Cristian Orgonaş: De ce creşte preţul aurului? - Bloguri economice

vineri, 23 octombrie 2009

Cristian Orgonaş: De ce creşte preţul aurului?

In ultimul an, pretul exprimat in dolari al unei uncii de aur a crescut cu aproximativ 45% (28% in euro), si probabil multi se intreaba care a fost motivul acestei evolutii si ce se va intampla in continuare.

De-a lungul istoriei, in vremuri de criza, aurul a fost un activ de refugiu pentru cei cu aversiune la risc, iar in conditiile in care speculatiile legate de iminenta prabusire a dolarului se inmultesc pe zi ce trece, concentrarea atentiei investitorilor pe aur este oarecum normala.

Insa, de data aceasta, lucrurile sunt ceva mai complicate pentru ca in joc se afla si Bancile Centrale din intreaga lume, care, in 2009, pentru prima data in ultimii 20 de ani, se pare ca vor deveni cumparatori neti de aur.

Incepand cu 1989, acestea au vandut masiv aur, iar teoria conspiratiei spune ca au facut asta pentru a sustine un dolar puternic si a forta scaderea pretului la aur pentru a il face neatractiv in ochii investitorilor, aurul fiind vazut ca o amenintare la adresa rezervelor in dolari pe care Bancile Centrale le aveau.

Timp de peste 10 ani, pretul aurului a scazut aproape continuu, ajungand la 255 de dolari pe uncie in 2001, dupa care a inceput sa creasca sustinut, coincidenta sau nu, aceasta evolutie avand loc pe fondul scaderii importantei dolarului ca moneda suprema in comertul international.

In acest an insa, optica Bancilor Centrale s-a schimbat, in sensul ca de frica unei deprecieri a monedei americane, acestea incearca sa scape de dolari si sa cumpere aur in scopul diversificarii rezervelor, desi la nivelul Chinei spre exemplu, cateva zeci sau chiar sute de tone de aur cumparate, nu reprezinta mai nimic in comparatie cu “marea” de dolari pe care aceasta tara o are in rezerva.

Click pe graficul de mai jos pentru a observa cum au evoluat vanzarile de de aur ale Bancilor Centrale si pretul acestui activ in ultimii 20 de ani. Sursa: Jesse`s Cafe Americain


FMI a facut public faptul ca va vinde 403 tone de aur pentru a face rost de fonduri cu ajutorul carora sa ajute tarile sarace, insa valoarea acestei cantitati nu reprezinta mai mult de 14 miliarde dolari si oricum, se pare ca exista deja cateva Banci Centrale interesate sa cumpere acest aur. Prin urmare, cresterea ofertei este putin probabil sa duca la scaderea pretului.

Cum a evoluat cererea de aur in 2009

In mod normal, cresterea pretului arata ca cererea este mai mare decat oferta. Sa vedem cum au evoluat cererea si oferta intre 2007 si 2009, click pe graficul de mai jos pentru marire, sursa datelor: World Gold Council. De mentionat ca datele nu includ cererea care vine din partea Bancilor Centrale.

Astfel, in primele 6 luni ale acestui an, cererea totala de aur la nivel mondial a fost de 1743.4 tone, in crestere cu 222.7 tone (14.6%) fata de aceeasi perioada a anului trecut.

Daca intram insa in detalii, observam ca aceasta crestere a fost generata in exclusivitate de catre cei care au cumparat aurul pentru investitii, nu pentru a il consuma.

Fondurile de investitii si investitorii individuali au cumparat in primele sase luni ale acestui an, cu 160% mai mult aur decat anul trecut, insa este vizibila o scadere semnificativa a interesului pentru metalul galben in al doilea trimestru. Nu avem inca date pentru T3.

Cum evolutia cererii la nivel mondial nu justifica o crestere atat de abrupta a pretului, deducem ca ”jocul” pe care il fac Bancile Centrale are un rol extrem de important in ceea ce priveste cresterea cotatiilor.

In 2009 spre exemplu, daca oferta de aur scade cu 200-300 de tone datorita stoparii vanzarilor de catre Bancile Centrale, dar in acelasi timp, cererea creste cu 3-400 de tone, ajungem la un deficit de cel putin 500 de tone, de unde rezulta si cresterea pretului.

Pentru a sumariza cele de mai sus – cel mai important rol in tot acest joc al cererii si ofertei il au Bancile Centrale, nu investitorii privati. Daca acestea vor continua sa fie cumparatori neti de aur, pretul va continua sa creasca.

Pe de alta parte, daca Bancile Centrale vor ca pretul aurului sa scada, este usor sa vanda o fractiune din rezervele pe care le detin (detalii aici) si astfel sa duca pretul unde vor.

Nu stiu insa in ce masura acestea sunt dispuse sa renunte la aur, in conditiile in care americanii nu dau nici un semnal clar ca ar fi interesati sa sustina un dolar tare.

Si inca un grafic interesant, in care se observa vanzarile nete de aur ale Bancilor Centrale din 1980 incoace.


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP