luni, 24 august 2009

Dan Popa: Son Of A Fitch

Aparenta reluare a activitatii economice nu este sustenabila pentru ca se bazeaza pe bani publici, iar infiintarea de noi locuri de munca lipseste cu desavarsire, a declarat azi Yves Mersch, membru al Consiliului Guvernatorilor din cadrul Bancii Centrale Europene.

Intr`un interviu care va aparea marti dimineata in cotidianul luxemburghez Wort, Mersch a remarcat ca doar o crestere a cererii mondiale ar putea asigura sustenabilitatea reluarii cresterii economice.

Am mai vrut sa scriu despre cei care vad lucrurile optimist ca mi`as dori sa le pot vedea si eu. In fond, sunt si eu contribuabil si ma afecteaza direct nivelul taxelor si cel al monedei (legat fiind direct de rata pe care o achit bancii). Din pacate, timidele semne de care se agata unii, mie imi par mult prea firave pentru a putea fi optimist. Singura scapare ar fi ca celelalte economii sa iasa din criza si sa ne salveze prin comenzi si investitii.

Cu actualul Guvern, nicio sansa. Sintagma din titlul acestui post este un joc de cuvinte in care Fitch este numele unei agentii de rating. Restul, ramane cum am vorbit.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Trader: ”Am primit 4 mil.euro bonusuri în 6 ani”

Retras undeva pe malul Mediteranei, Andrew a lucrat timp de 6 ani ca trader pentru cele mai mari banci americane, la Londra si Tokyo. Sase ani de ritm infernal, hiperstresant, care te face sa visezi si noaptea riscurile pe care ti le asumai.
Nu are mai mult de 45 de ani si stie ca libertatea e mai importanta. S`a retras la timp, dupa ce a facut cateva milioane de dolari pe care si`i gestioneaza dupa bunul plac.
«Am intrat in lumea Finantelor venind de pe bancile Facultatii de Matematica din cadrul Oxfordului. Stiam dinainte ca vreau sa fiu trader. Auzisem ca se castiga aproape nesimtit de mult, ca sunt niste mercenary, dar nu`mi pasa. Primul job a fost la Barclay`s, unde am ramas socat de limbajul folosit. Chiar din prima zi, vazandu`ma ca citesc o carte, seful a venit la mine urland “What the f… are you doing ?” Lumea traderilor este foarte masculine si extreme de agresiva verbal.
Primul meu salariu a fost cel de baza: 100 000 $ pe an (circa 70 000 €). Bunicel, nu am ce sa zic. Dar primul bonus m`a deceptionat. Primisem abia 10 000 $ (7 000 €). M`am inverzit de nervi. Auzisem cat se castiga si mi`am dat seama ca`si bateau joc de mine, M`am dus imediat la sef si am facut scandal. In lumea traderilor, totul e sa stii sa`ti convingi seful ca pleci la concurenta. Mi`a dublat pe loc bonusul. Oricum, stiam cum se calculeaza. Traderii primesc pe langa salariu, 3 tipuri de bonusuri. Cel reprezentand performantele individuale, apoi un altul legat de performantele biroului din care faci parte si in sfarsit, un al treile legat de performanta bancii.
«Daca pierzi, asta este! Nu pierzi banii tai»
Dupa ce Barclay`s si`a inchis operatiunile, am plecat la Tokyo. Acolo am dat peste un super sef. E drept ca si noi, timp de 3 ani, i`am adus profituri record. In primul an de munca, bonusul meu echivala salariul de baza pe un an de zile. In al doilea, bonusul era de trei ori cat salariul. Ori, in momentul in care iti intra numai din prime un milion de euro in cont, e clar ca salariul e maruntis de dat copiilor pentru acadele.
Ai si cheltuieli, fireste. Chiar daca nu vrei, esti oarecum obligat sa confirmi ca iti merge bine, afisandu`te la cele mai bune restaurante. Daca nu esti vazut acolo, poti pierde clienti importanti.
A propos de pierderi…pot fi uriase. Odata, am incetat sa urmaresc timp de 10 minute o piata, iar cand am revenit deja pierdusem o jumatate de milion de dolari. Pana la urma, nu pui la suflet pierderea…nu sunt banii tai. In cel mai rau caz iti scade bonusul primit la finalul anului. Iar bancherii stiu ca atunci cand luucrurile merg foarte prost pentru banca loe, Statul va interveni pentru ca nu`si permite un dezastru sistemic.!
In 2001, am decis sa ies din sistem. Voiam sa duc o viata sanatoasa, facusem destui bani, ca sa nu mai zic cat adusesem bancii pentru care lucram. Asa ca am profitat de o restructurare si mi`am luat prima de plecare de 500.000 de dolari.

Via

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: De ce voi miza în continuare pe euro

Citim in presa de azi rapoarte ale Deutsche Bank si diversi analisti care prevestesc "toamna leului". Nu zic ca nu au dreptate, dar personal nu voi miza pe leu.

Voi miza pe leu atunci cand si guvernul roman va miza pe leu. Voi miza pe leu atunci cand accizele nu vor mai depinde de cursul euro de la 1 octombrie, atunci cand programul "Prima Casa" va fi exprimat in lei, atunci cand grila de impozit (forfetar) va fi exprimata in lei.

Voi miza pe leu atunci cand guvernul roman nu va mai avea deficite bugetare uriase finantate de BNR prin emisiune monetara. Voi miza pe leu atunci cand rata inflatiei va fi sub 4% timp de cativa ani consecutiv; voi miza pe leu atunci cand cursul de schimb eur/ron va depinde si de altceva decat de BNR.

Voi miza pe leu atunci cand in perioadele de crestere economica nu vom mai avea uriasele deficite de cont curent de pana acum iar datoriile agentilor privati nu vor mai fi exprimate preponderent in euro.

Pana atunci mai e treaba de facut.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Hypo Real Estate va fi complet naţionalizată

Banca germana Hypo Real Estate, salvata de la ruina de Stat, va fi complet nationalizata in 5 octombrie, anunta presa germana. Actionarii minoritari vor primi cu aceasta fericita ocazie cate 1,30 euro pe actiune. In prezent, Statul german detine in prezent 90 % din capitalul bancii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: ING: “Leul s-ar putea întări uşor azi”

“EUR/RON se tranzactioneaza in jurul nivelului de 4,2195 in aceasta dimineata si sentimentul pietei pare sa favorizeze apetitul pentru risc. Credem ca leul ar putea continua tendinta de intarire in fata EUR tinand cont de faptul ca nu sunt date care sa miste piata astazi” se arata in Raportul financiar de azi al ING Bank.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum putem salva România

Scoate-ti de la naftalina spiritul antreprenorial si imbogateste-te. Pune pe roate o afacere, angajeaza oameni si plateste-i decent. Fa o caruta de bani si cheltuie-i pe bunuri, servicii si echipamente de productie. Plateste taxe. Fa si mai multi bani. Plateste si mai multe taxe.

Nu ii lua in seama pe cei care iti spun ca gresesti procedand astfel. Este bine sa fii bogat, este si mai bine sa fii putred de bogat. Daca suma pe care o platesti drept impozit pe profit sau pe venit te ingrozeste, inseamna ca faci exact ceea ce trebuie.

Cu cat averea ta este mai mare, cu atat sumele pe care le platesti statului sunt mai mari. Si cu cat aceste sume sunt mai mari, cu atat mai usor pot autoritatile sa ii ajute pe romanii mai putin norocosi decat tine, cu atat mai multe autostrazi, scoli sau spitale pot fi construite. Cu atat mai civilizata va deveni tara in care vor trai copii si nepotii tai.

Acum, mai mult decat oricand, Romania are nevoie de voi pentru a iesi din rahatul in care se scalda de 20 de ani. De voi, cei care nu obisnuiti sa stati cu mana intinsa la usa guvernului, ci incercati sa va ajutati singuri. De voi, cei care stiti ce vreti de la viata si care sunteti pregatiti sa faceti tot ceea ce puteti pentru a va indeplini visele.

Jucati corect. Nu incercati sa trageti statul in piept, pentru ca de fapt va trageti in piept pe voi insiva. Nu sustin ca guvernul cheltuie foarte bine banii vostri, pentru ca nu o face. Intr-o lume perfecta, poate altfel ar sta lucrurile si poate ca in ultimii 20 de ani nu am fi avut de ales doar intre cei corupti si cei mai putin corupti. Insa nu traim intr-o lume perfecta si nu avem alternative.

Trebuie sa punem mana si sa muncim. Sa creeam firme, sa angajam oameni, sa ii perfectionam, sa schimbam mentalitati, sa investim inteligent banii pe care ii producem.

Sa incercam sa devenim cat mai bogati. Este cel mai bun lucru pe care il putem face, atat pentru noi si familiile noastre, cat si pentru Romania.

PS: In Romania, exista jumatate de milion de firme la o populatie de 20 de milioane, ceea ce inseamna o firma la 40 de romani. In SUA, exista 27 de milioane de IMM-uri la o populatie de 300 de milioane, ceea ce inseamna o firma la 11 americani.

Un post inspirat de aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Familia de cuvinte

Ministrul Economiei, Adriean Videanu a declarat ieri la Piteşti că o rată a şomajului de 8% nu poate fi considerată îngrijorătoare în condiţiile actualei crize financiare. Ingrijorator mi se pare mai degraba ca un ministru declara asta, senin.
Probabil ca nici o scadere de 8 % a PIB`ului nu este ingrijoratoare pe timp de criza. Nici blocajul financiar nu este ingrijorator si nici faptul ca din acei 8 % care raman someri, unii au rate la banci, masini luate in leasing sau alte angajamente financiare.
Ingrijorator nu e nici faptul ca unele ministere ajung sa ia credite bancare ca sa plateasca salariile. Cat despre faptul ca Guvernul nu e in stare sa pune pe o hartie un program coerent, cumo sa ne ingrijoreze atata lucru?
Am putea sa ne ingrijoram ca in conditiile in care toate cad in jur, leul se intareste. Dar sa nu ne ingrijoram. BNR dispune de rezerve.
Asadar, dl. Ministru Videanu observa un amanunt si nu se impiedica de el. Cade un fir de par. Asa, si?
Sa`i spuna cineva d`lui Videanu ca nu pica un singur fir de par, ci smocuri intregi. Si ca pana la urma, calvitia asta de care sufera economia noastra, nu ne face deloc atragatori. Cheii nu sunt foarte iubiti, chestiune la randu`i neingrijoratoare.
Una peste alta, am inteles ca natura dispretuieste vidul. Incep sa cred ca natura economiei il dispretuieste pe Videanu. In fond, par a fi din aceeasi familie de cuvinte.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Va fi in 2010 mai rău decât în 2009?

In anii trecuti, o mare parte din cresterea economica s-a datorat ritmului infernal de crestere a consumului, iar consumul a crescut datorita cresterii anormale a creditarii.

Pentru a oferi cateva cifre, doar in 2007 si 2008, soldul creditelor de consum acordate populatiei a crescut cu peste 11 miliarde de euro - 6 mld in 2007 si 5 mld in 2008, bani care s-au dus pe masini, aparate electrocasnice, vacante, etc., iar companiile care vindeau astfel de produse au prosperat, au angajat oameni, si-au extins activitatea, s-au adaptat la realitate cu alte cuvinte.

Acum, lucrurile evolueaza in directia inversa. In prima jumatate a acestui an, soldul creditelor nu numai ca nu a crescut ci chiar a scazut, volumul cifrei de afaceri in comert s-a redus cu mai mult de o treime, populatia are acum arici la buzunare si se gandeste de cinci ori inainte de a cumpara ceva, iar companiile care in anii trecuti s-au extins pentru a face fata cererii, acum se vad nevoite sa isi restranga activitatea.

Restrangerea activitatii ia insa timp, iar ceea ce am vazut pana acum in 2009, nu reprezinta decat primele incercari ale patronilor de a face fata crizei. In SUA, criza a inceput la sfarsitul anului 2007, iar acum, la sfarsitul lui 2009, somajul continua sa creasca, la fel si numarul bancilor care intra in faliment sau numarul celor care nu isi mai pot plati ratele.

Exista o anumita inertie a economiei de a reactiona la criza, in sensul ca o scadere la jumatate a vanzarilor, asa cum s-a intamplat cu piata auto sau a bunurilor de folosinta indelungata spre exemplu, nu genereaza automat o redimensionare a personalului, nu inseamna falimente sau restrangeri semnificative de activitate, ci o incercare de supravietuire folosind rezervele adunate in anii trecuti (pentru cei care le au).

In momentul in care aceste rezerve se vor termina, patronii nu vor mai avea de ales si vor taia drastic din cheltuieli pentru a supravietui. Multe companii au realizat deja acest pas, insa sunt convins ca multe altele o vor face in lunile urmatoare.

Situatia este insa cu adevarat proasta pentru ca bancile refuza practic sa crediteze economia sau o fac la dobanzi extrem de mari, iar atunci cand nu mai ai bani pentru a iti acoperi cheltuielile si banca iti inchide usa in nas, ce mai poti face?

Nici statul nu se afla intr-o situatie mai buna. O stagnare sau o crestere usoara a PIB anul viitor va genera o stagnare a incasarilor la buget. Daca pentru acest an FMI a acceptat un deficit bugetar de 7.3%, sunt convins ca aceasta institutie va cere guvernului reducerea deficitului sub 6% din PIB in 2010, ceea ce inseamna o reducere a cheltuielilor cu cel putin 1.5 miliarde de euro, sau 6 miliarde lei.

Aceasta suma este egala cu 6% din totalul cheltuielilor bugetare ce vor fi realizate in acest an de la bugetul central. Iar aceasta reducere va trebui sa aiba loc dupa ce in 2009, Guvernul se da de ceasul mortii pentru a se incadra in procentul de 7.3%. Cum vor reusi guvernantii sa reduca cheltuielile cu inca 6 miliarde de lei anul viitor, fara sa dea afara cateva sute de mii de bugetari? Vor taia de la investitii?

In 2010 somajul va continua sa creasca, fiind posibil ca inca 150.000 de romani sa ramana fara un loc de munca, mai ales daca statul va reforma administratia. Cresterea numarului somerilor inseamna pentru buget incasari mai mici si cheltuieli mai mari, inseamna de fapt eforturi si mai mari pentru ca noua tinta de deficit bugetar ce va fi convenita cu FMI, sa fie respectata.

La fel ca in cazul unei cresteri economice, propagarea in economie a efectelor unei scaderi economice semnificative ia timp, fiind posibil ca in 2009 sa nu fi vazut decat varful icebergului.

Vor trai romanii mai prost anul viitor? Unii cu siguranta da, mai ales cei aflati sub medie din punctul de vedere al educatiei si veniturilor. In mod sigur, unele dintre companiile care acum incearca sa supravietuiasca, nu vor mai fi pe piata anul viitor.

In urma acestei crize, economia romaneasca se va aseza pe baze noi, mai sanatoase, iar numarul milionarilor sau miliardarilor de carton va fi incomparabili mai mic. Falimentul unor companii, cresterea somajului sau a numarului celor care nu isi mai pot plati ratele la banca nu reprezinta un lucru bun, insa avem acum sansa de a realiza ca nu putem continua asa cum am inceput in anul 2000.

Nu sunt pesimist, si cred ca anul 2010 va fi bun pentru cei care stiu sa profite de aceasta criza, pentru adevaratii profesionisti, pentru cei care nu sunt obisnuiti sa piarda timpul la lucru asteptand ora 5 pentru a rupe usa. Problema este ca acestia sunt o minoritate in Romania, iar cei care sunt obisnuiti ca sub o forma sau alta sa primeasca un ajutor de la stat sau din orice alta parte, reprezinta majoritatea. Pentru acestia din urma, lucrurile vor sta cu adevarat prost anul viitor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cât mai poate creşte economia Chinei?

Economia Chinei nu prea a tinut cont de criza in ultimii 2 ani si a continuat sa creasca intr-un ritm sustinut, oficialii chinezi anuntand acum ca se asteapta la o noua crestere si in trimestrul III al acestui an. Incepand cu luna ianuarie a acestui an, China a devenit a treia mare economie a lumii, dupa ce a devansat Germania in ceea ce priveste PIB-ul. Este drept ca tinand cont de numarul de locuitori din fiecare dintre cele 2 tari, mai trebuie sa curga multa apa pe Fluviul Galben pentru ca locuitorii Chinei sa ii ajunga pe germani ca nivel de trai, dar totusi este uimitor cum acest miracol al epocii moderne s-a putut transforma atat de mult in ultimii 10 ani.

Sa fie oare socialismul (comunismul) cheia?

Citeam duminica in Financial Times ca, datorita cererii foarte mari de carbune din partea Chinei, pretul acestuia a crescut numai in ultimele 3 luni cu 40%. In 2008, cand pretul carbunelui a scazut dramatic, multe dintre companiile miniere din China au fost fortate sa-si inchida obloanele, dar odata cu revirimentul economic, China s-a vazut nevoita sa importe carbune, intrucat productia interna nu mai facea fata. Astfel, mari producatori la nivel mondial, precum BHP Biliton sau Rio Tinto au fost luati prin surprindere de aceasta cerere neasteptata, fiind fortati sa creasca preturile.

Economia Chinei inca mai are puterea de a creste si se estimeaza ca in 2010 China va reusi sa devanseze Japonia, devenind cea de-a doua economie a lumii. Este interesant daca (sau mai ales cand) va reusi China sa intreaca si economia americana, devenind cea mai puternica din lume. Multi economisti de renume mondial deja apreciaza ca dolarul se afla intr-un inceput de declin si ca este doar o chestiune de timp pana cand locul dolarului ca valuta internationala de rezerva va fi luat de yuan.

Incepand din 1978, cand Deng Xiaoping a schimbat radical reformele comuniste cu cele caracteristice unei piete libere, China a progresat foarte mult, economia acesteia crescand de cateva zeci de ori. Ca sa va puteti face o idee, PIB-ul Chinei este de aproximativ 23 de ori mai mare decat cel al Romaniei, China ajungand sa fie acum principalul cumparator al obligatiunilor emise de Trezoreria SUA. Inca din 2005, China a devansat economia Marii Britanii sau a Frantei, imensa tara crescand atat din punct de vedere economic, cat si din punct de vedere al populatiei catre nivelul de 1,3 miliarde de locuitori. De aceea de cativa ani in China familiile nu au voie sa aiba mai mult de un copil, autoritatile incercand sa limiteze, pe cat posibil, cresterea alarmanta a populatiei.

China pastreaza insa multe dintre erorile comunismului prezent si la noi acum 20 de ani, continuand sa cenzureze ideile oamenilor, sa inchida ziare cu alte opinii decat ale Partidului Comunist, sa limiteze accesul la internet ca masura de precautie impotriva manifestatiilor, sa interzica filme sau credinte religioase (Falun Gong) sau sa persecute si omoare tibetani, asa cum am vazut in celebrul reportaj realizat de cameramanul Pro TV Sergiu Matei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP