joi, 13 august 2009

Bogdan Glăvan: Desfiinţaţi BNR, subvenţionaţi ING

Dan Popa pune o excelentă întrebare pe blogul său: de ce există o discrepanţa uriaşă dintre creşterea economică rozalie prognozată oficial pentru anul în curs şi evoluţia economică reală (aproape -9%)? Întrebarea este cu atât mai justificată cu cât avem nenumărate comitete şi comiţii care investighează problema:

“Avem un Institut de Prognoze Economice. Avem Comisia Nationala de Prognoza. Mai avem Directia Modelare si Prognoza din Banca Nationala. Plus departamentul macro din Ministerul Finantelor. Niciuna nu a intuit scaderea care a urmat. Mai mult, prin aprilie, unii au iesit public sa afirme ca gata cu scaderea economiei in Romania, ca din trimestrul al doilea vom avea crestere.”

Răspunsul nu poate contine decât două variante: din prostie sau din rea intenţie. Indiferent de variantă, aceste agenţii ale statului ar trebui desfiinţate.

Orice agent economic privat care ar fi facut predictii atat de proaste ar fi iesit de mult de pe piata. Iata de ce sustin ca este cazul sa cerem desfiintarea tuturor agentiilor de previziune economica, inclusiv a BNR. Au eşuat lamentabil în anticiparea condiţiilor economice şi, astfel, au transmis semnale greşite întregii economii (investitorilor, consumatorilor, sindicatelor etc.) Nu mai e cazul să ne bazăm pe serviciile lor. Mai bine ne documentăm din rapoartele instituţiilor private - ING a anticipat mult mai bine criza (vezi articolele postate constant de Dan Popa cu referire la acest subiect) - sau chiar din studiile FMI.

Iar dacă PIB-ul înseamnă ceva, implicit dacă informaţiile aferente la evoluţia lui sunt importante pentru economie - adică sunt un bun public - atunci mai bine acest bun să fie livrat de o agenţie mai competentă, fie şi de ING. Dacă statul ar trebui să facă ceva, atunci ar trebui să subvenţioneze ING, nu-i aşa, economişti dumneavoastră?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: PIB-ul pe trimestrul 2 2009

Conform datelor initiale de la statistica, PIB-ul s-a redus in trimestrul 2 2009 cu 8.8% fata de anul trecut.

Economia nu a avut o aterizare dura, ci s-a prabusit de la +9.3% in 2008 la -8.8% in 2009; deci nici pe departe aterizarea lina pe care o auzeam la inceputul acestui an.

Tiparnita BNR si recesiunea foarte lenta a sectorului public au salvat aparentele; scaderea de -8.8% putea fi si mai mare daca sectorul guvernamental nu ar fi primit 30 mld RON imprumut.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Mihai Marcu: O explicaţie pentru dobânzile mari ale băncilor

Un articol din ZF blamează dobânzile mari ale băncilor. In afară de lăcomie, mai există cel puțin un motiv.

Asa cum foarte bine observa colegul Alexadi, creditele restante brute au ajuns la un nivel uriaș, de 17.8%. Corectate cu provizioane și cu garanții ajungem probabil la procentele liniștitoare ale BNR.

Băncile au împrumutat excesiv în perioada anterioara, iar creditul cu buletinul sau cu adeverința de venit falsă, dat cu ușurință anul trecut, este acum o pierdere.

Băncile trebuie sa fie solvente, datorita obligației pe care au fata de deponenți. Din acest motiv, singura lor soluție este sa jupoa... pardon, sa pună presiune maxima pe clienții buni-platnici - sa le crească dobânzile, comisioanele.

Băncile nu au nimic de pierdut din asta, ba mai mult, economisesc din banii cu care acționarii ar trebui sa vina de acasă. Intre un posibil faliment al clientului și falimentului băncii, ce credeți ca preferă banca?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Întrebare

“Conform primelor estimări privind evoluţia Produsului intern brut în trimestrul II 2009, acesta s-a redus, comparativ cu trimestrul I 2009, cu 1,2% (date ajustate sezonier). Faţă de perioada corespunzătoare din anul 2008, potrivit primelor estimări, Produsul intern brut (serie brută) a înregistrat o scădere cu 8,8% în trimestrul II 2009 şi cu 7,6% în semestrul I 2009 », se arata intr`un comunicat al INS.

Avem un Institut de Prognoze Economice. Avem Comisia Nationala de Prognoza. Mai avem Directia Modelare si Prognoza din Banca Nationala. Plus departamentul macro din Ministerul Finantelor. Niciuna nu a intuit scaderea care a urmat. Mai mult, prin aprilie, unii au iesit public sa afirme ca gata cu scaderea economiei in Romania, ca din trimestrul al doilea vom avea crestere. Ma refer aici la Guvernator. Pogea a iesit si el la rampa sa spuna ca simte (era in aprilie) ca economia isi revine.

Cum naibii se face ca niste straini (FMI, ING samd) au calculat cu mult mai multa rigoare faptul ca vom cadea mai rau in trimetrul al doilea, decat in primul?

De ce, auzind acestea, oficialii romani initial au negat? Tin minte ca, atunci cand FMI a spus ca vom cadea cu 8 % (caderea e iata, de 8,8 %), oficialii BNR au declarat ca, citez, “cifra de la FMI e greu sa fie credibila”.

Asadar, cine face prognozele macro in Romania?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Daniel Cazangiu: Realitatea văzută altfel

Observ in ultima vreme in media o serie de atitudini, recomandari, idei si planuri cu un pronuntat caracter social, de stanga. Un lucru normal in timp de criza, dar solutiile constructive lipsesc cu desavarsire, fapt ce ma face sa cred ca opinia publica nu s-a schimbat prea mult fata de momentul zero (anii 90), toti asteptand bratul protectionist al statului. Critica se pare ca este la ordinea zilei pe orice canal de comunicare. Se critica absolut orice: de la politica pana la fotbal; critica tinde sa devina sportul national numarul unu. Si atat. Nimeni nu face urmatorul pas, acela de a pune ceva in loc dupa ce a demolat totul.

Subiecte de critica economica:
* Bancile/ bancherii. Adevarul este ca orice banca comerciala este o afacere privata care a respectat regulile jocului (cadrul legislativ), a platit taxe, a creat locuri de munca, .. , exact ca orice alta firma. Sigur ca, datorita specificului activitatii, sectorul bancar a jucat un rol important in umflarea speculativa a preturilor, dar totul a fost legal. Dpdv strict economic, nu bancherul este de vina pentru ca x si y au facut o afacere proasta luand credit pentru orice (cu buletinul, ipoteca, etc). Lectia care acum o primesc multi debitori sper ca va ajuta putin la schimbarea mentalitatilor si la formarea unei logici economice elementare.

* Guvernul. Orice culoare ar avea, conducerea politica se orienteaza intotdeanua si isi modelează actiunile dupa gradul de educatie al majoritatii votantilor si dupa asteptarile acestora. Cursa electorala obliga factorul politic la compromis si masuri nefundamentate economic. Asa cum demonstram, romanii sunt incapabili sa-si vada interesul propriu dincolo de ziua de azi, urmarea fireasca fiind imposibilitatea implementarii oricarei strategii nationale in orice domeniu (pe termen mediu sau lung). Asta se vede de la urbanism si pana la cel mai neinsemnat capitol al vietii romanesti.

*’Legile proaste’. Reglementarea vazuta, pe de o parte ca unealta a culegerii de voturi, iar pe de alta parte ca sursa de rasplatire pentru cei care si-au aratat sprijinul sub diverse forme in campania electorala, este principala cauza a crizei. Altoită pe un sistem de gandire si conceptii etatiste, reglementarea isi produce roadele din plin (somaj, blocaj financiar, falimente). Consider critica la adresa reglementarii ca fiind singura productiva.

*BNR-ul. Ca orice in tara asta, nici Banca Nationala nu a scapat de rolul de ‘tap ispasitor’. De departe, Banca Nationala are cea mai buna echipa de specialisti. Critica sporadica a avut rolul de a deturna focalizarea atentiei opiniei publice asupra unor persoane catre o institutie.

* Acordul cu FMI. In primul rand, existenta unui minim pachet coerent de masuri economice care sa mai franeze din elanul toxic al clasei politice in goana dupa voturi, face din obligatiile asumate un precedent sanatos. In al doilea rand, dependenta de banii fondului demonstreaza ineficienta si lipsa de viziune economica a guvernărilor care le-am avut in ultimii 20 de ani. De fapt, prevederile acordului constituie singurul program anti-criza care se aplica in Romania.

* Isărescu. Gandirea fixista a multora vede in diverse institutii publice si in reprezentantii acestora adevarate baby sitter-re moderne, care ar trebui sa vegheze la corectitudinea economica a actiunilor multimii. Refuzul asumarii raspunderii (de catre fiecare din noi) pentru actiunile proprii si vanatoarea de vrajitoare in cautarea vinovatilor, inchid drumul constructiv al invatarii din greselile facute.

In concluzie, meritul sau vina pentru nivelul de trai apartine in totalitate maselor, si constă in responsabilitatea pentru actiunile proprii (indatorarea fara justificare si alte fapte economice falimentare), precum si responsabilitatea pentru o cat mai buna reprezentare a interesului propriu la nivel macro.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP