Bogdan Glăvan: Cum ne jucăm cu rata dobânzii şi inflaţia - Bloguri economice

vineri, 20 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Cum ne jucăm cu rata dobânzii şi inflaţia

Dan Popa ne îndrumă către un joculeţ simpatic, propus de Banca Angliei. Teoretic, eşti bancher central şi trebuie să păstrezi rata inflaţiei constantă, modificând când în sus când în jos rata dobânzii. Practic, eşti conducătorul unui balon cu aer cald care trebuie menţinut la o altitudine constantă, fie pompând aer cald, fie desumflând-ul. Vă recomand să încercaţi, după care să vă depuneţi CV-ul la viitoarele alegeri ale CA al BNR.

balloon

Acum, marea problemă a jocului este că nu surprinde adecvat realitatea. Să ne înţelegem, el este construit exact după cum funcţionează politica monetară, însă asta nu înseamnă că este realist – pentru că nici politica monetară nu este realistă. Jocul presupune că rata inflaţiei ar rămâne constantă dacă economia nu ar fi afectată de diverse “şocuri”, care fie o “supra-încălzesc”, fie o “răcesc” excesiv. Iar banca centrală trebuie să bage/scoată gaz pentru a menţine echilibrul.

Lucrurile stau un pic diferit. Menţinerea constantă a ratei inflaţiei este în sine nesustenabilă, chiar presupunând că nu ar exista niciun şoc în viitor. Asta deoarece o rată constantă a inflaţiei presupune infuzia de masă monetară (altminteri preţurile ar avea o tendinţă de uşoară scădere – deflaţie, datorită creşterii productivităţii), adică reducerea ratei dobânzii sub nivelul ei natural, ceea ce generează ciclul economic. Este echivalent cu a spune că politica de ţintire a inflaţiei nu previne fluctuaţiile economice, ba chiar le provoacă (ţintirea inflaţiei a fost foarte apreciată în anii 1990, acum a căzut mult în disgraţie).

Pe de altă parte, “şocurile” – adică modificările tehnologice sau de preferinţe ale consumatorilor – nu pot fi atenuate prin politica monetară. Aceasta din urmă este precum alcoolul. Dacă suferi de frig, nu poţi folosi alcoolul pe post de îmbrăcăminte, deşi pentru o vreme poţi trăi cu iluzia asta. Manevrarea ratei dobânzii echivalează cu introducerea unui şoc suplimentar în economie, pentru că agenţii economici trebuie acum să mai anticipeze şi comportamentul discreţionar al băncii centrale (pe lângă celelalte şocuri). Cu cât politica monetară este anticipată mai bine, cu atât efectele acesteia sunt mai mici, fără să dispară însă; cu cât iluzia monetară este mai amplă, cu atât efectele sunt mai mari.

Găsesc foarte nimerită sugestia lui Dan Popa, ca BNR să ne pună la dispoziţie un astfel de joc. Sugerez doar schimbarea obiectivului jocului, din “cum să păstrezi balonul la înălţime constantă” în “cum să duci permanent balonul pe lângă traiectoria prestabilită”. Astfel, politica monetară va fi predată pe înţelesul celor mai mici copii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP