vineri, 21 august 2009

Dan Popa: O mărturisire de la un bancher cu 16 ani de experienţă (II)

Dupa ce unii s`au indoit de prima scrisoare a unui vechi bancher din sistem, iata ca un alt om care lucreaza de 16 ani in sistem, imi scrie.
”Sunt alt bancher cu 11 ani de munca in sistem. In prezent cu functie de conducere in HQ, mai exact in risc corporate. Deci nu ma duc sa vad, vine informatia la mine. Cei care cred ca nu vedem se inseala. Oamenii cu experienta se “bunghesc” si oricum sunt dificil de mintit (in principal nu ca am fi noi mai isteti, pur si simplu eu vad 10 cazuri zilnic, in timp ce un om din front vede asta intr-un an).
Una peste alta: nu exista decat varianta ca sistemul bancar, sanatos sau nu, supravietuieste si sprijina reluarea cresterii economice. Si, in concluzie, va supravietui.
Ascunderea gunoiului sub pres este evidenta si doar un efect al pariului pe restart. Cand cresterea se reia ne permitem si provizioane / executari etc., daca exista profit. Intre timp, trebuie supravietuit si marcarea pierderilor ar insemna aport de capital care e cam scump azi. In concluzie, momentan, mark to imagination…. Daca problemele vor deveni aproape imposibil de gestionat, asta nu inseamna decat ca vom avea un write-off. Ideea e sa ni-l permitem atunci cand apare…
Focus pe KPI.. nu cred ca e rau. Oricum trebuie un focus prestabilit, daca nu exista va lipsi directia. Si, in fond, daca nu faci tu tinta, vine altul. Oare e mai bun? Ca manager, chiar ma gandesc la echipa si daca o capitulare personala e mai buna pentru oamenii pe care i-am format. Inca cred ca eu sunt un rau mai mic pentru ei.
Referitor la plopistii nou-veniti in sistem: am intervievat personal numerosi candidati. Luai ce puteai. Era evident ca sunt prost pregatiti si mizai pe inteligenta si pe bunele lor intentii. In conditii de crestere era simplu, o piata a muncii dictata de candidati. Momentan s-a intors roata si pot alege. Partea proasta e ca un profesionist se formeaza in ani si numai prin experienta.
Educatia e, intradevar, slaba. Recent am ales cativa juniori care au studiat la ASE cu aceeasi profesori ca si mine. Nu o sa uit niciodata faptul ca ne dictau din manuale traduse (prost) din limba franceza de alti studenti. Mi s-a confirmat ca asta fac si acum. E tragic, suntem aproape de tarile africane, dar totusi eu inca sper ca daca vrei si lupti se poate.
Ca tara, nu ne revenim decat in Q3 2010. Stiu ca predictiile sunt riscante, dar zilnic asum riscuri. Pana atunci va fi mai rau, cel mai rau vom simti in Q4 a.c. Unii clienti incep deja sa respire, dar ce vad azi e doar supravietuire. Mai dureaza pana la reluarea cresterii. Ce e mai rau nu a trecut, efectul de domino ne va crea inca probleme urmatoarele cateva luni. Succesuri!”

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Sinteza BCR

Dupa o lunga perioada de tacere, researcherii BCR au iesit cu o sinteza macro foarte bina facuta. Autor este Lucian Anghel, economistul sef al bancii, una dintre cele mai luminate minti din tara. Imi amintesc si acum cand, in Viena fiind, magazinul in care isi ochise un costum Armani (la super pret) a inchis cu o ora mai devreme, iar Lucian a pierdut ocazia de a si`l cumpara. Nu stiam in seara aceea, la un restaurant fiind, ce are de e asa de suparat. Pana la urma, ne`a marturisit. Pierduse costumul, din pacate.
Spre sa nu se supere pe mine Lucian penstru aceasta marturisire.
Studiul, il aveti aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Un mesaj de la Andrei Raţiu

Discutie era despre mystery shopping. Eu sustineam ca la noi, treaba se face cu bani putini si de multe ori, la limita indecentei. Ca rapoartele shopperilor sunt uneori penibile si ca ma mir ca firmele platesc mii de euro care mai ales ca pe vreme de criza, nu prisosesc nimanui.
“Am avut ocazia sa il cunosc in februarie in Londra pe Michael Bare, tipul care detine Bare International. Dintr-una intr-alta a venit vorba si despre cum se face mystery shopping-ul in Romania si cam care ar fi asa zisa concurenta.
Desigur ca raspunsul a fost cat se poate de clar, BARE nu ar lucra niciodata pe 10 EUR pe evaluare. Dar cum la noi lucrurile se fac fie pentru a mai spala un ban, fie doar pentru ca e la moda sa se faca…
Asa pot sa imi trantesc si eu o firma de mystery, imi iau vreo 5 pixuri cu nuante diferite de albastru… si dai nene rapoarte de evaluare, la 3 euro bucata… cate vreti voi.
Cine apeleaza la firme de mystery din astea de trei parale… teapa lor.
Nu e vorba ca mystery nu ar fi bun, pentru ca intre noi fie vorba, mari companii precum Mariott, McDonald’s, Audi, Sony Ericsson, Western Union, Microsoft etc etc etc cu siguranta nu ar arunca bani pe asa ceva daca nu le-ar folosi la nimic. Asa ca… mai ganditi-va inainte sa va bucurati la un pret mic”.
Daca o spuneam eu, iar imi sareau in cap o mie de oame ni ca astea sunt conditiile din Ro, ca ce`as vrea si ca ce urmaresc de fapt? Ca se vede de la o (scuze de expresie) posta ca sunt agentul lui Basescu si al lui Tariceanu in acelasi timp….
Discutia pornise de aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Despre profiturile înregistrate de companiile de telefonie mobilă

In Romania, sectorul telefoniei mobile este unul in care profiturile sunt extrem de mari, cei doi jucatori principali de pe aceasta piata reusind anul trecut sa isi majoreze marjele de profit in ciuda concurentei generate de Cosmote.

Astfel, conform Ministerului de Finante, in 2008 veniturile totale in lei ale Orange au crescut cu 16.5% de la 4.15 la 4.85 miliarde, in timp ce profitul brut s-a majorat cu 29.2%, ajungand la 1.9 miliarde lei, ceea ce inseamna o rata a profitului de 39.1%, uriasa fata de ceea ce se poate inregistra pe o piata asezata.

Nici in cazul Vodafone lucrurile nu stau cu mult diferit, veniturile acestei companii crescand anul trecut cu 14.6% de la 4 la 4.6 miliarde lei, in timp ce profitul brut a avansat cu 25.6%, ajungand la 1.3 miliarde lei. Rata profitului este de 28.8%. In graficul de mai jos se poate vedea evolutia din ultimii ani a ratelor de profit si a veniturilor totale, click pentru marire.



Daca vom cumula cifrele, vedem ca impreuna, Orange si Vodafone au obtinut in 2008 venituri totale de 9.4 miliarde lei (2.5 miliarde euro) si un profit brut de 3.2 miliarde lei, respectiv 860 milioane euro la cursul de anul trecut.

Impozitul pe profit incasat de stat a fost de 476 milioane lei, cele doua companii generand 3.7% din tot impozitul pe profit incasat de stat anul trecut de la agentii economici.

Daca discutam despre profitul brut pe cap de angajat, si acesta se situeaza la un nivel foarte bun, respectiv 173.000 de euro in cazul Orange si 121.000 de euro in cazul Vodafone. In graficul de mai jos se poate vedea evolutia profitului per angajat in ultimii ani.



Doar ca o comparatie, in 2008 un angajat BRD a generat un profit brut de aproximativ 46.000 de euro, iar un angajat Petrom 13.000 de euro.

Sunt ratele de profit prea mari?

Pana la aparitia Cosmote, piata telefoniei mobile a fost impartita frateste intre cei doi mari jucatori, acestia avand grija ca nu cumva sa concureze intre ei prin intermediul preturilor si astfel sa strice piata. Aparitia grecilor le-a stricat putin planurile, insa daca privim evolutia ratelor de profit, vedem ca cel putin in cazul Orange, in 2008 rata profitului este egala cu cea din 2004, ceea ce inseamna ca in ciuda scaderii ceva mai accentuate a preturilor in ultima vreme, acestea se situeaza totusi la un nivel la care asigura un profit absolut respectabil.

Sunt aceste profituri prea mari? In business nu se discuta in acesti termeni, companiile incercand sa profite la maxim de capacitatea unei piete de a furniza rate de profit cat mai mari. Daca utilizatorul roman de telefonie mobila este dispus sa plateasca preturile actuale practicate de companiile existente pe piata, aceste profituri nu sunt nici mari, nici indecente, ci normale. Aceeasi logica se aplica si in cazul sistemului bancar sau in cel al pietei cimentului, unde profiturile sunt de asemenea semnificative.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: De ce fug românii de leu?

Mai toate prețurile, contractele, salarii sunt exprimate în orice altceva decât în lei. Dolari, mărci, apoi euro. Românul fuge de leu pe bună dreptate - pentru că guvernul își bate joc de agenții economici. Dovada în continuare.

Aflăm din presă că impozitele locale vor crește cu 20% pentru că "nivelurile acestor taxe nu au mai fost actualizate, în funcție de inflație din anul 2006".

Statul își indexează impozitele cu inflația dar refuză acest drept contribuabililor. Aici este nedreptatea majoră și din această cauză fug agenții economici de leu, antrenând astfel și restul populației.

Exemplu: un agent economic a cumpărat un utilaj acum 3 ani, cu o valoare de 1000 de lei, ce se amortizează pe 5 ani. Agentul economic va deduce an de an o cheltuială de 200 lei (1000 lei/5 ani).

Dar în acești 3 ani inflația a crescut considerabil și acești 200 lei sunt erodați de inflație. Agentul economic nu are voie să țină cont de inflație dar statul are tot dreptul să-și actualizeze taxele cu rata inflației. Aici este nedreptatea imensă în defavoarea economiei - statul câștigă de două ori - prin taxe și prin inflație.

Ca să nu piardă bani, agenții economici au preferat să gândească tot procesul economic într-o monedă stabilă, care nu le aduce pierderi, antrenând și restul populației. De la hiperinflația din anii '90 pornește păcatul originar al economiei românești - euroizarea. Alte țări gen Cehia, Polonia au știut să evite această situație.

____________


PS. Pentru amatorii de chestii tehnice - ce trebuia să facă Ministerul de Finanțe în 2001 ca să ajute contribuabilii? Să permită deductibilitatea fiscală a retratărilor la inflație și să adopte IAS 29 prin OMF 94/2001.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Falimentul Lehman Brothers generează venituri de $100.000.000 pentru avocaţi

Atunci cand economia se prabuseste, avocatii specializati in falimente prospera. Este si cazul firmei de avocatura Weil, Gotshal & Manges, cea care se ocupa de falimentul bancii Lehman Brothers.

Saptamana trecuta, judecatorul american ce instrumenteaza acest caz si-a dat aprobarea pentru plata unei sume de 55 milioane de dolari reprezentand onorariile avocatilor pentru munca prestata intre septembrie 2008 si ianuarie 2009, respectiv 5 luni, insa firma de avocatura a mai solicitat inca 45.2 milioane de dolari reprezentand onorariile avocatiilor care au lucrat intre februarie si mai, ceea ce duce suma totala la o suta de milioane de dolari. Click aici pentru a vedea cum arata o nota de plata in valoare de $45.2 milioane.

Daca intram putin in detalii, constatam ca partenerii acestei firme au un onorariu mediu de 850 de dolari pe ora, recordul fiind de peste 1000 de dolari. Pentru avocatii care nu sunt parteneri, Weil, Gotshal & Manges a practicat un tarif mediu de 490 de dolari pe ora.

Vi se par multe 100 de milioane in conditiile in care in momentul failmentului, Lehman avea datorii de 613 miliarde de dolari?

sursa: WSJ

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Studiu UBS: “Bucureşti – un oraş ieftin”

Conform unui studiu efectuat recent de banca elvetiana UBS, Bucurestiul este unul dintre cele mai ieftine orase din lume, clasandu-se pe locul 67 din 73 de orase luate in calcul pentru acest studiu. Cel mai scump oras din lume pare a fi Oslo, urmat de Copenhaga, Zurich, Geneva si Tokio (care ani de zile a fost cel mai scump oras din lume – nu stiu daca va amintiti celebrul reportaj de pe CNN, preluat si in Romania, in care lumea intreaga se mira cum un mar se poate vinde cu echivalentul a 17$ in Tokio).

Conform acestui studiu, Bucurestiul este mai ieftin decat alte 66 de orase ale lumii, fiind "depasit" doar de Ciudad de Mexico, Cairo, Kuala Lumpur, Manila, New Delhi şi Mumbai. Cele mai mari venituri le au locuitorii din Elvetia, Danemarca si Statele Unite, dar elvetienii, spre exemplu, platesc in medie cu 20% mai mult pe orice produs. Acelasi studiu precizeaza ca Sofia si Kievul sunt 2 orase mai scumpe decat Bucurestiul, doar salariile fiind comparabile in aceste orase, la fel ca in Bogota, Shanghai si Beijing.

Pentru a-si cumpara un Big Mac, olandezii lucreaza 19 minute, iar romanii muncesc 42 de minute. Locuitorii din Nairobi trebuie sa lucreze insa peste 2 ore si jumatate pentru un Big Mac, in timp ce pentru locuitorii din Tokyo e nevoie de doar 12 minute.

Cei mai muncitori par a fi locuitorii din Cairo, care lucreaza in medie 2373 ore pe an, in vreme ce parizienii lucreaza doar 1594 de ore, iar romanii 1712 ore pe an. Cele mai scumpe servicii de transport cu trenul sunt in Marea Britanie (de 2 ori mai scumpe decat in alte tari din vestul Europei) si Germania (de 1,5 ori mai scumpe), iar locuitorii cei mai instariti din Asia sunt in Tokio, Hong Kong si Taipei.

Acest studiu imi aminteste de articolul scris aici in iunie, in urma unei alte analize realizate de catre compania de consultanta Mercer, care plasa Viena drept cel mai bun oras in care sa locuiesti, luand in calcul diverse criterii precum infrastructura, transportul, preturile, posibilitatile de recreere, etc.

Citeste aici, in intregime, studiul "Preturi si Castiguri 2009" realizat de catre UBS.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP