni dupa ce preturile actuale se vor mai corecta cu inca 10-15%, cel putin.

Ar mai fi ceva de adaugat?

un articol inspirat de aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: De ce este piaţa eficientă?

Mă număr printre cei care cred în meritele economiei de piaţă. Sunt criticat de cei care îmi semnalează că piaţa are disfuncţii, că nu este perfectă, că nu este în echilibru etc. Să clarificăm un pic problema.

Piata este spaţiul în care proprietarii privaţi interacţionează sau, mai bine spus, însăşi reţeaua de schimburi creată de aceştia. Schimburile sunt întotdeauna avantajoase pentru părţile implicate, măcar ex ante, altminteri aceştia nu s-ar mai fi angajat în schimburile respective. Ex post, una dintre părţi poate regreta schimbul, însă eroarea este inevitabilă în economie. Posibilitatea de a greşi însoţeşte orice acţiune umană. Aşa că piaţa este imperfectă în măsura în care oamenii sunt imperfecţi. Imperfecţiunea nu este un atribut al pieţei, ci al omului. Piaţa este însă un joc cu sumă pozitivă, nu o ruletă de distribuit regrete. Oricine crede contrariul este liber să îşi asume o existenţă solitară, gen Robinson Crusoe.

Piaţa nu se află niciodată în echilibru; echilibrul este doar un concept, o stare ideală, folosit pentru a înţelege mai bine anumite fenomene economice. Nu este un deziderat. Este adevărat însă că piaţa tinde către echilibru, însă această tendinţă este permanent „deranjată” de schimbările survenite în preferinţele subiective ale consumatorilor, tehnologie şi disponibilitatea resurselor. Drept urmare, anumite procese de producţie pot fi afectate negativ, cu avalanşa de consecinţe cunoscute: şomaj, realocarea capitalului etc. Dar nu este nimic rău în asta. Pe piaţă resursele sunt tot timpul trimise către satisfacerea celor mai urgente nevoi ale publicului şi nu ne putem supăra că acesta îşi redefineşte permanent priorităţile.

Piaţa nu eşuează. Poluarea, de pildă, nu atestă un eşec al pieţei. Piaţa este reţeaua de tranzacţii între proprietari, între indivizi care schimbă între ei titluri de proprietate. Nu este vina pieţei că aerul pe care îl respirăm nu este în proprietatea nimănui. Aşa că poluarea nu este un eşec al pieţei. Din contră, este o problemă născută din absenţa pieţei! Categoric, drepturile de proprietate nu sunt perfect definite, nici nu vor fi vreodată. Însă progresul tehnologic şi talentul antreprenorial rezolvă această problemă pas cu pas, lărgind sfera proprietăţii private şi graniţele pieţei.

Piaţa este mecanismul de alocare raţională a resurselor, pe baza calculului economic. Calculul economic este posibilitatea pe care schimburile voluntare intermediate de monedă o oferă omului civilizat de a-şi satisface mai bine nevoile. Preţurile libere şi calculul economic bazat pe acestea sunt esenţiale pentru alocarea raţională a resurselor. Raţională, adică optimă în raport cu preferinţele indivizilor, reflectate în actele de vânzare cumpărare. Nu în raport cu idealurile acestora, cu opiniile exprimate în vreun sondaj de opinie ori cercetare de piaţă. Talk is cheap. Dacă oamenii vor droguri, arme, aur, piaţa le va oferi aceste lucruri. Dacă oamenii vor discoteci mai degrabă decât spitale, maşini scumpe mai degrabă decât şcoli, piaţa le va furniza cu prioritate discoteci şi maşini. În acest sens, piaţa este perfectă – în vreme ce oamenii pot fi lipsiţi de virtuţi morale.

Sabotarea pieţei ne aruncă în haos calculaţional, în capcana arbitrariului, a deciziei politice sinonimă cu jaful instituţionalizat – în esenţă, tot ce face guvernul este să ia de la Ion ca să-i dea lui Gigel. Distrugerea pieţei prin intervenţia guvernului nu ne aduce mai aprope de vreo stare ideală, pentru că cei care comandă economia sunt ei înşişi oameni (poate cei mai răi dintre noi). Piaţa este doar un mecanism. Înlocuirea ei ne lipseşte de singura posibilitate raţională de distribui resursele conform preferinţelor reale ale publicului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Şomerii şi restanţierii

Conform datelor BNR publicate in aceasta saptamana, numarul persoanelor care au intarziat plata ratelor la credite mai mult de 30 de zile, a ajuns in august la 627.899, cu 178.389 mai multi decat la sfarsitul anului trecut.

Totalul sumelor restante a ajuns la 2.2 miliarde lei, respectiv 3500 de lei pe cap de restantier. Spre comparatie, la sfarsitul anului trecut, datoria medie era de doar 2182 lei.

Ce determina cresterea numarului celor care nu isi mai pot plati ratele? In primul rand cresterea somajului. Astfel, dupa cum se poate observa in graficul de mai jos, exista o stransa corelatie intre evolutia numarului de someri si cel al numarului de restantieri, iar cum in septembrie, numarul somerilor a crescut, este extrem de probabil ca si numarul restantierilor sa fi crescut cu cel putin 10-15.000, vom vedea datele luna viitoare.


In 2010, daca numarul somerilor va ajunge la un milion, si numarul restantierilor va fi tot pe acolo, iar in aceste conditii, ma intreb cui vor da bancile credite, stiut fiind ca acestea nu mai dau nici un leu celor care figureaza in evidentele Biroului de Credit ca avand restante.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Cu ce înlocuim PIB-ul?

Probabil ca multi dintre Dumneavoastra stiti ca statisticienii sefi ai lumii s`au reunit de la inceputul acestei saptamani la Busan, in sudul Coreii de Sud, unde au fost convocati (invitati, de fapt) de conducerea OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica). Tema discutiilor e legata de posibila schimbare a setului actual de macroindicatori (in frunte cu „sfantul” PIB) cu un altul care sa masoare mai fidel dezvoltarea statelor lumii.
Dupa primele 3 zile de lucrari, s`a ajuns la doua concluzii. Una optimista si una pesimista. Cea optimista e ca indicatorii trebuie schimbati. Cea pesimista e ca va fi al naibii de greu, fiindca trebuie implementat acelasi sistem in toate tarile lumii, ceea ce presupune resurse suplimentare.
E drept, pesimistii sunt incurajati de insusi secretarul general al OECD, care a declarat aseara ca musai schimbat setul vechi de indicatori.
Despre ce e totusi, vorba?
Am sa iau un exemplu din Romania, pentru ca lucrurile sa fie clare.

De pilda, indicatorul intitulat „salariul mediu din economie”. Daca salariile sefilor de banci cresc, acest indicator urca si el, fara ca salariatul mediu sa simta in vreun fel asta. La calculul PIB/capita lucrurile pot deveni chiar hazlii, daca ne gandim in termenii unei epidemii care ar decima populatia. Un asemenea nefericit eveniment, ar sui PIB/capita si ne-ar plasa in randul tarilor cu locuitori aflati foarte sus pe scara bunastarii. Putini, dar statistic foarte fericiti.
Pana si PIB`ul e o notiune care poate fi reformata. Erorile pe care le poate da provin din situatia in care pe fondul unor cheltuieli amproasta facute de Stat, productia creste, PIB`ul se umfla, fara ca acest lucru sa fie in mod necesar considerat o dezvoltare sanatoasa a natiunii.
De asemenea, atunci cand evaluam un bun sau un serviciu, obisnuim sa utilizam pretul de piata. Numai ca iata ca pietele mai intra in colaps si spulbera toate masuratorile noastre anterioare. Te poti baza pe un asemenea indicator? De azi pe maine, da. Pe termen mediu si lung, clar ca nu.
Exceptie facand cei care au mania graficelor din orice si pentru care orice linie care urca e buna si oricare linie care coboara e ceva de rau, fara sa inteleaga altceva din graficul lor. Pentru ei, orice crestere a PIB e ceva zuper-bun, care ne dezvolta din punct de vedere al economiei si ne face mai mari, mai frumosi, mai fericiti. Nu si mai inteligenti, din pacate...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

miercuri, 28 octombrie 2009

Dan Popa: Un alt punct de vedere despre Pogea…

…vine de la Ion Radu Zilisteanu si poate fi citit aici.

Sunt de acord ca nu a fost un ministru eficace, dar azi am asistat la o executie, nu la o audiere. Dar e o opinie perfect valida, cea a lui Ion Radu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Gheorghe Pogea, contabilul crizei

Citesc trei postări de pe blogul lui Dan Popa despre audierea lui Gheorghe Pogea la comisiile de buget-finanţe ale parlamentului: Ăştia sunt membrii comisiei de buget finanţe?, Audierea lui Pogea şi nesimţirea unor membri din Comisie, care oricum nu pricep nimic din ce li se spune şi Adevărat profesionalism al comisiilor de buget-finanţe: Pogea, întrebat dacă a fost membru PCR. Concluzia lui Dan este că Pogea este cu zece clase peste membrii comisiilor de buget-finanţe din parlament, care au pus întrebări tembele candidatului demis odată cu guvernul la funcţia de ministru al finanţelor publice. Îi împărtăşesc această opinie, dar nu ştiu dacă nu cumva a căzut în admiraţia metalurgului nostru de finanţe. Îl asigur că nu are de ce, în afară, eventual, de cine ştie ce motive secrete :)

Nu am urmărit aseară în direct emisiunea Bizbazar a lui Moise Guran de la Antena 3, dar am văzut-o azi înregistrată şi am şi împrumutat titlul. A fost o mostră de dialog absurd. Moise, care realizase o emisiune cu acelaşi personaj la începutul anului, a încercat să-i adreseze întrebări pertinente în legătură cu acordul stand-by cu FMI, deficitul bugetar, execuţia bugetară, investiţii şi câte şi mai câte, comparând ceea ce promitea la începutul lui 2009 cu realizările ulterioare. Răspunsurile lui Pogea au fost contabilicesc-aiuritoare. S-a învârtit printre cifre, fără să spună nimic concret şi acuzându-l pe Moise Guran că nu s-a documentat.

Prestaţia lui Pogea este ruşinoasă pentru un ministru al finanţelor publice şi este demnă de Gâgă. Oricum, răspunsurile sale din emisiunea amintită ne arată cu prisosinţă de ce România economică este în halul în care este după primele nouă luni ale anului 2009.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Ăştia sunt membrii comisiei de buget finanţe?

Daca esti membru in comisia de finante a celui mai inalt for legislativ, cum sa intrebi in mijlocul audierilor cat e PIB`ul Romaniei? Intrebarea pusa de distinsul membru al UDMR, Lakatos. Da frate ungure un search pe Google si afla cat e PIB`ul…

Sincer, cele mai citite pamflete pe care le`am scris vreodata nu valoreaza nici 1 la suta din discursul unui membru in comisii.

Totul da sentimentul unei executii. Nu pricep insa la ce buna fragezirea lui Pogea? Pur si simplu spune`i frate dinainte ca nu va fi votat si lasa`l sa se duca acasa.
Oricum, din tot ce am ascultat astazi, Pogea e cu zece clase peste. E drept, nici nu are cum fi altfel, in fata unora care pun intrebari de clasa a noua.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Adevărat profesionalism al comisiilor de buget-finanţe: Pogea, întrebat dacă a fost membru PCR

Un membru din comisie: “Domnule Pogea, m-am uitat peste cv`ul Dvs si vreau sa va intreb daca ati fost membru PCR si daca in decembrie 1989 ati reprimat elementele huliganice.”. Intrebare pusa cu un aer adanc,

Raspunsul a fost ca da, a fost membru PCR pentru ca fiind un student bun, a fost inclus in PCR. Dar nu, nu am participat in niciun fel la reprimarea nimanui.

Chestiunile astea puteau fi lamurite in ultimele luni, nu sa ... timpul Comisiilor reunite cu asemenea imbecilitati.
Parerea mea.:)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Audierea lui Pogea şi nesimtirea unor membri din Comisie, care oricum nu pricep nimic din ce li se spune

UPDATE2. Un deputat-mebru al comisiei de audiere: “Domnule Pogea, va multumesc de raspunsuri, dar nu am inteles nimic. ” Pogea:” Nu sunt eu vinovat pentru asta”
Sunt in Parlament, la audierea ministrului Pogea. Omul s`a pregatit, vorbeste despre cheltuieli structurale, despre deficite, dar membrii comisiilor reunite vorbesc intre ei, glumesc,isi cheama secretarele si susotesc cu ele…
Evident ca nu inteleg o iota din ceea ce li se spune, dar ar putea avea decenta de a simula. Daca tot isi iau lefurile din taxele si impozitele pe care mi le aplica mie, sa isi faca naibii datoria pana la capat.
Unul rade tamp, altul priveste in sus, iar doi se joaca cu pixurile.
Doar liberalul Rusanu e ochi si urechi si isi noteaza permanent cate ceva. Un chel cu camasa alba cum avea bunicul meu cand mergea la coasa, trimite sms`uri de pe mobil.
UPDATE Pe hol, un parlamentar la costum vorbea la telefon. “Da mah, e aranjata treaba. Spune`i ca poate sa`i dea drumul de maine, ca am rezolvat eu”
Cu siguranta, se referea la proiecte vitale pentru economia Romaniei

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Numărul autorizatiilor eliberate pentru construcţii rezidenţiale – minus 20.4% după 9 luni

Conform INS, in luna septembrie 2009, s-au eliberat 4724 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in crestere cu 1,5% fata de luna august 2009 si in scadere cu 23,4% fata de luna septembrie 2008.

In perioada 1.I – 30.IX.2009, s-au eliberat 37758 autorizatii de construire pentru cladiri rezidentiale, in scadere cu 20,4% fata de perioada corespunzatoare a anului precedent, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


In ceea ce priveste distributia rural/urban, numarul autorizatiilor de construire eliberate pentru zona rurala este net superior celui pentru zona urbana, astfel ca intre ianuarie 2007 si septembrie 2009, s-au eliberat aproximativ 96.000 de autorizatii pentru mediul rural si doar 59.000 pentru mediul urban, evolutia poate fi urmarita in graficul de mai jos.

Numarul mic de autorizatii eliberate arata ca sectorul constructiilor va continua sa scada in perioada urmatoare, fiind putin probabil ca revenirea sa aiba loc mai repede de sfarsitul anului viitor. Atentie insa, prin revenire nu inteleg cresterea preturilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: Un director de restaurant parizian propune mărirea TVA

Un director de restaurant parizian a venit cu o propunere bombă: revenirea la cota normală de 19,6% faţă de cota redusă de 5,5%, anunţă ziarul elveţian 24 heures. După ce a militat 3 ani pentru cotă redusă de TVA pentru restaurante, Xavier Denamur, împreună cu alţi colegi directori de restaurant din cartierul parizian Marais, propune revenirea la cota de TVA obişnuită, aducând mai multe argumente. Reamintesc că autorităţile franceze au decis, din motiv de criză, reducerea TVA pe segmentul restaurantelor şi cafenelelor la 5,5% de la 1 iulie 2009, cu condiţia ca patronii de restaurante să reducă reducă preţurile cu 11,8% la cafea, apă minerală şi meniul zilei, după cum scriam aici.

Printre altele, el propune revenirea la cota de TVA de 19,6% pentru întreaga reţea de cafenele, hoteluri şi restaurante, dar cu respectarea a 10 paşi. printre aceşti paşi se numără:

- scăderea fiscalităţii pentru angajatori şi angajaţi, ceea ce ar da posibilitatea măririi salariilor şi a declarării muncii la negru;

- îmbunătăţirea formării profesionale a managerilor din industrie, ştiut fiind faptul că multe falimente se produc din cauza pregătirii necorespunzătoare a managerilor;

- consolidarea luptei împotriva fraudelor fiscale, prin controlul mai strict al unor operaţiuni permise în prezent fără documente şi obligarea cafenelelor şi restaurantelor de a fi echipate cu case de marcat fiscale;

- instituirea deductibilităţii unei părţi din TVA pentru categoriile defavorizate de persoane;

- impunerea clasificării produselor după prospeţime şi după locul de producere, local sau nu.

Este un exemplu foarte interesant despre modul în care se implică societatea civilă în problemele politicilor fiscale şi despre mediatizarea acestor propuneri. Desigur, problemele ridicate de directorul de restaurant parizian ne sunt familiare şi nouă, numai că, în România acestor zile, politicul dictează economicul şi guvernanţii nu au urechi de ascultat nici măcar la ceea ce spun specialiştii şi necum la ceea ce spune societatea civilă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Cinci priorităţi ale politicilor monetară şi fiscală

Pâna la intrarea în ERM2, Romania poate continua sa se bazeze pe flexibilitatea cursului de schimb si pe interventia oficiala minima pe pietele valutare (pentru a descuraja expunerea prea mare a sectorului privat la riscul valutar si a evita ca bancile centrale sa fie supuse presiunilor speculative). Dupa aderarea la zona euro, moneda unica insasi va constitui o protectie împotriva efectelor destabilizatoare ale volatilitatii contului de capital.
Pentru a intra in Euroland fluturand bucurosi din manutze si fara sa ne pese prea tare ca BNR va pierde independenta politicii monetare sau ca vom avea restrictii pe termen lung de politica fiscala, Romania musai sa aiba in vedere cinci lucruri:

*deficite fiscale scazute si rigiditati reduse. Posibila persistenta a volatilitatii cererii si a cresterii productiei fata de standardele din zona euro înseamna ca nivelurile prudente ale datoriilor (al caror serviciu sa nu induca tensiuni în economie) nu vor depasi probabil 40 % din PIB. Pentru sustinerea unor astfel de niveluri moderate ale datoriei este nevoie de un excedent initial.

*flexibilitatea salariilor si a preturilor trebuie mentinuta când se afla la un nivel semnificativ si marita în cazul unui nivel scazut;

*sincronizarea activitatii cu cea din zona euro. În lipsa unui indicator, gradul corespunzator de sincronizare este o problema de judecata, însa cu cât aceasta este mai mare, cu atât mai rar politica monetara a zonei euro ca întreg va fi necorespunzatoare conditiilor ciclice.

* supravegherea pietei financiare trebuie sa fie întarita. Cresterea volumului creditului bancar catre sectorul privat este aproape inevitabila, indiferent de adoptarea euro, de vreme ce intermedierea se îndreapta spre un nivel de echilibru. Efectele adoptarii euro asupra încrederii si a ratelor dobânzii pot însa grabi procesul. Prezenta masiva a bancilor straine face necesara coordonarea activitatii de supraveghere cu cea din tarile zonei euro;

* trebuie atins un nivel corespunzator de competitivitate la intrarea în uniunea monetara. Acest nivel trebuie sa fie reflectat mai întâi în paritatea centrala cu care se intra în ERM2 si mai târziu în rata de conversie stabilita împreuna cu BCE, Comisia Europeana si celelalte tari membre. Rigiditatile la scadere ale preturilor si salariilor ar îngreuna si ar face costisitoare ajustarea unei paritati supraevaluate sub raportul ocuparii fortei de munca si al cresterii economice.

În timpul participarii la ERM2 însa, când flotarea libera a cursului de schimb nu este posibila, alegerea unui cadru intermediar de politica monetara trebuie facuta cu atentie.
ERM2 este conceput pentru verificarea adecvarii politicii monetare si a paritatii centrale ca paritate permanenta.

Romania e considerata vulnerabila la schimbarile cursului de schimb prin interactiunea a doua caracteristici. Prima, cursul de schimb este influentat de factori (contagiune, comportament „de turma”) diferiti de cei principali. A doua, posibilele efecte destabilizatoare ale cursului de schimb.

Cadrul de politica monetara trebuie sa includa mijloace de protejare împotriva acestor riscuri: tintirea inflatiei, în cazul unui curs de schimb cu marja larga de flotare, cel putin potential, transfera în mod explicit riscul valutar asupra sectorului privat; iar un curs de schimb fix transfera riscul asupra ratelor dobânzii.

Optiunea între aceste solutii extreme ofera semnale ambigue asupra modalitatii de tratare a presiunilor pietei, nu descurajeaza suficient pozitiile valutare deschise si invita piata sa testeze cursul de schimb. Conceperea unui cadru de politica monetara care sa ofere protectie împotriva solutiilor extreme si care sa asigure posibilitatea de a îndeplini criteriul de stabilitate a cursului de schimb este cea mai importanta.

Pozitiile fiscale vor constitui un reper pentru seriozitatea angajamentului unei tari în adoptarea euro. Efectele pe termen scurt ale ajustarii fiscale vor fi probabil compensate prin alte impulsuri (cresterea rapida a creditelor si/sau extinderea pietelor de export).
Important este faptul ca o ajustare fiscala atenta va aduce avantaje pe termen lung de partea ofertei.
Cel de al doilea pilon al strategiei este asigurarea unei rate scazute a inflatiei. O alta parte importanta a strategiei este stabilirea corecta a paritatii centrale. Criza ERM din anii ’90 releva importanta evitarii unor paritati nerealiste si a unei reactii rapide la necorelare.

Evaluarea cursului de schimb de echilibru va indica marjele posibile ale cursului de schimb. Decizia privind stabilirea paritatii în cadrul acestei marje tine de strategia de gestionare a riscului. Efectele stabilirii paritatii centrale si a cursului de conversie la un nivel prea scazut (inflatie si supraîncalzirea economiei) vor fi mai putin negative decât stabilirea lor la un nivel prea înalt (crestere economica scazuta, rata înalta a somajului si necesitatea reducerii preturilor si a salariilor).

Al patrulea pilon al strategiei este alegerea cadrului de politica monetara. În mod ideal, tarile ar trebui sa continue si în unele cazuri sa îmbunatateasca cadrul actual de tintire a inflatiei pâna la intrarea în ERM2, iar dupa intrare sa elaboreze un cadru care sa amplifice efectele stabilizatoare ale unei paritati corect alese, sa maximizeze sansele realizarii stabilitatii cursului de schimb si a îndeplinirii criteriului inflatiei si care sa cuprinda si o strategie de gestionare a riscurilor.

Optiunea care este cea mai apropiata de spiritul ERM2 ar fi tintirea cursului de schimb cu utilizarea marjelor largi. Initial, presiunea pietei ar face sa fluctueze semnificativ cursul de schimb, însa ajustarile fiscale si monetare ulterioare vor aduce treptat cursul de schimb la nivelul paritatii centrale. Interventia directa pe piata valutara trebuie sa fie minima pentru a evita semnalarea unei marje de fluctuatie implicite. Obiectivul secundar este inflatia.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Un mogul împotriva capitalismului

George Soros strânge fonduri pentru o ofensiva socialistă împotriva pieţei libere. Recent a anunţat alocarea a 50 de milioane dolari pentru înfiinţarea unui institut care să-i adune pe economiştii socialişti gen Joseph Stiglitz, să finanţeze cercetări care să arate ce prost funcţionează piaţa şi ce bine intervine statul, să editeze o revistă care să popularizeze aceste studii etc. Soros şi-a propus să mobilizeze până la 200 de milioane de dolari în scopul promovării economiştilor „marginalizaţi”, care prezic moartea capitalismului fără să-i asculte nimeni.

În ultimele sale scrieri Soros opinează, printre altele, că băncile ar trebui să supună spre aprobare statului orice nou produs financiar înainte de a-l lansa pe piaţă. Probabil, economiştii mogulului vor fi înscăunaţi în board-ul care va examina cererile băncilor. Alţi tehnocraţi vor urma să decidă care instituţie este too big to fail şi care nu. Geniile ascunse ale economiei vor calcula câţi bani să pompeze guvernul în cutare industrie şi cât trebuie să fie nivelul impozitelor pentru a se asigura “protecţia societăţii”.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Băncile lituaniene vor plăti în acest an Statului un impozit mărit cu 20%

Ministerul de Finante din Lituania a decis sa majoreze cu 20% impozitul pe profit pe care bancile care opereaza in interiorul tarii il vor face in acest an. Astfel, sistemul bancar lituanian va contribui cu 70% din profit la bugetul statului, in loc de cota „ordinara” de 50%. Masura a fost deja avizata favorabil si de catre Banca Centrala Europeana cu cateva mentiuni, printre care solicitarea ca amendamentele de aceasta natura sa nu devina o regula.
Impozitarea suplimentara a sistemelor bancare e insa cu dublu tais. Desi aparent veniturile la buget ar creste teoretic, „ingeniozitatea” bancherilor de a evita plata catre Stat a taxelor si a impozitelor este nelimitata.
Masura Finantelor lituaniene este insa in linie cu deciziile care se iau acum in lume, bancherii fiind urmariti pentru a fi taxati suplimentar. Lumea financiara se imparte in doua in aceasta privinta. Francezii au anuntat intentia de a creste cu 10% impozitul, la fel ca si SUA, care vor si ele sa puna in practica un proiect asemenator. De partea cealalta ,Elvetia a anuntat ca potrivit legilor federale si cantonale, bancile nu vor plati in acest an impozit pe profit, legea permitand deducerea fiscala a acestuia, pe pierderilor din anii anteriori.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: În ce monedă ne păstrăm economiile: în lei sau în euro?

Lipsa unui Guvern stabil si performant pune presiune pe moneda nationala, toata lumea asteptand acum trecerea alegerilor pentru a vedea daca predictiile legate de prabusirea leului se vor adeveri sau nu.

In aceste conditii, cred ca multi romani se intreaba in ce moneda ar trebui sa isi pastreze economiile, si daca nu cumva ar fi mai bine sa isi schimbe leii in euro, macar pana se mai linistesc lucrurile pe scena politica si in economie.

In principiu, problema este una simpla - in urmatoarea perioada, vor castiga cei care isi vor tine economiile in lei, daca devalorizarea leului fata de euro nu va fi mai mare decat castigul din diferenta de dobanda dintre depozitele in lei si cele in euro. Daca devalorizarea va fi mai mare, vor castiga cei care vor alege sa isi tina banii in valuta.

Conform datelor BNR, in luna august, dobanda medie oferita de banci la depozitele noi in lei cu o scadenta de pana la un an fost de 10.7%, iar in acest moment, desi nu avem inca date, dobanda medie se afla probabil in jurul a 9-10%.

In acelasi timp, tot in august, dobanda medie la depozitele in euro era de 3.95%, diferenta dintre dobanda la lei si cea la euro fiind de 6.7%. Spre comparatie, in Ungaria, in august, diferenta a fost de 5.1%, iar in Polonia de 1.6%, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


Cum in acest moment, dobanzile la lei sunt mai mici decat cele din august, daca vom considera o diferenta medie de 4-5% (nu de 6.7%), inseamna ca avantajul dat de dobanzile mai mari la depozitele in lei, se va pierde in conditiile unei devalorizari a leului de la 4.29 acum, la peste 4.5 peste 12 luni.

Nu stiu cat va fi cursul leu/euro peste un an, insa daca credeti ca va depasi valoarea de 4.5, iar anul viitor aveti nevoie de euro, nu de lei, atunci poate ca ar fi mai bine sa va transformati macar o parte din lei in euro.

Daca veti decide insa sa va pastrati economiile in lei, trebuie sa va ganditi si la inflatie. In graficul de mai jos se poate observa evolutia dobanzii reale (peste inflatie), am adaugat Ungaria si Polonia pentru comparatie.

Astfel, la nivelul lunii august, castigul peste inflatie in Romania era de 5.7%, mult mai mare decat in Ungaria sau Polonia, ceea ce inseamna ca bancile romanesti inca mai platesc dobanzi bune la depozitele in lei. Nu cred insa ca lucrurile vor sta mult timp asa, in conditiile in care dobanzile coboara sustinut.

De mentionat faptul ca in ianuarie 2008, cand practic nu exista criza economica, dobanzile reale in cele trei tari erau negative, respectiv -0.3% in Romania, si -0.4% in Polonia si Ungaria.

Sa avem incredere in moneda nationala?

Conform datelor BNR pe septembrie, dintr-un total de 94 miliarde lei cat reprezinta depozitele populatiei la banci, 59 mld sunt depozite in lei, iar echivalentul a 35 mld lei reprezinta depozite in valuta, ceea ce inseamna ca doar 62.6% din totalul depozitelor sunt in moneda nationala.

In Ungaria, din cele 27.5 miliarde de euro pe care populatia le are la banci, 83.5% sunt in forinti si doar 16.5% in valuta, iar in Polonia, 91.8% din depozitele populatiei sunt in zloti (echivalentul a 80.3 mld euro) si doar 8.2% in valuta (7.2 mld euro).

Cu alte cuvinte, atat ungurii cat si polonezii au o incredere mult mai mare in propriile monedele nationale decat au romanii in leu, iar asta se vede in structura depozitelor populatiei la banci.

Ma intreb cand vom ajunge si noi sa avem incredere in leu, si sa nu mai stam cu ochii in fiecare zi pe evolutia cursului valutar…

PS: personal, imi tin toate economiile in lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Manifestaţie anti-bancheri în Illinois

Cateva mii de manifestanti americani au defilat marti seara pe strazile din Chicago, strigand slogane precum „Bancile le-ati salvat, dar pe noi ne-ati lichidat”, in fata sediului Asociatiei Bancherilor Americani din Illinois, unde acestia se intrunisera la Conventia anuala.
Purtand pancarte pe care scria “Wall Street e responsabil”, manifestantii au cerut eliminarea primelor si bonusurilor acordate bancherilor, considerati responsabili de actuala criza. Potrivit manifestantilor, Asociatia Bancherilor din SUA a cheltuit peste 35 de miliarde de dolari pentru a se opune reformei financiare din sistem, dar banii cheltuiti pe activitati de lobby li s-au intors in conturi din partea statului american, sub forma de ajutor financiar.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Investeşti 500 mil. € şi apoi ajungi la mila românilor…

Potrivit Legii, nivelul contribuţiilor virate către sistemul privat de pensii trebuia sa fie in primul an (2008) de 2% si sa creasca ulterior cu 0,5% pe an, pana la 6% din veniturile brute ale participanţilor în 2016. La inceputul anului 2009 insa, Guvernul a emis o ordonanta prin care ingheta nivelul contributiei la fondurile de pensii private la valoarea de anul trecut, de 2%.

In luna februarie ambasadorii Olandei, Germaniei, Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite ale Americii au semnat o scrisoare comuna care atragea atentia autoritatilor privind efectele negative multiple ale propunerii de inghetare a contributiilor virate catre Pilonul II de pensii private obligatorii din Romania. Ramanand fara ecou pana acum, dar si constientizand faptul ca Bugetul pe 2010 se afla in lucru, organizatiile care reprezinta investitorii straini in Romania au trimis zilele trecute o scrisoare deschisa autoritatilor prin care se solicita ratiune in stabilirea nivelului contributiei pentru pensia Pilonul II de anul viitor si prudenta privind adoptarea de masuri populiste precum “garantarea inflatiei”.

Camera de Comert a Olandei din Romania, AMCHAM, Consiliul Investitorilor Straini, precum si Camerele de Comert ale Italiei, Elvetiei si Marii Britanii din Romania au decis sa adreseze o scrisoare deschisa premierului Romaniei si ministrului interimar de finante, privind sistemul de pensii de stat si cel privat. Semnatarii scrisorii afirma faptul ca fondurile de pensii au investit aproximativ 500 de milioane de euro in Romania in sistemul de pensii administrate privat (pilonul II), iar nerespectarea promisiunilor de catre Guvernul Romaniei ar putea duce la o imagine proasta a acestuia in fata investitorilor straini.

Mai mult decat atat, organizatiile catre reprezinta investitori de calibru precum Generali, Interamerican, ING, AVIVA sau AIG au precizat ca fondurile de pensii au obtinut randamente foarte bune in Romania prin comparatie la nivel mondial, de la lansarea fondurilor de pensii in mai 2008 si considera ca inoportuna masura privind garantarea de catre un fond de pensii a unui randament cel putin egal cu rata inflatiei, pentru ca aceasta garantie ar atrage dupa sine mai multe costuri asupra conturilor participantilor. E normal ca orice garantie oferita de o companie sa creasca costurile unui cont de economisire pentru ca acea companie isi asuma niste riscuri suplimentare si, pe langa acest aspect, compania sa nu mai fie dispusa sa investeasca aproape deloc banii participantilor (preferand “investitii” sigure precum obligatiuni sau depozite bancare), acest lucru traducandu-se in randamente mult mai mici pentru clienti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

marți, 27 octombrie 2009

Dan Popa: Salariul lui Ionuţ Costea, şeful Eximbank: 89.062 de lei pe lună. Fără prime şi bonusuri.

Directorul Eximbank, Ionut Costea, cumnatul presedintelui PSD, Mircea Geoana, castiga 89.062 de lei pe luna fara alte stimulente, adica 20.760 de euro, dupa cum rezulta din contractul de mandat intrat in posesia HotNews.ro. Contractul a fost semnat in aprilie 2009 de catre fostul presedinte AVAS, Mircea Ursache, membru PSD.
Pe langa salariu, Ionut Costea are dreptul, potrivit contractului de mandat, la o prima de vacanta egala cu salariul lunar, de prime de Craciun, 1 iunie, de decontarea oricaror cheltuieli facute in interes de serviciu, prima de ziua bancii, de al 13-lea salariu si echivalentul a nu mai mult de trei salarii lunare, in cazul in care Adunarea Generala a Actionarilor decide sa acorde alte prime. In plus, continuare

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Azi a fost o zi plină

De dimineata am fost la seminarul ZF`ului, cel cu creditarea in lei sau in euro
Au fost multi bancheri si dl. Radu Ghetea. O sa revin in cateva minute sa povestesc ce si mai ales, cum.
UPGRADE. Cativa ziaristii, dar si unii participanti (companii financiare altele decat bancile) au iesit cu fix 20 de minute inainte de final si au luptat pana la unu cu fripturile si bucatele pregatite pentru lunch.
Le`au rapus in cele din urma, lasandu`le cateva bucate si invitatilor. Seful Biroului de Credit a gasit o frigaruie care parea cu ceva restante asa ca a luat`o sa o interogheze.
Laszlo Diosi, seful OTP Bank, s`a conversat cu Liviu Chiru, care era foarte elegant si probabil l`a confundat cu un potential client al bancii.
Seful ARB, Radu Ghetea, a mai povestit odata istorioara cu clientul care vine sa ii ceara un credit, banca ii cere sa isi puna casa garantie, clientul intreaba aproape speriat “Casa meaaaa?”, la care Bancherul ii raspunde ” Da`banii mei????”
Presedintele Alpha Bank, Oprescu, a fost cel mai la obiect. Au vorbit bine si Robert Rekkers (Banca Transilvania) si seful Piraeus, Catalin Pirvu. O sa sui si prezentarile, pentru cei interesati, desi le veti putea gasi si pe pagina de evenimente a ZF.
Valentin Lazea (economistul sef al BNR) nu s`a dezmintit, vorbind scurt, sobru, in cifre. La plecare, asaltat de ziaristii care voiau sa afle detalii despre negocierile cu FMI, chema disperat liftul.
Foarte buna impresie mi`a lasat si reprezentantul BRD. Voi reveni iar, ca a aparut un document zuper beton, de care trebuie sa ma ocup acum si care probabil ca va face valuri, fiind vorba despre contractul de munca al unui sef de banca locala.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Cine ne mai dă bani ieftini?

Problema foarte actuala a acestor zile este finantarea deficitului bugetar.

Asa cum am anticipat, Ministerul Finantelor a redus considerabil nivelul la care se imprumuta de pe piata interna. Creditul guvernamental s-a diminuat în luna septembrie cu 3,8%, până la 43 003,8 milioane lei, mai exact, Ministerul Finantelor mai mult a rambursat bani decat s-a imprumutat.

Nu mai e nevoie de bani? Ba este, deficitul bugetar este in crestere, si trebuie sa ne pregatim pentru excesul din luna decembrie. Sa fie oare nivelul actual de 43 miliarde limita de la care dobanzile la datorii intra intr-o spirala de neoprit?

Sa fie injectia continua de lei riscanta pentru curs? Nu mai mult ca altadata.

Trebuie sa observam o anomalie - inflatia este 4.9%, rata dobanzii de politica monetara este 8% iar statul abia se imprumuta la 10%. BNR a ajuns la un punct de echilibru dificil, cand economia stagneaza, cursul e semistabil, iar dobanzile la lei sunt suportabile, insa doar pe termen scurt.

Daca banii ieftini de la FMI intarzie sa vina, ajustarea va fi dificila. Cresterea cu doar 3 puncte procentuale a TVA va doar prima masura dintr-un lung sir.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Libertate de expresie? Nu pe blogul meu

De-a lungul timpului au existat cititori care m-au criticat pentru cele scrise, mergând până la atac la persoană. Fiecare este liber să citească, să înţeleagă şi să creadă ce vrea. Nu am cenzurat niciun mesaj, până astăzi.

În urma articolului cu “economia moaştelor”, cineva mi-a trimis un comentariu foarte urât. Fie şi din respect pentru cititorii mei, care au demonstrat în mod repetat că sunt chiar mai perspicace şi mai culţi decât mine, nu puteam să îl aprob. Însă în primul rând din respect pentru mine l-am şters. Acest site este proprietatea mea, şi dacă cineva are gunoaie de aruncat, trebuie să găsească alte locuri.

Revenind la articolul postat, el trebuie interpretat ca o încercare plină de amărăciune de a ironiza falsa religiozitate care dă peste marginile bunului-simţ. Tocmai de aceea am şi precizat, în post scriptum, că este o proastă încercare de pamflet. Pentru că este un pamflet care, indiferent câte zâmbete îţi provoacă, îţi lasă la urmă un gust amar. Acesta a fost felul meu de a-mi cere scuze faţă de cei pe care, bănuiam, textul îi va speria.

Cei care scriu comentarii injurioase se numără printre cei care frecventează bisericile şi pupă icoanele cu o evlavie direct proporţională cu furia pe care şi-o dezlănţuie din spatele anonimatului, aruncând cu pietre în cei care le contrazic convingerile. Da, au loc şi ei în democraţie, dar nu pe blogul meu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Bancherii cer la unison BNR să scadă costul finanţării la lei, ca să poată ieftini creditele

Bancherii romani se plang de nivelul ridicat al rezervelor minime obligatorii (RMO) pe care Banca Nationala le percepe si care, in opinia lor, tine sus dobanzile la credite. Ei cer BNR ca in urmatoarea sedinta de consiliu pe probleme de politica monetara, nivelul RMO sa fie coborat, pentru a putea si ei sa coboare dobanzile la credite.

Robert Rekkers, presedintele executiv al Bancii Transilvania este cel mai vehement in aceasta privinta:” Noi nu avem nici banca mama in afara tarii si nici banca tata care sa ne dea euro, ieftin. De aceea noi finantam preponderent in lei. Dar nu pot sa inteleg de ce avem RMO atat de mare la lei. Eu sunt olandez si la mine in tara, nivelul RMO e de doi la suta. Daca vreti sa incurajati creditele in lei, reduceti RMO la lei”, a declarat Rekkers. El a precizat ca un nivel acceptabil ar fi de 7,5 % la lei. “Ungaria le-a redus. Noi de ce nu putem?” , se intreba retoric, Rekkers.
De partea lui a venit si Laszlo Diosi, executivul sef al OTP Bank, care a confirmat ca Ungaria a redus rezervele minime obligatorii ale bancilor, lucru care ar putea fi aplicat si de romani. “Avem foarte bune exemple in regiune, de tari care au coborat costurile fondurilor in monedele lor si cred ca e momentul ca si Romania sa se alinieze acestei tendinte”, a explicat Diosi.
La randul lui, seful Alpha Bank, Sergiu Oprescu, a explicat ca desi si-ar dori ca BNR sa scada costul fondurilor in lei, dar mai mult ca sigur ca nu se va intampla asta. “In actualul context economic si politic, nu cred ca Banca Centrala va interveni in sensul scaderii RMO la lei”, a spus Oprescu. Piraeus Bank, Catalin Pirvu
Nici seful CEC Bank si al Asociatiei Romane a Bancilor, Radu Ghetea, nu e mai optimist. In opinia bancherului-sef roman, explicatia e alta. “BNR are o noua componenta a Consiliului de Administratie. Oamenii aceia trebuie sa se rodeze, iar rodajul asta nu se face intr-o saptamana..Nu stiu ce va face BNR, dar imi doresc sa continue cu semnalul pe care a inceput sa il dea cu privire la reducerea dobanzii de politica monetara . Cred ca acum e momentul sa se dea un semnal cu privire la reducerea costurilor la fondurile in lei, adica sa scada nivelul RMO la lei”, a spus Ghetea.
Fiecare banca din Romania care atrage depozite este obligata sa depuna la BNR un procent din aceste sume, sub forma unei rezerve minime obligatorii (RMO).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: De la bancheri citire, despre creditele în lei, valută, dobânzi…

Robert Rekkers, Banca Transilvania

65 la suta din creditele Bancii Transilvania sunt in lei. Suntem o institutie cu capitalul denominat in lei si nu avem nici mama nici tata in afara Romaniei care sa ne dea euro ieftin.
Exista un potential pentru reducerea dobanzilor in Romania.
Nu inteleg de ce avem RMO atat de mare la lei.
Eu sunt olandez si la mine rmo e de doi la suta. Daca vreti sa incurajati creditele in lei, reduceti RMO la lei. La euro inteleg politica, dar la lei nu pot pur si simplu sa inteleg. Inflatia e sub control si nu vad un mare impiediment.

Catalin Pirvu, Piraeus Bank

dar din pacate neperformanta la creditele in lei e dubla fata de cele in valuta. asta inseamna alocarea unei cote de risc mai mare.
ar fi bine sa se mai reduca RMO la lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Turism: 54% dintre români nu au plecat şi nici nu vor pleca în concediu în 2009

Conform unui studiu al Comisiei Europene realizat in septembrie si publicat in aceasta luna, 54% dintre cei 1010 romani intervievati au declarat ca nu au fost si nici nu vor merge in concediu in acest an. La nivelul UE, doar Slovacia si Malta au procente mai mari, de 57.9%, respectiv 60.8%, media UE fiind de 37.1%.

La cealalta extrema se afla cetatenii finlandezi, care in proportie de 88% au declarat ca au fost sau ca vor merge in concediu in 2009.

Dintre romanii care au declarat ca au fost sau intentioneaza sa mearga in concediu in acest an, 68% si-au petrecut/isi vor petrece concediul in tara, 23% in tarile UE, iar 6% in afara UE, destinatiile preferate fiind Italia si Bulgaria.

La intrebarea ”ati fost nevoiti sa taiati din bugetul de concediu”, 39% dintre romanii intervievati au raspuns da, 6% au spus ca nu au fost fortati de criza, dar si-au redus bugetul ca masura de precautie, iar 31% au declarat ca nu merg niciodata in concediu.

In ceea ce priveste planurile pentru anul viitor, 12% dintre romani nu sunt afectati de criza economica, prin urmare nu au nici o problema sa plece in concediu in 2010, 27% pot pleca doar daca vor face economii suplimentare, iar 21% au declarat ca nu se pune problema unui concediu anul viitor.

Mai jos cateva tabele in care putem vedea cum stam in comparatie cu altii, gasiti studiul complet aici

1. Cine a fost in vacanta in 2009?



2. Taiem din bugetul de vacanta?


3. Mergem in vacanta in 2010?


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

luni, 26 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Economia moaştelor pentru începători

Am văzut astăzi cu ochii mei aglomeraţia de pe Dealul Mitropoliei. Cu ochi de economist, vreau să zic, şi mă grăbesc să vă transmit impresii.

Avem de-a face clar cu o problemă economică. Ori de câte ori cantitatea cerută depăşeşte cantitatea oferită, apare îmbulzeala. Nici nu este de mirare, acolo unde preţul este zero, aşa cum este în cazul moaştelor. Conform manualului de economie, pe termen scurt, există două soluţii:
1. Soluţia “de piaţă”, presupune creşterea preţului, astfel încât accesul la bunul respectiv să fie restricţionat strict la cei care doresc să plătească pentru a-l avea. În cazul nostru, ar trebui pus un preţ pe vizitarea moaştelor
2. Soluţia „administrativă”, presupune raţionalizarea consumului, după principiul „să se dea câte una ca să ajungă la fiecare”. Concret, în ceea ce priveşte moaştele, raţionalizarea poate lua una din următoarele forme:
• limitarea timpului de vizitare (maxim două închinăciuni per capita)
• limitarea celor care le pot vizita (interzis minorilor şi celor peste 99 de ani; un singur membru de familie; interzis celor fără studii teologice; acces nelimitat din doi în doi ani – în anii cu soţ, femeile, în anii fără soţ, bărbaţii ş.a.m.d.)
• descurajarea cererii prin stabilirea diferenţiată a impozitului pe venit în funcţie de frecvenţa cu care indivizii vizitează moaştele, etc.

Pe termen lung, echilibrarea pieţei se poate realiza doar prin creşterea producţiei. Propun astfel să fie luate în calcul, următoarele măsuri care ar duce la creşterea cantităţii oferite de moaşte: extinderea perioadei de vizitare a moaştelor la durata întregului an, inventarea unor moaşte noi (nu vi se pare că, vorba aia, în secolul cunoaşterii, religia e un domeniu în care inovaţia are de suferit?), liberalizarea importului de moaşte (să nu uităm că globalizarea este benefică!) – organ decizional: Biserica

Dincolo de dezechilibrul persistent, care trebuie eliminat cumva spre binele societăţii, analiza mai atentă arată câteva detalii interesante. Astfel, ca vag element de asemănare cu pieţele mature, avem investitori instituţionali – politicienii – care se detaşează de restul poporului prin faptul că vizitează moaştele în mod profesionist, pe baza unui atent calcul cost-beneficiu al cărui rezultat variază, desigur, în funcţie de faza ciclului… electoral. Marea parte a cererii este formată însă din investitori simpli, motivaţi în acţiunea lor nu de o analiză economică serioasă, ci de simple preferinţe subiective. Acţiunea lor se caracterizează prin lipsa constituirii unui portofoliu şi comportament de turmă. Ca atare, lipsa de sofisticare a investitorilor şi eşecul de coordonare constituie elemente care definesc foarte bine eşecul pieţei în alocarea eficientă a moaştelor. Este important astfel ca statul să intervină mai activ în acest domeniu – religia şi Biserica – pentru internalizarea externalităţilor şi stabilizarea pieţei.

Aceste observaţii îşi propun doar să aducă în discuţie un subiect puţin abordat în literatură. Concluziile prezentate mai necesită verificare şi aştept cu nerăbdare rezultale cercetărilor viitoare.

P.S. Acest eseu este o proastă încercare de pamflet.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Ritmul de creştere al restanţelor la credite încetineşte vizibil

Conform datelor BNR, in septembrie, soldul restantelor la credite a crescut cu 266.6 milioane lei, ajungand la 6.5 miliarde, respectiv 3.25% din totalul soldului creditelor.

Ponderea restantelor la creditele in lei este de 4.75%, iar in cazul celor in valuta de 2.25%, diferenta fiind justificata de faptul ca cele mai riscante credite au fost acordate in lei (creditul cu buletinul spre ex), in timp ce majoritarea creditelor in valuta au fost ipotecare sau garantate cu ipoteca, aici disciplina debitorului fiind maxima.

Imbucurator este ca desi restantele continua sa creasca, ritmul de crestere este din ce in ce mai mic, incetinirea ritmului de crestere fiind foarte vizibil pe graficul de mai jos, click pentru detalii.


Comparativ cu situatia din ianuarie/februarie, acum stam mult mai bine, insa intrebarea de 100 de puncte este in masura va creste somajul in lunile urmatoare si ce impact va avea aceasta crestere asupra soldului restantelor.

In al doilea grafic se poate observa evolutia ponderii creditelor restante incepand cu februarie 2008 si pana in septembrie 2009.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Citat dintr-un şef de bancă

“Ma astept ca FMI sa vina in RO dar nu cred ca o sa dea drumul la bani pana in decembrie sau chiar anul viitor. Fara un ministru de finante este greu sa controlezi destinatia banilor.
CDS-urile se vor scumpi, dupa mine. Cu si fara transa. Deficitul bugetar, intarzierea reformelor si in general proasta administrare a economiei sunt motive suficiente pentru asta.
In ceea ce priveste cursul si dobanzile evolutia lor viitoare este influentata in principal de cresterea economica, deficitul bugetar, asteptarile de inflatie si politica fiscala. O economie in picaj cu un deficit bugetar in creste nu poate decat sa aiba o valuta slaba si dobanzi mici.”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Capital: Programul de guvernare al lui Croitoru, scris de basarabeanul Veaceslav

La un asemenea text nu prea ai multe de comentat.
Asadar forumistul Veaceslav se joaca de-a copy paste-ul si uite-asa, tara are program de guvernare. Probabil ca Vitalie Dobanda erea ocupat.
Felicitari colegilor de la Capital!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: O parte din presupusa listă a datornicilor de TVA din imobiliare de la ANAF

De curând, în peisajul media românesc a apărut Agenţia de Investigaţii Media (AIM), compusă din jurnalişti de investigaţie care au lucrat la diferite cotidiane importante din România. Unul dintre primele articole care mi-au atras atenţia este AIM a aflat 67 de nume de pe lista ANAF. Pe scurt, în evidenţele ANAF există 9.600 de nume din toată ţara, dintre care 3.400 din Bucureşti, de persoane fizice care au făcut dezvoltări imobiliare în scopul profitului şi care nu s-au supus legislaţiei TVA, despre care scriam aici. După informaţiile celor de la AIM, în măsura în care ele se vor dovedi reale, pe listele existente la ANAF se numără şi următoarele persoane.

Dragoş Dobrescu 144.806.400
Gheorghe Becali 123.543.200
Dragoş Emil Săvulescu 55.862.260
Gheorghe Neţoiu 47.959.080
Camelia Coman 44.913.180
Costache Patriciu 32.667.200
Marius Locic 29.153.310
Dan Voiculescu 28.467.540
Dan Besciu 23.647.300
Arpad Paszkany 23.541.350
Cristian Ţânţăreanu 21.227.340
Gheorghe Popescu 20.107.220
Sorin Vulpescu 19.767.200
Cristian Borcea 19.537.630
Petru Adrian Luca 18.225.390
Vasile Turcu 17.823.100
Gheorghe Copos 17.635.440
Doinel Locic 14.925.110
Ion Nicolae 13.225.400
Ioan Neculaie 12.487.300
Cătălin Mărgărit 11.962.410
Gabriel Oprea 11.927.230
Tiberiu Bică Postelnicu 11.235.020
Alexandru Bittner 9.438.770
Dumitru Dragomir 9.176.040
Marian Oprişan 8.982.430
Adrian Ionel Petrache 8.665.660
Anghel Iordănescu 7.921.530
Dan Diaconescu 7.877.620
Adriean Videanu 7.260.340
Bogdan Arşinel 6.887.030
Elan Schwartzenberg 5.287.430
Mihail Eugen Văcăroiu 4.989.200
Ion Ţiriac 4.874.250
Ovidiu Zegheru 4.782.400
Dumitru Gh. Sechelariu 4.274.550
Dan Viorel Şucu 3.892.200
Sergiu Sechelariu 3.872.370
Dorin Cocoş 3.865.500
Dan Radu Ruşanu 3.248.420
Gheorghe Flutur 3.212.700
Camelia Voiculescu 2.872.400
Codrin Ştefănescu 2.864.820
Camelia Georgeta Şucu 2.678.430
Radu Dimofte 2.413.260
Darius Bogdan Vâlcov 2.223.220
Neculai Onţanu 2.114.070
Gabriel Popescu 2.108.010
Constantin Iacov 1.908.990
Ioan Becali 1.627.380
Gheorghe Muşat 1.447.320
Marian Iancu 1.248.200
Doru Cătălin Boştină 1.213.220
Theodor Dumitru Stolojan 1.121.420
Gabriel Aurel Popoviciu 1.006.400
Radu Mircea Berceanu 987.200
Nicolae Badea 917.720
Marius Tucă 827.460
Dan Grigore Adamescu 817.560
Nicolae Bogdan Buzoianu 682.430
Adrian Porumboiu 624.210
Cristian Ionel Burci 487.300
Elena Gabriela Udrea 415.240
Radu Moraru 341.280
Irinel Adrian Columbeanu 215.430
Diona Nadia Popoviciu 212.540
Zerlin Dimofte 12.200


Total 906.542.760


Nu se ştie dacă această listă cuprinde TVA-ul aferent numai anului 2009 sau unei perioade cuprinse între 2004 şi 2009, cert este că sumele de mai sus, exprimate în lei, înseamnă circa 210 mil.€.

Este interesantă compoziţia listei. Sunt prezenţi politicieni din toate partidele importante. Printre ei se numără şi corifeii apărării legalităţii şi servirii poporului, de la PD-L, Adriean Videanu, Theodor Stolojan, Gheorghe Flutur, Radu Berceanu, Elena Udrea. Pe listă, se află, de asemenea, şi cei care au părăsit PSD ca să se ducă la PD-L şi care au căpătat de curând stele de general: Gabriel Oprea, Anghel Iordănescu şi Neculai Onţanu. Pe listă, se află şi moralişti din presă, printre care Dan Diaconescu şi Radu Moraru.

Publicarea integrală a listei ar putea aduce multe clarificări privind sănătatea morală a societăţii româneşti.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Mihai Marcu: Prima de risc a statului român

Statul roman, prin Compania de Drumuri (CNADNR) s-a imprumutat la o marja de 5.95%, pe 6 ani. Statul roman s-a imprumutat de la banci locale (BRD, BCR), banci care cunosc bine riscurile pietei locale.

Marja pe care statul a impus-o bancilor participante in programul "Prima Casa" este de 4%.

Se pune intrebarea: cum este posibil ca un creditor persoana fizica sa se imprumute mai ieftin decat statul roman? Nu poate. E vorba de o subventie inca neplatita.

Statul roman dorea sa emita o emisiune de obligatiuni pe pietele externe, pe o perioada de 5 ani, cu o suma intre 500 milioane si 1.5 miliarde de euro. Daca dobanda acceptata de investitori ar fi fost sub 8%, as fi spus ca e o minune. Surse mai mult sau mai putin informate vehiculau cifra de 10%. In mod normal, emisiunea de obligatiuni a fost amanata.

Riscul Romaniei e in crestere. Deja credem ca banii de la FMI sunt un drept, vor veni indiferent de ce se intampla. Nu este asa! Criza nu mai este atat de acuta ca in martie 2009, situatia din Letonia s-a mai stabilizat, oricand poate fi momentul ca Romania sa primeasca o lectie. Iar in lipsa banilor FMI, lectia va fi dura pentru cei ale caror salarii depind de generozitatea fondului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP