sâmbătă, 18 iulie 2009

Bogdan Glăvan: Despre autonomie cu mânie şi, mai ales, cu ignoranţă

Preşedintele Băsescu a vorbit astăzi despre descentralizare şi autonomie. De la bun început aş vrea să spun că simpatizez fără rezerve cu ideea, hulită de unii, potrivit căreia avem nevoie de aceeaşi autonomie şi la Caracal şi la Odorheiu Secuiesc. Dincolo de această idee însă, descentralizarea promovată teoretic de preşedinte este o formă fără fond, pur şi simplu vorbăraie, care merită cu vârf şi îndesat reacţia etnicilor maghiari.

În fond, reforma de care vorbeşte preşedintele şi cu care ne-a mai „ameninţat” şi Emil Boc doar mimează descentralizarea. Sunt convins că, dacă, politicienii ar fi dorit cu adevărat descentralizarea administraţiei publice, ar fi pronunţat acest lucru la Caracal sau Tulcea, nu la Tuşnad. Faptul că Băsescu a ales să atace subiectul tocmai într-un loc în care publicul pretinde de mult timp autonomie locală, arată cât de departe de intenţiile sale reale este lucrul despre care vorbeşte.

Concret, guvernul Boc ne-a oferit acum câteva luni mai multe repere pentru a înţelege ce urmăresc de fapt autorităţile cu „descentralizarea”. Marele “merit” al reformei propuse este că va duce la feudalizarea României prin creşterea puterii baronilor locali, la creşterea cheltuielilor publice prin dezvoltarea de instituţii paralele şi suprapunerea atribuţiilor acestora (de genul, poliţie comunitară – poliţie naţională), la creşterea iresponsabilităţii guvernanţilor şi, dacă vă place sintagma, la accentuarea deficitului democratic.

“Descentralizarea” va duce la multiplicarea bisericuţelor şi a corupţiei; piramida naţională a corupţiei va fi înlocuită de piramidele locale – sau, mai degrabă, vor coexista toate pentru propăşirea birocraţiei române.
Ce fel de autonomie este aceea în care autorităţile locale „manageruiesc” fondurile alocate de la Bucureşti? Ce fel de descentralizare este aceea în care autorităţile locale sunt condamnate să execute programele de cheltuieli planificate la centru – de pildă, prin legea salarizării UNICE a bugetarilor? Să nu ne lăsăm păcăliţi, reforma propusă nu are decât scopul de a cosmetiza funcţionarea administraţiei. Se vor scoate în afara „bilanţului” nişte „pasive” – poliţie, şcoli, spitale (după un model patentat de alţii, mai demult) – guvernul va fi mai curat şi mai uscat… şi atât. Câtă vreme povara administraţiei publice cade în egală măsură pe umerii tuturor cetăţenilor, nu putem vorbi de autonomie sau descentralizare. Este o contradicţie în termeni.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: În pragul falimentului, Islanda cere aderarea la Uniunea Europeană

După probleme economice grave prin care a trecut Islanda, parlamentul ţării, Althingi, a votat o rezoluţie prin care decide să solicite oficial aderarea la Uniunea Europeană. Votul a fost la limită: 33 voturi pentru, 28 voturi împotrivă şi 2 abţineri. În consecinţă, a fost transmisă o scrisoare Comisiei Europene la Bruxelles, precum şi guvernului suedez, care deţine în acest semestru preşedinţia Uniunii Europene. O mare parte a populaţiei Islandei nu este de acord cu aderarea, însă problemele economice majore cu care s-a confruntat ţara de circa 300.000 de locuitori, au arătat că umbrela Uniunii Europene şi a monedei unice europene ar fi făcut criza mai suportabilă.

"Este o zi istorică pentru Islanda", a declarat ministrul de Externe, Ossur Skarphendisson. "Ca naţiune europeană, suntem deja integraţi în structurile europene. Aşteptăm cu nerăbdare să facem următorul pas logic, în cooperare cu partenerii noştri europeni", a adăugat acesta.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Băsescu, din ce în ce mai economist

Aflat la Băile Tuşnad la a XX-a ediţie a Universităţii de Vară şi Tabăra Studenţească "Tusvanyos", Traian Băsescu a făcut din nou aprecieri despre evoluţia crizei economice din România. După cum relatează Mediafax, Băsescu a declarat că, în T3 2009, se va reuşi stoparea declinului crizei şi stabilizarea creşterii negative la 6%, iar în T4 2009 se speră ajungerea la nivelul anului trecut.

În primul rând este curioasă expresia "stoparea declinului crizei"; asta înseamnă că declinul crizei va fi stopat, adică criza va prospera? Mă rog, hai să admitem că a vrut să spună că va fi stopată criza. Cum va fi posibil, în viziunea economistului de ocazie Băsescu, ca, de la o contracţie a economiei de 6% din PIB, să ajungem în T4 2009 la creştere zero, în termeni anualizaţi? Are România o capacitate economică atât de bună să revină la creştere zero când toate vocile autorizate din România şi din lume afirmă pentru anul 2009 contracţie economică de 6-8% din PIB? Sau Traian Băsescu crede că, odată cu alegerile prezidenţiale din toamnă, se va întâmpla un miracol economic?

Şeful statului a spus că cea mai puternică realitate a momentului este criza economică pe care o percep oamenii, fiecare în casele lor. "Reacţia economică atât de dură în sistemul financiar, cu impact în sistemul economic al ţărilor afectate este proba economiei de piaţă care ne-a adus cu picioarele pe pământ", a spus el. Nu ştiu dacă Băsescu a vrut să spună că criza e cea percepută de români în casele lor sau în capul lor. Se pare că intrarea în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale îi face pe politicieni să revină la atitudinea din toamna lui 2008, înainte de alegerile parlamentare, cînd îi asigurau pe români că ţara noastră va fi ferită de criză.

Spre sfârşitul discursului său, Băsescu pare a reveni cu picioarele pe pământ, afirmând că: "România nu poate ieşi singură din criză. Singura măsură pe care o poate lua este să diminueze efectele acesteia. Resursele noastre sunt mult prea mici pentru a ne transforma într-o locomotivă."

Ananalizând cele afirmate de şeful statului, în discursul său se remarcă incoerenţe economice, care merg către un public cu o cultură economică precară, dar nu la persoane educate. Aşa cum în programul "Prima casă" partea populistă şi electorală este mult mai solidă decât partea economică, tot aşa, în discursul lui Traian Băsescu, par a conta mai mult elementele electorale pentru alegerile prezidenţiale din toamnă (dacă va candida), decât coerenţa discursului economic.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: E vineri, deci în SUA cad bănci

Daca e vineri, in SUA pica banci. Ieri au picat 4 bucati, ducand la 57 numarul falimentelor din 2009, potrivit FDIC.

Cele 4 falimente costa agentia americana de garantare a depozitelor peste un miliard de dolari. Doua din cele 4 bancutze erau din ograda lui Swaerzenegger, adica din statul California. Discutam de Vineyard Bank si de Temecula Valley Bank (ambele cu active de peste 1,5 miliarde de dolari ). Ca importanta, cele doua banci susamintite ocupa locul 4 si respectiv 6 al falimentelor din acest an. Celelalte doua banci sunt First Piedmont Bank, din Georgia si BankFirst, din Sioux Falls (Dakota de Sud). Saptamana ce vine voi scrie despre cum cad bancile si in ce consta intreg procesul, din punct de vedere al partilor implicate.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Reducerea TVA la alimente, o măsură populistă şi atât

In urma cu cateva zile, Guvernul a discutat despre reducerea TVA la unele alimente cum ar fi painea, laptele sau carnea de pasare, noua valoarea luata in considerare fiind de 5%. Aceasta masura se afla in programul anticriza al PSD iar scopurile urmarite sunt atat reducerea preturilor la produsele respective, cat si aducerea la suprafata a economiei subterane.

Din punctul meu de vedere, implementarea unei asemenea masuri nu va face altceva decat sa scada veniturile la buget si sa creasca profitul comerciantilor. Sa ma explic.

In domeniul alimentar, evaziunea fiscala atinge cote ireale, iar domeniul panificatiei reprezinta cireasa de pe tort - trei paini din patru se produc si se vand la negru, situatie datorita careia bugetul de stat pierde aproximativ 1 miliard de euro prin neplata taxelor. Cu alte cuvinte, cadrul fiscal influenteaza doar un sfert din piata, restul fiind imuna la modificarile taxelor pe produs.

Reducerea TVA de la 19% la 5% va avea ca efect imediat o scadere a veniturilor la buget, in timp ce atat producatorii cat si comerciantii vor aduce tot felul de argumente pentru a justifica pastrarea preturilor la acelasi nivel sau, in cel mai bun caz, scaderea acestora cu procente nesemnificative. In Franta spre ex., guvernul a hotarat reducerea TVA de la 19.6% la 5.5% pentru serviciile prestate in restaurante insa preturile nu s-au miscat, patronii justificandu-si atitudinea prin cresterea preturilor materiilor prime. Sunt convins ca si la noi se va intampla la fel.

In plus, cum ii poate controla guvernul roman pe producatori si comercianti pentru a vedea daca preturile au scazut pe masura reducerii TVA? Inspectorii OPC vor suna televiziunile, vor merge in control la cateva magazine, vor da cateva amenzi pentru a avea Andreea Esca ce sa prezinte la jurnalul de seara, dupa care se va pune batista pe tambal.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Colesterol bun, sânge ok, dar uitaţi-vă şi la EKG

3,2 miliarde de dolari profit pentru Bank Of America, 4,3 miliarde pentru Citigroup, rezultate de exceptie pentru Goldman Sachs…lucrurile stau aparent foarte bine pentru bancile americane, dar tare ma tem ca performantele lor ar putea fi doar partea vizibila a activitatii acestora. E ca si cum analizele de sange ar iesi toate bune, dar potrivit EKG`ului, esti aproape de infarct.

Pe scurt, lucrurile stau mai putin bine in ciuda aparentelor. Profiturile inregistrate contabiliceste de catre banci vin pe fondul unor cresteri ale cotatiilor bursiere si/sau din cedarea unor subsidiare sau filiale. Nu sunt urmarea fireasca a creditarii ori a activitatii de investment. Nu se datoreaza, altfel spus, profitabilitatii activitatii de baza. Cei care se uita pe datele BoA sau Citi, vad ca pe segmentul cartilor de credit sau pe cel al bancilor de retail lucrurile nu mai sunt la fel de rosii in obraji. In SUA, se asteapta ca lunile urmatoare sa aduca un nou val de someri care ar putea ingrosa randurile celor care nu`si mai achita ratele la banca. Pe segmentul cartilor de credit, lucrurile stau si mai rau. Cu toate acestea, rezultatele financiare publicate arata ca si cum gata, criza a trecut. Mai vorbim peste 3 luni.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Topul oraşelor cu cele mai scumpe locuri de parcare din lume

Compania de consultanta imobiliara Colliers International a realizat recent un top al celor mai scumpe orase ale lumii din punctul de vedere al costului parcarii unui automobil, iar datele arata ca acest domeniu economic este imun la criza, preturile scazand nesemnificativ fata de 2008.

Pe primele doua locuri se situeaza doua orase europene, Amsterdam si Londra, unde costul unei zile de parcare ajunge la 71 respectiv 55 de dolari, in timp ce costul lunar depaseste chiria unui apartament. Daca stai in capitala UK, parcarea te costa usor peste 1000 de dolari in fiecare luna.

Cel mai mic cost al unui loc de parcare se gaseste in orasul indian Chennai, unde platesti doar 0.96 de dolari pe zi.

Topul complet mai jos, click pentru marire (sursa), iar raportul Colliers poate fi descarcat de aici



Revenind la Romania, costul mediu al unui loc de parcare in Bucuresti in 2009 este de $205, in crestere cu 34% fata de 2008 cand era de $153. Acest cost este mai mic decat cel aferent celor mai multe dintre orasele vest-europene, insa mai mare decat in Lisabona, Varsovia sau Berlin.

Principala problema atat a Bucurestiul cat si a altor mari orase din Romania nu este insa costul unei parcari, ci lipsa acestora, primariile facand prea putin pentru a creste numarul locurilor de parcare pe masura cresterii numarului de masini.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Despre cum era să-şi deschidă Nae un cont într-un paradis fiscal. Poveste singaporeză.

Nae (numele real nu e asta, desigur, dar omul poate fi recunoscut si nu vreau sa`i fac probleme) e trezorier intr`o banca locala si tocmai s`a intors din Singapore. A stat o saptamana acolo in concediu si a facut un experiment. A vrut sa vada pe viu cum functioneaza un paradis fiscal la el acasa. A intrat intr`o banca si a cerut sa isi deschida un cont. „Eram in cartierul Rochor, cand vad o banca. Frate, si eu lucrez intr`o banca, dar ce`am vazut la aia, m`a dat pe spate. De cum am intrat, a venit o singaporeza la mine, una Nat, dupa numele de pe ecuson. M`a intrebat toata numai un zambet, cu ce ma poate ajuta. Ti`era mai mare dragul sa stai cu ea de vorba. Cand i`am zis ca vreau sa`mi deschid un cont la ei, i s`a luminat fata. „Personalul nostru va sta la dispozitie”, mi`a zis. Ia intra tu la noi intr`o banca si vezi cati o sa iti spuna asa ceva. Am aflat dupa aia ca tipa era din stafful bancii si ca isi intampina personal clientii.

Dar stai sa vezi. Imi cere pasaportul, vede ca`s roman si ma`ntreaba fireste daca am venit ca turist in Singapore. Ii zic ca da, sunt turist, dar ca daca tot sunt acolo, vreau sa profit si sa`mi deschid un cont in care sa depun niste bani. Aaaa….a mai zis ca Romania e o tara foarte frumoasa si ca si`ar dori sa o cunoasca. Clar ca habar n`avea de noi, da` femeia a demonstrat ce`nseamna politetea. “Cam ce suma ati dori sa depuneti?”, m`a mai intrebat. Ei, in clipa aia mi`a cazut fata. Nu ma gandisem la suma. Cat sa`i zic? Nu puteam nici 100.000, ca ma faceam de ras. Nici 100 de milioane nu puteam ca sa vedea pe mine ca nu`s un tip de suta de milioane de coco. I`am zis un milion de dolari. Fara sa tresara, Nat sau cum o fi chemand`o pe tipa, m`a invitat intr`un birou sa astept cateva secunde. Mi`a luat pasaportul si mi`a facut o copie. Alte transpiratii… ma gandeam ca imi afla aia datele reale, ca le trimit acasa si ca ma dau ai mei afara…Iti dai seama, sa auzi ca angajatii tai pe care`i platesti ca vai de ei, isi tin banii in paradisuri fiscale…Frate, zic, am incurcat`o….In fine, vine femeia si`mi da pasaportul inapoi, dupa care intra in birou 5 barbati. Unul singur european, restul asiatici. Bai, ziceai ca aia vin de la circ. Toti, cu un zambet larg pe fata, dar laaaaarg, frate. Nat mi`i prezinta. Unul era specializat pe investitii imobiliare globale. Altul pe miscari de capital. Hot money aia, de ni`i predau in facultate si de care ii e teama lui Isarescu. Altul pe conturi de economii. Noroc ca stiam cu ce se mananca alea toate, ca altfel ma faceam de cacao. Nat ma`ntreaba unde sunt acum banii. Ii spun ca`i tin la UBS in Elvetia dar ca nu mai am incredere in ei, de cand cu scandalul conturilor. “Aaaa, la UBS…n`o duce prea bine UBS acum, nu? “, zice unul si incep toti 5 sa rada. Dar de ce vreau sa`i depun taman la banca lor, ma intreaba un altul. Ce sa le zic? “Hazardul. Eram in plimbare si m`am decis pe loc”, le zice Nae. “Sa stiti ca la noi nu riscati nimic. Pot veni aia cu liste negre de paradisuri fiscale, pot inventa ei orice legi, ca tot nu ne doboara ei secretul bancar”, zice unul dintre asiatici. Chiar si daca la Dumneavoastra in Romania sunteti dovedit ca ati inselat Fiscul, de banii Dvs nu au cum sa se atinga. Nicio autoritate din Romania nu are ce sa ne faca”, confirma un altul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP