Bogdan Glăvan: Ce a făcut etatismul occidental Germaniei de Est - Bloguri economice

marți, 10 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Ce a făcut etatismul occidental Germaniei de Est

Acest articol despre eşecul transformării economice a Germaniei de Est via import de etatism vestic nu trebuie ratat. Este singurul articol scris de un economist mainstream extrem de critic în legătură cu modul în care guvernul Germaniei reuninificate a înţeles că trebuie dezvoltată partea de est, înapoiată.

Spre deosebire de renaşterea Germaniei de Vest, care a fost rezultatul implementării unei terapii de şoc liberale (apropos, social democraţii care pun succesul economic al Germaniei pe seama adoptării celebrului „model social”, rămân corigenţi nu doar la economie, ci şi la istorie), partea estică a Germaniei a servit de cobai pentru testarea politicilor intervenţioniste, keynesian-socialiste. Rezultatele? Catastrofale. Şi aici este marele merit al lucrării citate.

Germania de Est s-a dezvoltat cel mai puţin dintre toate fostele ţări comuniste. De fapt, exasperant de puţin. Între 1995 şi 2009, Germania de Est a crescut cu doar 16,8%, în vreme ce, în decursul aceleiaşi perioade, creşterea economică înregistrată de Polonia, Slovacia, Ungaria s-a cifrat la 82,6%, 81,4%, respectiv 47,5%. Şi aceasta în ciuda uriaşului ajutor public acordat de guvern, prin prelevarea avuţiei vest-germanilor şi cheltuirea banilor pe lucrări publice în est: 1300 miliarde euro. Cifră care, pentru a ne face o idee, înseamnă de 10 ori PIB-ul României. Aşadar, regiunea estică a Germaniei a primit în medie anual aproape jumătate din echivalentul PIB al României doar din surse bugetare, iar efectul a fost de doar – ţineţi-vă bine – 1% anual!

Practic Germania de Est a reprezentat o uriaşă gaură neagră care a aspirat avuţia vest-germanilor. Atât este de eficient managementul public. Ce mai mare parte a banilor s-a dus către protecţie socială, birocraţia din administraţia publică şi lucrările de infrastructură prin care Germania de Est s-a modernizat, însă doar în sens estetic, nu şi economic.

Unul din motivele importante pentru lipsa progresului economic este egalizarea salariilor întreprinsă după unificare. Deoarece productivitea forţei de muncă din Est era mult mai scăzută decât a celei in Vest (uneori, de 10 ori mai mică), salariile reflectau acest lucru. Egalizarea salariilor a reprezentat practic stabilirea unui uriaş salariu minim în estul Germaniei, ceea ce a transformat această regiune, din perspectiva mediului de afaceri, în cel mai neprielnic loc de pe planetă. Nu este de mirare că, în aceste condiţii, (e)migraţia forţei de muncă a continuat, în loc să se stabilizeze.

Istoria recentă a Germaniei oferă practic cel mai important studiu de caz despre eşecul ajutorului public pentru dezvoltare. Arată excelent ce se întâmplă atunci când politicienii pun carul înaintea boilor. În economia de piaţă, salariile cresc dacă muncitorii devin mai productivi, ceea ce se poate întâmpla din două motive: fie (1) calitatea forţei de muncă creşte, fie – mai ales – (2) există acumulare de capital suficientă pentru a permite folosirea noilor tehnologii. Desigur, capitalul trebuie alocat de piaţă, către cele mai eficiente direcţii de utilizare a resurselor. Creşterea prin lege a salariilor echivalează cu impunerea unui impozit mascat asupra companiilor. Creşterea standardului de viaţă nu poate fi decretat prin lege; dacă aşa ar sta lucrurile, atunci sărăcia ar putea fi eradicată din pix. Obstrucţionarea pieţei nu duce decât la deturnarea resurselor, la descurajarea iniţiativei private şi a acumulării de capital. Cum să vorbim atunci despre progres?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP