Bogdan Glăvan: Efectele creşterii TVA - Bloguri economice

vineri, 9 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Efectele creşterii TVA

Atunci când rămân fără fonduri, guvernele fac ce ştiu ele cel mai bine: cresc impozitele. (Ah, ar mai fi varianta reducerii cheltuielilor publice, dar sper că nimeni nu se gândeşte serios la o aşa bizarerie!) Se pare că statul român este din ce în ce mai aproape de creşterea TVA. Zilele trecute am auzit o grămadă de reacţii şi de comentarii în legătură cu urmările majorării TVA, aproape toate convergând către anticiparea creşterii preţurilor. Dintre acestea, cea mai nostimă este cea a domnului Ilie Şerbănescu, care a declarat că „deşi această măsură va duce la scăderea puterii de cumpărare, creşterea TVA trebuie privită ca un rău firesc. Bugetul nu se mai descurcă fără majorarea impozitelor”. (Ah, ar mai fi varianta economisirii banului public prin stoparea fraudelor, dar domnul Şerbănescu nu se gândeşte la un aşa „rău firesc”).

În orice caz, argumentul că sporirea TVA duce la scumpirea mărfurilor este greşit. Iar faptul că multă lume îl ia de bun nu îl face mai corect. Să explic mai pe larg ce este cu TVA.

Aş preciza din capul locului că, contrar opiniei populare, TVA nu este adăugat la preţul deja stabilit al produselor, astfel încât firmele nu sunt în măsură să transfere povara impozitului asupra cumpărătorilor. Această eroare derivă din faptul că TVA este evidenţiat pe factură separat de aşa-zisul “preţ” al mărfii vândute. Este important să nu comitem această eroare şi să reţinem două idei importante referitoare la efectele TVA.

În primul rând, TVA nu duce la creşterea preţurilor. În economie, preţurile tind întotdeauna către nivelul care asigură cele mai mari profituri producătorilor. Orice tentativă de creştere a lor, care nu este cauzată de sporirea cererii ori de reducerea ofertei, nu poate fi decât dezavantajoasă, atât pentru vânzători cât şi pentru cumpărători. În cele din urmă, mecanismul concurenţei ar obliga preţurile să se ajusteze astfel încât să reflecte raritatea bunurilor în comparaţie cu dorinţele publicului. Este greşit să credem că 1 kg de mere pe care în prezent plătim 4,76 lei – 4 lei reprezentând preţul producătorului şi 0,76 taxa pe valoarea dăugată – ne-ar putea costa doar 4 lei dacă TVA nu ar exista. Preţul merelor este suma de bani oferită în schimbul merelor, nu o cifră scrisă pe o chitanţă. Dacă TVA nu ar exista, preţul kilogramului de mere ar fi tot de 4,76 lei, singura diferenţă fiind aceea că producătorului i-ar reveni în plus cei 0,76 lei pe care îi însuşeşte astăzi statul. Această observaţie sper că şterge şi nelămuririle celor care s-au întrebat naivi de-a lungul timpului, atunci când s-a redus vreo taxă, de ce oare nu a scăzut şi preţul bunului respectiv.

Un alt mod de a demonstra că TVA nu sporeşte preţurile este următorul. Nivelul general al preţurilor, adică valoarea monedei (puterea ei de cumpărare), depinde de cererea şi de oferta de bani. Pe şleau, banii sunt precum merele; au o valoare, iar valoarea lor se stabileşte tot în funcţie de cerere şi de ofertă. Preţurile cresc (adică valoarea banilor scade) doar dacă: (1) oferta de bani sporeşte sau (2) cererea de bani scade. Este imposibil, aşadar, ca TVA în sine să provoace modificarea nivelului preţurilor – efect pretins de o parte experţilor economici.

În al doilea rând, dacă TVA nu se adaugă la preţul bunurilor, astfel încât venitul producătorilor să rămână neschimbat, ci este extras din preţ diminuând în consecinţă venitul acestora, înseamnă că producătorii nu pot deplasa povara taxei de pe umerii lor pe cei ai consumatorilor. În exemplul cu merele, consumatorii vor plăti 4,76 lei indiferent de nivelul TVA. Ei nu sunt păgubiţi (în mod direct) de introducerea sau de creşterea acestei taxe. Cei care au de suferit (repet, în mod direct) sunt producătorii, pentru că profitul lor se diminuează. TVA reprezintă un cost pentru firme, care duce la scăderea profitabilităţii acestora sub nivelul care ar fi prevalat pe o piaţă liberă şi care determină producătorii să-şi restrângă producţia, reducând în mod corespunzător cererea pentru factori de producţie – angajaţi, spaţii comerciale sau de producţie şi capital. În consecinţă, veniturile proprietarilor acestor factori, mai precis salariile, chiriile şi dobânzile vor tinde să scadă. În acest mod, TVA are drept efect ultim sărăcirea societăţii.

Acum, să nu creadă cineva că mă aştept ca majorarea TVA să nu fie urmată de scumpirea traiului. Bineînţeles că vor creşte preţurile (unele mai mult ca altele – bravo domnilor Bogdan Baltazar şi Ionuţ Popescu pentru observaţia corectă!), dar nu din cauză că a crescut TVA. Preţurile vor creşte tocmai fiindcă BNR va acomoda majorarea fiscalităţii prin relaxarea politicii monetare – ştiu că asta va fi un pic complicat, acum că este Bogdan Olteanu la ghidon, dat fiind că el nu ştie nici măcar ce este dobânda de referinţă, dar mă bazez pe faptul că îl vor instrui rapid colegii săi. Deci, oferta de bani va creşte. În aceste condiţii, cum ziceam mai sus, nici nu este de mirare că vom avea efect inflaţionist.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP