Bogdan Glăvan: Bancherii vechi şi noi: secu-tehnocraţii de bine - Bloguri economice

luni, 5 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Bancherii vechi şi noi: secu-tehnocraţii de bine

Unul din misterele pe care nu am reuşit să le desluşesc este motivul pentru care băncile străine sunt conduse de bancheri români. Bănuiesc că e din cauza capacităţii profesionale remarcabile a acestora. O trecere succintă în revistă a experienţei lor profesionale ar trebui să fie lămuritoare. Aşadar, ce ne învaţă pe noi istoria că trebuie să faci ca să ajungi bancher? Ar trebui să ai studii economice solide? Să îţi pierzi timpul prin biblioteci? Să munceşti ore suplimentare? Să parcurgi treptele ierarhice demonstrând că aduci plusvaloare companiei? Ei bine, nu. Ar trebui mai degrabă să îţi construieşti un CV solid de tehnocrat cu epoleţi. Să luăm pe rând cazurile celor mai cunoscuţi bancheri români pentru a înţelege de ce.

1. Dan Pascariu. Şi-a început cariera la Banca Română de Comerţ Exterior în anul 1973. Între 1981 - 1983 este unul dintre principalii negociatori ai aranjamentelor de rescadenţare a datoriei externe cu creditorii reuniţi în Clubul de la Londra şi Clubul de la Paris. Devine preşedinte al acestei bănci în 1990. La ceva ani după, BRCE se prăbuşea sub povara miliardelor de dolari credite neperformante. “Succes” care s-a dovedit decisiv pentru cariera ulterioară a domnului Pascariu, care ocupă şi astăzi funcţia de preşedinte la UniCredit Ţiriac.

2. Mişu Negritoiu – preşedinte ING. Ca orice viitor bancher, domnul Negriţoiu şi-a început cariera ca economist în Ministerul Comerţului Exterior, începând cu 1973. Misiuni temporare la New York şi Los Angeles. În 1987 ajunge chiar director la ARPIMEX, iar după revoluţie este trimis în funcţia de şef al secţiei economice a Ambasadei Române în SUA. Apoi s-a implicat în politică, ocupând funcţia de ministru de stat pe probleme economice şi consilier al preşedintelui Iliescu.

3. Radu Graţian Gheţea . Matematician la bază, a înţeles rapid cum trebuie să ajungă director general la BRCE, din 1986 până în 1994. Simultan, adică între 1991 şi 1994, membru în Consiliul de Administraţie al Anglo-Romanian Bank. Normal, cine a fost director de bancă înainte de 1989 nu avea cum să nu ajungă preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor în mileniul 3.

4. Nicolae Dănilă. Nu am descoperit prea multe despre experienţa sa profesională. Doar că între 1976 şi 1999 a deţinut diferite poziţii, printre care vicepreşedinte, director general adjunct, contry officer în cadrul sucursalor bucureştene ale Manufacturers Hanover Trust, Chemical Bank, The Chase Manhatan Bank şi JP Morgan Chase. Impressive, isn’it?

5. Bogdan Baltazar – fost preşedinte BRD. Singurul care a negat vehement colaborarea cu Securitatea. Având în vedere că şi-a făcut doctoratul în economie la City University of New York, între 1968 şi 1971, înclin să-i dau dreptate; probabil nu a avut timp de aşa ceva. Devenit doctor, a deţinut funcţia de Secretar I în MAE, coordonator al colectivului pentru agenţii specializate economice ale ONU (FAO, BIT, OMS ş.a.). Iar din 1978, ţineţi-vă bine, a fost director al Direcţiei Africa din MAE.

Sper că m-am făcut bine înţeles. După cum sugerează formarea lor profesională, aceşti oameni sunt specialişti “în cel mai înalt grad”. Nu văd cum ne-am putea lipsi de ei. Nu vreau să spun că nu poţi ajunge bancher de frunte şi altfel. Am dorit doar să arăt ce învăţăminte putem desprinde din istorie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP