Bogdan Glăvan: Ce fel de capitalism ne trebuie? - Bloguri economice

luni, 12 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Ce fel de capitalism ne trebuie?

L-am auzit pe Mircea Geoană spunând că modelul de capitalism american, despre care a crezut odinioară că este extraordinar (atâta sinceritate, mai rar) nu poate fi aplicat în România, de fapt, el fiind bun de aruncat şi în America. Pentru detalii, puteţi citi programul său prezidenţial – O singură Românie.

“Criza economica marcheaza sfarsitul unui model de guvernare care s-a calauzit dupa principiul “merge si asa”, adica fara reguli, fara directie, fara grija fata de viata oamenilor. Ea a aratat incapacitatea pietei de a-si regla, singura, deficientele si de a asigura un echilibru social autentic.”

Mă gândesc că ar fi util ca Mircea Geoană să fie pus la curent cu lucrările laureaţilor premiului Nobel din acest an. Şi pentru ca acest lucru să se întâmple, mă gândesc că mai întâi ar trebui să se pună la curent grupul de lucru de la ASE care, umblă vorba, îl consiliază pe probleme economice. Pentru că eu unul nu ştiu de vreo deficienţă a pieţei, ba mai mult, de vreo deficienţă care să poată fi rezolvată printr-o virtute a guvernului.

Ce mai zice domnul Geoană?

“Piata singura nu poate asigura dezvoltarea de durata a intregii societati, pentru ca oamenii sunt mai mult decat numai producatori si consumatori si nu intra numai in competitie. Dimpotriva, oamenii au si o imensa nevoie unii de ceilalti, au nevoie de solidaritate, de respect, de demnitate, de incredere, de participare, de dialog, de responsabilitate si de parteneriat.”

Nu ştiu cu cine se războieşte candidatul social-democrat, probabil cu nişte fantome liberale, pentru că eu nu cunosc nici măcar un singur economist cu adevărat liberal care să creadă că indivizii interacţionează DOAR intrând în competiţie. Şi că ei, în principiu, NU au nevoie unii de ceilalţi. Din contră, cooperarea este firească. În fond, orice acţiune exercitată cu respectarea dreptului de proprietate privată al celorlalţi este permisibilă. Dacă plec pe munte cu un prieten şi ne hotărâm să punem toate bagajele într-un singur rucsac pe care să-l cărăm pe rând, nu văd de ce acest comportament sfidează prescripţiile liberalismului. Nu înţeleg de ce este nevoie să îmi explice un social-democrat acest lucru.

Şi nici nu înţeleg cu pot deveni solidar cu restul lumii graţie faptului că sunt impozitat mai mult decât alţii. E ca şi cum cineva mi-ar fura banii din buzunar, i-ar da la cerşetori şi mi-ar spune: „Bucură-te, ai devenit solidar cu semenii tăi!” Este doar un exemplu; să recunoaştem, guvernul nu face niciodată un lucru atât de nobil. Nu înţeleg cum cultivă socialiştii demnitatea oamenilor redistribuind avuţia creată de aceştia. Nu înţeleg ce fel de parteneriat este acela în care sunt obligat să suport profiturile producătorilor agricoli, graţie Codului de bune practici. Nu înţeleg cum pot ajunge să le port respect celor de la Dacia Renault pentru faptul că plătesc taxă vamală sau taxă de înmatriculare la automobilele second-hand. Şi mai sunt chestii pe care nu le înţeleg, atât de multe încât mă şi mir cum de am ajuns să le predau altora economie.

Unele lucruri par să nu se schimbe niciodată. Când eram în primul an de facultate, profesorul de economie politică ne-a pus să citim cartea unui cunoscut socialist francez (fost responsabil al planificării), „Capitalism contra capitalism”. Aşa am luat contact cu ideea, profund greşită, că există mai multe feluri de capitalism şi că, desigur, capitalismul rău este cel american. Mă gândesc că economiştii care îl învaţă alfabetul economic pe domnul Geoană nu au avut niciodată şansa să scape de cele scrise în acea carte.

M-am mai referit la subiectul “model de capitalism” aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP