Bogdan Glăvan: De ce conducerea prin referendum este inconsistentă - Bloguri economice

vineri, 6 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: De ce conducerea prin referendum este inconsistentă

Dezbaterile recente s-au concentrat pe oportunitatea organizării unui referendum (sau mai multe), pentru ca autoritatea politică să transpună în realitate dorinţele publicului. Pare un lucru de bun-simţ. Dar dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce să nu extindem folosirea referendumulul? De ce să nu chemăm populaţia la vot în fiecare zi, pentru a aproba sau respinge chiar şi deciziile curente ale guvernului? Din cauză că ar costa prea mult? O investiţie iniţială (importantă, e drept) în tehnologia procesului de votare ar rezolva problema (de ce să nu votăm pe internet, de pildă?) Ar însemna să cerem prea mult unui public ignorant? Dar dacă nu putem cere acestui public să se pronunţe asupra unor chestiuni concrete, atunci cum de ne putem bizui pe faptul că va vota în cunoştinţă de cauză asupra unor lucruri mult mai abstracte, precum un program prezidenţial sau de guvernare?

De fapt, ne pierdem timpul cu astfel de întrebări. Una din problemele importante ale alegerilor colective este faptul că majoritatea poate fi incapabilă să îşi ordoneze preferinţele într-o manieră consecventă.

Să presupunem că există o comunitate formată din trei indivizi, Ion, Cezar şi Raluca. De asemenea, să presupunem că această comunitate trebuie să aleagă unul din trei proiecte investiţionale posibile: un sistem de canalizare, construcţia unui drum şi construcţia unui dig de protecţie împotriva inundaţiilor. Tabelul de mai jos arată ordinea preferinţelor fiecărui individ.

Alegator

Astfel, Ion preferă sistemul de canalizare drumului şi drumul în locul construcţiei digului. Cezar ar dori cel mai mult construcţia digului şi ar prefera să dispună de sistem de canalizare mai degrabă decât de un drum nou. Raluca preferă construcţia drumului mai mult decât ridicarea digului, dar este mai interesată de dig decât de canalizare.

Să presupunem acum că celor trei indivizi li se cere, în cadrul unui referendum, să aleagă între sistemul de canalizare şi construcţia drumului. Sistemul de canalizare va fi votat de majoritate, deoarece atât Ion cât şi Cezar (doi din trei indivizi) preferă canalizarea în detrimentul drumului. Ce se întâmplă dacă prin referendum li se cere celor trei să voteze între construcţia drumului şi cea a digului? Se va vota construcţia drumului, deoarece Ion şi Raluca preferă să dispună de un drum mai degrabă de cât de un dig. Dar dacă referendumul le cere să aleagă între canalizare şi dig? Se va vota construcţia digului, deoarece Cezar şi Raluca preferă să dispună de un dig mai degrabă decât de canalizare.

Acest exemplu arată faptul că preferinţele comunităţii sunt intranzitive; canalizarea este preferată drumului, drumul este preferat digului, dar digul este preferat canalizării. Se poate susţine că majoritatea este iraţională, că nu ştie cu adevărat ce vrea. Aşa se explică de ce electoratul aprobă programe politice care se bat cap în cap. De exemplu, majoritatea consideră inflaţia drept unul din cele mai mari riscuri cu care ne confruntăm; în acelaşi timp, majoritatea sprijină programe de cheltuieli publice (creşteri de salarii, subvenţionarea preţului utilităţilor etc.) care determină direct creşterea inflaţiei. Majoritatea crede că ţara merge într-o direcţie greşită, însă se prezintă la alegeri şi votează status-quo-ul.

Şi atunci, de ce să guvernăm prin referendum? Consilierii educaţi în ştiinţe politice ai candidaţilor la prezidenţiale ştiu de ce.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP