Daniel Cazangiu: Ce este buna-credinţă? - Bloguri economice

luni, 5 octombrie 2009

Daniel Cazangiu: Ce este buna-credinţă?

Scopul acestui articol este gasirea prin nenumarate exemple specific romanesti a definitiei practice a bunei-credinte.

Dpdv juridic, a fi de buna credinta inseamna a avea o atitudine si o conduita conform legilor in vigoare, fara a aduce un prejudiciu mai mult sau mai putin voit intereselor unei terte persoane. Dar asta este pura teorie. Practica?

In relatia cu institutiile statului, fiecare persoana (fizica/ juridica) plateste serviciile de care beneficiaza din partea acestor institutii. Calitatea proasta a acestor servicii o cunoastem cu totii. Si aici apare conduita ilicita, premeditata, din partea reprezentantilor institutiilor respective:

- mergi la ITM, obligat de lege sa o faci, si pana nu dai o mica atentie nu rezolvi nimic; riscul este sa pierzi mult timp, nervi si sa faci zeci de drumuri pentru aceeasi banala solicitare;

- daca ai avut o mica afacere (ex: un chiosc la colt de strada) si criza te-a determiat sa-ti inchizi chioscul, pentru ca sa desfiintezi firma pe care ai lucrat trebuie sa platesti n taxe la registrul comertului. In schimb daca nu mai depui nici o declaratie sau situatie financiara, in cativa ani firma ta este dizolvata automat de registrul comertului.

- daca ai un depozit de materiale periculoase cu risc mare de incendiu (ca cel care a ars recent in Pipera) si mergi la toate institutiile la care prevede legea pentru avizare, in mod cert esti călcat de zeci de controale care, in spiritul legii, este imposibil sa nu-ti gaseasca chiar si o mica greseala de tipar pentru care meriti o amenda substantiala. Dar daca pur si simplu nu mergi sa-ti declari activitatea la n-şpe institutii, pur si simplu nu vin in control pentru ca nu te au in baza lor de date. Cazul depozitului de anvelope din Pipera este elocvent.

- in timp de criza, daca fiscalizezi toata activitatea firmei risti sa iesi de pe piata. De ce? Legislatie stufoasa, fiscalitate ridicata, iar cei care trebuie sa verifice respectarea legii vor comisionul lor, indiferent de cat de mult te straduiesti sa-ti pui la punct situatiile financiare. Este imposibil sa nu gaseasca o mica chestie de care sa se lege (nu ai semnat in chenar pe factura, nu ai trecut codul fiscal al clientului pe chitanta, si alte aberatii de acest timp, introduse special in lege ca portiţe pentru spaga).

- constientizezi importanta si oportunitatea pe care o ofera fondurile structurale si investesti timp si bani in elaborarea unui proiect? Inutil daca nu ai si niste bani pusi deoparte pentru a unge rotitele intersului propriu a celor platiti din bani publici (banii tai pana la urma) sa-si faca treaba.

- serviciile publice furnizate de sistemul medical si cel de justitie cred ca nu-si au rostul sa fie comentate. Toata lumea stie cum functioneaza.

In exemplele date mai sus se observa ca orice persoana, in actele si faptele sale, daca actioneaza bazandu-se pe buna-credinta beneficiaza de servicii pre-platite sub orice critica, este pus in situatia sa plateasca sume consistente pentru anumite servicii, este amendat de diverse controale, … . Concluzia este ca in Romania a avea un comportament licit bazat pe buna-credinţă este sinonim cu prostia, pe langa faptul ca nu este rentabil un asemenea comportament, totdeauna fiind permisa, incurajata si varianta ilicita.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP