Bogdan Glăvan: A fost cauzată criza de supra-optimism? - Bloguri economice

luni, 16 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: A fost cauzată criza de supra-optimism?

Excesul de optimism reprezintă una din cauzele principale ale crizei, în viziunea multor economişti. Liviu Voinea o spune în cartea sa „Sfârşitul economiei iluziei”. Alan Greenspan a invocat de mult irrational exuberance pentru a explica boom-ul de pe piaţa activelor. Înaintea tuturor, Keynes vorbea despre animal spirits care stau la baza fluctuaţiilor economice.

Nu neg că în timpul avântului economic mulţi indivizi trăiesc sub iluzia înavuţirii, a profiturilor facile. Însă profiturile iluzorii sunt un simptom, nu o cauză a avântului nesustenabil. Pentru a demonstra de ce, vă propun următorul scenariu. Să presupunem că un înger vi se arată şi vă spune că anul viitor preţurile automobilelor se vor dubla, că peste 2 ani se vor tripla şi că peste 5 ani vor fi de 10 ori mai mari. Pur şi simplu să presupunem că vă aflaţi în posesia acestei informaţii sigure. Ce ar fi bine să faceţi cât mai repede? Evident, să vă grăbiţi să cumpăraţi o maşină, ar putea fi ultima voastră şansă de a vă lua una; unde mai punem că am putea-o revinde la scurt timp cu un profit substanţial. Ei bine, vă veţi duce până la sfârşitul anului la showroom-urile auto? Bănuiesc că majoritatea veţi spune “Nu”, deoarece scotocindu-vă în buzunare descoperiţi că nu dispuneţi de suficienţi bani pentru a vă îndeplini dorinţa, nici măcar la preţurile de astăzi. Ceea ce arată că factorul constrângător al cererii (consumului) este venitul. Indiferent de ce credem că se va întâmpla la anul, alegerile noastre din prezent sunt condiţionate de cantitatea de bani pe care o deţinem.

Aşadar, optimismul fără resurse monetare nu face doi bani, ca să zic aşa. Oamenii nu pot cheltui optimism, nu pot convinge nici măcar pe vânzătorul de covrigi să le vândă marfa în schimbul anticipărilor lor exuberante; au nevoie de bani pentru asta.

Pe de altă parte, dacă dispun de bani, problema este rezolvată indiferent cum am considera comportamentul oamenilor. Bănuiesc că majoritatea cititorilor sunt firi prudente, cumpătate. Însă şi-ar conserva preferinţele lor de astăzi dacă mâine ar cîştiga la loto 1 milion de euro? Cu siguranţă nu, cu siguranţă că ar cumpăra mai multe bunuri decât fac astăzi. Îmi aduc aminte de replica cuiva care, întrebat de ce şi-a cumpărat o maşină extrem de scumpă într-o ţară lipsită de drumuri de calitate, a răspuns simplu: “fiindcă îmi permit”. Poate că omul cu pricina era mai exuberant din fire, însă răspunsul lui este logic: pentru a cumpăra orice, trebuie mai întâi să ne permitem. Dacă avem bani, optimismul vine automat.

În concluzie, factorul fundamental ar expansiunii cererii şi boom-ului economic este existenţa unei cantităţi mai mari de bani. În absenţa acesteia, cu tot optimismul din lume nu ar exista nici avânt, nici criză. Extinderea cantităţii de bani (în mod arbitrar, discreţionar) este condiţia necesară şi suficientă pentru dereglarea mecanismului economic.

Pe lângă faptul că nu realizează acest fapt, susţinătorii argumentului supra-optimismului se află în imposibilitatea de a explica multe alte lucruri. Cum ar fi downturn-ul, declinul economic. Chiar aşa, dacă în spatele expansiunii se află doar optimismul agenţilor economici, atunci de ce n-am putea avea, măcar teoretic, expansiune la nesfârşit? De ce nu pot rămâne oamenii optimişti, de ce trebuie să-i mai lovească pesimismul? Însă simpla încercare de enumera dificultăţile de care se lovesc economiştii ce neagă importanţa monedei în societate înseamnă să acordăm acestei abordări o importanţă mai mare decât merită.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP