miercuri, 22 iulie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Despre serviciile oferite de agenţiile de turism

Am apelat la sfârşitul lunii iunie la serviciile unei agenţii de turism, deţinută de o cunoştinţă. Solicitam cazare pentru începutul lunii august la Nea Vrasna, în Grecia. Ştiam că anul turistic este destul de prost în Grecia. Mai mulţi prieteni care şi-au făcut vacanţa acolo, îmi relatau că sunt mult mai puţini turişti decât în anii trecuţi. Am coroborat această informaţie cu faptul că şomajul a ajuns la 9,4% în Grecia în aprilie 2009, pe fondul activităţii scăzute din turism şi din sectorul construcţiilor. Veniturile provenite din turism ale Greciei au scăzut cu 17,9% în primele cinci luni ale anului, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Statisticile oficiale ale băncii centrale elene arată că turiştii veniţi în Grecia au cheltuit, în luna mai, 824,2 milioane de euro, cu 24% mai puţin decât în aceeaşi lună din 2008, când veniturile din turism s-au ridicat la 1,09 miliarde de euro, după cum arată Capital. Mă rog, problema mea nu era de preţ, ci de disponibilitate a unor spaţii de cazare.

Mi s-a confirmat că există locuri de cazare pentru cele 10 zile solicitate de mine. După câteva zile, am revenit şi am rugat să se intereseze tot pentru 10 zile, dar cu o săptămână mai târziu, din cauza modificării programului meu. Mi s-a confirmat că totul este în regulă pentru noua perioadă. În urmă cu câteva zile, am hotărât să fac efectiv rezervarea şi să plătesc. Mi s-a spus că, fiind altă perioadă decât cea solicitată iniţial, preţul este cu "puţin" mai mare. Am făcut socoteala şi am constatat că este mai scump cu 26%.

În consecinţă, m-am apucat să caut pe Internet şi am găsit zeci de resurse, unde am găsit o ofertă mult mai bună, atât ca preţ, cât şi ca locaţie.

Anul trecut, am trimis un e-mail la câteva zeci de agenţii, solicitând o ofertă turistică. Mi-au răspuns doar două sau trei. Pînă la urmă, m-am suit în maşină şi am plecat tot în Grecia fără să-mi aranjez nimic şi a fost o vacanţă excelentă. Nu am stat într-un singur loc. Peste tot, am găsit locuri de cazare, fără prea multă trudă, deşi nu era criză.

Mă întreb cum vor agenţiile de turism din România să-şi fidelizeze clienţii printr-o astfel de atitudine. Românii călătoresc din ce în ce mai mult şi primesc din partea majorităţii agenţiilor de turism servicii din ce în ce mai proaste.

Mai mult, site-urile agenţiilor de turism nu oferă informaţii suficiente şi actualizate despre propriile oferte turistice.

Rog pe cititorii acestui blog să-şi împărtăşească experienţele cu agenţiile de turism fie prin comentarii aici, fie pe forumul zturism.ro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Cuba: în ciuda crizei, preţurile locuinţelor au rămas stabile

In Cuba, criza nu a afectat in nici un fel preturile locuintelor, din moment ce cubanezii nu au voie sa vanda sau sa cumpere apartamente sau case, pot doar sa le schimbe, si aceasta activitate fiind insa la limita legii.

Se stie ca Ceausescu, pentru a evita polarizarea sociala, a interzis la un moment dat detinerea a mai mult de o casa de persoana. Fidel Castro a dus comunismul pe alte culmi insa, astfel ca a interzis complet vanzarea/cumpararea de locuinte, egalizand astfel conditiile de viata din Cuba pentru ca cei cu bani, chiar daca ar vrea, nu isi pot cumpara o locuinta intr-o zona mai buna.

Iata ce sustine un blogger cubanez: “cei care si-au imaginat ca odata ce Raoul Castro a preluat puterea, va exista o piata imobiliara, s-au inselat. Conducatorii tarii stiu ca daca vor autoriza tranzactiile imobiliare, cetatenii isi vor redistribui locuintele intre ei, astfel ca cei cu bani se vor muta in centru, iar cei fara bani la periferie. Motivul pentru care in Cuba nu exista zone bogate si zone sarace nu se datoreaza atingerii un anumit nivel de trai, ci pentru ca oamenii nu au voie sa cumpere sau sa vanda locuinte.”

Gasiti aici povestea completa.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Recomandare (de citit!)

In ultima vreme primim cu totii adevarate 'retete' de comportament economic sau de combatere a crizei, tot felul de 'previziuni' care se dovedesc intr-un final doar simple pareri, fara nici o legatura cu realitatea.

Intelegerea economiei, mai ales in aceasta perioada de criza, presupune si cunoasterea unor resorturi scoiologice si psihologice care tin, in principal, de comportamentul si actiunea umana. In aceste conditii total atipice, mobilurile deciziilor la nivelul indivizilor si maselor contin doar partial rationamente economice. Grosul premiselor au la baza perceptiile, care acum includ sentimente de teama, de nesiguranta si de incertitudine.

Aceste perceptii sunt in vizorul sociologilor de mult timp, iar manipularea lor prin dezinformare, propaganda, publicitate si intoxicare au adus si inca aduc profituri celor care stiu sa le foloseasca.

Ca urmare, avem nevoie de discernamant in decantarea informatiilor care ne vin pe toate canalele media. In sprijinul acestei idei, va recomand sa lecturati un mic "Tratat de dezinformare" scris de V. Volkoff.

Il puteti citi online , sau puteti sa-l dati jos si sa-l printati.

Lectura placuta!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Indicele Big Mac pentru 2009

Euro este o moneda puternic supraevaluata in raport cu dolarul, potrivit celebrului indice Big Mac, calculat de revista The Economist si publicat in urma cu doar cateva zile.

Acest indice se bazeaza pe teoria paritatii puterii de cumparare (PPP), ceea ce inseamna ca in principiu, cursurile valutare ar trebui sa se ajusteze in asa fel incat pretul unui Big Mac sa fie acelasi oriunde in lume.

Pentru a intelege mai bine cum se calculeaza acest index, sa luam exemplul Romaniei, desi tara noastra nu face parte din studiul The Economist: la noi, un Big Mac costa 8 lei (nu mananc asa ceva insa am sunat ieri la Mc Donald`s sa intreb cat costa), iar in SUA $3.57. Daca impartim pretul de vanzare al acestui produs in RO la cel din SUA, ajungem la un raport de 2.24 intre leu si dolar. Conform teoriei PPP, leul pare puternic subevaluat din moment ce cursul oficial este de 2.98.

Luand drept reper zona Euro, aici un Big Mac costa 3.31 euro, de unde rezulta un raport de 2.4 intre pretul din RO si cel din Euroland. Comparativ cu cursul oficial de 4.2, leul ar trebui sa se aprecieze foarte puternic pentru a egaliza preturile.

Click pe tabelul de mai jos pentru a vedea cum stau monedele altor tari comparativ cu dolarul.

cfn905


Astfel, vedem ca euro este supraevaluat fata de dolar cu 29%, rata considerata “normala” fiind de 1.08 dolari/euro, francul elvetian si monedele tarilor nordice sunt de asemenea puternic supraevaluate (coroana norvegiana cu 72%!!), in timp ce monedele tarilor din Asia sunt puternic subevaluate fata de dolar.

Dincolo insa de exotismul unor asemenea concluzii bazate pe comparatiile preturilor unui produs ce a devenit un simbol al Americii, nu putem lua de bune aceste cifre atat timp cat costurile de productie ale unui Big Mac nu sunt aceleasi peste tot - nu putem compara Romania cu SUA cand vine vorba despre costul fortei de munca sau al chiriilor, ca sa nu mai vorbim despre o comparatie China-SUA din acelasi punct de vedere.

Trebuie remarcat totusi ca forintul maghiar si coroana ceha par a fi corect evaluate comparativ cu dolarul, in timp ce zlotul polonez este subevaluat cu 33%.

Personal, mi-ar surade in momentul asta un curs de 2.4 lei pentru un euro.

via

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Falimentul românesc: scump, te ţine mult şi te mai alegi cu cel mult 30% din creanţe

Potrivit Bancii Mondiale, procedura declararii unui faliment in Romania dureaza 3 ani, costul e estimat la 9 % din valoarea companiei falimentare, iar de recuperat, recuperezi ca, 29% din creante. Pentru comparatie, in GBR procedura dureaza un an, costul e de 6 % si recuperezi peste 80% din ceea ce firma falimentare iti datoreaza. Detalii, aici

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cine mă citeşte

In urma cu cateva zile am primit datele unui studiu demografic realizat de trafic.ro cu privire la caracteristicile celor care viziteaza acest blog.

La studiu au raspuns aproximativ 400 de cititori, iar rezultatele arata ca:

  1. 71% dintre cititori sunt barbati si 29% femei;
  2. 61% au intre 24 si 35 de ani, iar 80% au intre 20 si 40 de ani;
  3. 56% au o masina in familie, 19% au doua masini iar 1.8% mai mult de doua;
  4. 29% locuiesc cu chirie si 44% in imobil proprietate personala;
  5. 38% stau pe internet mai mult de 3 ore pe zi;
  6. 31% au animale de casa;
  7. peste 40% au credite ipotecare si/sau de nevoi personale, 33% au un card de credit si 26% asigurare de viata;
  8. 80% au calatorit in strainatate in interes de afaceri si 84% si-au petrecut concediul peste granita;
  9. 86% (!!!) au studii superioare, din care 54% facultate si 32% studii postuniversitare. Doar 1.5% dintre repondenti au declarat ca au mai putin de 12 clase;
  10. 7.8% sunt directori iar 60% sunt specialisti cu studii superioare, liber profesionisti sau patroni;
  11. 76% castiga peste salariul mediu pe economie (1500 lei net), din care peste 9% au un venit lunar net mai mare de 7000 de lei;

Una peste alta, se pare ca m-am pozitionat bine pe piata, iar cititorii mei sunt multi mai inteligenti si mai de succes decat ai lor iar. Va multumesc pentru ca ma cititi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cum strică un angajat imaginea Romtelecom

Intamplare reala din viata mea: Vineri, 17 iulie, ora 14.30. Am nevoie de un numar de telefon urgent. E vorba de bani. Nu pentru mine, ci pentru doamna Tudorita (numele este real), care chiar are nevoie de ei. Am nevoie de un numar de telefon fix pentru a-i oferi doamnei Tudorita detalii despre trimiterea banilor si sun la Informatii Numere Clienti Romtelecom (fostul 931, actualul 1931, de pe orice telefon Romtelecom). Doamna Tudorita are cancer la maxilar, iar suma de aproximativ 1000 RON trimisa e ca o mana cereasca. Eu stiam aceste amanunte si eram emotionat, doamna care imi raspunde sec la capatul firului nu stia nimic din toate astea si imi vorbeste cu aceeasi scarba cu care, probabil, isi trateaza toti abonatii.

Si apropo… operatorul imi raspunde dupa vreo 20 de secunde in care imi vorbeste un robot care are grija sa ma anunte ca acel apel ma costa 0.24 euro/apel + 0.30 euro/minut de convorbire.

Ii ofer detaliile despre doamna Tudorita, nume complet, adresa, etc. Imi spune ca nu este abonat. Nu imi vine sa cred si, curios din fire, revin cu intrebarea ”Sunteti sigura?”. Atat imi trebuie. M-am bagat fara sa vreau “in gura lupului”. Dupa ce imi face putina teorie, imi spune “Asa faceti toti, nu pricepeti de prima data. Tot insistati”. Ii spun “Da, normal, chiar am nevoie de numarul asta”.

“Da, dar toti sunteti prea insistenti si deja sunteti stresanti”, imi spune. Ma enervez rau si ii spun “Pai schimbati-va jobul atunci. Sunteti aici ca sa ma ajutati”.

De aici nu mai are rost sa scriu ce mi-a zis. Imi dau seama cu ce fel de persoana am de-a face si o las balta. Ii cer numele. Nu vrea sa mi-l dea; imi spune “Pai m-a prezentat robotul la inceput”. “Nu am retinut”, ii raspund. Imi inchide telefonul. E mai simplu asa….

Super tare, nu? :)

Mai e putin:…

…Scos din sarite de nesimtirea cu care am fost tratat, intru pe site-ul lor ca sa fac reclamatie. Am cautat 10 minute…nu am unde sa fac acea reclamatie. Nu au o rubrica speciala de reclamatii precum orice companie care se respecta. Probabil ca nu se respecta. Nu gasesc decat o rubrica de contact….renunt. Apoi plec intr-un scurt concediu si dau de altii… Despre ei am scris aici.

Ma simt norocos ca am blog. Eu ma simt eliberat acum. Dar cred ca exista multi oameni fara blog si care dau peste nesimtiti….le inteleg mahnirea. Poate cineva de la Romtelecom citeste…poate imi trimit si un raspuns oficial. Vreau doar sa stiu ce masuri s-au luat impotriva acelei distinse doamne.

Cat despre comportamentul doamnei, va las pe voi sa judecati. Eu m-am lamurit. Si, pentru ca sunt convins ca mai exista astfel de cazuri, astept sa imi spuneti voi povestile voastre asemanatoare…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

Dan Popa: Orologierii elveţieni ar da ceasurile înapoi. Dar nu le dau, le primesc.

Bernard Lambert, bancher la o banca din Geneva ( Pictet & Cie ii spune bancii, ca sa nu fie dubii), a declarat ca, in ceea ce priveste Elvetia, criza va mai continua. El a arata ca, din cauza prabusirii pietelor de ceasuri din Hong Kong si New York (35,9% si respectiv 49,2%), livrarile celebrilor producatori de ceasuri din Elvetia sunt in berna ( ca sa fac un joc de cuvinte cu capitala Elvetiei, v`ati prins).

Criza a penalizat si sectorul metalurgic din Tara Cantoanelor, sector care a inregistrat un recul de 37,5 %. Doar cafeaua si tutunul ce rezista, a constatat Lambert. Pana acum, excedentul comercial al Elvetiei a scazut cu 9 miliarde de CHF, existand semnale ca si in toamna tendinta de scadere va continua.Explicit, Lambert a precizat ca in cazul tarii sale, criza va continua, somajul urmand sa atinga anul viitor circa 5 % ( o adevarata drama pentru elvetieni), fata de 3,6 %, cat era in iunie.

Partea buna este ca sectorul pharma (care asigura 40 % din exporturile elvetiene), sta bine. Cata lumea se imbolnaveste, Elvetia va face bani frumosi. Cam atat am avut de spus.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Algerienii au mutat week-end-ul

Consiliul de ministri algerian a decis sa mute week-endul in zilele de vineri si sambata, in loc de joi si vineri, cum era pana acum. Dispozitia intra in vigoare incepand de 14 august, se arata intr`un comunicat citat de agentia de presa APS.

Daca va intrebati ce cauta o asemenea informatie pe un blog despre banci in general, iata legatura. S`ar putea ca, intors plin de nervi de la banca (subliniez, banca) sa doriti sa mergeti sa va recuperati nervos intr`o tara cum e Algeria. Daca nimeriti in week-endul lor (nu in cel cu care v`ati obisnuit in Europa), riscati sa va enervati si mai tare. Drept pentru care am zis sa va avertizez macar…

Mai adaug doar cateva randuri, ca sa nu pare o informatie amproasta, suita pe blog. Algerienii aveau de prin 1976 repaosul saptamanal stabilit joia si vinerea din motive care tin de orientarea musulmana a religiei majoritare. Masura era aplicata in companiile de stat, privatii stabilind ei insisi care zile sunt de week-end si care nu. Prietenii de la ArcelorMittal Steel, care detin in Algeria complexul siderurgic de la Annaba (estul tarii), trecusera de pilda la week-endul european (vineri –ziua dedicata rugaciunii saptamanale la musulmani- si sambata) inca de un an, fara ca autoritatile sa faca vreun gest de prostes. Banuiesc ca e suficient de lunga stirea acum si pot sa merg sa`mi fac o cafea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Suma de 4.5 miliarde este de fapt o scăpare...

Asa cum foarte bine spunea Alexadi, informatia despre suma de 4.5 miliarde euro probabil folosita de BNR pentru sustinerea leului a fost o informatie neautorizata de BNR, care in alte conditii nu ar fi fost niciodata tiparita intr-o publicatie oficiala.

Articolul de azi din Ziarul Financiar al lui Adrian Vasilescu denunta destul de radical publicarea unei astfel de informatii, sub pretextul ca ar fi denatura piata. Nu cred ca acest motiv este singurul, speculatorii adevarati din octombrie 2008 nu au avut nevoie de astfel de date.

Singura explicatie rezonabila pentru secretomanie o da tot Alexadi: este vorba de protejarea sensibilului mental colectiv romanesc, care sta cu ochii pe curs ca pe butelie, si trece de la agonie la extaz cu fiecare ban castigat de cursul de schimb.

Pentru conformitate, citez paragraful din raport:

"The inter-bank market was disrupted in October 2008 by rumors of liquidity problems at a commercial bank, leading to a spiking of rates; these rates remained relatively high thereafter due to lingering concerns about counterparty risk, high risk aversion, and market segmentation due to an uneven distribution of assets (T-bills) eligible for discount with the NBR.

Balance of payment pressures drove a 15 percent depreciation of the leu against the Euro from October 2008, putting pressures on household, corporate and bank balance sheets. To dampen currency volatility, the central bank intervened in the spot market, with some EUR4½ billion in reserves since end-October. Despite the depreciation, financial conditions tightened significantly on increased sovereign credit default swap premium and monetary policy tightening. Romania’s international credit rating was cut in late 2008 by a larger margin than those of other countries in the region, reflecting market concerns about the sustainability of Romania’s large current account deficit, uncertainties surrounding the outlook for fiscal and incomes policies, and the 10 financial health of banks with subsidiaries or branches in Romania. This has translated into significantly higher external borrowing costs for Romanian banks and corporates. "

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP