Dan Popa: Cum a fost la prima mea şedinţă de coaching - Bloguri economice

vineri, 13 noiembrie 2009

Dan Popa: Cum a fost la prima mea şedinţă de coaching

Am fost la o sedinta de coaching. O chestie din aia in care inveti cum sa fii destept in cinci minute, cum sa devii genial in trei si cum sa nu ai rival pe lumea asta, intr`un singur minut.
Coacherul, un tip ok dealtfel. Inalt, elegant, parea ca nu`i pasa de adidasii si de jeansii mei. Discutia a fost cam asa: “Cati angajati aveti in compania Dvs?” Unul singur, zic. Si ala sunt eu, dom` coacher. “Am sa va invat cum sa lucrati la afacerea Dvs, nu in afacerea Dvs”. Zuper, zic. Da` nu prea am vreme, ca singur fiind, stiti…”Ei, asa spun toti ca nu au timp. Dealtfel, timpul, oamenii si banii sunt cele mai importante resurse”, zice. Stati sa notez, zic, ca deja simt cum ma destept.

“Ce rata de conversie aveti la clienti?”, ma intreaba senin, the Coach. Ce sa am??? Rata de…? Dom`ne, zic, singura rata pe care o stiu e aia la creditul ipotecar. Da` nu cred sa fie de conversie, ca`i in euro. La clienti nu am rate. Ala, ca nu, ca se refera la altceva. Ca voia sa intrebe cat la suta dintre cei care ma cauta, imi raman clienti. Dom`ne, zic, inafara de mama, care ma cauta saptamanal, recunosc ca stau prost aici. Din 10 telefoane primite, doua sunt greseli de conexiune, iar din restul, cel mult unul imi ramane client. Cel foarte mult, zic.
Pe restul sunt obligat sa ii resping. Stiti, ii soptesc incet, sunt cam respingator din fire…. Ii povestesc apoi de cel care voia sa imi achite o masa saptamanal, basca niste bani de buzunar, ca sa scriu despre restaurantul lui. Si despre banca aia care dorea sa scriu pe sestache din cand in cand, pentru 600 eur/ luna si pe care am fost nevoit sa o bag undeva pentru asta. Mai e firma aia legata de businessul bancar, care voia sa imi dea bani ca sa scriu indirect despre o banca (client al ei), afacere pe care iar am respins`o.
“Dar de ce vin clientii la Dv si nu se duc la altcineva?” ma intreaba the coach. Pai zic, sa mor daca stiu. Probabil se duc si la altii, da` nu stiu eu. Poate le place naibii cum scriu sau vor sa imi cumpere pur si simplu bunavointa. Oricum, in cazul meu, afacerea sunt eu, ca nu am nici macar secretara. Sunt eu si atat. Dar zic, in cazul Dvs de ce vin clientii si nu ii cauta pe concurenti? Pai zice, cred ca tot din aceleasi motive. Si la mine, afacerea sunt eu.
Iata, zic…
“Care sunt punctele Dvs tari?” ma intreaba coacherul. Imi vine sa`i raspund la misto, ca cel mai tare punct al meu e femurul. Da` zic dom`ne, daca asta`i coachingul, hai sa ma comport frumos. Nu stiu, ii zic. Da` al dumneavoastra care e? Pai faptul ca am ajuns sa fiu contactat de clienti ca sa ii antrenez inseamna ca am cateva puncte tari, nu?, ma intreaba el. Dom`ne, fantastic!, ii raspund. Sa stiti ca si in cazul meu o fi la fel.

(va urma, ca ma grabesc acum….)

PS de prisos sa spun ca nu am devenit nici mai destept, nici mai genial, iar rivalii mei sunt mai puternici decat mine. Am impresia ca sunt trist.:)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP