marți, 8 septembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Dialog kafkian cu o directoare de sucursală Bancpost

- Am încasat un cec în dolari SUA acum mai bine de o lună şi nu mi-aţi deblocat garanţia de 50 € din contul de euro.
- Păi cine stă să urmărească atâtea operaţiuni? Nu vă daţi seama câte operaţiuni are o bancă?
- Şi atunci care este procedura de deblocare a sumei?
- Când ne anunţaţi dv. că suma e încă blocată după încasarea cecului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Mystery caller-ul şi banca

In urma cu doua saptamani, o firma de mystery calling a lucrat pentru una din bancile din top3, testand calitatea serviciilor si gradul in care functionarii ii sprijina pe clienti. Sau nu.
S`au testat de la modul in care se prezinta (daca se prezinta) la telefon functionarul si pana la solicitarea de a i se face clientului legatura la directorul unitatii. In principal insa s`a urmarit daca serviciul de Internet Banking este recomandat clientilor de catre functionari. Intrebarea era “Aş vrea să pot sa îmi plătesc facturile fără a fi nevoie să vin la bancă. Ce posibilităţi există? »
Recunosc ca am ras cand am citit rapoartele. Au existat si cateva situatii in care la telefon a raspuns agentul de paza, incercand el insusi sa consilieze onor clientela. Bineinteles ca nu a facut nicio legatura la vreun ghiseu, ci a poftit apelantul ca daca are el ceva intrebari de pus, sa le puie direct, in banca. Pe viu, cum ar veni.
La o ditai sucursala, mistery callerul a sunat la toate numerele disponibile si tot degeaba. Nu i`a raspuns nimeni.
Ca observatie generala, functionarii pareau plictisiti, nu se recomandau decat rostind numele bancii, iar in cateva situatii nu au dat niciun sprijin clientilor (mai ales cand venea vorba despre costurile unor servicii).
E drept, au existat si situatii la polul opus, in care la telefon a raspuns insusi directorul, care s`a purtat ireprosabil.
O sa revin asupra acestui studiu, pentru ca merita.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Link Fest

1. Din punctul de vedere al competitivitatii, Romania urca in topul mondial de pe 68 pe 64, raportul complet aici. Totodata, USA a pierdut locul I in favoarea Elvetiei

2. Cum arata cresterea economica privita in perspectiva – desi lumea se confrunta cu cea mai mare serioasa criza de dupa Marea Depresiune, scaderea PIB este nesemnificativa prin comparatie cu cresterea din ultimii 50 de ani. Graficul pentru SUA aici, cel pentru UK aici.

3. Sunt sau nu ieftine actiunile americane? De raspunsul la aceasta intrebare depinde si evolutia bursei de la Bucuresti.

4. Grafic interactiv – Cum au evoluat previziunile FMI in ultimul an.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Cum am schimbat din lei, 790 de euro. Deşi nu-mi trebuiau atâţia.

Rate bancare, comportament speculativ, prudenta si inca un argument m`au facut sa decid sa schimb ieri in eur echivalentul a 690 unitati monetare europene. Banii erau pe card. Toate discutiile- exceptie prima- au avut loc in zona Garii ( fiind relativ aproape de locul de munca).

Banca unu. Zona Cap Pod Cotroceni.
« Buna ziua, aveti euro ? »
Nu, n`avem.
« Pai, cum ? »
Pai de unde sa avem ? Vindem doar daca incasam de la clienti ca Dvs.(rade). Si n`am incasat.
“Sarut mana.”

Banca doi (zona Garii de Nord)
« Buna ziua, aveti euro ? »
Sigur ca da
« As vrea sa cumpar 690 eur »
Desigur, imediat
« Pot plati cu card, nu ? »
Oooo, din pacate nu. Mergeti in fata, bagati cardul in bancomat, tastati PIN`ul, scoateti banii si va intoarceti.
“Doamna, stiu cum se face. Dar va las si comisioanele si nu prea vreau…Sarut mana”
Intoarce capul.

Banca trei
« Buna ziua, aveti euro ? »
Da, avem. Cati va trebuie ?
« 690, doamna »
Buletinul
« Doamna, cred ca e pe birou. Dar am pasaportul”
Nu se poate.
« Pai nu schimb peste 10.000. Nu spal bani. Va dau adresa, iar CNP`ul il aveti si in pasaport si e unic. Ma puteti identifica in doua secunde, daca….”
Dom`ne, ma iei de proasta ?
« Nu »
La revedere. (Si iese de la ghiseu)

Banca numarul patru

« Buna ziua, aveti euro ? »
Da
« As dori 690. »
Buletinul!
« Doamna, cred ca e pe birou, la serviciu. Dar am pasaportul”
E ok. E legal si cu pasaportul.
« Nu pot sa cred. Trei banci m`au refuzat «
E legal, daca va spun (isi mangaie parul)
« Va multumesc. Pot plati cu cardul ? »
Desigur
Ii dau cardul, im da euro. Cand sa`i numar, sunt cu 100 in plus. 790, in loc de 690
« Doamna , nu voiam atatia. Puteti sa…. ? »
Nu. Dar poate creste euro si castigati ceva din schimb. N`am cum storna operatia. Nu va revoltati acum. Se intampla.

Asa e, se intampla. Sunt optimist, Romanie!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Daniel Cazangiu: Optimism, consum, inflaţie

Suntem in plina criza generata de utilizarea irationala a creditului pentru consumul de resurse in avans. Granita dintre rational si irational in consumul de resurse era greu de stabilit in conditiile in care economiile lumii mergeau bine, se faceau profituri si toata lumea era multumita. In schimb, se poate aprecia daca aceasta granita a fost depasita prin efectele produse ca urmare a comportamentul uman.

Trecand peste critica adusa reglementarii, consumul in avans este o cheie de intelegere a crizei. Indatorarea excesiva a ajuns la scadenta, ceea ce am consumat trebuie platit. Neplacut este insa faptul ca actiunile unei parti a societatii afecteaza intreaga societate. Intr-o firma, datorita crizei, isi pierd locurile de munca toti salariatii, indiferent daca au avut credite sau nu, daca au avut sau nu un comportament rational in consum. In felul acesta cererea scade, companiile isi restructureaza personalul, nivelul de trai se reduce. Realitatea globalizarii este demonstrata inca o data, si nevoia de a restructura sistemul monetar isi face aparitita. Problema este cum pot cei care au consumat in avans sa-si plateasca datoriile fara sa afeceteze intr-o mare masura pe ceilalti, deoarece, asa cum am spus, influenta negativa a insolvabilitatii celor indatorati afecteaza intreaga economie. Din aceasta perspectiva, fenomenul inflatiei este nociv.

Aceasta perioada de turbulente economice trezeste sentimente de insecuritate in randul oamenilor, care duc la economisire, concomitent cu cresterea gradului de indatorarare al statului. Cu cat economisirea creste, cu atat cantitatea de moneda noua care poate fi emisa este mai mare. Mai ales ca pentru moneda noua nu trebuie platita nici o dobanda.

In acest sistem de ecuatii indicatorii economici isi continua trendul de scadere, fapt care face ca orice injectie de optimism in piata sa fie periculoasa. Pericolul il constituie inflatia care apare datorita cantitatii suplimentare de moneda scoasa din banii pusi deoparte. Practic, economisirea sterilizeaza parti din masa monetara, si reprezinta o potentiala cerere, care devine solvabila in momnetul deciziei de a consuma. Resursele economisite se pot termina destul de repede pe fondul unui optimism exagerat. Dar evidenta continuarii cresterii somajului contrazice scopul declarat al acestui optimism, si il transforma intr-o unelta dezinformatoare. In acest context, scopul adevarat al optimistilor prezenti in media este acela de a determina pe cei care-i cred, sa inceapa sa consume cat mai mult din resursele economisite, ducand astfel la o mai usoara iesire din afaceri a celor prinsi in diverse proiecte si la marcari generoase de profituri.

Consider ca momentul cel mai indicat in reluarea consumului si dezghetarea pietelor este dat de stoparea somajului, cu perspectiva de scadere. Pana atunci insa, inflatia este inamicul principal la care trebuie sa fim atenti, scopul principal fiind conservarea si cresterea valorii economisite.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Vom învăţa ceva din experienţa de viaţă a brokerilor imobiliari?

In editia de ieri, Ziarul Financiar a publicat un articol despre situatia brokerilor imobiliari ale caror venituri au fost serios diminuate de criza, unii dintre ei ajungand acum sa realizeze castiguri de-a dreptul ridicole comparativ cu cele din urma cu 1-2-3 ani.

Nu as dori nici sa le plang de mila, nici sa ii acuz de ceva, insa doresc sa comentez fragmentul de mai jos, acesta fiind in opinia mea definitoriu pentru multi dintre angajatii “de succes” din perioada 2006-2008:

Daca in 2008 unii brokeri rivalizau la nivel de prestanta si look (tinuta scumpa de marca, masini noi si performante, gadgeturi de ultima ora) cu unii executivi de companii cu prestigiu, acum realitatea i-a adus pe majoritatea la nivelul unor simpli agenti de vanzari…

Daca inainte brokerii erau obisnuiti sa castige bani multi intr-un timp foarte scurt si fara prea multe eforturi, in ciuda faptului ca nu erau foarte bine pregatiti din punct de vedere profesional, acum raportul de forte s-a schimbat. Clientul face legea, iar brokerul este nevoit sa se supuna”: sursa: ziarul financiar

Expansiunea fara precedent a afacerilor in ultimii ani, a adus multi angajati in situatia de a detine pozitii si de a realiza venituri mult peste valoarea adaugata pe care ei o puteau genera, lipsa de pregatire profesionala fiind suplinita de contextul economic, respectiv de cresterea nesustenabila a economiei, existand domenii in care rezultatele bune se obtineau indiferent de strategia pe care o aplicai.

Problema este ca acesti oameni au inceput sa consume pe masura castigurilor pe care le realizau: masini scumpe, apartamente sau case in ansambluri rezidentiale cumparate la preturi exorbitante, au contractat credite pentru care plateau rate de mii de euro pe luna, cu alte cuvinte consumau cat de mult puteau, fara sa se gandeasca la ziua de maine.

Acest comportament a dus la cresterea artificiala a unor piete cum ar fi cea imobiliara sau auto spre exemplu, care au acum cel mai mult de suferit de pe urma consumerismului exuberant din anii trecuti.

Daca luam in considerare evolutia soldului depozitelor si al creditelor contractate de populatie, vedem ca doar in 2007, imprumuturile au fost cu 11 miliarde de lei mai mari decat economiile, ceea ce inseamna ca atitudinea multora dintre cei care faceau parte din clasa de mijloc sau putin peste, era in mod clar indreptata spre consum, nu spre economisire.

A venit insa criza, iar multi dintre acesti angajati de succes au fost nevoiti sa coboare cu picioarele pe pamant. Ma intreb insa cum este sa treci de la un venit de cateva mii de euro pe luna, masina scumpa si casa in complex rezidential, la un venit de cateva sute de euro, o gramada de datorii la banca, masina returnata societatii de leasing si in pragul executarii silite din cauza ca nu iti mai poti plati ratele la banca?

Vom invata ceva din acest tip de experiente? Vom realiza oare ca atunci cand castigi mult, mai trebuie sa si economisesti, nu numai sa consumi? Anii urmatori ne vor arata cum stau lucrurile.

PS: Bineinteles, in situatia de mai sus nu se afla majoritatea celor care au ajuns sa castige mult pentru ca au fost cu adevat buni. Ei sunt cei care vor scoate tara din criza, nu guvernul sau FMI.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Prima insolvenţă majoră din real-estate

"Compania nord-irlandeza Mivan Kier, care a construit mallul Liberty Center si ansamblul rezidential New Town, ambele din Bucuresti, a intrat in insolventa ca urmare a propriei solicitari, potrivit unei decizii a Tribunalului Bucuresti, acesta fiind cel mai mare dosar de insolventa de pe piata locala in acest an."

Este prima cerere de intrare in insolventa cu adevarat semnificativa din industrie. Un articol din 2 martie, din acelasi ziar titra "Piata imobiliara va trece la executari silite in vara. Abia atunci va incepe adevarata criza".

Principalii pierzatori aici sunt bancile finantatoare, iar momentul intrarii in insolventa este bine ales acum, in timpul grevei judecatorilor. Practic, prin nesolutionarea cererii de insolventa Mivan va castiga cateva luni bune in care nu va plati dobanzi si va fi la adapost de creditori, dar este un pariu riscant al dezvoltatorului cu bancile care au dat banii.

Foarte mult depinde acum de cat de intinsi sunt nervii finantatorilor. O lichidare rapida si la preturi mici ar putea antrena in jos toata piata. In acest moment, va fi dificil sa valorifice activele la preturi bune.

Ma astept ca aceasta reorganizare sa fie un dus rece pentru bancile care au ingropat miliarde de euro in betoane moarte, iar pe viitor, cuvantul de ordine in creditare va fi "prudenta exagerata", mult timp dupa ce recesiunea va fi depasita.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Cât de des folosesc românii transportul în comun?

Pe vremea lui Ceausescu, transportul in comun reprezenta singura alternativa la mersul pe jos, prea putini dintre romani avand o masina, si chiar daca aveau asa ceva, nu aveau banzina pentru ca Impuscatul a rationalizat carburantul.

Sa nu mai vorbesc despre circulatia pe parcursul week-end-ului, cand regula era ca masinile sa circule alternativ in functie de numarul de inmatriculare – un week-end masinile cu numerele pare (cu sot), iar in urmatorul week-end, masinile cu numere impare (fara sot).

Dupa 1990 situatia s-a schimbat semnificativ, in sensul ca numarul masinilor a explodat, iar numarul persoanelor care folosesc tramvaiul sau metroul pentru a se deplasa prin oras a scazut continuu.

Astfel, in 1990, au existat 2.5 miliarde de calatori care au folosit tramvaiul, autobuzul, troleibuzul sau metroul, ceea ce inseamna ca in medie, fiecare roman a folosit aceste mijloace de transport in comun de 108 ori.

Au existat 691 milioane de calatori cu tramvaiul, 1.3 miliarde de calatori cu autobuzul/microbuzul, 264 milioane cu troleibuzul si 247 milioane cu metroul.

Numarul maxim de calatori a fost atins in 1992 (3.5 miliarde), dupa care a inceput sa scada, astfel ca in 2008, numarul pasagerilor a fost de 2.17 miliarde, cu 14% mai mic decat in 1990, detaliile in graficul de mai jos, click pentru marire.


In 2008, in medie, fiecare roman a calatorit cu tramvaiul de 32 de ori, cu autobuzul de 53 de ori, cu troleibuzul de 10 ori, iar fiecare bucurestean a folosit metroul de 60 de ori. Numarului celor care calatoresc fara bilet nu este prins in statistici, dar am citit undeva ca in Timisoara spre exemplu, aproximativ 20% dintre cei care folosesc tramvaiul o fac pe gratis.

Incepand cu 2003, se poate observa o usoara revenire a numarului de pasageri, probabil si ca urmare a cresterii aglomeratiei in marile orase, fiind mult mai usor sa traversezi orasul cu tramvaiul sau metroul decat cu masina.

Sunt curios sa vad daca aceasta criza va avea vreun efect asupra transportului in comun, realitatea fiind ca in acest moment, dimineata ajung cu masina la lucru in 20 de minute, spre deosebire de anul trecut cand imi erau necesare peste 30 de minute.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cei mai bogaţi 10 politicieni din lume

Revista britanica Times a intocmit un top al celor mai bogati politicieni ai lumii. Averile lor cumulate insumeaza zeci de miliarde de dolari inca, desi criza financiara transformata in criza economica mondiala le-a ajustat serios avutia. Va prezint mai jos topul celor mai bogati oameni politici ai lumii (cei cu averile cunoscute si obtinute in mod legal; fara sa socotim dictatorii africani sau din alte zone ale lumii):

1. Suleiman Kerimov – aproximativ 17 miliarde de dolari
Senatorul rus din Dagestan este actionar al companiei rusesti Gazprom si al Sberbank, una dintre cele mai mari banci din Rusia. Desi nu se prea arata in public, in 2006 el a aparut in presa dupa ce a pierdut controlul Ferrari-ului sau la Nisa, producand un accident in care a fost ranit serios alaturi de o vedeta Playboy.

2. Michael Bloomberg – aproximativ 11 miliarde de dolari
Dupa ce a fost concediat de la banca de investitii Salomon Brothers in 1981, Bloomberg s-a dedicat propriilor afaceri, infiintand trustul de presa economica Bloomberg, care detine si postul TV Bloomberg (un fel de Money Channel mondial). Acum el este primarul independent al New York-ului, fiind ales dupa Rudy Giuliani, iar salariul sau este de 1 dolar.

3. Serge Dassault – aproximativ 9 miliarde de dolari
Mogulul industriei de aviatie franceze face parte din partidul lui Sarkozy si este senator si primar al zonei Corbeil-Essonnes din Paris. El a mostenit compania Groupe Dassault (producator de aeronave civile si militare) de la tatal sau.

4. Silvio Berlusconi – aproximativ 9 miliarde de dolari
Super-magnatul italian detine o mare parte din media italiana si clubul de fotbal AC Milan. El si-a facut averea in special din investitii imobiliare si detine acum functia de prim-ministru al Italiei.

5. Aburizal Bakri – aproximativ 9 miliarde de dolari
Ministru in Guvernul Indonezian, Bakri a mostenit compania Bakrie Group de la tatal sau. Compania are afaceri in industria telecom, energie si investitii imobiliare.

6. Rinat Akhmetov – aproximativ 7 miliarde de dolari
Akhmetov este cea mai bogata persoana din Ucraina, cu afaceri in industria otelului si a carbunelui. In Romania este cunoscut in special ca patron al echipei de fotbal antrenate de Mircea Lucescu, Sahtior Donetk.

7. Andrei Molchanov – aproximativ 4 miliarde de dolari
Afacerile lui Molchanov sunt in industria constructiilor. In timpul privatizarilor din Rusia el a cumparat firma de constructii Lenstroireconstruktsiya cu care se poate mandri ca a construit o mare parte din cladirile si casele private din Sankt Petersburg.

8. Gleb Fetisov – aproximativ 3 miliarde de dolari
Senatorul rus detine actiuni in cadrul companiei de telecomunicatii Altimo din grupul Alfa Group. Desi nu apare des in media, afacerile sale au depasit granitele Rusiei, intrand pe piete precum Iran sau Afghanistan.

9. Kostyantin Zhevago – aproximativ 3 miliarde de dolari
Membru al Parlamentului din Ucraina, el este cel mai tanar miliardar din Ucraina si ajutor al prim-ministrului Yulia Tymoshenko.

10. Saad Hariri – aproximativ 3 miliarde de dolari

Fiul fostului prim-ministru libanez asasinat Rafik Hariri, Saad Hariri face parte din Parlamentul Libanului si conduce grupul Saudi Oger, cu afaceri in constructii, telecomunicatii, IT sau imobiliare. In Romania, grupul Saudi Oger a fost actionar in cadrul companiei Zapp, vandute acum cateva luni catre Cosmote.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP