Bogdan Glăvan: Brazilia îşi taxează virtuţile - Bloguri economice

joi, 22 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Brazilia îşi taxează virtuţile

Brazilia a instaurat taxarea intrarilor de capital. De două zile străinii trebuie să plătească un impozit de 2% pentru achiziţiile de titluri financiare.

Guvernul brazilian acţionează după o idee greşită, propusă prima oară în urmă de James Tobin în urmă cu câteva decenii (pe Wikipedia găsiţi un rezumat consistent), conform căreia prin impozitare schimburilor valutare, volatilitatea pieţei poate fi diminuată. La noi, Daniel Dăianu şi Ilie Şerbănescu au susţinut şi ei impunerea de controale asupra intrărilor de capital, pentru a stăvili eforturile speculanţilor străini de a-şi bate joc de leu.

În cazul Braziliei, moneda naţională – realul – s-a apreciat în raport cu dolarul american cu circa 25% de la începutul anului, ca un efect secundar al goanei după investiţii mai sigure, fenomen care s-a instalat pe piaţa internaţională în contextul în care SUA duc o certă politică inflaţionistă. Cum Brazilia este un important producător de materii prime, iar preţul acestora reflectă inflaţia dolarului, nu este de mirare că investiţiile în active braziliene sunt atrăgătoare. Spre comparaţie, preţul aurului a crescut tot cu vreo 25% de la începutul anului (de la aproximativ 850 în ianuarie la 1060 dolari uncia în prezent).

Curs real dolar

Desigur, aprecierea monedei îi supără pe exportatori – mai precis, pe alţii decât exportatorii de materii prime! Se pare că guvernul brazilian a cedat insistenţelor acestora şi este hotărât să oprească aprecierea realului.

Acum, ideea că impozitarea tranzacţiilor duce la atenuarea fluctuaţiei preţului este o eroare. Preţul este determinat de cerere şi de ofertă, inclusiv de cererea speculativă. Iar speculanţii au un rol benefic pe piaţă, deoarece acţiunea lor duce tocmai la nivelarea preţului în timp – ei cumpără când este ieftin pentru a vinde când este scump, determinând astfel creşterea preţului într-un stadiu timpuriu, respectiv reducerea lui ulterior (faţă de nivelul care ar fi existat în absenţa acţiunii speculanţilor).

Dacă fluctuaţia pieţei este un lucru rău, atunci de ce nu procedăm la îngheţarea preţului, la fixarea acestuia? Am termina cu volatilitatea de tot! Ei bine, puţini economişti ar susţine aşa ceva, acceptând că fixarea preţului prin decret guvernamental nu poate fi decât arbitrară. Dar atunci, ce să înţelegem? Că puţin (mai mult) arbitrar nu strică?! În al doilea rând, există argumentul că volatilitatea pieţei introduce un element de incertitudine în derularea afacerilor, care au de suferit. Dar şi acest argument este greşit, deoarece incertitudinea este inevitabilă în economie, iar acţiunea guvernului introduce mai multă, nu mai puţină, incertitudine – tocmai fiindcă actele sale sunt arbitrare. Cine are vreo urmă de îndoială, să ia aminte la evoluţia taxei de înmatriculare în România. În fond, acţiunea guvernului generează „comportament de turmă”, nu funcţionarea pieţei, creând condiţii propice pentru bascularea pieţei, când într-o direcţie, când în alta.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP