Bogdan Glăvan: De ce este piaţa eficientă? - Bloguri economice

joi, 29 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: De ce este piaţa eficientă?

Mă număr printre cei care cred în meritele economiei de piaţă. Sunt criticat de cei care îmi semnalează că piaţa are disfuncţii, că nu este perfectă, că nu este în echilibru etc. Să clarificăm un pic problema.

Piata este spaţiul în care proprietarii privaţi interacţionează sau, mai bine spus, însăşi reţeaua de schimburi creată de aceştia. Schimburile sunt întotdeauna avantajoase pentru părţile implicate, măcar ex ante, altminteri aceştia nu s-ar mai fi angajat în schimburile respective. Ex post, una dintre părţi poate regreta schimbul, însă eroarea este inevitabilă în economie. Posibilitatea de a greşi însoţeşte orice acţiune umană. Aşa că piaţa este imperfectă în măsura în care oamenii sunt imperfecţi. Imperfecţiunea nu este un atribut al pieţei, ci al omului. Piaţa este însă un joc cu sumă pozitivă, nu o ruletă de distribuit regrete. Oricine crede contrariul este liber să îşi asume o existenţă solitară, gen Robinson Crusoe.

Piaţa nu se află niciodată în echilibru; echilibrul este doar un concept, o stare ideală, folosit pentru a înţelege mai bine anumite fenomene economice. Nu este un deziderat. Este adevărat însă că piaţa tinde către echilibru, însă această tendinţă este permanent „deranjată” de schimbările survenite în preferinţele subiective ale consumatorilor, tehnologie şi disponibilitatea resurselor. Drept urmare, anumite procese de producţie pot fi afectate negativ, cu avalanşa de consecinţe cunoscute: şomaj, realocarea capitalului etc. Dar nu este nimic rău în asta. Pe piaţă resursele sunt tot timpul trimise către satisfacerea celor mai urgente nevoi ale publicului şi nu ne putem supăra că acesta îşi redefineşte permanent priorităţile.

Piaţa nu eşuează. Poluarea, de pildă, nu atestă un eşec al pieţei. Piaţa este reţeaua de tranzacţii între proprietari, între indivizi care schimbă între ei titluri de proprietate. Nu este vina pieţei că aerul pe care îl respirăm nu este în proprietatea nimănui. Aşa că poluarea nu este un eşec al pieţei. Din contră, este o problemă născută din absenţa pieţei! Categoric, drepturile de proprietate nu sunt perfect definite, nici nu vor fi vreodată. Însă progresul tehnologic şi talentul antreprenorial rezolvă această problemă pas cu pas, lărgind sfera proprietăţii private şi graniţele pieţei.

Piaţa este mecanismul de alocare raţională a resurselor, pe baza calculului economic. Calculul economic este posibilitatea pe care schimburile voluntare intermediate de monedă o oferă omului civilizat de a-şi satisface mai bine nevoile. Preţurile libere şi calculul economic bazat pe acestea sunt esenţiale pentru alocarea raţională a resurselor. Raţională, adică optimă în raport cu preferinţele indivizilor, reflectate în actele de vânzare cumpărare. Nu în raport cu idealurile acestora, cu opiniile exprimate în vreun sondaj de opinie ori cercetare de piaţă. Talk is cheap. Dacă oamenii vor droguri, arme, aur, piaţa le va oferi aceste lucruri. Dacă oamenii vor discoteci mai degrabă decât spitale, maşini scumpe mai degrabă decât şcoli, piaţa le va furniza cu prioritate discoteci şi maşini. În acest sens, piaţa este perfectă – în vreme ce oamenii pot fi lipsiţi de virtuţi morale.

Sabotarea pieţei ne aruncă în haos calculaţional, în capcana arbitrariului, a deciziei politice sinonimă cu jaful instituţionalizat – în esenţă, tot ce face guvernul este să ia de la Ion ca să-i dea lui Gigel. Distrugerea pieţei prin intervenţia guvernului nu ne aduce mai aprope de vreo stare ideală, pentru că cei care comandă economia sunt ei înşişi oameni (poate cei mai răi dintre noi). Piaţa este doar un mecanism. Înlocuirea ei ne lipseşte de singura posibilitate raţională de distribui resursele conform preferinţelor reale ale publicului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP