Bogdan Glăvan: Lituania: dansând cu deflaţia - Bloguri economice

luni, 9 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Lituania: dansând cu deflaţia

Se pare că deflaţia trece prin momente grele în Lituania. Da, am zis bine, nu Lituania trece prin momente grele din pricina deflaţiei, ci deflaţia are viaţă grea în Lituania. Deflaţia, the mother of all economic ills cum ar zice Roubini, pare să nu izbutească să trimită la morgă economia Lituaniei – în maniera în care a făcut-o în Japonia, de exemplu, cu ceva ani în urmă.

Spre deosebire de Japonia sau de alte naţiuni în care analiştii economici aproape s-au tăvălit pe jos mimând cu argumente false calamitatea pe care urmează să o producă scăderea preţurilor, Lituania cunoaşte în acest an deflaţie adevărată, adică reducerea masei monetare. Şi încă masivă, de aproape 20%. Spre comparaţie, reducerea masei monetare în SUA în timpul Marii Depresiuni – factor considerat decisiv în căderea economică – s-a situat (în funcţie de cine o calculează, Murray Rothbard sau Milton Friedman) între 17% şi 30%… atenţie, pe 4 ani (din 1929 până în 1933)!

Deflatia Lituania

Bineînţeles, creşterea nivelul preţurilor (moştenirea boom-ului) a decelerat puternic anul acesta, după cum se vede din figura de mai jos.
Preturile Lituania

Spre deosebire de alte naţiuni care au încercat să se salveze din criză cu ajutorul politicilor keynesiene, Lituania a ales în bună măsură o altă cale. Păstrând cursul fix în raport cu euro (în vigoare din 2002), Lituania a suportat efectul deflaţionist al ieşirilor masive de capital, şi a impus o strictă disciplină bugetară: a redus cheltuielile bugetare cu 8% din PIB anul acesta, plănuind o altă reducere de 5% din PIB anul viitor.

Rezultatul? În ciuda predicţiilor pesimiste ale celor care jelesc deflaţia, în trimestrul 3 economia a ieşit din recesiune, înregistrând creştere economică de 6%. Asta spre deosebire de România, de exemplu, unde în absenţa măsurilor corective, luminiţa ieşirii din criză se zăreşte… la anul. Bine, veţi spune, dar România nici nu a cunoscut prăbuşirea PIB pe care o are Lituania, de peste 15%. Este adevărat, însă tocmai aceasta este miza problemei. Cu cât este mai severă recesiunea cu atât efectele nocive ale boom-ului anterior sunt eliminate mai bine. Ţările care au preferat să-şi „tipărească” ieşirea din criză, precum Japonia, nu au cunoscut reducerea masivă a PIB, însă Japonia a sărit din deflaţie în… două decenii pierdute pentru creşterea economică. Pe de altă parte, este evident motivul pentru care PIB a scăzut atât de mult în Lituania: această ţară are o economie extrem de deschisă, comparativ cu alte state din estul Europei. Gradul de deschidere al economiei – (exporturi + importuri) / PIB – este în Lituania de 112% din PIB, în vreme ce în România este de sub 80%. Vreau să spun că inflaţia importată a lovit cu toată puterea micuţa naţiune baltică, în vreme ce România a fost mai protejată; în consecinţă, boom-ul a produs o dislocare mai amplă a resurselor în Lituania decât în România, iar depăşirea acestor efecte este, evident, mai dureroasă la ei decât la noi.
Lituania

Concluzia? O putem spune în multe feluri.
1. Efectele nocive ale deflaţiei sunt exagerate (despre deflaţie am vorbit pe larg aici)
2. Ieşirea din criză nu se face prin stimularea economiei
3. Aranjamentele monetare de tip currency board, departe de a se dovedi „inflexibile”, „rigide”, impun anumite constrângeri benefice economiei; a nu se interpreta că sunt de acord cu ele, însă sunt perferabile etalonului pur discreţionar pe care îl folosesc majoritatea celorlalte state.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP