Bogdan Glăvan: Când este bine să adoptăm euro? - Bloguri economice

marți, 17 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Când este bine să adoptăm euro?

Am găsit o prezentare a vice-guvernatorului BNR Cristian Popa care discută utilitatea adoptării euro de către România (se poate descărca de aici). Domnul Popa listează argumente pro şi contra adoptării rapide a euro şi din balanţă reiese că… nu este bine să ne grăbim să intrăm în zona euro. Ca majoritatea economiştilor, opinia domniei sale este că nu trebuie să ne grăbim să renunţăm la leu, în principal deoarece:
1. Economia României fluctuează diferit faţă de economia zonei euro (ciclul de afaceri nu este sincronizat – argument asociat cu teoria zonelor monetare optime (OCA))
2. Nu putem renunţa la flexibilitatea pe care ne-o oferă autonomia monetară

Există un număr uriaş de probleme cu teoriile din care derivă argumentele „contra” – subiect de care m-am ocupat în detaliu în două lucrări: The Failure of OCA Analysis, respectiv The Insulation Argument in Neoclassical International Economics: A Critique. Pe scurt, aş dori să punctez următoarele consideraţii:

În legătură cu primul motiv, domnul Popa nu admite faptul că fluctuaţiile economice nu ne sunt lăsate moştenire de extratereştri, ci sunt determinate de politica monetară. Economia “bubuie” atunci când creditul este ieftinit artificial după care, când rata dobânzii îşi revine, intră în criză. Este absolut comic să crezi concomitent că (1) fluctuaţiile economice nu sunt determinate de banca centrală, dar (2) banca centrală poate acţiona împotriva lor – adică poate modifica evoluţia economiei! Desigur, mai există şi opinia potrivit căreia banca centrală nici măcar nu poate preveni bubble-urile (vezi Alan Greenspan), ceea ce ne face să ne întrebăm atunci la ce ne mai trebuie această instituţie?! De ce îi mai plătim pe bancherii centrali dacă ei nu ne pot apăra de crize? Pe de altă parte, recunoaştere faptului că politica monetară nu este lipsită de efecte economice echivalează cu recunoaşterea vinovăţiei, pentru că politica monetară este factorul necesar şi suficient pentru “dezechilibrarea” economiei.

În ceea ce priveşte al doilea motiv, “gradul de libertate”, “flexibilitatea” de care ni se vorbeşte nu este altceva decât libertatea de a impozita poporul prin inflaţie, flexibilitatea de a acorda privilegii unora pe spinarea celorlalţi. Politica monetară este un instrument de redistribuire a avuţiei, întocmai precum politica fiscală. Manevrând rata dobânzii şi masa monetară, BNR poate asigura „nevoile de finanţare” ale guvernului, atunci când finanţarea lor prin impozitare nu este… corectă d.p.d.v. politic. De parcă „nevoia” este ceva determinată obiectiv, ca şi cum găurile negre din economie (precum Compania Naţională a Huilei) sau construirea celor mai scumpe autostrăzi din Europa sunt o necesitate istorică!

Discipolii teoriei monetare trebuie să înveţe un lucru: moneda este o marfă. Nicicând nu s-a mai pomenit ca monopolizarea producţiei unui bun să fie justificată pe baza unor găselniţe teoretice atât de elaborate precum cele avansate pentru sprijinirea monopolizării producţiei de monedă de către stat. Acest lucru vorbeşte de la sine despre miza problemei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP