marți, 15 septembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Programul "Prima casă" de-abia se târâie

Cătălin Doscaş de la Realitatea FM mi-a semnalat conferinţa de presă care a avut loc la sediul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM (FNGCIMM) în legătură cu stadiul acordării de credite ipotecare prin programul "Prima casă". Conferinţa de presă, relatată de revista Capital, de unde am preluat şi imaginile alăturate, a fost susţinută de Vasile Coman, director coordonator în cadrul Fondului.





În fond, Coman recunoaşte că există nenumărate probleme în derularea programului. Până la 14 septembrie 2009, 1.950 dosare (66,78%) au fost aprobate de FNGCIMM, alte 656 dosare (22,47%) sunt în analiză, iar 314 dosare (10,75%) au fost retrimise băncilor pentru completări, dintr-un total de 2.920 dosare. Valoarea garantărilor aprobate se cifrează la 125 mil.€, reprezentând cele 1.950 dosare aprobate. Având în vedere că, din diferite motive, nu toate dosarele aprobate de fond se traduc şi în credite de către băncile comerciale care au aderat la programul "Prima casă", se profilează un ritm absolut îngrijorător.

Problemele cele mai frecvente care au condus la respingerea dosarelor se numără cazurile în care „acelaşi client solicită un credit la mai multe bănci sau în care documentele depuse ieşeau din termenul de valabiliate”, afirmă Vasile Coman. Având în vedere că peste 10% dintre dosare au fost retrimise băncilor comerciale pentru completări, FNGCIMM a convenit cu Asociaţia Română a Băncilor „ca ordinea documentelor din dosar să corespundă strict cu ordinea în care sunt enumerate în normă pentru a optimiza procesul de aprobare”, ceea ce frizează ridicolul, dacă ordinea documentelor a împiedicat aprobarea garanţiei.

Desigur, vina se află atât la FNGCIMM, cât şi la băncile comerciale. În ceea ce priveşte fondul, dintr-o instituţie călduţă, unde nu se făcea mare lucru şi dovadă sunt puţinele credite acordate IMM-urilor cu garanţia statului, s-a trezit cu o mulţime de dosare de analizat cu responsabilitate şi cu multă muncă.

Mulţi români au pierdut avansurile plătite la semnarea antecontractelor cu proprietarii imobilelor întrucât au depăşit termenul limită până la care trebuia finalizată tranzacţia. La această încetineală au contribuit atât băncile comerciale, care nu au intrat cu prea mare entuziasm în programul "Prima casă", cât şi FNGCIMM, care a trebuit să se trezească după o lungă perioadă în care nu a avut mare lucru de făcut.

Astfel, acest program, care părea generos la început, a rămas doar o iniţiativă populistă şi preelectorală, dublată de încremenirea în proiect a instituţiilor statului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Ou sont les banquiers d`antan?

Unii si`au gasit de lucru prin alte parti. Altii, nu. Fosti anonimi (Roubini) au devenit celebri.
Ierarhiile s`au inversat. Cei odinioara adulati, au fost aruncati la cos si sunt urmariti in justitie pentru diverse fraude. Potrivit unei anchete a NY Times, iata ce s`a ales de marii bancheri ai lumii.

Richard Fuld
Omul care a dus Lehman Brothers, pe a patra pozitie mondiala, a preferat discretia totala. A infiintat compania de consultanta Matrix Advisors in New York si poate fi zarit luandu`si micul dejun pe Wall Street. Are numeroase probleme cu justitia de pe urma caderii bancii, unde a pierdut mai mult de un miliard de dolari.

Stanley O’Neal
Fost PDG al Merrill Lynch, de unde a demisionat in 29 oct 2007 – chiar inaintea declansarii furtunii globale. Azi, e membru in mai multe Consilii de Administratie, dintre care cel mai important e cel al Alcoa. S`a consacrat de asemenea sporturilor, printre care squash si golf, potrivit New York Times

John Thain
E cel care l`a inlocuit pe Stanley O’Neal la conducerea Merrill Lynch, inainte cu 10 luni ca institutia sa fie vanduta catre Bank of America. A mai lucrat o vreme in cadrul noii entitati ca sef al diviziei de investment, dupa care s`a retras. A ramas celebru prin cheltuielile exorbitante pe care le facea. Pentru redecorarea biroului a cheltuie peste 1,2 milioane de dolari. In prezent incearca sa intre oin cateva Consilii de Administratie ale unor companii cu care bancile pe care le`a condus au avut bune relatii.

Charles Prince
Fost sef al Citigroup, demisionat inainte de inceperea turbulentelor. Isi petrece timpul intre locuinta sa din Palm Beach, Florida, si activitatea de consilier. Prince e consultant pentru Albright Stonebridge, in Washington, si prezideaza CA al Johnson & Johnson si Xerox.

Zoe Cruz
Fosta copresedinta a Morgan Stanley ( si femeia cea mai bine plasata pe Wall Street) si`a infiintat dupa cateva luni de odihna, propria companie de investments. Dupa 25 de ani de banca, era oarecum normal sa nu poata sta deoparte de mediul financiar. New York Times

Erin Callan
Fata „publica” a Lehman, din dec 2007 pana in vara lui 2008, ea a fost CFO al bancii. Din vara lui 2008 a plecat la Credit Suisse, de unde a demisionat in scurt timp. Momentan se pare ca nu are angajamente, Callan fiind una dintre executivii Lehman dati in judecata

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Speculaţii pe marginea atacurilor speculative

E simplu. Sa ne imaginam tara Landia, care are ca moneda, landul. Exista trei « generatii » de modele in ceea ce priveste atacurile speculative.
Primul model. Sa presupunem ca deficitul Landiei este de un miliard de lanzi si ca rezerva Bancii Nationale este de 5 miliarde de lanzi. Daca lucrurile ar evolua liniar, rezerva aia ar trebui sa ii ajunga Bancii Centrale vreme de cinci ani. Dupa aceasta perioada, banca centrala va trebui sa isi devalorizeze moneda sau sa apeleze la alte tehnici pentru a subtia deficitul. Buuuun.

Daca un speculator (poate fi banca, persoana fizica, alta institutie) ii pune gand rau landului, evident ca va ataca inainte de cei 5 ani. Momentul in care atacul este dat e atunci cand nivelul rezervelor atinge o valoare prag, la care speculatorul isi poate recupera banii. Indicatorul rezervelor Bancii Centrale a Landiei este un foarte bun instrument pentru a prezice aparitia unei crize – de aceea in Landia se publica regulat nivelul rezervelor.
Al doilea model. Pietele sunt volatile. Fazele de optimism alterneaza cu cele de pesimism.Deciziile se iau luand in calcul celebrele « fundamente ». Presupunem ca in piata exista doi speculatori. E ca in dilema prizonierului. Fiecare se uita la ce face celalalt, intuind ca daca va vinde, se duce…de suflet si investitia lui, ceea ce desigur, nu isi doreste. In cele din urma, ca sa nu fie pe locul doi, fiecare vinde si arunca in piata cantitati consistente de lanzi. Unde se ajunge, nu`i greu de dedus.
Al treilea model. A luat nastere dupa crizele asiatice si are la baza fluxurile straine de capital. Nu mai insist acum asupra precipitarii cu care Romania a liberalizat contul de capital, ca nu`i momentul.
In acest al treilea caz, fondurile de investitii sau bancile, sau chiar firmele, pentru a`si reduce pierderile de pe alte piete, isi restrang activitate din Landia, scotand banii si « rezolvand » astfel moneda locala.
Treaba se face cam asa. In lume, relatiile de afaceri sunt dominate de considerente familiale (guan xi in China), de mari conglomerate familiale (caebol in Coreea de Sud), sau conglomerate de companii aliate (keiretsu, in Japonia). Acestea iau credite de la banci, incercand sa construiasca adevarate imperii si sa`mi maximizeze dimensiunile. In momentul in care apar probleme in tarile gazda, companiile repsective vand totul in alta parte, ca sa isi refaca situatia financiara acolo unde`i doare cel mai tare. Scot banii din Landia, lasand in offside landul..
Acuma, legat de Romania. Nu suntem nici prima si nici ultima tara a carei moneda e atacata. Cazul lirei sterline e deja celebru si nu insist. Moneda e atacabila si pana la urma lumea financiara nu e un loc in care doar gentlemanii finantelor isi dau intalnire.
Citeam zilele acestea de amnistia fiscala impusa de SUA (ca si cea din Italia si alte state) cetatenilor care isi repatriaza banii. Desi corecta pentru economiile lor, aceasta masura da o lovitura sub centura economiilor de unde sunt retrasi banii. Nu e etica, dar e utila. E tot un fel de atac, dar mai molcom. In fine…am scris acest post pentru cei care intrebau ce`i ala atac speculativ. Asta e.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Încă o provocare: jaf asupra unei maşini de transport valori

De dimineaţă, s-a produs un jaf asupra unei maşini de transport valori în zona Pasului Gutâi. 5-6 indivizi cu cagule pe faţă, îmbrăcaţi în kaki şi cu veste reflectorizante, au atacat vehiculul şi au reuşit să fure 100.000 lei, destinaţi alimentării bancomatelor din zona oraşului Sighetu Marmaţiei.

Mediafax face un istoric al jafurilor din acest an, al căror număr a crescut îngrijorător faţă de anii trecuţi. Ţinta predilectă o constituie casele de schimb valutar, de amanet şi, ceea ce este mai grav, agenţiile bancare, inclusiv bancomatele. În luna februarie a acestui an, am publicat pe acest blog o scrisoare deschisă adresată guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care atrăgeam atenţia posibilităţii intensificării unor astfel de fapte pe fondul crizei pe care o traversăm.

Autorităţile par neputincioase în astfel de cazuri, ponderea prinderii autorilor fiind îngrijorător de mică. Repet atenţionarea că o astfel de situaţie pune sub semnul întrebării încrederea în sistemul bancar românesc. Dacă luăm în considerare faptul că actuala criză este una caracterizată de lipsa de încredere, autorităţile trebuie să ia măsuri hotărâte pentru prinderea autorilor unor astfel de jafuri, dar şi pentru prevenirea acestor fenomene.

Actualizare:
Suma furată este de 240.000 lei, iar destinaţia banilor era plata pensiilor din circa 40 de localităţi din zonă.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Voineagu, şeful INS: ”Miza este să elaborăm un macromodel”

Va spuneam la finele saptamanii trecute ca un colectiv de oameni destepti si competenti lucreaza la un model macro pentru Romania. In urma cu cateva minute, seful INS, Vergil Voineagu, mi`a confirmat ca se lucreaza la un program, dar care are un scop pur didactico-stiintific.
“Este vorba de un raspuns la o provocare mai veche ca ASE sa incurajeze cercetarea interdisciplinara in domeniul economic. S-a inceput cu o formula exploratorie la care sunt antrenati macroeconomisti, econometristi, statisticieni, informaticieni. Miza este sa se elaboreze un macromodel”, marturiseste seful Institutului National de Statistica.

Voineagu admite ca nu exista un termen limita al elaboratului si nici nu este o activitate contractuala, “desi sunt unele promisiuni ale CNCSIS”.
Desigur ca modelul ar putea sa vizeze si aspecte metodologice legate de criza, mai spune seful INS. Dar, in faza in care se afla echipa este greu de crezut ca ar putea sa se angajeze in presupusa elaborare a unui plan anticriza. “Si nici nu se doreste sporirea inflatiei de programe prezente pe piata”, mai spune Voineagu.
Cel mai corect, in opinia lui, ar fi definit scopul echipei ca fiind de natura universitara.”Coordonarea cercetarii este asigurata de prof.univ.dr. Ion Gh.Rosca,rectorul ASE. Asadar, putem rezuma ca este vorba de o cercetare cu caracter didactic, care nu vizeaza explicit solutionarea unor probleme concrete, deşi, desigur, aceasta nu exclude posibilitatea identificarii unor posibile solutii, nu are un termen limita de finalizare si nici nu face parte dintr-un program de cercetare guvernamental”, conchide seful INS.
Altfel spus, e cum am zis eu, dar mult mai altfel. Ca la Radio Erevan. De aia cred ca am si scris acest post. Ca sa fac reclama Radio Erevan.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Un an de la declanşarea falimentului Lehman Brothers. Am învăţat ceva?

Exact acum un un, scriam articolul Cele mai recente victime ale tsunami-ului subprime, în care vorbeam despre faptul că, în acea dimineaţă, trei dintre cele mai importante instituţii financiare din SUA, Lehman Brothers, Merril Lynch şi AIG (American International Group) intraseră în dificultate, după ce, cu câteva zile înainte, cei doi mari jucători de pe piaţa creditelor ipotecare din SUA, Fannie Mae şi Freddy Mac, fuseseră naţionalizaţi de către guvernul american.

De atunci, tăvălugul consecinţelor declanşate de criza subprime din SUA, începută în vara anului 2007, nu s-a mai oprit. Guvernele statelor occidentale au aruncat sume enorme de bani pe pieţe, în dorinţa de a combate efectele acestei crize. Cea mai importantă consecinţă şi trăsătură a acestei crize financiare, transformată ulterior în criză economică, a fost instaurarea neîncrederii, care persistă şi acum. Din cauza neîncrederii, s-au prăbuşit bănci, care, în condiţii normale, nu s-ar fi prăbuşit. Neîncrederea a dus la lipsa aproape totală a tranzacţiilor pe pieţele interbancare.

A urmat criza economică, declanşată de cvasioprirea creditării economiei reale de către sistemele bancare. Au urmat falimente, disponibilizări, micşorări de salarii. Peste toate s-a aşternut recesiunea, care a lovit atât ţările avansate economic, dar şi pe cele cu economii emergente. Doar ţările foarte sărace au scă pat mai ieftin din această criză.

Întregul sistem financiar mondial s-a zguduit din temelii. A ajuns să se vorbească despre schimbarea dolarului din poziţia de valută internaţională de referinţă cu renminbi-ul chinezesc sau rubla rusească. Nimic din ceea cu ce eram obişnuiţi înainte de criză nu va mai arăta la fel.

Cu siguranţă, am fost nevoiţi să învăţăm multe lucruri. Această situaţie se va reflecta în reconstruirea sistemului financiar-bancar mondial pe baze noi, dar şi în reproictarea din temelii a strategiilor de business.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: FED discută strategia ieşirii din criză

FED a inceput sa discute despre strategia de iesire din criza, intr`un mediu in care solutiile par a se bate cap in cap. Pe scurt, in cadrul FED exista doua tabere cu doua puncte de vedere diametral opuse in privinta evolutiei inflatiei in SUA. Pesimistii si cei care inca mai cauta calutul, vorba anecdotei.

“N`am vazut in toata cariera mea o situatie ca asta, in care parerile privind riscurile inflatiei sa fie atat de diferite”, a declarat seful FED San Francisco, Janet Yellen. Ea a recunoscut ca in acest moment pedala relansarii economiei este impinsa la maxim. Practic, calendarul si amploarea unei posibile cresteri a dobanzii cheie este ceea ce pune pe jar discutiile, ambele elemente fiind cruciale pentru pietele americane si pentru investitorii de acolo.
Sefa FED din Frisco estimeaza ca un ritm de crestere de 3-4 % nu e suficient penatru a cobori rata somajului din America, acest indicator (somajul) putand frana cel putin pentru o perioada, cresterea.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: BNR versus BCE - cursul de schimb

Pe forumul lui Alex Dumitrascu exista o discutie foarte interesanta despre cursul de schimb leu - euro. Aici, cititorul dcg a atras atentia asupra cursurilor alternative calculate de Banca Centrala Europeana (BCE). Vedeti in continuare diferentele intre cursurile BNR si BCE.

Cursul de referinta calculat de BNR este calculat intre 12:50 si 13:00, cand Banca Nationala cere cotatii de la bancile participante si face o medie. Adeseori, pentru a minimiza costurile si a vinde mai putini euro, BNR vinde euro in jurul acestui interval de timp. Cursul care rezulta este aritmetic corect.

BCE calculeaza ratele la ora 16.00, iar rezultatele sunt putin diferite. Iata care este situatia pentru primele 14 zile ale lunii septembrie:



In tot anul 2009, cursul calculat de BCE a fost superior cursului BNR in 111 zile si mai mic decat referinta BNR in 66 zile.

O diferenta notabila trebuie mentionata - la 31 decembrie 2008, cursul calculat de BNR a fost de 3.9852, dar cursul calculat de BCE a fost 4.0225.

O concluzie se impune: cateodata, referinta BNR este uşor deconectată de valorile care se tranzactioneaza - vorbim de diferente de maxim 2 - 3 bani atat in plus cat si in minus, iar referinta calculata de BCE poate oferi o imagine mai apropiata de cifrele din piata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: ING: ”Am putea asista azi la aprecierea apetitului pentru risc”

“Leul s-a alaturat monedelor regionale la inceputul sedintei de luni, fiindtranzactionat pe o traiectorie de depreciere. Dupa ce acesta a atins 4.2880/EUR traiectoria a fost inversata insa, asemeni unei miscari ce a trimis leul la 4,2775/EUR la mijlocul sedintei, aceasta dinamica a parut ca este influentata de banca centrala”, se arata in raportul financiar zilnic al ING.
A urmat o evolutie statica iar pe finalul sedintei moneda nationala s-a imbarcat pe un trend de apreciere ce s-a sincronizat cu cresteri inregistrate de indicii bursieri importanti la nivel international, se mai spune in documentul citat.
La finalul sedintei leul era tranzactionat la 4,27/EUR iar in inceputul zilei de astazi moneda este la acelasi nivel. Este posibil ca publicarea indicatorului ZEW pentru Germania sa duca la aprecierea apetitului pentru risc insa aceasta se poate reduce catre finlul sedintei de astazi dupa publicarea datelor privind vanzarile cu amanuntul din SUA, conchid analistii bancii olandeze.
Ratele de dobanda pe termen scurt au inregistrat o crestere usoara in sedinta de ieri ajungand in apropierea nivelului de 8/8,5%. Aceasta miscare pare modesta in conditiile in care au iesit din piata circa 6,7mld RON datorita unor operatiuni de piata monetara ale BNR ce au ajuns la scadenta. Nu este exclus ca acesta tendinta de crestere usoara sa continue in urmatoarele sedinte, se mai spune in raport.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Despre naivitatea proaspeţilor absolvenţi de facultate

Conform unui studiu al companiei germane de cercetare Trendence Institute citat de Business Standard, asteptarile salariale ale proaspetilor absolventi pentru primul lor loc de munca sunt in medie de 800 de euro pe luna pentru cei din domeniul economic, in timp ce absolventii unui institut politehnic s-ar multumi cu 1000 de euro.

Vazand aceste cifre, ma intreb ce este in mintea acestor tineri din moment ce spera la astfel de salarii inca de la primul job. In esenta, nu este rau sa vrei mult, insa cu mici exceptii, trebuie sa fi de-a dreptul naiv sa crezi ca poti obtine un venit de 800-1000 de euro daca nu ai macar cativa ani de experienta in spate.

Tu ti-ai plati un salar de 1000 de euro?

Intrebarea pe care ar trebui sa si-o puna fiecare absolvent este urmatoarea: daca tu insuti ai fi patron sau manager intr-o multinationala, iar in fata ta ar sta un candidat cu backgroundul tau, ce salariu i-ai oferi?

I-ai da 800-1000 de euro cand stii ca in echipa pe care o conduci acest nivel salarial este atins de o persoana cu 3-5 ani de experienta? Daca raspunsul este nu, atunci intreaba-te de ce ai tu asemenea pretentii.

Aha, nu ai experienta, dar esti dispus sa inveti si crezi ca ai potential. Ok, in cazul asta, invata pe un salar mai mic dupa care, daca ai rezultate, iti vei dezvolta cariera.

Tinerii absolventi trebuie sa inteleaga ca, cel putin la inceput, constituie un cost pentru companie – trainingul facut de colegi costa timp, deci bani, eventualele “excursii” este granita la alte locatii ale multinationalei costa, greseli pe care le faci datorita lipsei de experienta costa, lipsa randamentului costa….etc, toate aceste costuri sunt luate in considerare atunci cand firmele angajeaza un o persoana fara nicio experienta in spate.

Sunt convins ca orice absolvent, in momentul in care se decide asupra unui nivel salarial minim sub care nu este interesat de nici un loc de munca, se gandeste la cheltuielile pe care le are, trage linie si spune “mie imi trebuie atat, pentru ca nu pot trai cu mai putin”.

Ei bine, afla ca firmele nu dau doi bani pe faptul ca tie iti trebuie 200 de euro pe luna pentru chirie, 2-300 de euro pentru traiul zilnic si inca 200 sa iesi in oras cu prietenii. Companiile sunt interesate doar de valoarea adaugata pe care tu, ca angajat, o poti genera si in plus, te vor plati in functie de nivelul pietei.

Iar in acest moment, nivelul pietei este cam la jumatate fata de pretentiile absolventilor. Care este valoarea ta ca angajat? Fa media celor mai bune trei oferte pe care le-ai primit (daca le-ai primit), si ai aflat raspunsul.

Cum iti poti maximiza sansele de angajare?

In acest moment, facultatile scot absolventi pe banda rulanta, iar detinerea unei diplome de absolvire nu mai inseamna mare lucru. Tocmai din acest motiv, trebuie sa iti facu un plan de bataie inca din primii ani de facultate.

Care ar fi sfatul meu? Nu te omori cu invatatul atunci cand nu este cazul, si foloseste-ti timpul liber pentru a munci inca din timpul facultatii, daca se poate in acelasi domeniu in care doresti sa iti continui cariera dupa absolvire.

Prin a o lasa mai moale cu invatatul nu inteleg sa nu inveti, ci sa inveti selectiv. Sa dau un exemplu – in timpul studentiei (anul I sau II, nu mai retin exact), am avut o materie obligatorie legata de agricultura, iar pentru a “bifa” si ceva practica, am fost dusi la o ferma de animale de langa Timisoara, pentru a vedea cum se imperecheaza bovinele, unde am pierdut o zi intreaga. Merita sa iti pierzi timpul cu invatatul sau sa te prezinti la cursuri la o astfel de materie, cand tu esti la o facultate cu profil economic, nu zootehnic?

Cred ca fiecare dintre cei care ati trecut printr-o facultate puteti da astfel de exemple, acest tip de materii fiind mentinute in primul rand pentru a da de mancare unor profesori, nu pentru ca ar avea nevoie studentii de asa ceva.

Ce ar trebui sa faci? Sa te concentrezi pe un numar limitat de materii la care sa te straduiesti sa inveti cat mai bine, in timp ce materiile pe care le consideri neesentiale pentru evolutia ta ulterioara sa le treci pe planul doi, targetul tau fiind sa treci examenele.

Stiu ca nu este chiar “politically correct” ceea ce spun eu acum, dar sa fim seriosi – este vina studentilor ca o parte importanta a materiei se afla in programa scolara doar pentru a justifica indeplinirea anumitor norme profesorale? Putem merge pe principiul “noi invatam, noi nu gandim”, sau incercam sa ajustam sistemul de invatamant la propriile noastre nevoi in loc sa asteptam ca sistemul sa se ajusteze singur?

Companiile doresc sa vada ca ai facut ceva in timpul facultatii, ca te-ai chinuit sa inveti ceva practic, nu doar sa tocesti cursurile dictate de profesori.

Angajeaza-te inca din timpul studentiei pentru ca asta te va ajuta enorm dupa ce termini facultatea, dar nu uita ca scoala este mai importanta decat pastrarea locului de munca, iar daca la un moment dat vei fi pus sa alegi intre scoala si job, alege scoala. Iti vei multumi mai tarziu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Cursul RON/EUR

Dupa cum bine se observa, speranta se vinde cel mai bine acum. Fara sa mai comentez declaratiile pline de optimism care vin dinspre BNR sau politic, continuarea scaderii economiei romanesti este evidenta.

Cauzele principale care vor duce la o depreciere a leului:

- In primul rand blocajul din justitie. Cu toate ca instantele erau destul de aglomerate, greva justitiabililor nu face decat sa creasca stocul de solicitari nesolutionate, cu implicatii economice. Cazurile de insolventa, faliment, modificarile la registrul comertului sau inceperea de executari silite sunt amanate, creând astfel probleme reale celor care au de recuperat creante, si a caror continuitate depindea intr-o oarecare masura de aceste creante. Practic, blocajul financiar se adanceste, aducand noi falimente.

- Scaderea economica, care la sfarsitul acestui an este posibil sa fie scrisa cu doua cifre. Orice veste negativa privind indicatori care masoara nivelul economiei duce inevitabil la o depreciere a monedei nationale.

- Instabilitatea politica, circul electoral si disfunctionalitatile institutionale.

- In cazul unei deprecieri consistente, BNR-ul nu va interveni pe piata monetara decat in cazul in care nivelul monedei este sustenabil. Daca puterea de cumpararea leului nu este adecvata la realitatea economica, exista riscul cheltuirii inutile a unei parti din rezerva valutara.

- Avand in vedere accizele se vor calcula in 2010 in functie de cursul de la 1 oct 2009, interesul finantelor este sa stranga cat mai multi lei la buget, fapt care ma face sa cred ca, cel putin cateva saptamani, cursul va fi lasat liber.

- Elementele predictibile pe care le-am sintetizat si publicat in iunie raman valabile.

Avantaje:

- accelerarea curatarii economiei romanesti de afacerile nerentabile;

- reglarea si adaptarea pietei imobiliare la conditiile economiei locale;

- indatorarea peste masura a unor persoane (fizice/ juridice), urmata de falimentul lor poate constitui o adevarata lectie de economie din care se poate invata;

- cenzura si dezinformarea practicate pana acum pe media se vor dilua semnificativ;

- vor apare oportunitati de achizitii foarte profitabile pe termen mediu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Ernst & Young: vor trece mai mult de 5 ani până când preţurile imobilelor din Marea Britanie vor reveni la nivelul din 2007

Potrivit Item Club, o divizie a companiei de consultanta Ernst & Young, preturile imobilelor din Marea Britanie nu vor reveni la nivelurile record din 2007 mai devreme de 2014-2015, cresterea inregistrata in ultimele luni fiind nesustenabila.

Pentru a intelege cum stau lucrurile, sa spunem ca intre ianuarie 2000 si varful atins in septembrie 2007, preturile in UK au crescut cu 146%. Intre septembrie 2007 si februarie 2009, piata s-a corectat cu 20%, preturile ajungand la nivelul inregistrat la inceputul lui 2004, dupa care au inceput din nou sa urce, castigand 8% intre februarie si august, fiind in acest moment cu 13% mai mici fata de maxime (cf. Nationwide).

In contradictie cu prognozele optmiste ale guvernului englez, economistii Item Club sunt de parere ca aceasta revenire a fost mai mult una tehnica, datorata numarului redus de tranzactii pe piata, ceea ce a dat posibilitatea celor cu bani sa sustina preturile, insa situatia se va schimba in urmatoarele luni, gasiti intregul comunicat aici.

Practic, specialistii sustin ca piata va scadea pana anul viitor, dupa care vor urma doi ani de stagnare, crestere urmand a fi reluata doar din 2012. Surprinzator, si in ceea ce priveste piata imobiliara franceza se prognozeaza aceeasi evolutie.

Nu doresc sa fac o comparatie cu Romania, insa daca englezilor le va trebui mai mult de 5 ani pentru a recupera o scadere de 20%, imaginati-va cat ne va trebui noua sa recuperam o scadere de 50%, asta daca recuperarea se va produce. Eu zic ca in cazul apartamentelor noi, preturi ca in 2007 nu mai “pupam” inainte de 2015, iar cat priveste apartamentele vechi, niciodata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP