joi, 10 septembrie 2009

Cristian Orgonaş: Alianţa bugetarilor împotriva cui?

Iata ca ceea ce asteptam de mai multe luni sa se intample, s-a intamplat. Aproape 800.000 de bugetari si-au unit fortele pentru a lupta importiva guvernului, cerand salarii mai mari, stoparea disponibilizarilor din sectorul de stat si renuntarea la cele 10 zile fara plata pe care toti bugetarii ar trebui sa le ia pana la sfarsitul acestui an.

Trebuie spus de la bun inceput ca este dreptul sindicatelor sa protesteze si sa ceara orice, problema apare insa atunci cand guvernul cedeaza, iar consecintele acestor cedari sunt suportate in primul rand de altii.

Nu doresc sa reiau teoria aparatului administrativ romanesc supradimensionat, nerestructurat, consumator de resurse si lipsit de eficienta – s-a scris si am scris destul pe aceasta tema, insa ceea ce eu nu inteleg este atitudinea sindicatelor prin comparatie cu situatia in care se afla economia romaneasca.

Este usor sa faci greva si sa ceri, insa este mult mai greu sa spui si de unde ar trebui sa scoata guvernul banii pentru onorarea acestor cereri. Nu concediem oameni, nu reducem salariile, marim coeficientii din Legea de salarizare unica, facem toate acestea desi guvernul traieste practic de pe azi pe maine, “de la un imprumut la altul” cu alte cuvinte, iar perspectivele nu sunt deloc roz din moment ce in prima jumatate a anului, deficitul bugetar a ramas in limitele stabilite cu FMI doar pentru ca unele dintre cheltuieli au fost amanate pentru semestrul doi.

In acest moment, consider cererile angajatilor din sectorul bugetar ca fiind nerealiste si lipsite de fair play fata de angajatii din sectorul privat si in plus, as dori sa aflu raspunsul la urmatoarea intrebare:

- cum inteleg cei 1.4 milioane de angajati din sectorul public sa isi asume in solidar cu restul populatiei efectele crizei economice, daca nu accepta nici reducerea temporara a salariilor, nici reducerea numarului de angajati, nici reducerea cheltuielilor prin luarea unor zile de concediu fara plata?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: În august, inflaţie lunară negativă: -0,19%

În luna august 2009, inflaţia a scăzut pentru a şasea lună consecutiv, consemnându-se o inflaţie negativă faţă de iulie 2009, -0,19%, şi 4,96% faţă de august 2008, inflaţia anuală fiind în scădere faţă de luna precedentă, când s-a înregistrat 5,06%, după date comunicate astăzi de Institutul Naţional de Statistică. Aşteptările situau inflaţia anuală în intevalul 5,1% - 5,3%.

Faţă de luna iulie 2009, în august 2009, s-au înregistrat următoarele evoluţii: mărfuri alimentare (-1,06%), mărfuri nealimentare (+0,34%) şi servicii (+0,32%).

În primele 8 luni ale anului 2009, inflaţia medie a fost de 2,87%, cele mai mari scumpiri fiind înregistrate la ţigări (18,52%), utilităţi (11,24%), combustibili (10,89%) şi cartofi (14%).

Faţă de tendinţa manifestată în ultimele luni, este de presupus că ţinta de inflaţie stabilită de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual, va putea fi respectată în acest an.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Legătura dintre restanţieri şi dobânda la credite. Un punct de vedere.

Chestiunea e pur teoretica, dar s`ar putea sa i se gaseasca un corespondent si in practica. S`a gandit cineva ca ecartul mare dintre dobanzile la credite si depozite ar putea avea legatura directa cu lipsa predictibilitatii comportamentului clientilor si mai ales cu comportamentul la plata al rau-platnicilor?
In termeni teoretici, discutam de asimetria informationala dintre banca si clienti, care (desi unora le`ar putea suna aiurea) ar putea explica acumularea creditelor neperformante de către bănci.
Se stie, băncile prefera clientii cu care poate stabili o relatie pe termen lung. Ce te faci insa daca ai clienti rau-platnici , iar costurile de renuntare la ei sunt mai mari decat cele necesare continuarii contractului? Imaginati`va un model in care băncile primesc, la intervale periodice de timp, un semnal informal din partea clientilor, prin achitarea sau ne-achitarea (ca si aia e un semnal) ratei la credit. Daca toti si`ar achita la timp ratele, banca ar cheltui mai putin cu monitorizarea contractelor, iar posibilitatea reducerii dobanzilor (si prin urmare, cresterea creditarii), ar fi mai ridicata. Numai ca acest lucru, in realitate nu se intampla. Pe cale de consecinta, există posibilitatea ca băncile să opteze pentru terminarea contractului de creditare (în cazul în care costurile aferente angajamentului de credit sunt mai mari decât costurile de finalizare a contractului).
Altfel spus, cheltuielile bancii cresc, profiturile scad, iar banca va dispune de o capacitate limitata de a reduce ratele dobânzii aplicabile debitorilor fără restanţe, motivând-o astfel ca să transmită aceste costuri deponenţilor, prin aplicarea unor rate mai scăzute ale dobânzii la depozite.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: O scăpare?

O declaratie a guvernatorului a trecut neobservata:

"Nu era nevoie sa injectam 8 miliarde de lei in piata. Piata are lei, dar noi a trebuit sa facem acea operatiune fiindca dobanzile se duceau in sus, deoarece bancile nu mai tranzactioneaza intre ele."

Problema se numeste "counterparty risk". Pentru ca putem merge cu concluziile pana prea departe, ma limitez la citat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Mediu extern favorabil leului în şedinţa de azi

“Se pare ca ratele de dobanda pe termen scurt s-au imbarcat pe traiectoria ciclica descendenta obisnuita in a doua parte a perioadei de observare a rezervei obligatorii. Noi ne asteptam ca acestea sa urmeze evolutii relative statice si continuam sa credem ca scaderea este limitata la aceste nivel. De asemenea am mentionat ca exista riscul unor cresteri temporare iar aceste pot avea loc in cazul in care banca centrala nu va refinanta o operatiune repo in valoare de 8,4mld RON ce expira luni.”, se arata in raportul financiar zilnic al ING. Potrivit aceluiasi document, mediul extern pare favorabil leului in sedinta de astazi. Bursele din Asia au castigat 2% in timp ce cele din Europa au avut o crestere de 0.5% la deschidere. Intrebarea principala este daca un asemenea mediu favorabil este suficient pentru ca leul sa se aprecieze iar judecand dupa evolutia sedintelor din ultimele saptamani raspunsul probabil pare sa fie nu. In cazul in care deprecierea relativ lenta din prezent va continua este posibil ca presiunile de depreciere sa se amplifice deoarece cei care profita de avantajul dobanzii ridicate ale leului (ce ofera aproximativ 10 puncte pe zi) ar putea sa-si inchida pozitiile, se mai spune in raport.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Inflaţia în august 2009

Este prima luna cu inflație negativa din 2009, adică -0.19% fata de iulie 2009, ca si luna august 2008.

Cifra de inflație anuala in august 2009 este de 4.96%, mai mica decat asteptarile de 5.1% - 5.3%. Scaderile vin din preturile la alimente, in timp ce serviciile au ramas constante.


Ce trebuie mentionat este ca sursele de inflatie din economia romaneasca sunt inca prezente:

- preturile administrate - gaze, energie, transport CFR, etc.

- cursul de schimb;

- cresterile de taxe.

Ar fi foarte utila continuarea reducerii dobanzii de referinta; BNR incearca sa se situeze la 3 puncte procentuale peste inflatie. Incep sa devina posibile dobanzi de sub 10% la creditele in lei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Revenirea economiei mondiale trage în sus comerţul exterior al României

Conform datelor INS, in primele sapte luni ale acestui an, valoarea exporturilor a fost de 16.3 miliarde euro in timp ce valoarea importurilor a fost de 21.2 mld, ceea ce per total, inseamna ca Romania avut o valoare a comertului exterior de 37.5 mld euro, cu 28.6% mai putin decat cele 52.5 mld euro inregistrate in primele sapte luni ale anului trecut.

Evolutia inregistrata in ultima perioada este una care ne da dreptul sa speram ca lucrurile se indreapta in directia corecta, am sa explic mai jos de ce:

1. In iulie, Romania a exportat bunuri si servicii in valoare de 2.78 mld euro, ceea ce reprezinta atat cea mai buna performanta lunara din septembrie 2008 incoace, cat si a treia luna consecutiva de crestere, valoarea exporturilor majorandu-se cu 30% intre aprilie si iulie.

2. Importurile au insumat 3.27 mld euro, ajungand la cea mai mare valoare din acest an, ceea ce inseamna ca piata interna s-a stabilizat si mai mult, cum peste 70% din exporturi se bazeaza pe importuri, cresterea importurilor indica o continuare a trendului ascendent al exporturilor. In ultimele trei luni, importurile au crescut cu 10%.

3. Desi in iulie comertul exterior a inregistrat o valoare lunara record pentru acest an, respectiv 6 mld euro, deficitul comercial este la cel mai mic nivel din 2009, respectiv 488 milioane euro.

Aceasta evolutie arata ca cel putin pentru moment, revenirea comertului exterior este una mult mai sanatoasa, exporturile crescand mai repede decat importurile. Performanta este cu atat mai remarcabila cu cat iulie nu a reprezentat o luna de sfarsit de trimestru, atunci cand multe firme forteaza productia pentru a incheia trimestrul mai bine.

Evolutia datelor pot fi vazute in graficele de mai jos, click pentru marire.

1 Exporturile – spuneam intre aprilie si iulie 2009, valoarea exporturilor a crescut cu 30%. Spre comparatie, intre aprilie si iulie 2008, valoarea a crescut cu doar 16% (deci ritmul actual este dublu), iar intre aprilie si iulie 2007, ritmul de crestere a fost de 21%.

Mai mult, in iunie si iulie 2009, exporturile au fost peste valoarea inregistrata in aceleasi luni din 2007.



2. Importurile – spre deosebire de exporturi, importurile au crescut mai lent, valorile lunare din 2009 aflandu-se constant sub valorile lunare din 2007 si 2008.


3. Deficitul comercial se mentine in jurul a 500 de milioane de euro lunar, la un sfert fata de valorile lunare din 2007 si 2008


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Despre revenirea în V

Declarațiile de ieri ale guvernatorului sunt oarecum șocante. Mai să cred că am avut o criză, s-a rezolvat, băncile vor da credite și totul va fi bine, iar de anul viitor vom creste la fel cum am căzut.

Din toată discuția, trebuie reținut un punct de vedere: instrumentul real pe care îl are la îndemână este cursul. Dacă vrea rezultate pe termen scurt, BNR poate trece la o întărire graduală a leului, pe un termen lung de timp. E adevărat, cu consecințele de rigoare.

Ion Țiriac a declarat la rândul lui că pentru a supraviețui în continuare va fi nevoie că firmele să reducă dependența de bănci; reducerea prețurilor activelor românești (mai ales imobiliare) înseamnă că atât populația cât și firmele se simt mai sărace, iar reflexul natural va fi plata datoriilor. Din acest motiv, nu cred că mai este posibilă o expansiune atât de rapidă a creditului în condițiile actuale și astfel, nici revenirea în V.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Primele CV-uri de bancheri străini care aplică în România pentru un job

Una din bancile din top 10 din Romania a primit primele cv`uri de bancheri straini caredisponibilizati fiind in tara in care lucrasera, au aplicat pentru joburi similare in Romania. „Partea buna este ca sunt foarte bine pregatiti profesional, avand cunostinte solide si experienta mai mult decat graitoare. Unii vin de la banci de investitii si cunosc foarte bine bucataria bankingului. Partea proasta este ca vorbesc si cate 7 limbi straine, dar nu si romana. Asa ca am fi nevoiti ca, pe langa asigurarea cazarii, sa le platim si un profesor care sa`i invete limba, ceea ce duce costurile cu instalarea unui potential viitor coleg la sume peste bugetele pe care le avem alocate”, au declarat surse din apropierea bancii in cauza.
Potrivit aceleiasi surse, este vorba despre un barbat necasatorit, de 32 de ani, scolit in Marea Britanie, la o universitate reputata. „Cand te gandesti ca acum doi ani, pe cand ne extindeam in mare viteza, am angajat pana si fosti ospatari, iar acum nu putem sa ne permitem sa retinem un bancher de care am avea nevoie, iti vine sa`ti dai pumni in cap. Saptamana trecuta am mai primit pe mail aplicatii pentru angajare de la fosti brokeri de credite din State – romani plecati de prin 1995 acolo si care acum se intorc pentru ca nu mai au din ce trai- ba chiar de la un trader care juca pe NYSE. Dar asta e viata…”, imi mai marturisea sursa citata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: A cheltuit guvernul prea mulţi sau prea puţini bani pentru combaterea crizei?

Intr-un studiu publicat in aceasta saptamana, organizatia The German Marshall Fund of the United States releva cateva date interesante legate de perceptia romanilor atat asupra crizei economice internationale, cat si asupra masurilor anticriza luate de guvernul Boc – studiul complet aici, paginile interesante sunt 56-60.

Pe scurt, datele sunt urmatoarele

- 86% dintre cei 1028 repondenti romani se declara preocupati de situatia economica la nivel mondial, in timp ce 12% nu sunt interesati de asa ceva. Din acest punct de vedere, ne aflam pe locul 9 din 13 tari analizate. Cu alte cuvinte, suntem in criza, dar altii au probleme mai mari decat noi.

- 73% dintre romani se declara afectati de criza, in timp ce 25% nu sunt afectati, situatia fiind oarecum identica cu cea a americanilor. Spre comparatie, procentul celor afectati de criza este extrem de mic in Olanda (20%), Franta (42%) si Polonia (46%) insa optimismul acestora din urma este de inteles din moment ce economia lor nu va scadea in acest an.

- 62% dintre romani sunt de parere ca guvernul a cheltuit prea putin pentru a combate criza, acesta fiind cel mai mare procent dintre tarile cuprinse in studiu. Spre comparatie, doar 12% dintre americani si 18% dintre germani cred acelasi lucru despre propriile guverne. In acelasi timp, 12% dintre romani cred ca guvernul a cheltuit prea mult, iar 9% sustin ca suma a fost potrivita.

Aici trebuie sa detaliem putin – a cheltuit guvernul prea mult, prea putin sau exact atat cat trebuie pentru a combate criza?

Daca ar fi sa numaram masurile anticriza anuntate de guvern, probabil ca ne-am situa pe primul loc in UE, insa daca am sta sa analizam cate dintre aceste masuri sunt cu adevarat anticriza, am vedea ca lucrurile stau cu totul altfel. Doar un exemplu - cea mai importanta masura anticriza, respectiv scutirea de impozit a profitului reinvestit, inca nu este pusa in aplicare, aceasta stare de fapt fiind si unul dintre motivele pentru care unele dintre multinationalele prezente in Romania au repartiat in acest an profituri de peste un miliard de euro.

Pe de alta parte, se poate induce ideea gresita ca din moment ce avem un deficit bugetar mare, inseamna ca si cheltuielile bugetare sunt mari, deci guvernul stimuleaza economia. Aceasta impresie este falsa din moment ce guvernul cheltuie bani aiurea, stimuland consumul prin mentinerea unui numar mare de bugetari carora le plateste salariile, in loc sa aloce mai multe fonduri pentru sprijinirea sectorului privat.

Desi este adevarat ca guvernul a cheltuit multi bani in acest an prin comparatie cu ceea ce a incasat la buget, de fapt a cheltuit extrem de putin pentru combaterea crizei, iar actuala stabilizare a economiei nu se datoreaza masurilor luate de guvern, ci faptului ca sectorul privat pare sa isi fi revenit dupa socul de la inceputul anului.

Mai mult, in acest moment este tot mai evident faptul ca, pentru a mentine deficitul in limitele convenite cu FMI, guvernul va taia de la investitii, nu de la capitolul “cheltuieli de personal”.

Iar in aceste conditii, la intrebarea din titlu putem respunde prin alte doua intrebari: care program anticriza? Care bani cheltuiti pentru combaterea crizei?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: O scurtă revenire în V asupra subiectului

Asadar, de unde poate veni cresterea economica? Si in context, ce e aia crestere economica?
Practic, e atunci cand nivelul de trai iti creste. Teoretic, sunt mai multe abordari, in functie de ce vrei sa`ti iasa in final. Ca`n bancul cu contabilul.

Se vorbeşte de o creştere reală numai dacă fenomenul în sine este rezultat, de exemplu, al sporirii venitului naţional în raport cu ritmul evoluţiei populaţiei. Dacă în manifestarea indicatorului studiat se înregistrează aspecte pozitive doar ca urmare a scăderii numărului populaţiei, procesul nu poate fi numit creştere economică.
Pe urma, ca sa vorbesti de crestere economică, musai e sa te izbesti in mod placut de trei lucruri: primul, cresterea aia sa se reflecte in niste cifre. Al doilea, cifrele alea sa se gaseasca si in realitatea de zi cu zi (vezi in istorie situatia din vremea lui Causescu, cand oficial aveam cresteri peste cresteri, dar practic crapam de foame) si al treilea factor care insoteste o crestere economica e cel al cresterii calitatii managementului institutional. Adeca e greu de crezut ca intr`un stat cu coruptie puternica si cu un management al finantelor precar, cresterea poate fi una sustenabila si „accurate”.
Boooon. Acum, ca am lamurit cat de cat aceste lucruri, putem sa ne intrebam de unde ar veni cresterea noastra economica.
Din plan intern, teama mi`e ca nu. Industrii romanesti avem putine si nu ar putea genera crestere decat prin prisma exporturilor, ceea ce momentan nu e cazul. Daca ar fi, cresterea ar putea veni din partea comenzilor la export, adica a economiilor straine.
Firmele romanesti sunt cu moralul la pamant, cu finantele`n pioneze si cu disponibilizarile la usa.
Somajul e si el in crestere si nici Isarescu n`ar putea sa ma convinga ca in urmatoarele luni se vor face angajari masiv, iar salariatii ramasi vor deveni extrem de productivi. Avem o piata a muncii foarte rigida si inghetata. Cand discuti despre cineva rigid si inghetat, discuti despre un mort, ca sa fiu mai riguros.
Mi`e greu sa cred ca,atunci cand bancherii centrali, care de regula poarta la ei seringa cu optimism, vorbesc despre o reluare a cresterii abia din trimestrul I 2010, despre firavele semne ale terminarii crizei si avertizeaza asupra fragilitatii acestora, Romania sa isi stearga mucii cu maneca, urland ca anul asta o sa avem crestere. Pur si simplu mi`e greu sa cred , desi mi`as dori sa se intample.
In Vest se discuta foarte serios despre scenarii in U sau W, teoria crizei in V fiind aproape inexistenta. Or, intr`o economie care depinde consistent de celelalte economii, asa cum e Romania, nu ai cum sa faci performante de unul singur. Ganditi`va la o echipa de fotbal, ai caror jucatori sunt statele UE. Romania e si ea inclusa, dar mai catre aparare. Dam si noi o pasa in timpul meciului, dar de inscris inscriu vedetele(Germania, Franta..). Nu poti sa faci conferinte de presa despre cum ai inscris tu golul in mod fenomenal si miraculos.
Teama mi`e, pe cale de consecinta, ca iar asistam la un puseu prost dozat de optimism. Tare mi`ar fi placut, in spiritul unei transparente pe care atat tintirea inflatiei, cat si actuala criza o recomanda, ca dl. Guvernator sa fi venit ieri cu niste cifre si prognoze bazate pe cifre. Sa ni se fi aratat „maruntaiele” ipotezelor pe care a fost bazata concluzia. Pentru ca din afara, lucrurile par a sta altfel.

In fine, nu am abordat deloc problema cursului. Pentru ca as vrea s`o fac separat, pornind de la o discutie dintre un manager roman al unei mici companii straine venita recent in Romania si un functionar de rang inalt al Finantelor. Discutia mi`a fost relatata de managerul in cauza, care s`a plans „off the record” finantistului ca desi operational a facut profit, din cauza evolutiei cursului valutar, a raportat la firma mama, pierderi. Finantistul i`a spus sa faca hedging valutar, iar al nostru i`a spus sincer ca i se pare scump si ca deocamdata nu isi permite. La care finantistul „Pai atunci pleaca ba inapoi de unde ai venit, daca nici un hedging nu poti sa tii”. In fine.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP