luni, 30 noiembrie 2009

Mihai Marcu: Dubai Update

Via Bloomberg, aflam ca sunt sanse sa nu existe ajutor public pentru Dubai World, iar ceea ce parea a fi o minora problema de finantare a unei companii de stat sa se transforme in faliment.

Speranta creditorilor este ca Abu Dhabi va interveni cu bani si va salva onoarea, dar sansele pentru o salvare publica par a fi din ce in ce mai indepartate. Ar fi si pacat sa se piarda o ocazie de a pedepsi (macar putin) excesele facute in Dubai.


Cei mai importanti creditori bancari ai Emiratelor sunt:

(By Entity via Credit Suisse, citing Emirates Bank Association):

HSBC Bank Middle East Limited: $17.0 billion
Standard Chartered Bank: $ 7.8 billion
Barlays Bank Plc: $ 3.6 billion
ABN-Amro (RBS): $ 2.1 billion
Arab Bank Plc: $ 2.1 billion
Citibank: $ 1.9 billion
Bank of Baroda: $ 1.8 billion
Bank Saderat Iran: $ 1.7 billion
BNP Parabas: $ 1.7 billion
Lloyds: $ 1.6 billion


Sursa cifrelor: Zerohedge

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Daniel Cazangiu: Rezultatele parţiale ale crizei

Consider că avem de înfruntat o criză economică reală, dublată şi driblată subtil de o latură speculativă, care profită din plin de schimbările care au loc în economie.

Ceea ce face ca volatilitatea pieţelor să fie crescută şi acurateţea oricăror predicţii sa aibe de suferit este reprezentată de exploatarea laturii emoţionale a participanţilor pe piaţă de către cei care vor să speculeze şi să câştige. Sigur, manipularea pieţelor exista şi înainte de criză, însă după declanşarea crizei a devenit un sport la ordinea zilei, care aduce cele mai mari profituri.

În primul rând, declanşarea crizei economice a schimbat comportamentul populaţiei spre economisire şi raţionalizarea consumului. Lipsa de lichidităţi a pus presiune şi pe preţuri, variantele posibile pentru vânzători fiind scăderea preţului sau ieşirea de pe piaţă. Asta dpdv economic.

Psihologic vorbind, este de domeniul evidenţei că injecţiile repetate de optimism, veştile privind reluarea creşterii (bazate doar pe statistică), sau declaraţiile unor oficiali, au avut efecte pe un termen relativ scurt, fiind demontate de realităţile economice.

Frica de necunoscut este un stimulent eficace în a crea noi oportunităţi, iar perspectiva reluării creşterii este o iluzie menită să îi determine pe cei care deţin lichidităţi să înceapă achiziţiile. Este interesant de studiat când (momentul şi conjunctura economică) s-au lansat asemenea fumigene pe piaţă.

Dar cel mai important rezultat al crizei este modificarea percepţiei faţă de valoare, privită prin prisma monedei actuale. Dincolo de orice raţionament economic, nevoile oamenilor au ramas aceleaşi: nevoia de locuinţă, de hrană, de servicii (educaţie, securitate, etc), ... . La fel şi capacităţile de producţie şi calificările personalului. Raportat la suma de bani necesară pentru a fi schimbată pe diverse bunuri, preţurile scad şi vor mai scădea atât timp cât şomajul va mai creşte.

Această revenire oarecum la normal, după ce creditarea excesivă a încetat, are anumite costuri, reprezentate de urmările distorsionărilor induse de prezenţa surplusului de bani proveniţi din credit în structura forţei de muncă, în producţia bunurilor imobile sau a pieţei bunurilor mobile. În teorie aceste costuri ar trebui suportate de către cei pe care schimbările economice i-au prins pe picior greşit.

Practic, aici intervine slăbiciunea şi grija politicului faţă de voturile populaţiei. Urmarea, aşa cum ne-am obişnuit dupa privatizarea profiturilor, este naţionalizarea pierderilor. Cu alte cuvinte, costurile riscului asumate de unii jucători sunt transferate asupra comunităţii; în cazul României, dacă mai adăugăm şi salariile plătite pentru funcţionarea statului ajungem să justificăm pe deplin împrumutul de la FMI. Variante pentru socializarea pierderilor ar fi: inflaţia, creşterea fiscalităţii sau creşterea datoriei publice. Toate aceste variante le găsim puse în aplicare în diverse ţări, în măsuri diferite.

Aşa cum spuneam, influenţarea percepţiilor este esenţială în împingerea preţurilor activelor mai jos sau mai sus decât nivelul real la care s-ar fi situat într-o piaţă liberă. Ceea ce contează în spatele scenei, acolo unde spectacolul mediatic poate crea preţuri bune la achiziţii, sunt drepturile reale de proprietate. Deţinătorii lor vor fi cei care vor face cărţile în viitorul sistem economic.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui

Dan Popa: O scrisoare din Dubai, despre români, indieni, salarii şi alte comparaţii

“Domnule Dan Popa,

Lucrez in Dubai, Emiratele Arabe Unite din Iunie 2000. La firma la care lucrez, raportat la mine, singurul roman, sunt in jur de 60 de indieni pe oarecari functii si cam 500 de lucratori (de la maistri la simpli muncitori). Facand o egalizare intre salariul meu si al lor ar rezulta eu, un roman la in jur de 90 de indieni (adunate salariile lor si impartite la al meu). Deci pentru fiecare salariu trimis de mine in tara, in India se duc 90.

Acum conditiile de viata. 80% din indienii (din India) traiesc cu mai putin de o jumatate de dolar pe zi. Un muncitor necalificat care trimite acasa cam 100 de dolari pe luna (salariul unui necalifucat e cam de 27o $ pe luna) intretine in India o familie de 10-15 persoane, cu bunici, frati, surori, nepoti… C-asa-i la ei. Si in 6-7 ani isi fac si o casa. Cum o arata nu stiu ca n-am ajuns sa vad. Inca! Acum ce romani, sau cati romai traiesc sau ar trai in conditiile astea.

De aceea spun ca e o comparatie putin fortata (cea din postul anterior, n.m DP) sau poate chiar nepotrivita. Romania ia imprumut de la FNI, India de la proprii cetateni care muncesc afara. Adevarat si raportul de populatie e foarte diferit dar cititi mai departe. Cetatenii Romaniei au un anumit standard de viata, pe cand indienii… Interesati-va de casta numita scavengers, cum traiesc si cat reprezinta din populatia Indiei.

Cam atat.”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Secretul creşterii economice cu 7,9 % a Indiei

Inafara de nirvana, Buddha, mersul pe cioburi si pe taciuni, acceptarea cu bucurie a mortii, indienii mai au ceva diferit de romani. Cand vine vorba de a-si proteja economia, sunt foarte eficienti. In perioada iunie-septembrie 2009, economia Indiei a crescut cu 7,9 %, de-i crapara motoceii Isarescului si Bocului de ciuda. Care e secretul Indiei? Ce a facut Guvernul si Banca lor Centrala, de au reusit nu doar sa evite recesiunea, dar sa si creasca nesimtit de mult?
In primul rand, au redus rezervele minime obligatorii (ultima data cu 50 de puncte de baza), aducandu`le la nivelul de 5%.
Comparate, economiile celor doua state arata cam asa: India avea la finele lui 2008, potrivit datelor FMI un PIB de 1,206,684 mil USD, in vreme ce Romania avea 200,074 mil dolari (de circa 6 ori mai putin). India tinteste si ea inflatia. In 2008 a fost de 4.1%, iar in Romania 6,3%. Deficitul bugetar al Indiei pe 2009: 6,8%. In cazul Romaniei, 7,3%. Deficit de cont 5,8 miliarde dolari (india), 1,5 miliarde de dolari (Romania).

Inca din decembrie 2008, guvernatorul indian D. Subbarrao a redus agresiv dobanda la imprumuturile pe care le iau bancile comerciale de la Banca Centrala si nivelul rezervelor minime obligatorii (in prezent la 5%), incurajand astfel mecanismului creditului in economie. In aprilie, dobanda repo a fost iar redusa la 4,75%, reducand astfel costurile finantarii bancare. Potrivit guvernatorului Bancii Centrale indiene, D. Subbarao, au contat foarte mult injectiile de lichiditate in sistemul bancar, dar si „cuplarea” politicii fiscale la obiectivele macro stabilite de Banca Indiei. „Nu ne puteam baza in acest an pe fluxuri de bani consistente venite din afara, asa ca am conceput un plan de masuri prin care sa ne bazam doar pe forte proprii”, au spus oficialii indieni.
Deficitul bugetar al Indiei este estimat pentru 2009 la 6,8 %, urmand ca anul viitor el sa coboare la 4 %. Potrivit minsitrului indian de Finante Pranab Mukherjee, pachetul fiscal de sprijin a economiei a functionat foarte bine in 2009, urmand ca din 2010 sa se treaca la eliminarea masurilor de ajutor, astfel incat economia indiana sa iasa cu bine din criza. Masurile fiscale puse in practica de oficialii indieni au constat in reducerea fiscalitatii, scutirea de impozit a unor companii din anumite sectoare economice, precum si incurajarea investitiilor sectorului privat.

Ceea ce la noi n`o sa vedeti, din doua motive. Primul e acela ca la noi se vor gasi destui tampiti care sa spuna ca nu au citit nicaieri in carti despre asemenea masuri si ca ceea ce nu exista in carti, nu exista.
Al doilea motiv este ca la noi, cei care ar putea lua masuri similare sunt asa de fricosi inbcat numai gandul ca rmo ar putea fi redus, le da dureri de mezencefal, argumentul principal fiind acela ca le e frica sa nu plece banii din tara. Si de frica, paralizam frumos.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: “Am în leasing un camion. Ca să îmi rezilieze contractul, banca îmi percepe un comision de 4500 euro”

Buna ziua. Numele meu e Alex. Am incheiat un contract de leasing pentru o camioneta de 3,5 tone, pentru care plateam o rata lunara de 1000 de euro. 989, ca sa fiu mai exact. De cateva luni, partenerul pentru care transportam marfa si-a inchis afacerea pentru ca nu-i mai mergeau vanzarile. Criza, desigur. O luna am platit rata in gol, din buzunar. Pe urma, am incercat sa dau contractul cuiva care are nevoie de o camioneta. Firmele mari nu aveau ce face cu camioneta mea, ca foloseau TIRuri. Firmele mici nu mai cumpara camionete pentru ca afacerile sunt in ceata acum. Asa ca nu am gasit cui sa-i dau contractul, desi mai am doar cateva luni de plata.
Banca mi-a notificat ca am de achitat, inafara ratelor, un comision de 4500 de euro, in cazul in care imi reziliaza contractul, spunand ca pe ei ii costa avocatii, notarii etc.
Nu mi-e foarte clar daca acest comision e legal.
Prim urmare, banca a primit mai multi bani din ratele mele decat a costat masina, imi ia si masina inapoi si imi mai pretinde si 4500 de euro comision.
Daca ar fi o masina mica, as distruge-o cu mana mea. Banca si`ar incasa asigurarea CASCO si toata lumea ar fi fericita. Dar la camioneta asta, ca s-o fac zob, e nevoie de acrobatii gen James Bond. Nu stiu ce sa fac. …”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Sistemul monetar internaţional: cartel sau dilema prizonierului?

Recent, unul din înalţii funcţionari ai Băncii Centrale Europene, a pus punctul pe i (atât cât putea să o facă), arătând interdependenţele dintre principalii actori ai scenei monetare globale. Lorenzo Bini Smaghi crede că expansiunea monetară ar trebui să înceteze peste tot în lume, iar ţările ar trebui să ridice rata dobânzii, însă nu toate simultan, ci pe rând: mai întâi cele din Asia, apoi cele din America de Sud, iar la urmă SUA, Europa şi Japonia.

Problema este că nimeni nu vrea să fie primul care opreşte inflaţia, deoarece o asemenea mutare ar duce la aprecierea monedei şi ar penaliza “competitivitatea” externă a ţării în cauză. Acest lucru nu dăunează bunăstării generale, însă nu este rentabil din punct de vedere politic.

Discursul lui Smaghi arată foarte clar beneficiile inflaţiei concertate. Dacă cei mai importanţi producători monetari (SUA, Japonia) recurg la exploatarea utilizatorilor monetari prin inflaţie, producătorii monetari mai puţin importanţi (China, Brazilia) se aliniază la acest tip de comportament. Trebuie să fi prost să nu faci asta. În mod normal, statul care îşi taxează agresiv contribuabilii are depierdut, pentru că factorii de producţie migrează în altă parte. Dar ce stat ar pierde ocazia de a-şi impozita prin inflaţie cetăţenii atunci când vecinii săi fac acelaşi lucru, ba chiar mai abitir?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Devalorizare în Vietnam

Dupa ce in data de 16 noiembrie guvernatorul Băncii Centrale din Vietnam jura cu mana pe datoria in dolari ca o depreciere a monedei naționale ar aduce riscuri inimaginabile tarii, pe 25 noiembrie Vietnam-ul si-a devalorizat moneda nationala cu 5%, marcand apropierea de cotațiile oficiale.

Vietnam este un mic miracol economic, marcand cifre foarte asemanatoare cu Romania - 8 ani de creștere economica neintrerupta, deficite duble (bugetare si de cont curent). Inflatia lor este 4.35%, rata de referinta 8%. Suna oarecum cunoscut. La fel ca si in Romania, autoritatile locale nu au stiut ce sa faca cu uriasele influxuri de capital. Devalorizarea are rolul de a reduce presiunea pe economie, care este supraincalzita. Riscul principal pentru Vietnam este ca aceasta devalorizare (de doar 5%) sa nu fie suficienta. Fata de cotatiile de pe piata neagra, mai e loc de inca -14%. Rolul real al unei devalorizari este sa faca speculatorii sa zica "Suficient, nu mai e nimic de castigat aici". Doar asa se castiga credibilitate.

In Romania am ales alta cale - in 2008 am accelerat la maxim spre prapastie, crescand deficitele bugetare si de cont curent. Noroc cu speculatorii care au fortat autoritatile sa-si faca treaba intr-un final.

Buffet zicea "You never know who is swimming naked until the tide goes out." Asta a fost cazul nostru: bulele speculative si intrările de capitaluri străine au convins autoritățile ca vremurile bune au venit pentru totdeauna din cauza priceperii lor in economie, când de fapt înotam au naturel.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Chavez, catre bancherii privaţi: Cum v-am prins, cum v-am naţionalizat!

Presedintele venezuelean Hugo Chavez a amenintat duminica seara la televiziunea nationala ca va nationaliza bancile private care nu respecta reglementarile impuse de el, precizand ca va face orice pentru a evita „derapajele” bancare. „Ii avertizez pe bancherii particulari: cum derapeaza, cum ii nationalizez. Asta vreti, sa va nationalizez bancile?” i-a intrebat liderul Venezuelei. Chavez a mai declarat ca nu are „nicio problema in a ordona asemenea masuri”, amintind ca in 20 noiembrie a mai nationalizat 4 mici institutii financiare care i-au calcat ordinele. Cele 4 banci mici apartineau unui holding agro-alimentar condus de Ricardo Fernandez, ele finantand operatiunile grupului. 16 sefi ai respectivelor banci au fost consemnati, neavand permisiunea de a parasi tara.
Biografia lui Chavez si prestatia sa politica de pana acum nu lasa loc de prea multe indoieli. Autor a doua puciuri militare esuate din cauza carora a facut cativa ani de puscarie, Chavez este un tip radical, care a schimbat Constitutia, schimband denumirea Republicii Venezuela in Republica Bolivarista Venezuela (de la numele lui Simon Bolivar, desigur) si operand numeroase schimbari de stanga in politicile economice.
Detalii, aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Răzvan Pascu: Când ieşim din criză?

Presedintele declara inca de acum cateva saptamani ca se vad semne ale revenirii din criza. De curand si primul ministru declara ca incasarile bugetare au crescut in noiembrie cu 8% fata de luna octombrie. INS-ul declara la inceputul lunii ca productia industriala a crescut in noiembrie pe toate cele 3 sectoare industriale (industria extractiva, industria prelucratoare si productia si furnizarea de energie electrica si termica) cu 21,3% fata de luna octombrie. Bursa creste de peste jumatate de an, din martie si pana acum majoritatea preturilor companiilor listate, dublandu-se. Este drept insa ca in ultima luna de zile, de la izbucnirea crizei politice, Bursa din Romania a stagnat in timp ce toate celelalte burse din afara au beneficiat de ceva cresteri de preturi, datorita rezultatelor bune anuntate de companii mari, in special cele din Statele Unite. De asemenea, Germania si Franta au anuntat de o luna ca au iesit oficial din recesiune, inregistrand dupa mai bine de un an de zile, crestere economica.

Cu toate acestea cred ca suntem departe de iesirea din perioada de criza in care ne aflam. Oricum, cine se gandeste ca va fi o iesire la fel de rapida precum a fost intrarea in criza, cred ca se inseala.

In opinia mea, vom putea considera ca incepem sa iesim din criza atunci cand companiile vor incepe sa angajeze din nou. Inainte de toamna anului trecut pe piata muncii era o euforie totala, iar piata muncii era formata si “condusa” de catre angajati. Cunosc multe cazuri de persoane care au refuzat la interviu sume de bani pe care acum le viseaza in cele mai frumoase vise. De asemenea, am auzit de multe persoane care spuneau anul trecut ca nici macar nu s-ar merita sa se ridice din pat pentru o suma de bani pe care acum ar vrea sa o poata castiga. Piata s-a schimbat total si asta intr-un timp foarte scurt, iar acum piata este “dictata” de catre angajator, si nu de catre angajati. Daca un salariu de entry-level rar incepea anul trecut sub 400-500 de euro in Bucuresti, acum sunt multi care s-ar angaja si pe 250 de euro si nu au unde.

Din pacate insa, parerea mea este ca situatia va continua in felul acesta cel putin un an de-acum inainte. Cert este ca panica a trecut si companiile vor incepe intai prin a dezgheta salariile care au fost inghetate anul acesta, si abia apoi se vor gandi sa angajeze oameni noi. Iar daca vor angaja oameni noi, probabil ca o vor face pe jumatate din salariile celor deja angajati pe posturi asemanatoare. Intr-un an de zile, adica pana pe la inceputul lui 2011, angajatorii probabil ca vor merge pe bugete cu cheltuieli cat mai mici si nu vor avea curajul sa ceara managerilor cresteri de buget pentru pozitii noi in companie.

Si, de ce nu, sa recunoastem, foarte multi dintre angajatori isi vor ascunde incompetenta manageriala in spatele crizei.

Voi ce parere aveti? Cand iesim din criza?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

duminică, 29 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Dacă aş fi mogul pentru o zi…

Aş folosi toate resursele disponibile pentru:
• Promovarea promovarea propriilor idei; desigur, aş angaja doar analişti care sunt de acord cu mine.
• Discreditarea argumentelor incompatibile cu ideile mele; desigur, aş concedia pe toţi cei care nu respectă indicaţiile pe care le trasez
• Manipularea auditoriul, aducând în sprijinul propriilor idei exact dovezile care îmi convin. De fapt, nu ştiu cum aş putea face contrariul
• Apărarea tuturor celor care îşi folosesc proprietatea după bunul plac, atât timp cât prin acest comportament nu ameninţă proprietatea altora
• În general, pentru afirmarea dreptului de proprietate privată şi a drepturilor care decurg din acesta, în special dreptul de a discrimina şi de a pactiza cu ceva/cineva.
• Aş cenzura pe oricine îmi vorbeşte de „democraţie”, „echidistanţă” etc. şi l-aş invita să practice echidistanţa la el în sufragerie unde, desigur, să mă invite şi pe mine

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Aşa tată, aşa fiu

O cercetare statistică recentă arată existenţa unei corelaţii între experienţa şomajului la părinţi şi copii. Mai precis, băieţii au o “şansă” de 25% de a intra în şomaj dacă în timpul copilăriei lor tatăl a rămas şomer. În schimb, dacă tatăl lor a avut permanent o slujbă, atunci probabilitatea ca ei să ajungă şomeri scade la 14%.

Statistic vorbind, se pare că trebuie să ne alegem cu grijă părinţii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Weekend Reading - Dubai Default Examined

Dubai Default Examined

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Mihai Marcu: Weekend reading - Extreme Risks

Extreme Risks: From Pandemics, to Currency Crises

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Să-i taxăm pe speculanţi. Începând cu Krugman

Paul Krugman susţine introducerea unei taxe Tobin pentru a limita mişcarea speculativă a capitalului. Krugman crede că speculaţiile determină creşterea volatilităţii pe piaţă. Propunerea lui Krugman este criticabilă din multe puncte de vedere. Putem spune fie că impozitarea tranzacţiilor valutare este extrem de greu de realizat (N. Mankiw) fie că, dacă este pusă în practică, are efecte nocive asupra economiei în ansamblu.

Există însă o obiecţie fundamentală, care a fost rareori luată în considerare. Trebuie să recunoaştem că acţiunea umană este speculativă prin definiţie. Orice acţiune pe care o comitem nu este altceva decât o speculaţie. Deoarece orice activitate pe care o începem în prezent îşi produce efectele în viitor, rezultatul său este incert; ea se poate solda fie cu profit, dacă ne atingem scopul propus, fie cu o pierdere, dacă anticipările noastre se dovedesc eronate. Totul este o speculaţie. Dacă alegem o maşină pe benzină şi nu una pe motorină, speculăm în privinţa cheltuielilor viitoare şi a performanţelor maşinii. Atunci când mergem să votăm nu facem decât să speculăm în privinţa politicii viitoare. Când scriu aceste rânduri speculez în privinţa impactului pe care îl vor avea. Din acest punct de vedere, impozitarea speculaţiilor este o aberaţie.

Speculaţiile – adică acţiunile pe care le întreprindem – pot fi bune sau proaste. Dacă aşteptările ni se confirmă, atunci rezultatul implică o creştere a eficienţei alocării resurselor. De exemplu, dacă am ales să-mi cumpăr un tip de automobil care, ulterior, se ridică la nivelul pretenţiilor mele, atunci acţiunea de a-l cumpăra a fost eficientă; la rândul său, producătorul de automobile a fost recompensat în mod just pentru marfa oferită. Dacă am ales să citesc o carte pentru a mă instrui în domeniul economic, însă cartea respectivă nu-mi oferă informaţiile căutate, atunci cumpărarea cărţii a fost ineficientă – o speculaţie eronată, pe care o suport din propriul buzunar.

Speculaţiile financiare sunt un exemplu. Cei care cumpără un activ, speră să merite costul. Cei care îl vând mizează pe faptul că se va deprecia. Preţul reflectă instantaneu speculaţiile indivizilor, adică anticipările acestora. Dacă speculanţii renunţă la anumite active financiare, înseamnă că, în opinia lor, alte investiţii sunt mai profitabile. Dacă au dreptate, atunci speculaţia lor este binevenită. Dacă nu au dreptate, atunci vor suporta pierderea.

Speculaţiile politice sunt un alt exemplu, cu o mică mare diferenţă. Costul speculaţiilor politice este suportat nu de cel care comite acţiunea, ci de mulţimea contribuabililor. Autorităţile pot alege să finanţeze înlocuirea bordurilor în detrimentul modernizării şcolilor, construirea unui pod în locul săpării unui tunel, subvenţionarea agricultorilor în locul industriaşilor, cumpărarea în locul vânzării de valută etc. Le este foarte uşor, doar nu plătesc din buzunar eventual risipă a banului public. Speculaţiile lor pot fi profitabile, teoretic, însă în practică guvernul s-a dovedit fi un speculant extrem de prost. Nici nu este de mirare, dat fiind că funcţionarii guvernamentali nu sunt constrânşi de calculul profitului şi al pierderii.

Ce face Paul Krugman este o speculaţie din ultima categorie. El spune că vom trăi mai bine dacă impozităm speculaţiile financiare. Dar dacă Krugman crede că speculanţii îndreaptă economia într-o direcţie greşită, atunci de ce nu se apucă să speculeze în sens contrar, cumpărând activele pe care le vând speculanţii “cei răi”? Ei bine, tocmai fiindcă nu îl costă nimic să instige la creşterea impozitării.
Pot să fac şi eu o speculaţie politică? Vreau ca pentru fiecare ieşire de acest gen Krugman să fie taxat cu 1000 de dolari, pentru tulburarea informaţiilor economice şi promovarea de speculaţii false. Să o numim taxa Bogdan Glăvan. Prin această taxă am putea reduce numărul economiştilor care cer creşterea impozitării.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Va deveni FMI inamicul public numărul 1?

Il aud pe domnul Boc spunand la Realitatea TV ca in primele 27 de zile ale lunii noiembrie, incasarile bugetare au crescut cu 8% fata de primele 27 de zile din noiembrie 2008, ceea ce inseamna un plus de aproximativ 200 de milioane de euro la buget.

Aceasta evolutie a incasarilor poate reflecta doua lucruri:

1. Economia intr-adevar isi revine

2. Deficitul bugetar aferent acestui an se poate incadra in tinta de 7.3% agreeata cu FMI

Trebuie insa sa tinem cont de baza de comparatie – anul trecut, incasarile la buget s-au prabusit in noiembrie si decembrie si prin urmare, cresterea de 8% este in realitate foarte mica si nu inseamna decat ca bugetul se afla intr-o situatie “mai putin proasta” decat s-a crezut initial, insa la urma urmei, o crestere a incasarilor, chiar daca este firava, reprezinta inca un indiciu ca economia isi revine.

PS: nu avem date recente legate de nivelul arieratelor din economie, fiind posibil ca stagnarea deficitului bugetar in octombrie sa fi fost facuta cu pretul cresterii arieratelor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Weekend movie - Dubai Issue Getting Infectious





Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Rechinii canadieni cumpără pe nimic fiarele vechi ale americanilor

Ei bine, s-a întors roata şi le-a venit şi lor rândul. După ce au exploatat „săracele” ţări sărace de „preţioasele” lor resurse, după ce au luat pe un dolar fabricile construite cu enorme sacrificii de poparele muncitoare din lumea a doua-treia, ce să mai, după ce au cumpărat ţărişoare întregi, rechinilor de capitalişti le-a sosit sorocul.

Stadionul Silverdome din oraşul Pontiac, Michigan, a fost vândut la licitaţie unui mogul canadian. Arena cu 80 000 de locuri – cea mai mare din National Football League în 1975, anul în care a fost construită, a costat peste 55 de milioane de dolari. Săptămâna trecută a fost vândută cu 580 000 de dolari – pe nimic, am putea spune – unei firme care este deţinută de o familie de burghezi din Toronto.

Culmea este că în faţa acestui jaf municipal nu a protestat nimeni. Niciun american de bine nu a ieşit în stradă să scandeze “Noi nu ne vindem stadionul!” Cum s-ar zice, şi naivi şi fără stadion.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Minte-mă frumos!

Am ascultat declaraţiile publice ale unuia din candidaţii la preşedinţie, cel care a împrumutat brusc o blană liberală.

Principalul "program economic" constă în: scăderea CAS, menţinerea taxelor, renegocierea acordului cu FMI. Să le luăm pe rând:

1) Scăderea CAS (contribuţiile pentru pensii) este o greşeală: bugetul de pensii este deja pe pierdere şi trăieşte doar prin transferuri de la bugetul de stat. Dacă scădem CAS-ul acum fără o reformă a pensiilor problema va deveni şi mai acută.

2) Scăderea taxelor - este puţin probabilă. Statul român este deja îndatorat în lei la dobânzi mari; scăderea taxelor înseamnă creşterea deficitului şi continuarea îndatorării. Cât de aproape vom fi de un efect de spirală vicios antrenat de dobânzile de plătit?

3) Renegocierea acordului cu FMI - tot ce se poate negocia este eventual creşterea sumei, altfel ar fi o greşeală enormă. Când te arunci din avion de bună voie, nu renunţi la paraşută doar pentru că nu se asortează cu culoarea pantofilor.

Pe scurt: orice guvern va veni, va trebui să corecteze deficitul bugetar şi să îndepărteze ţara de riscul escaladării dobânzilor la datoria publică. E adevărat, aţi citit de state gen Japonia, Grecia, Italia, cu datorii publice de peste 100% din PIB, numai că ele nu au de plătit dobânzi de 10%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

vineri, 27 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Cum să ieşim rapid din criză?

Este simplu. Nu trebuie să studiem prea multă economie. Trebuie doar să învăţăm din istorie. Cel mai bun exemplu pe care îl avem este criza din SUA din 1920-1921 (discutată recent aici).

Nu trebuie să scormonim după detalii. Wikipedia ne pune la dispoziţie destule informaţii care, chiar şi în absenţa unei interpretări adecvate, sunt absolute grăitoare.

Criza din 1920-1921 a durat de fapt un an şi jumătate. Prin prisma scăderii PIB este absolut comparabilă cu recesiunea pe care o traversează România în present (estimările istoricilor variază între -2,4% şi -17%). Producţia industrială, bursa, au scăzut dramatic, cu zeci de procente. Această scădere a reprezentat însă curăţirea economiei de erorile comise în trecut. Rata şomajului a urcat brusc, coborând la fel de iute. De la 5% în 1920, a crescut la 12% în 1921, după care a scăzut la 2,5% în 1923 – practic, putem spune că şomajul a dispărut complet! Recesiunea a fost însoţită de cea mai intensă deflaţie din istoria SUA: preţurile au scăzut aproape la jumătate, cea mai mare parte a acestui declin înregistrându-se în doar 6 luni!

Vedem aşadar că din criză nu se iese prin inflaţie, ci prin deflaţie! Deflaţia repară supra-îndatorarea înregistrată în anii de boom economic, penalizându-i pe cei care s-au lansat în speculaţii şi investiţii proaste. Fără acest proces curativ nu putem spune că depăşim criza, doar amânăm rezolvarea problemelor în viitor, împiedicând economia să se ajusteze rapid.

Din criză nu se iese cu programe de stimulare a economiei, cu cheltuieli bugetare în creştere. Din criză nu se iese decât prin creşterea economisirilor (dacă ne-am întins mai mult decât ne este plapuma, atunci este clar că trebuie să ne ghemuim ca să nu îngheţăm de frig!) Între 1920 şi 1922 bugetul guvernului american a scăzut la jumătate, impozitarea s-a redus, iar datoria publică a scăzut semnificativ (până la sfârşitul deceniului se înjumătăţise).

Nu trebuie să inventăm roata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Propunerile lui Geoană. Votaţi-l, watta hell

1.”Credem ca reducerea de salarii in administratia publica si reducerea numarului functionarilor publici, mai ales la nivelul administratiei locale, este o greseala in acest moment. Facem un apel la Guvern sa reconsidere aceasta pozitie”, a spus presedintele PSD Mircea Geoana

2. Liderul PSD, Mircea Geoana, a anuntat ca a decis sa initieze un proiect de lege, cu un singur articol, prin care sa solicite devansarea termenului de majorare a pensiilor de la 1 ianuarie 2008 – asa cum prevede Legea pensiilor aprobata deja de Parlament – la 1 noiembrie 2007.

3.In acest moment sunt suficiente fonduri pentru majorarea pensiilor incepand cu 1 iunie a.c., a anuntat ieri presedintele PSD Mircea Geoana.

4.Presedintele PSD Mircea Geoana spune ca fostul premier Adrian Nastase se califica pentru a intra in cursa pentru prezidentialele din 2009.

5. Presedintele PSD, Mircea Geoana, a anuntat ieri la un miting electoral desfasurat la Mizil ca din aceasta localitate, despre care a spus ca este “microcosmosul hartii electorale a Romaniei”, se va da semnalul inceputului campaniei lui Adrian Nastase pentru anul 2009. “Semnalul de aici (de la Mizil – n.r.), de pe 30 noiembrie, in acest colegiu, pentru Adrian Nastase este inceputul campaniei si pentru 2009 (cand au loc alegerile prezidentiale – n.r.)”, a aratat Geoana.

6.Ce propune Mircea Geoana
* CEC va fi o banca pentru IMM-uri si este posibil privatizarea a 40% din banca, dar nu pe bursa
* Daca sistemul bancar intra in criza, statul va nationaliza bancile cu dificultati.
* Va fi garantat un randament minim pentru pensiile private obligatorii
* Scolile isi vor putea prelungi programul prin diferite activitati pana la ora 17.00 astfel incat parintii sa poata sa munceasca.

7.Presedintele PSD Mircea Geoana, anuntat ieri ca social-democratii au elaborat un program de guvernare bazat pe ipoteza unei cresteri economice de 4,5% in 2009. Documentul, intitulat “Programul Guvernului Mircea Geoana pentru Romania”, este, potrivit liderului social-democrat, “un raspuns integrat” la efectele crizei economico-financiare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Cum face UE comerţ cu China

Conform Eurostat, România este pe locul 5 în UE în privinţa dezechilibrului comercial cu China. În prima jumătate a acestui an România a importat din China mărfuri în valoare de 826 milioane euro, în vreme ce exporturile către această ţară au totalizat 77 de milioane euro. Adică importurile au fost de aproape 11 ori mai mari decât exporturile.

În bună măsură, din datele prezentate reiese că ţările mai sărace din UE tind să aibă un dezechilibru mai accentuat. Excepţia este Luxemburg, care importă din China de 42 de ori mai mult decât exportă. Aşa că marea mea curiozitate nu se referă la România, ci la Luxemburg. S-ar putea spune că Luxemburg este o ţară extrem de mică, al cărei avantaj comparativ nu stă în exportul de mărfuri. Dar Danemarca este tot o ţară micuţă, iar în cazul ei raportul dintre importuri şi exporturi este doar de 2,46.

China


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Interviu cu un membru al unui echipaj de transport bani şi valori

Despre cei care transporta bani se stiu putine lucruri. Desi contractele incheiate intre firme si banci sunt consistente, ei nu castiga foarte mult. Unul dintre acesti transportatorii de bani a acceptat sa discute despre meseria lui, despre masinile pe care le impingea in afara carosabilului pentru ca le deranjau in misiune, despre cum se incarca banii, pana la ce tip de cartus rezista blindajul samd.

V-ati confruntat cu atacuri pana acum?
Nu, din fericire, Dar asta pentru ca s-au respectat consemnele.

In primul rand, sa va intreb daca banii si valorile pe care le transportati sunt asigurate?
Da, desigur. Sunt asigurate de catre noi la o companie cu o buna reputatie in piata, stabilindu-se măsuri de siguranţă obligatorii pentru efectuarea transportului, cazurile de excludere de la plata despăgubirilor; suma asigurată (valoarea maximă asigurată/transport/ autovehicul blindat si autovehicul special amenajat etc.), solutionarea cererilor de despagubire, obligatiile asiguratului, clauze de confidentialitate samd.


Cum are loc incarcarea propriu zisa a banilor? Se blocheaza zona? Unde apar vulnerabilitatile?

In primul rand blocam accesul in zona.
De regula, suntem informati daca in zona exista mitinguri sau actiuni sociale care ar putea periclita transportul. Suntem atenti pana si la conditiile meteo. In plus, ni se prelucreaza zonele sau punctele vulnerabile din traseele de bază şi cele de rezervă. Ma refer la uşi de acces, interioare si exterioare, lifturi, care prezintă interes operativ şi pot fi vizate de potentiali infractori.

Oameni mai “insistenti” , care sa vrea sa asiste ati avut?
Da. De regula tinerii vor sa vada cum arata un sac cu bani si cum incarcam masinile. Evident, ii indepartam. La inceput sunt obraznici, vor sa iti arate cat sunt ei de curajosi, dar cum ridici tonul, cum dispar ca iepurasii

Masinile sunt blindate?
Da. Avem masini certificate de Institutul de Cercetari pentru Echipamente si Tehnologii in Constructii – ICECON. Unele sunt realizate pe un sasiu de serie pe care au fost montate panouri blindate astfel incat sa se asigure rezistenta la actiunea armelor de foc.

Pana la ce tip de cartus?
Practic, blindajul compartimentului in care se gaseste soferul si personalul de insotire rezista la munitie cartus 7,62 mm tras cu pistolul mitraliera.

Si parbrizul?
In cazul unor dintre masinile folosite, parbrizul si geamurile laterale, rezista la munitie cartus 7,62 mm, iar in urma impactului cu glontul, din fata interioara a geamului nu se desprind aschii, care ar putea rani persoanele aflate in cabina.
In plus, compartimentul destinat depozitarii valorilor, rezista la munitie cartus Magnum 44. Usa de acces in compartimentul tezaur este prevazuta cu 2 sisteme de incuietori si sistem de alarmare antiefractie.

Ziceati de „una dintre masinile folosite”. Cate tipuri aveti?
Mai multe tipuri. Majoritatea sunt realizate pe un sasiu de serie peste care s-au montat panouri blindate si vitrate, astfel incat sa se asigure rezistenta la actiune armata.
Anvelopele cu care sunt echipate autospecialele pot permite rulajul pe distante mici dupa perforare.

Special amenajate, in ce sens?
Sunt prevazute cu compartiment de valori cu duble incuietori independente si sistem de alarma, , spatiu pentru insotitori, amenajarea protectiei fiind efectuata de o societate abilitata de R.A.R.

Una dintre cele mai mari vulnerabilitati o reprezinta traseele de deplasare
Da, asa este. Folosim mai multe variante de transport, stabilite de comun acord, de către noi si clientii nostri. La stabilirea lor, evitam pe cat posibil drumurile si strazile înguste, izolate, împădurite sau aglomerate, expuse ambuteiajelor sau blocajelor.

Cati sunteti in masina de regula?
Fiecare echipaj este compus din casier colector, însoţitori transport valori şi conducător auto. Doi dintre membrii echipajului, cu excepţia conducătorului auto, sunt înarmaţi cu armă de foc cu glont pe teava. Însoţitorii sunt calificaţi profesional şi avizati de organele de politie pentru a purta arme de foc pe timpul indeplinirii atributiunilor de serviciu.

Cine e seful?
Şeful echipajului este casierul. El ţine legătura cu conducerea unităţii, sesizând toate evenimentele care pot pune în pericol valorile transportate

Cat de atent studiati traseele dinaintea cursei?
Foarte bine, credeti-ma. Avem o „harta” a locurilor şi punctelor vulnerabile ale zonei din cadrul obiectivului în care se efectuează încărcarea-descărcarea valorilor destinate transportului, şi pe cele de pe traseele pe care se efectuează transportul ca sa nu ne trezim cu surprize.
Echipajul (casier, însoţitori transport valori, conducător al mijlocului de transport) care efectuează transportul de bunuri şi alte valori este instruit cu 30 de minute înainte de plecarea în misiune. Se verifica inclusiv starea de sănătate a echipajului, armamentul, scenariile de actiune in functie de diversele situatii operative, ni se indica traseul obligatoriu.

Casierul este seful, ziceati. Ce face el concret?
Verifică să nu fie prezente alte persoane decât cele trebuie. Apoi, verifica sigiliile. Inchide tezaurul, păstrează în permanenţă asupra sa cheia de la acestea (o cheie e la casier şi una la însoţitorul de valori);

Daca, se zicem, va apare o masina care conduce lent sau va incurca?
In situaţia blocării traseului de deplasare, soferul alege o varianta de rezervă si suna urgent sa anunte la companie…

Nu la asta ma refeream….
Pai obligatia lui principala este sa sesizeze orice autovehicul suspect în trafic. In caz de atac prin blocarea drumului cu un alt autovehicul, nu opreşte sub nici o forma, încercând să evite autovehiculul care blochează drumul, prin ocolire sau chiar întoarcerea spre locul de plecare. Daca nici una din aceste variante nu este posibilă, incearca sa împinga în lateral a autovehiculului suspect, continuând apoi deplasarea cu măsuri sporite de siguranţă, pană la cea mai apropiată locaţie a poliţiei situată pe traseul de deplasare;

Ati ajuns la destinatie cu banii. Ce se intampla? Cine coboara primul?
Însoţitorul de valori coboară primul şi asigură paza şi apărarea autovehiculului de transport valori în timpul desfăşurării activităţii de descărcare-încărcare a bunurilor sau valorilor; asigură intrarea autovehiculului la rampa de încărcare – descărcare; interzice circulaţia persoanelor pe trotuar, în situaţia în care nu sunt amenajate rampe de încărcare-descărcare;

Masinile au locaşuri pentru deschiderea focului în cazuri excepţionale?
Da.

Daca sunteti atacati, totusi…?
Regulile sunt foarte clare. Anunti urgent poliţia şi conducerea unităţii, solicitând ajutorul. Incerci cat de rapid sa parasesti zona in viteza. Eviti angajarea directe a luptei cu atacatorii, clar.

Daca nu reusesti?
Folosesti armamentul

In cazul unui control al Politiei?
Sub nicio forma nu cobori din masina. Ii arati documentele prin geam. Daca politistul insista sa cobor din masina, ii cer frumos legitimatia, ii iau datele, sun la dispecer si i le transmit , dispecerul ia legatura cu Politia si abia dupa ce imi confirma ei sa cobor, ma dau jos din masina. In rest, nici mort.

Aveti zilnic transporturi de bani?.
Da, programul de transport se desfăşoară zilnic, dupa un program stabilit de clienti.
Valorile monetare se depozitam la centrele noastre de procesare in vederea transportarii ulterioare ale acestora,conform comenzilor

Cate masini ati scos de pe carosabil?
Cel putin 15. Daca nu pricep de vorba buna sau de sirena….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Bogdan Glăvan îşi lansează joi o carte despre criza actuală. Haideţi să-l onorăm cu prezenţa.

Bogdan Glavan isi va lansa joi 3 decembrie 2009, cea mai recenta carte, Impotriva curentului. Insemnari despre criza financiara actuala, editata la editura Universul Juridic Bucuresti.
Sunt putine carti despre care pot spune de dinainte ca merita citite, dar pentru vartea lui Bogdan bag mana in foc pana la umar. Eu zic sa veniti, ca`i rost de chestii destepte.

Evenimentul va avea loc in Bucuresti, joi 3 decembrie 2009, incepand cu orele 14, la sediul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Sala Dacia.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Dubai World

Nimic nu păstrează mai bine valoarea decât încrederea. Panica nu are nevoie de justificare, este auto-justificată, din acest motiv păstrarea credibilităţii şi încrederii este cheia de boltă a stabilităţii financiare. Realitatea este la fel de importantă ca şi percepţia.

Dubai World - o companie de stat de tip "holding" ce deţine mai multe proiecte real-estate, operatori portuari, dezvoltatori imobiliari - a cerut creditorilor o amânare de 6 luni. Mai exact, în această perioadă nu-şi va plăti datoriile. Tehnic, este un "event of default", dar încă mai există speranţe că Dubai World va reuşi să restructureze datoria fără pierderi pentru creditori şi fără să antreneze o spirală de lichidări forţate de active, cu consecinţe dezastruoase asupra preţurilor. Băncile europene, capitalizate prin asigurări la AIG ar putea fi printre cele mai afectate.

Deja au trecut câteva zile de când Ukrzaliznytsya (CFR-ul ucrainean) nu şi-a plătit o tranşă din datorii (tehnic - event of default), urmând restructurarea datoriei, după ce în septembrie Naftogaz au ratat rambursarea unei tranşe din datorii. Deja se pune întrebarea dacă Ucraina îşi va repudia datoria publică?

În România, doar Primăria Oraviţa a intrat în "rândul lumii", ratând plata unui cupon la emisiunea de obligaţiuni si restructurându-și datoria, aparent fără pierderi pentru creditori.

Toate cele de mai sus nu sunt veşti bune pentru pieţele emergente. Mentalitatea de turmă şi agregarea fondurilor investitorilor pot duce la retrageri agresive ale capitalurilor spre active sigure. Principalul efect pe termen scurt ar fi o criză valutară.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

joi, 26 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Preţul aurului ia cu asalt cota de 1200 dolari

Panica instalată pe pieţe după ce temerile privind insolvabilitatea celui mai mare fond de investiţii din Dubai au luat amploare a reverberat pe piaţa aurului, unde cererea în creştere a împins preţul până la 1195 dolari uncia. Se pare că până şi băncile centrale s-au răzgândit şi, mai nou, ar vrea şi ele să cumpere aur. Ca de obicei, statul se trezeşte la spartul târgului şi începe să imite ceea ce întreprinzătorii talentaţi au făcut demult.
Citiţi şi un raport al Bank of America, conform căruia este iminentă atingerea pragului de 1500 de dolari/uncie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: BNR alimentează datoria externă!

S-a lămurit secretul momentului de respiro în expansiunea datoriei publice, despre care am vorbit acum câteva zile. La începutul acestei luni băncile au refuzat practic să crediteze guvernul în lei, cumpărând bonduri în valoare de doar 900 milioane lei – faţă de suma pe care conta guvernul, 6 miliarde lei. De asemenea, s-a lămurit şi mişcarea BNR de la mijlocul acestei luni, de a reduce rata rezervelor la depozitele în valută. La acel moment am scris că BNR fabrică bani pentru guvern.

Astăzi, vălul a fost dat la o parte când băncile s-au repezit să subscrie bonduri în valoare de 1,4 miliarde euro, faţă de doar 500 de milioane, pe cât conta guvernul. Este evident de ce băncile au ezitat în aceste ultime două luni să mai crediteze guvernul în lei – pentru că aşteptau să îl crediteze în valută, anticipând eliberarea rezervelor de către BNR. Astfel, contribuabilul român este împovărat nu doar cu datoria în sine, ci şi cu riscul valutar (doar vorbim de datorie publică externă).

S-ar putea sugera chiar că BNR a relaxat politica monetară (fix prin reducerea ratei rezervelor la valută) pentru a satisface interesele bancherilor. Interesele guvernului le satisface oricum, la orice oră.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Concursul cu poveşti din bănci s-a încheiat. Câştigatorul este...

...Marin Alina Emilia (wildhoney33@yahoo.com), pentru povestea haioasa cu bancomatul picat din cauza unei pene de curent.
Toate povestile vor fi puse pe site, incepand din zilele urmatoare.
Momentan mi-am adus aminte ca am de predat pentru Dilema veche un text si trebuie sa ma apuc de el.
Multumiri celor care mi-au scris. Zilele urmatoare voi reveni cu precizari legate de actiunea de sprijin a copiilor amarati. Am primit 98 de emailuri de la voluntari, carora le multumesc si pe aceasta cale...
Preaplecat, al Dvs...

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Verificarea monedelor euro - fără comision, potrivit BCE

“Monedele euro improprii circulației trebuie să fie retrase din circulație
pentru a garanta că ele sunt verificate pentru autenticitate și că expunerea lor la falsificare este redusă. În această privință, BCE consideră că rambursarea valorii sau înlocuirea monedelor euro improprii circulației ar trebui să fie, ca regulă generală, scutită de orice comision de procesare. BCE pune la îndoială că reținerea unui comision de procesare de 5 % din valoarea facială a monedelor euro improprii circulației servește scopului regulamentului propus, respectiv acela de a obliga statele membre să retragă din circulație monedele euro improprii”, se arata in cea mai recenta decize a Bancii centrale Europene.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Dubaiul provoacă un cutremur pe pieţele financiare internaţionale

Astăzi, pieţe financiare internaţionale au fost zguduite de un anunţ făcut de Dubai, care a anunţat că este în incapacitate de a refinanţa la timp o parte din datorii. Totodată, obligaţiunile islamice au avut un recul masiv de preţ cu până la 15%.

După o perioadă de înflorire economică, Dubaiul resimte din plin efectele crizei financiare şi economice. S-a anunţat că emiratul vrea să ceară creditorilor grupului Dubai World, cel mai mare şi cel mai îndatorat, ce controlează grupul imobiliar Nakheel, să amâne cu şase luni plata datoriei ajunsă la scadenţă. O reeşalonare a datoriei arată că guvernul este gata să permită unei firme ce se află sub controlul său să nu-şi onoreze obligaţiile", consideră agenţia France Presse.

"Dubai World intenţionează să ceară celor care au de colectat creanţe de la grup şi de la compania Nakheel să amâne cel puţin până pe 30 mai 2010 plata datoriei ce au ajuns la scadenţă", a anunţat într-un comunicat Fondul de susţinere financiară din Dubai. Nakheel trebuie să plătească în decembrie datorii de circa 3,5 miliarde dolari, sub forma unor obligaţiuni islamice.

Marile agenţii de rating au coborât ratingul mai multor companii din Dubai.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Scrisoare din Credit Europe Bank

“…Am lucrat in CEB , aceasi poveste, te cheama iti ofera 3 salarii sau somaj. Ce este trist, raman in banca doar cei fara experienta.Daca te gandesti sa pleci cu acordul partilor nu faci decat sa dai posibilitatea aducerii in locul tau a unei pile careia i se clatina scaunul (asa a fost in cazul meu). Au inchis o sucursala, au pus pe liber o parte din oameni de acolo iar pilosii au fost repartizati in alte sucursale si disponibilizati oameni care aveau experienta, vechime. Cei care sunt chemati sa plece nu au sustinere, nu se tine cont de performante ci de preferintele sefilor, oare turcii din conducere stiu asta? Daca tin la imagine asa cum spun, de ce nu organizeaza o evaluare a angajatilor inainte sa se ia o decizie? S-au facut teste de evaluare a cunostintelor asistate pe calculator on-line la un moment dat, eram speriati de vizitele clientului misterios in sucursala, puteau sa faca acelasi lucru si acum, un supervizor din exteriorul sucursalei trebuia trimis pt astfel de evaluari.Au pastrat oameni care nu aveau experienta in banca de nici un an, fara a avea abilitati de comunicare si relationare cu clientul, care atunci cand se loveau de o situatie careia nu-i faceau fata pasau clientul la un alt birou fara a incerca sa gaseasca singuri o solutie, deci lipsa de interes.Ce sa spun, peste 2 angajati era un sef de origine turca care nu avea habar de nimic, care stia doar sa bata cu pumnul in masa , nu stia romaneste, in engleza intelegea doar ce voia, cheltuielile cu acesta erau mult mai mari decat cele cu salariul a cel putin 4 angajati ca mine. De ce era nevoie de un astfel de sef, doar sa primeasca vizite ale co-nationalilor sai pe care nu era in stare sa-i convinga sa-si deschida cont la aceasta banca sau sa le povesteasca despre produsele de creditare si de economisire, sa iasa la cafea si tigara, sa forwardeze emailuri pe care oricum le primeam de la Centrala iar el nici nu stia ce inseamna, sa acceseze sit-uri pentru cumparaturi on-line, sa vorbeasca continuu in turca la telefonul mobil platit de banca, sa tina telefonul de la birou ocupat cand altii erau presati sa sune clientii restantieri si nu aveau fir liber din cauza convorbirilor sale,sa mearga la birou dupa ora 9..??
La ce serveau camerele de luat vederi amplasate in banca, ma intreb cei din conducere au avut vreodata curiozitatea sa se uite pe ele, sa vada cum lucreaza unii, sa vada ca vestimentatia nu este corespunzatoare modelului business impus, ca nu au atitudinea corespunzatoarea in relatia cu clientii?” Pauzele lungi si dese cheia marilor succese” zice un proverb romanesc valabil in cazul unora ce lucreaza acolo.
Cei din direct sales vor reusi sa-si gaseasca usor de lucru, daca au rezistat in CEB vor face fata si in alta parte, iar ei stiu bine la ce ma refer. Domnilor sefi, acum este momentul ca RMI sa arate ce pot,sa-si deslipeasca scaunele de sub fund si sa iasa in piata asa cum faceau copii astia caci altfel nu se justifica activitatea lor in sucursala si se presupune ca au ramas cei mai buni…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Graficul zilei - evoluţia şomajului pe sectoare

Pentru a se vedea mai clar ce sector economic s-a restructurat in perioada noiembrie 2008 - octombrie 2009, am facut graficul de mai jos, ce urmareste numarul de someri inregistrati oficial, in sectorul de stat cat si in sectorul public. Rezultatul nu necesita niciun comentariu.



O mentiune merita facuta: niciodata in ultimul deceniu somajul nu a crescut pe timpul verii, asa cum s-a intamplat in 2009, nici macar in timpul caderii economice din 1997 - 1999. Nu am ajuns nici pe departe in cea mai rea situatie, orice efort de restructurare in domeniul public fiind inghetat de alegeri. Indiferent de cifrele vehiculate, cu cresteri microscopice ale PIB, iesirea reala din recesiune va fi marcata de imbunatatirea situatiei pe piata muncii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Creşte gradul de utilizare a capacităţilor de producţie în industrie

Conform ultimului buletin de conjunctura al BNR publicat ieri, gradul mediu de utilizare a capacitatilor de productie in industrie va fi in noiembrie de 77%, in crestere cu 3% fata de octombrie si cu 1% in comparatie cu noiembrie 2008.

In ultimul an, acest indicator a fluctuat extrem de mult, astfel ca dupa ce a atins valoarea de 82% in septembrie 2008, a scazut pana la 64% in ianuarie, moment in care lipsa comenzilor a determinat folosirea la minimum a capacitatilor de productie.

La nivelul anilor 2007 si 2008, procentul mediu a fost de 79%, in timp ce in primele 11 luni ale lui 2009, gradul mediu de utilizare a fost de doar 71% (!!).

Mai jos se poate observa evolutia din ultimii 3 ani, iar pentru comparatie, am adaugat si SUA.


Industria isi revine, insa cererea externa nu poate compensa la nesfarsit lipsa unor politici anticriza coerente pe care autoritatile din RO ar trebui sa le aplice…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Japonia: ghinion de deflaţie

Exact când le era lumea mai dragă şi PIB-ul Japoniei creştea, au început să scadă iarăşi preţurile. Sezonul toamnă-iarnă 2009. Colac peste pupăză, acum aflăm că yenul a ajuns la cea mai înaltă cotaţie în raport cu dolarul din ultimii 14 ani. Interesant este că Banca Japoniei practică o rată a dobânzii apropiată de zero… de decenii am putea spune (de fapt este 0,1%) şi toată lumea se aşteaptă să o menţină aşa şi în 2010. Guvernul, în ceea ce-l priveşte, a stimulat economia până când datoria publică a ajuns de două ori cât PIB. Aşa că nu înţeleg, zău, de ce se încăpăţânează japonezii să nu consume, să nu investească, să nu-i apuce o euforie speculativă, ceva. Propun să exportăm câţiva români în Japonia ca să le arate cum se face.

Japan


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Morgan Stanley şi planificarea “ştiinţifică”

Cercetătorii de la Morgan Stanley susţin că nu este cazul ca autorităţile să impună creşterea ratei capitalului băncilor. Ei spun că o bancă din categoria „grea” (a se citi too big to fail) ar trebui să deţină capital propriu în proporţie de 8%-10% din active, adică mai puţin decât a avut Lehman Brothers înainte să cadă.

Acum, măsura impunerii unui prag minimal al capitalului prezintă toate defectele care caracterizează orice reglementare în general. În primul rând este arbitrară. Ne putem întreba, bunăoară, de ce capitalul minim trebuie să fie 8% şi nu 12%? Fiindcă aşa spun autorităţile birocratice. Însă acestea sunt lipsite de posibilitatea de a calcula economic; tot ce pot face este să realizeze studii „ştiinţifice” care să arate cum trebuie ajustate activele la risc şi să estimeze capitalul necesar. Aceste studii nu ţin însă locul talentului antreprenorial. Dacă aşa ar sta lucrurile, atunci ar trebui să rugăm statul să facă mai multe „studii” şi să ne spună câte case ar trebui construite anul viitor, câtă pâine să mâncăm la micul dejun şi câte maşini cu motor diesel ar trebui să cumpărăm. În general, să ne spună ce este „toxic” şi ce este benefic. În al doilea rând, pentru că autorităţile sunt lipsite de stimulentele necesare pentru a lucra spre binele general. Agenţiile guvernamentale sunt formate din oameni obişnuiţi, care pun (cum este şi firesc) interesul propriu deasupra celui general; guvernul nu este populat cu personalităţi gen Maica Tereza – ba unii filozofi au argumentat consistent motivul pentru care autorităţile politice nu vor străluci deloc la capitolul moralitate. Astfel, foarte probabil, aceste autorităţi vor sfârşi prin a fi „capturate” de „mogulii” pe care teoretic ar trebui să îi reglementeze. Iar rata de 8%, de exemplu, va reflecta interesele private ale băncilor, nu vreun interes-general-determinat-ştiinţific.

Aceasta nu înseamnă că Morgan Stanley are dreptate. Analiştii săi susţin că impunerea unui nivel mai ridicat al capitalului minimal, adică reducerea leverage-ului, va avea drept efect scăderea profitabilităţii băncilor, care nu vor mai putea atrage resurse şi, desigur, nu vor mai putea acorda credite, pentru a reporni economia… astfel încât recesiunea va continua, şomerii se vor înmulţi ş.a.m.d. În condiţiile actualului prag de capital, ROE (return on equity) este de 12%-14%, ceea ce, ni se spune, este exact cât trebuie să fie. Creşterea capitalului ar duce la reducerea rentabilităţii şi la imposibilitatea derulării afacerilor.

Aceste studii care au pretenţia de a calcula ştiinţific cât trebuie să fie ROE „normal” sau „optim” sunt la fel de valoroase ca şi studiile care îşi propun să determine cum să fie reglementate băncile, despre care am vorbit mai sus. Profitabilitatea unei companii este determinată de piaţă: dacă firma răspunde nevoilor clienţilor, atunci are profit; dacă nu, nu. Nu putem planifica ce companii ar trebui să existe, cât trebuie să fie rata profitului în fiecare industrie ş.a.m.d. Doar piaţa ne poate spune acest lucru. Dacă investitorii cred că o companie (bancă) are o rată prea mică a profitului, atunci ei se vor orienta către alte companii sau alte industrii, unde profitul este mai mare. Deoarece toate companiile din economie concurează pentru a servi clienţii şi licitează în acest sens resursele existente.

Şi ce dacă rata profitului pentru băncile mari este prea mică? Poate nu este economic eficient să avem bănci mari (după cum se vede, costurile funcţionării acestora, datorită preluării la datoria publică a activelor lor, este mult subevaluat). Poate nu este eficient să avem atât de multe bănci. Poate nu este eficient să continuăm acordarea de credite, poate deja am exagerat în direcţia asta. Poate nu este eficient ca sectorul financiar să absoarbă o treime din profitul tuturor corporaţiilor. Poate este mai eficient ca o parte din angajaţii acestora să lucreze la mulsul vacilor sau la spălătoriile auto. Nu avem cum să ştim. De aceea avem nevoie de piaţă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Imobiliare: în ultimul an şi jumătate, preţurile apartamentelor au scăzut în medie cu 40%

Portalul Imobiliare.ro a lansat zilele trecute un indice care masoara evolutia pretului pe metru patrat de suprafata utila al apartamentelor scoase la vanzare pe situl respectiv, iar datele arata ca la nivel national, intre martie 2008 si octombrie 2009, pretul mediu pe metru patrat s-a redus de la 2058 euro la 1239 euro, ceea ce inseamna o scadere de 39.8%, in lei scaderea fiind de 30.7%.

Pe orase, cea mai mare scadere a avut loc in Bucuresti – 42% in euro si 33% in lei, pretul mediu ajungand in octombrie la 1316 euro, in timp ce in Timisoara, scaderea a fost de 25% in euro si 14% in lei, pretul pe metru patrat fiind acum de 979 euro, toate datele pot fi gasite aici.

De remarcat ca aceste cifre reprezinta o combinatie intre preturile cerute de proprietari atat pentru apartamentele noi cat si pentru cele vechi si mai mult, nu includ reducerile care se obtin dupa negociere (5-10%). In martie 2008, nu cred ca se gaseau prea multi proprietari dispusi dispusi sa negocieze.


In ultimele luni, preturile au aratat o surprinzatoare stabilitate insa piata este blocata si nu vad niciun motiv care sa determine o crestere a preturilor in urmatorul an. Iar numarul tranzactiilor nu va creste atat timp cat proprietarii vor tine la pret.

Din 2010 vom avea si un indice oficial al pietei imobiliare calculat de Institutul National de Statistica, indice care se va baza nu pe preturile cerute de proprietari, ci pe valoarea efectiva a tranzactiilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

miercuri, 25 noiembrie 2009

Dan Popa: Diferenţă de mentalitate

In decembrie voi publica un interviu cu roman, ajuns sef intr`o banca straina, de peste Ocean. I`am scris azi pe email si mi`a raspuns in cateva minute. Postez aici raspunsul primit, dintr-un simplu motiv. Se poate vedea diferenta de mentalitate dintre bancherii locali si cei de pe la noi.
“Buna Dane, ce oficial ma iei! Wow!
Putem incerca, problema e ca acum sint foarte busy…e quarter end; hai sa vorbim in Decembrie. Banca mea e “universal” bank, adica e commerciala, retail, are toate business line-urile…
Si la noi au picat banci si cred ca pot sa-ti spun ca americanii sint over extended cu imprumuturile…acum a picat toata lumea in nas…
te pup si vorbim in decembrie! Thank you, …”
Asadar, ne auzim in decembrie

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: În octombrie 2009, restanţele la creditele neguvernamentale au crescut cu 10% faţă de septembrie 2009

În conformitate cu site-ul BNR, în luna octombrie 2009, volumul creditelor neguvernamentale restante a crescut la 7,19 mld.lei, de 2,8 ori mai mult decât în octombrie 2008, când era de 2,49 mld.lei, şi cu circa 10% faţă de septembrie 2009.

La creditele în lei restanţele au ajuns la 4,03 mld.lei (5,03% din total), iar cele în valută la 3,16 mld.lei (2,68% din total).

Ponderea creditelor restante in totalul soldului creditelor a crescut la 3,56%, de la 3,25% în septembrie 2009 (în creştere cu 9,54%) şi 1,28% în octombrie 2009 (în creştere cu 278%).

Soldul creditelor era de 202,38 mld.lei la data de 31 octombrie 2009, cea mai mare parte a acestora, adică 122,55 mld.lei, fiind credite în valută, ceea ce reprezintă 60,55%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Shhhhhht! Carpatica a redus dobânzile, da` e cam confidenţial, iar dezvăluirea e strict interzisă

Primesc un mail de la Claudia Hambasan, director directia Marketing din Banca Carpatica. Mailul contine cateva informatii banale, mai exact faptul ca BCC reduce dobanzile ingrozitor de mult, atat la lei cat si la euro. Daca e sa iei la puricat mailul, vezi ca de fapt reducerile nu sunt asa de mari si ca marja peste Euribor 6M e de 7,5%, in cazul creditelor ipotecare. Acu` e bine, da` si cand si`o da drumul Euriboru ala, sa vezi bucurie pe fatza clientilor. In fine, nu despre asta voiam sa scriu. Ci despre finalul mailului primit de la BCC.

Citez:” Prezentul mesaj constituie o informatie confidentiala si este proprietatea exclusiva a Bancii Comerciale Carpatica. Dezvaluirea, copierea, distribuirea integrala sau partiala a acestui mesaj sunt strict interzise. Continutul sau nu reprezinta niciun fel de angajament din partea B.C. Carpatica fata de destinatar, Banca neasumandu-si nicio raspundere pentru continutul mesajului”

Pai daca e confidentiala si dezvaluirea e strict interzisa, de ce imi mai scrieti?
Na ca am dezvaluit`o, sa vad ce`o sa`mi faceti!
Cata logica e in mailul vostru?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Isărescu: "În lipsa acordului cu FMI, România ar fi riscat o criză a cursului de schimb"

În dizertaţia rostită cu ocazia primirii titlului de membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a declarat: "În cazul economiei româneşti, unele ajustări ar fi fost foarte dureroase fără asistenţă financiară externă. De exemplu, dacă riscul apariţiei gap-ului de finanţare s-ar fi materializat la nivelul maxim anticipat pentru anul 2009, atunci cel mai probabil presiunile de depreciere a leului ar fi rezultat într-o criză a cursului de schimb, cu efecte negative asupra inflaţiei şi implicit asupra activelor financiare ale populaţiei denominate în lei. Alte ajustări, cum ar fi diminuarea cheltuielilor publice, inclusiv a celor cu salariile, în condiţiile în care în timpul ciclului de intrări mari de capitaluri acestea ajunseseră la niveluri nesustenabile, ar fi purtat marca unei credibilităţi reduse. În acest context, acordurile cu UE şi cu FMI au furnizat două elemente esenţiale pentru economia românească: acoperirea deficitului de finanţare externă şi credibilitate", anunţă Mediafax.

Potrivit lui Isărescu, în anul 2009, România ar fi putut avea un deficit de finanţare estimat între 7,5 şi 16 mld.€, depinzând de sentimentul investitorilor străini şi de dorinţa lor de a reînnoi liniile de finanţare ale băncilor şi ale companiilor private. "Acest sentiment negativ s-a reflectat în deprecierea leului în perioada octombrie 2008 - februarie 2009. În aceste condiţii, autorităţile au decis să promoveze politici care să asigure reduceri minime ale finanţărilor externe ale României", a adăugat Isărescu.

Mugur Isărescu are dreptate, dar ce s-ar putea spune despre politicienii care au ipotecat viitorul imediat prin fricţiunile politice care au condus la amânarea tranşelor din decembrie 2009 prin lipsa bugetului de stat pentru 2009 şi neîndeplinirea criteriilor din acordul cu FMI? Cine va fi responsabil pentru această notă de plată, care se poate ridica la 500 mil.€?

În actuala campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale, nu s-a vorbit mai deloc despre economie. Românii, la rândul lor, s-au angrenat în disputele politice, fără să mai fie conştienţi că ne aşteaptă un an 2010 extrem de greu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Bogdan Glăvan: Predicţiile lui Marc Faber

Foarte interesantă opinia lui Marc Faber despre ce ne aşteaptă în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Must reading. Împreună cu comentariile lui Mike Shedlock.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Cum a evoluat piaţa imobiliară în 2009 în lume?

În acest an, preţul activelor imobiliare a scăzut în cea mai mare parte a lumii. Există, totuşi, şi excepţii, precum Israel sau unele ţări asiatice. România se situează în fruntea taberei pieţelor aflate în „picaj”. Mai multe detalii aici şi aici.

Imobiliare 2


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: În octombrie, restanţele la bănci au crescut cu aproape 700 milioane lei

Conform datelor BNR anuntate astazi, la sfarsitul lunii octombrie, ponderea creditelor restante in totalul soldului creditelor a ajuns la 3.56%, comparativ cu 3.25% in septembrie.

Ingrijorator este faptul ca luna trecuta, restantele au crescut mai mult decat in august si septembrie la un loc, ceea ce a dus totalul sumelor restante la 7.2 miliarde lei, respectiv 1.68 miliarde euro.

La creditele in valuta, restantele au ajuns sa reprezinte 2.58% din total, iar in ceea ce priveste creditele in lei, ponderea restantelor este de 5.05%.

In graficele de mai jos se poate observa atat evolutia ponderii restantelor in total sold credite pe cele trei componente (lei, valuta si total), cat si variatia lunara in sume absolute.



Desi este adevarat ca ponderea creditelor restante nu reprezinta inca o problema foarte mare pentru banci, ma intreb ce se va intampla in cazul in care, pe fondul concedierii bugetarilor, rata somajului va ajunge la 10%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: A respectat BNR regula Taylor?

Una din ideile cele mai cunoscute din economia monetară este că banca centrală ar trebui să respecte Regula Taylor. John Taylor, profesor la Stanford a emis în anii 90 teoria conform căreia banca centrală ar trebui să ţină cont în stabilirea ratei dobânzii de două elemente: rata inflaţiei şi decalajul dintre PIB realizat şi PIB potenţial (output gap). Pe scurt, regula Taylor spune că:

Rata dobânzii = 1,5 x rata inflaţiei + 0,5 x decalajul PIB + 1

Taylor susţine că SUA a intrat într-un avânt economic nesustenabil deoarece Fed a ţinut rata dobânzii prea jos, prea mult timp. Dacă ar fi respectat regula sa, mare parte din distorsiunile create de boom ar fi fost evitate. Vedeţi graficul de mai jos.

Economist Chart

Eram curios cum putem interpreta politica monetară a BNR prin prisma celor spuse de Taylor, aşa că am calculat rata dobânzii conform regulii Taylor, din 2001 până în 2008, folosind datele furnizate de BNR şi de Comisia de Prognoză. Graficul rezultat seamănă în bună măsură cu cel precedent. Concluzia este că BNR a ţinut rata dobânzii prea jos, parcticând o politică monetară excesiv de stimulativă.
Taylor

Nu sunt un partizan al lui Taylor. Producţia unei monede sănătoase nu are nimic de-a face cu ecuaţiile sau diversele reguli imaginate de economişti. Însă calculele arată că, inclusiv după standardele mainstream-ului academic BNR a alimentat boom-ul dinainte de criză.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Un mesaj

“In banca in care lucrez nu se comenteaza in situatii de genul. Am clienti care au fost fraudati in tara, au bagat cardurile in bancomate prelucrate de baietii veseli si apoi s-au trezit cu tranzactii prin bulgaria si banca nu a comentat. De obicei clientul este intrebat daca a dat cardul cuiva, daca a spus pinul cuiva, si este rugat sa-si recunoasca tranzactiile din ziua respectiva. Clientul a facut refuzul la plata si i-au fost pusi banii inapoi pe cont. Si eu sunt tare curios in ce banca s-a intamplat chestia asta. E aberanta problema cu tranzactiile, cum adica nu poate sa vada tranzactiile de pe cardul respectiv?? Din cate stiam s-a renuntat la sistemul cu porumbei calatori. Mai bine ii spuneau omului ca nu vor sa-i dea banii si macar nu-l mai puneau pe drumuri. Dar clientul poate sa-i actioneze in judecata, de unde are clientul certitudinea ca nu o persoana din cadrul bancii a divulgat detaliile cardului?

In SUA problema este ca nu prea exista POS-uri care sa-ti ceara PIN pentru tranzactie.
Din pacate ,in tara noastra frumoasa cu un relief atat de armonios imbinat, conceptul “customer care” a ramas la stadiul de concept.
Vina nu este doar a angajatilor frustrati din n motive, este si vina managementului care nu se impune, care nu face nimic in legatura cu chestia asta. Sunt convins ca se pot obtine rezultate daca s-ar lua masuri drastice in aceasta privinta.
Am facut multe cursuri de genul si in perioada in care am lucrat in afara se stia clar ca daca primesti vreo plangere de la un client primesti avertisment, la doua avertismente erai bye-bye (asta in cazul in care nu era ceva grav si zburai de la primul).
In RO am facut cursuri si apoi nu a urmarit nimeni care sunt rezultatele, nu a urmarit nimeni daca a aruncat cu banii pe fereastra, nu s-a interesat nimeni sa vada gradul de satisfactie al clientilor. Nu a intrebat nimeni daca Vasilica de la ghiseu i-a zambit macar o data lu’ Aglaia care a venit cu factura telefonica. Si daca nimanui nu-i pasa de ce sa se schimbe ceva???”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: De ce le place românilor să joace la loto?

Loteria Romana este una dintre cele mai de succes companii de stat, si asta datorita in primul rand apetitului romanilor pentru jocurile de noroc.

In 1999, veniturile totale inregistrate de Loteria Romana au fost de aproximativ 274 miliarde lei vechi (17 miloane euro), iar profitul brut s-a ridicat la 1.08 mil. euro.

In 2008, veniturile totale au fost de 48 de ori mai mari decat in urma cu 9 ani, acestea ajungand la 1.32 miliarde lei (359 mil euro la cursul mediu de anul trecut), in timp ce profitul brut a depasit 198 milioane lei (54 mil euro).

Evolutia veniturilor, a profitului brut precum si rata profitului brut poate fi observata in graficul de mai jos, click pentru marire. Sursa: Ministerul Finantelor


De asemenea, sumele distribuite sub forma de castiguri au crescut constant in ultimii ani, astfel ca daca in 2005, doar 46% din incasari s-au intors inapoi la jucatori, anul trecut procentul a crescut la 56.6%.

In ceea ce priveste norocul insa, se pare ca in 2009 acesta a fost afectat de criza pentru ca potul cel mare de la 6/49 nu a fost acordat decat odata, spre deosebire de perioada 2003-2008, cand premiul de la categoria I a fost castigat de cel putin 5-6 ori pe an.

In graficul de mai jos se pot observa sumele castigate la categoria I (scala din dreapta) si de cate ori s-a castigat premiul cel mare in fiecare an (scala din stanga).


Personal, nu joc decat foarte rar si doar la loto 6/49, insa am prins de cateva ori 4 numere pe varianta simpla, asa ca cel putin mi-am scos banii jucati.

Desi este clar ca multi dintre romani vad in jocurile de noroc singura cale de a iesi din mizerie si de aici cresterea continua a veniturilor si a profitului Loteriei Romane, parca oamenii nu se mai calca in picioare in fata agentiilor loto asa cum o faceau in urma cu 10-12 ani, desi acum sumele puse la bataie sunt mult mai mari decat atunci.

Aceasta atitudine este de salutat si arata ca ideea imbogatirii peste noapte pierde din ce in ce mai mult teren in Romania.

Sau mi se pare?

PS: imi amintesc cu o oarecare nostalgie de celebrul Teleeurobingo Show (”zi-le domnu` Geo”), un joc de bingo ce a tembelizat o natiune intreaga dar la care nu am cumparat niciodata bilet. Ce vremuri…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Un an de criză - cine s-a îndatorat cel mai mult

Mai jos vedeţi structura creditelor la 30 septembrie 2009 comparate cu 31 octombrie 2008.



Teoria spune că prezenţa guvernului pe piaţa creditului creează un efect de evicţiune: bani care în mod normal ar fi disponibili sectorului privat se îndreaptă către guvern, care e un datornic cu risc mai redus. Din graficul de mai sus se vede clar creşterea creditului acordat către Guvern (din acest credit s-au plătit salarii, pensii şi s-a acoperit deficitul bugetar al anului trecut), în timp ce creditul acordat firmelor şi populaţiei a rămas relativ constant.

Tot din grafic rezultă clar ce a generat creşterea economică a ultimilor doi ani - consumul, marea parte a creditului pentru populaţie este pentru consum. La fel, se vede clar şi cât de mare este impactul devalorizării leului - peste 50% din credite sunt legate de euro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Răzvan Pascu: Unde găseşti cel mai bun curs EURO/RON?

Pentru ca multi dintre romani au un credit in euro si sunt interesati de cursul EURO/RON, am cautat sa vad unde puteti gasi cel mai bun curs de schimb, pentru ziua in care trebuie platita rata la banca. Multi dintre cei pe care ii cunosc folosesc schimbul valutar al bancilor in care lucreaza, tocmai pentru ca angajatii institutiilor financiare au un curs preferential de obicei. Diferenta dintre cursul de schimb practicat catre clienti si cursul practicat angajatilor poate fi considerabila, atunci cand sunt in discutie sume mari de bani, pentru ca de obicei acestia din urma au spread-ul (diferenta dintre vanzare si cumparare) mult mai mic, iar cursul este foarte apropiat de cel de pe pietele interbancare.

Revenind la cei care nu au aceste facilitati financiare, ei trebuie sa apeleze la casele de schimb sau la ghiseele bancilor, de regula acestia mergand exact la ghiseul bancii la care au credit – adica merg acolo cu RON, schimba banii si apoi platesc rata. Aceasta miscare poate fi insa gresita uneori, pentru ca unele banci vand euro la un curs foarte prost pentru client.

Cei care sunt din Bucuresti mi-au recomandat casele de schimb valutar din zona Piata Romana (la Coloane) ca fiind cele care au cel mai bun curs din piata si comision zero. Cei care prefera sa apeleze la banci, trebuie sa stie ca acestea isi modifica cursul EURO/RON de mai multe ori pe zi in functie de cursul de pe piata interbancara, dar si in functie de nevoia bancii respective de euro sau lei din acea zi.

In general am observat un spread bun (mai mic) la MKB Romexterra, CEC Bank si cam la toate bancile mai mici. Uneori un curs bun putem gasi si la BCR. Ideea este ca, cel putin la banci, putem fi siguri ca nu exista comisioane ascunse, spre deosebire de unele case de schimb valutar care “uita” sa se conformeze noilor reguli si sa afiseze preturile corecte, la vedere si fara nici un fel de comision.

Pentru cei care au nevoie sa fie la curent cu cele mai bune rate de schimb valutar, recomand sa urmareasca acest link pe site-ul Conso, unde pot afla in timp real informatii. De asemenea, trebuie sa stiti ca daca aveti de schimbat sume mai mari in valuta, bancile ofera posibilitatea de a participa la licitatii valutare unde puteti obtine un curs mai bun, dar si acesta poate depinde, dupa cum va spuneam mai sus, de nevoile bancii din ziua respectiva.

Voi ce parere aveti? Unde ati gasit euro, franci sau dolari la un curs mai bun?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

marți, 24 noiembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Noutăţi în programul "Prima casă"

Despre programul "Prima casă" se vorbeşte din ce în ce mai puţin. Totuşi, mai apar noutăţi.

Prima se referă la o problemă des ridicată: există foarte mulţi români care s-au trezit cu o moştenire de la o rudă, deţin o cotă mică din imobilul moştenit şi, deci, nu puteau să recurgă la acest program. În fine, se pare că guvernanţii s-au trezit şi vor permite acestei categorii de persoane accesul la "Prima casă".

A doua noutate se referă la faptul că băncile comerciale, simţind că, odată cu posibila modificare a compoziţiei guvernului, programul "Prima casă" ar putea fi în pericol să încetaze, au început să mărească gradul de îndatorare pentru solicitanţii de credit ipotecar. Desigur, în limita propriilor norme de creditare. Explicaţia este simplă: deşi acum nu e cine ştie ce afacere prezenţa în program, având în vedere că riscul este mare (la avans de numai 5%), deşi există garanţia statului, ancorarea creditelor euro la Euribor la 3 luni promite să transforme creditele într-o afacere. Dacă la începutul programului Euribor la 3 luni era circa 1,2% pe an, având în vedere că în Europa de Vest criza începe să se atenueze, este de presupus că Euribor va creşte. Totodată, creditele în lei vor fi transformate automat în credite în euro când România va reuşi să treacă la această monedă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Familia Ionescu, Rafael Noriega, cardurile şi banca noastră cea de toate zilele

Domnul Ionescu e in pragul colapsului nervos. Are un card emis de o banca locala, de pe care a constatat ca cineva face cumparaturi in SUA. Domnul Ionescu nu a fost in viata lui in America. Nici macar nu are pasaport. Cand a vazut ca de pe cardul lui se evapora bani, a sunat la banca si a blocat cardul. De acolo a pornit nebunia in familia Ionescu.

“In data de 6,7,8 noiembrie (vineri, sambata si duminica) s-au facut cumparaturi de pe card in SUA. Am descoperit chiar duminica pe 8, seara si am blocat cardul. Si de aici a pornit nebunia:
- am depus plangere la politie in aceeasi seara;
- a doua zi am incercat sa depunem o cerere de refuz la plata pentru tranzactiile facute ilegal, banca a spus ca nu se poate. Trebuie sa aiba desfasuratorul tranzactiilor si nu`l are. A doua zi ne-au dat un formular de refuz pe care l-am completat si l-am dus si la politie. Politia a spus ca nu e ceea ce trebuie. Ne-au cerut sa mergem la banca si sa ne dea un alt desfasurator.
La orice incercare de a primi detalii banca ne spunea aceeasi poveste: “facem toate demersurile”.
Am cerut o intalnire cu cineva de la departamentul antifrauda al bancii. In urma insistentelor am fost primiti de cineva de la departamentul antifrauda care ne-a comunicat ca: banca face toate demersurile, au fost initiate refuzuri la plata catre comercianti, asteapta chitantele pentru confruntare cu semnatura mea, banca nu are asigurare pentru cazuri de acest gen, banca nu monitorizeaza actiunile facute de pe cardul de debit sau in fine ne-ar fi sunat si ei dar asa dupa vreo cateva zile. Desi am cerut in mod expres sa ne spuna modalitatile prin care sa dovedim ca este o frauda nu au fost interesati nici o secunda de acest aspect (nu au vrut sa vada cardurile, la insistentele noastre le-au cerut sa se uite la ele, nu ne-au intrebat nici o clipa daca am instrainat cardurile, daca am tinut pin-urile scrise pe hartie langa card, daca le-am pierdut, daca le-am ratacit etc. Mai aveam putin si ma rugam eu de ei sa merga cu mine la politie sa ma puna la detectorul de minciuni !!)

Intre timp au inceput sa vina si chitantele din SUA, ni le-au trimis si apare o semnatura a unei persoane “Rafael Noriega” !?!
Mentionez ca nu am fost in SUA, nu am nici pasaport si nici viza”
V`ati confruntat cu asa ceva? Haideti sa il ajutam cumva…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Deflaţie monetară în România

După peste 4 ani de expansiune monetară susţinută, BNR a redus cantitatea de bani din economie. În ultimii ani, oferta de bani a crescut puternic, însă nu şi-a exercitat efectele asupra preţurilor de consum, ci asupra pieţelor factorilor de producţie. Creditul ieftin acordat pe bandă rulantă a alimentat mai degrabă investiţiile decât cererea de bunuri de consum. În acelaşi timp, cheltuielile agenţilor economice s-au îndreptat masiv către străinătate – deficitul commercial jucând rolul de supapă pentru presiunile inflaţioniste în creştere.

În tot acest timp, BNR s-a lăsat ameţită de vraja politicii de ţintire a inflaţiei, ignorând creşterea explozivă a pieţei activelor. S-a amăgit că “remonetizarea” este benefică pentru economie, pentru că preţurile de consum nu creşteau. A uitat până şi celebrul avertisment al lui Milton Friedman – care a spus impactul politicii monetare asupra economiei are loc după “o perioadă lungă şi variabilă”. A crezut că navighează pe mări sigure, ignorând norii negri care se acumulau la orizont.

Acum avem deflaţie monetară. Masa monetară M1 a scăzut cu aproape 15% din octombrie anul trecut. În termeni reali, scăderea e mai drastică. Am putea avea la fel de bine inflaţie deschisă, pentru a elimina presiunile din economie, însă aşa ceva, perfect posibil acum un deceniu, nu mai dă bine la CV-ul celui mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume. Deci BNR a ales calea corectă, eliminarea excesului de lichiditate din piaţă. Singura problemă este că erorile comise în perioada de boom, greşelile investiţionale induse de expansiunea monetară, nu au fost curăţate decât parţial. În bună măsură au fost preluate de guvern, care le rostogoleşte în viitor (vezi articolul precedent). Ca şi în SUA, la noi pericolul inflaţiei nu a trecut. Din contră. Să ne aşteptăm la socializarea acestor erori şi la acoperirea acestora prin impozitare? Pare o cale mai civilizată decât folosirea inflaţiei? În fond, ambele metode sunt jaf la drumul mare.

Deflatie monetara


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP