joi, 17 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Cât de eficient este masajul monetar?

Autorităţile americane au inundat piaţa cu bani în încercarea disperată de a opri panica financiară şi criza de lichidităţi. La rândul ei, BNR a apăsat hotărât pe pedala tiparniţei de bani pentru a reporni creditarea. Cu ce efecte?

În SUA, se pare că în ciuda insistenţelor lui Bernanke de a relaxeza monetar economia, aceasta manifestă rezistenţă la masaj. Agregatul monetar M3 este în scădere, la un ritm nemaiîntâlnit dela Marea Depresiune, ceea ce vorbeşte de la sine despre încrederea americanilor în reluarea creşterii economice (dincolo de optimismul care răzbate din diverse „sondaje”). În România, deşi bilanţul BNR s-a mărit cu aproximativ 6% de la începutul anului, creditul neguvernamental a scăzut cu 4%; M3 este în creştere, dar M1 şi M2 – indicatori care reflectă mai îndeaproape oferta de bani – fie au scăzut consistent, fie au stagnat, până la mijlocul anului.

Acum, deflaţia creditului este binevenită într-o perioadă de recesiune, ea ajută la restructurarea economică: cei care şi-au construit afacerile profitând de expansiunea anterioară a creditului sunt acum „ajutaţi” să se prăbuşească mai rapid; în locul lor, sunt stimulaţi cei prevăzători, care au economisit şi cărora criza de lichidităţi le oferă oportunităţi surprinzătoare. În fond, boom-ul poate fi urmat fie de accelerarea inflaţiei, fie de deflaţia creditului şi restructurare economică. Despre asta am scris aici, cu poze.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Anthony Evans arată ce înseamnă o reforma financiar-monetară liberală

Mi-a părut tare bine să văd că prietenul Anthony Evans, curajos cum îl ştiu, a ieşit în presa britanică cu un articol în care pune la zid viziunea socialistă în domeniul reformei monetar-bancare. Anthony opinează că, în loc să ne prefacem că însănătoşim sistemul financiar prin adăugarea unui alt noian de reglementăriări, am face bine să:
• Dezetatizăm producţia de monedă şi să sprijinim concurenţa monetară
• Legalizăm insider trading-ul, pentru a permite preţurilor să reflecte mai bine informaţia existentă
• În general, să renunţăm la capitalismul de cumetrie, prin care bancherii îşi protejează spatele cu ajutorul politicienilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Anthony Evans arată ce înseamnă o reforma financiar-monetară liberală

Mi-a părut tare bine să văd că prietenul Anthony Evans, curajos cum îl ştiu, a ieşit în presa britanică cu un articol în care pune la zid viziunea socialistă în domeniul reformei monetar-bancare. Anthony opinează că, în loc să ne prefacem că însănătoşim sistemul financiar prin adăugarea unui alt noian de reglementăriări, am face bine să:
• Dezetatizăm producţia de monedă şi să sprijinim concurenţa monetară
• Legalizăm insider trading-ul, pentru a permite preţurilor să reflecte mai bine informaţia existentă
• În general, să renunţăm la capitalismul de cumetrie, prin care bancherii îşi protejează spatele cu ajutorul politicienilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: O numire cu probleme

Shikuza Kamei, noul secretar de stat nipon responsabil cu serviciile financiare face deja bancile japoneze sa tremure. Adept al revolutiei cubaneze si cunoscut adversar al economiei de piata, Kamei tinteste revenirea la ”onoarea Japoniei de odinioara”. Amic al premierului Yukio Hatoyama, misiunea lui Kamei este reglementarea sistemului financiar si privatizarea postei nipone.
Bancile s`au aratat mai mult decat rezervate cu privire la numirea acestui samurai de 72 de ani, martor al bombardamentelor din Hiroshima si Nagasaki in 1945. Fara falsa ipocrizie, in prima sa conferinta de presa, Kamei a declarat: Voi face tot ceea ce`mi sta in putinta pentru a reconstrui Japonia, devastata de economia de piata”. Acu sa te tii! :)

Sursa

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: S-a născut CEE Stock Exchange Group

O agregare mult aşteptată a unora dintre bursele de valori din Europa Centrală şi de Est s-a produs prin crearea CEE Stock Exchange Group, entitate obţinută prin integrarea burselor din Viena, Budapesta, Ljubljana şi Praga. Noua structură va fi cel mai mare jucător de pe piaţa de capital a regiunii, cele 4 burse însumând o capitalizare de 128 mld.€, iar lichiditatea medie lunară este de 11 mld.€.

CEE Stock Exchange Group va publica doi indici bursieri:

1. CEETX, un indice de preţ, ponderat cu capitalizarea, care cuprinde cele mai lichide şi valoroase 25 de acţiuni alese de pe cele 4 burse; va fi calculat în timp real în euro şi în dolari americani, fiind conceput ca indice tranzacţionabil, în sensul că va constitui activ suport pentru produse structurate şi derivate, cum ar fi contractele futures şi options;

2. CEESEG, tot un indice de preţ, ponderat cu capitalizarea, va cuprinde acţiunile care intră în componenţa indicilor compoziţi ai celor patru pieţe (ATX, BUX, PX şi SBITOP); va fi, de asemenea, calculat în euro şi dolari americani, fiind un indicator global al celor 4 burse din grup.

Pe lângă derularea unor acţiuni comune de marketing, grupul de burse va accelera procesul de convergenţă a sistemelor informatice.

Cu toate că CEE Stock Exchange Group va lăsa neatinse echipele de management ale celor 4 burse de valori componente, iniţiativa este şi un răspuns la actuala criză, dar şi un efect al convergenţei pieţelor de capital regionale.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: BNR a sterilizat azi 2,3 mld.lei de la bănci

Surse din piaţă, citate de Hotnews.ro, au declarat că banca centrală a atras astăzi 2,3 mld.lei (ceva mai mult de 500 mil.€) de la 9 bănci comerciale pentru sterilizarea excesului de lichiditate de pe piaţa interbancară. Depozitele au scadenţa luni, 21 septembrie 2009, şi sunt bonificate cu o dobândă de 8,5% pe an, valoare egală cu dobânda de politică monetară.

Un dealer de pe piaţa interbancară a explicat: "Dobânzile se situau în jur de 7,75-8%, iar BNR a vrut să regleze excesul de lichiditate din piaţă, ca să prevină deprecierea leului." BNR a anunţat, la ora 11, valoriile medii următoare ale dobânzilor la depozitele pe o zi (overnight): la depozitele atrase (Robid) 7,58%, faţă de 7,74% ieri, iar la depozitele plasate (Robor) 8,08%, faţă de 8,24% ieri.

Explicaţiile acestui exces de lichiditate sunt, în principal:
- faptul că Ministerul Finanţelor Publice a refuzat în ultima vreme ofertele băncilor pentru achiziţia de titluri de stat, apreciind că băncile comerciale au cerut dobânzi prea mari; această atitudine poate fi pusă pe seama faptului că guvernul a reuşit să convingă Fondul Monetar Internaţional să direcţioneze a doua tranşă a acordului stand-by către guvern, în detrimentul BNR;
- nivelul redus al activităţii de creditare a economiei reale.

Reproduc mai jos graficul Robor la 3 luni din ultimele 100 de şedinţe de tranzacţionare de pe piaţa interbancară, preluat de la financiare.ro:



Prezenţa lichidităţii pe piaţa interbancară poate fi un semnal de schimbare a strategiilor băncilor comerciale în privinţa acordării de credite pentru economia reală.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Mihai Marcu: Cererea de credite (I)

Pe langa criza internationala care a determinat o lipsa temporara de lichiditati, criza neaosa romaneasca are specificitatea ei. Raspunsul la intrebarea "De ce nu se dau credite" nu este chiar cel intuitiv.

Am discutat mai voalat in articolele trecute, dar merita spus mai clar: in Romania cererea de credit este in scadere si nu-si va reveni ceva timp. Dan Pascariu, din Ziarul Financiar:

"Nu este adevarat ca bancile au oprit creditarea, companiile fiind de fapt cele care si-au redus cererea de credite, ca urmare a comenzilor in scadere."

Dobanzile la credite scad, dar soldul creditelor nu creste. Programul "Prima Casa" este o exceptie, datorita garantiilor publice.

Atat populatia cat si firmele au o problema. Activele romanesti se ieftinesc si pe buna dreptate. Insa activele romanesti supraevaluate au fost cele care au generat explozia creditului.

Odata cu revenirea preturilor la realitate, activele isi pierd din valoare, dar datoriile catre banci raman constante. In aceste conditii, singura posibilitate de echilibrare a bilantului este reducerea datoriilor. De aici, cererea scazuta de credite.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Cum putem reduce corupţia din vămi? Să luăm exemplu de la bulgari

Cand discutam despre coruptie, ne consolam cu gandul ca cel putin pentru moment, nu suntem singura tara din UE care are clauza de salvgardare pe justitie, iar bulgarii stau mai prost decat noi la acest capitol.

Insa, diferenta dintre autoritatile din Bulgaria si cele din Romania este ca primele lupta impotriva coruptiei in timp ce, in Romania, de ani de zile discutam discutii, iar momentul in care Bulgaria va pasa Romaniei titlul de “oaie neagra” a UE este foarte aproape.

Ce fac bulgarii? Au inceput prin a ii controla la portofel pe toti posesorii de Bentley, masini care costa o avere dar care se vand foarte bine in tarile sarace ale UE, mai bine chiar decat in multe dintre tarile bogate, detalii aici. Cum ar fi ca in Romania sa se intample acelasi lucru, iar toti cei care detin averi de peste un milion de euro sa fie invitati sa demonstreze provenienta acestei averi?

Ieri, am aflat de la Biz Bazar-ul lui Moise Guran ca bulgarii, dupa ce si-au dat seama ca din cauza coruptiei din vami (trafic de tigari, bauturi etc), bugetul lor pierde echivalentul a 8% din PIB, au luat decizia de a concedia toti vamesii, urmand a ii reangaja pe baza unui concurs.

Ce se intentioneaza prin aceasta miscare? Eliminarea incompetentilor in primul rand, a celor angajati pe pile si a coruptilor. La fel ca in Romania, si in Bulgaria exista domenii in care coruptia este atat de extinsa, incat nu o poti eradica doar prin adoptarea unor legi si/sau prin inlocuirea unor sefi, ci trebuie sa tai cu barda.

Putem sa actionam si noi asa rapid si fara discutii sterile, sau alegem varianta romaneasca – facem o comisie parlamentara care sa analizeze situatia si sa inmormanteze subiectul?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Moneda israeliană, “vedeta” Forexului

Pentru a tempera apecierea shekelului si avantul exportatorilor israelieni, Banca Israelului (BoI) a intervenit in ultimele luni de mai multe ori in piata, cumparand dolari. Ultima interventie de pilda a guvernatorului BoI, Stanley Fisher, s`a petrecut saptamana trecuta, suma aruncata in piata fiind echivalentul a 800 milioane de dolari.

Nu toti sunt insa de acord cu aceasta strategie, pe motiv ca pe termen scurt va fi fiind ok, dar nu poti la nesfarsit sa tii un anumit curs al monedei. Unul dintre cei mai buni macroeconomisti israelieni, prof Avi Ben-Bassat, a declarat ca metoda BoI este nerezonabila, tocmai din motivul mai devreme amintit. Pana si ministrul de Finante Yuval Steinitz, caruia interventia in piata a BoI ii convine, a recunoscut ca asta e o solutie temporara si ca Banca centrala nu poate cumpara la nesfarsit si in cantitati mari, dolarii.
Acum cateva minute, cursul usd/shekel era de 3,70 shekeli pentru un dolar, pe fondul situatiei economice mai putin dezastruoase pe care o are Israelul. Morgan Stanley a revizuit estimarile privind PIB`ul israelian, de la o scadere de 0,8 % in acest an, la o crestere de 0,2 % , urmata de 2,7 % in 2010. Analistii mizeaza in continuare pe o apreciere a monedei israeliene si pe cresterea dobanzii cheie a BoI.
Sursa

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Off topic. Întrebare.

Oare nu s`ar putea adopta un program, similar cu cel al tintirii inflatiei, dar pe segmentul politicilor fiscale? Sa adopte si Guvernul, recte Min Finantelor, niste tinte care sa ramana in vigoare indiferent de ce Pogea va fi in fruntea ministerului…?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Bursa de la Bucureşti la un an de la prăbuşirea Lehman Brothers

Motto: “cel mai bun moment pentru a cumpara actiuni este atunci cand curge sange pe strazi” – John D. Rockefeller

In urma cu cateva zile, s-a implinit un an de cand Lehman Brothers s-a prabusit, moment care va ramane cu siguranta in istorie.

In saptamanile care au urmat, panica pe bursa a atins cote maxime, nimeni nu mai avea incredere in nimic si au inceput sa apara (inclusiv la noi) analisti care sustineau ca DJIA va ajunge la 400 de puncte, in scadere cu 97% comparativ maximele din 2007.

Iata insa ca nu s-a intamplat asta, ba mai mult, bursele din intreaga lume au cunoscut cresteri spectaculoase, intrebarea fiind acum daca nu cumva pretul actiunilor a urcat prea repede comparativ cu evolutia indicatorilor macroeconomici.

Dincolo de speculatii, raman insa cifrele, care sunt cat se poate de reale. Sa aruncam o privire in graficul se mai jos, click pentru marire:


Lehman a cazut in urma cu un an, iar in acest moment, fata de valorile inregistrate in 15 septembrie 2008, indicele BET se afla cu 9% mai jos, in timp ce BET-FI mai are de recuperat 18%.

Daca luam insa in considerare evolutia din februarie incoace, cresterile sunt de-a dreptul spectaculoase: BET a castigat 133%, iar cine a cumparat SIF-uri, si-a triplat investitia.

Putem discuta despre motivele care au determinat aceste cresteri, insa repet, cifrele sunt cat se poate de reale, iar cei care au cumparat la momentul potrivit, au castigat in jumatate de an echivalentul dobanzii bancare pe aproximativ 10 ani.

Mai tineti minte ce spuneam aici atunci cand nimeni nu mai credea in revenirea bursei? Dar aici? In rest, toate bune pana in acest moment, voi recalcula la sfarsitul anului randamentul obtinut cu acest portofoliu investitional pe care l-am mentionat la sfarsitul anului trecut, vom vedea atunci cum stam.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ştiu cât va fi euro în decembrie :). Noooooot!

Cat va fi euro/leu maine sau peste o luna ori la final de an, nimeni nu are cum sa stie. E o tampenie cat casa sa spui ca peste un an, euro va fi 5 lei, la fel cum tot o tampenie e sa spui ca nu va fi atat.
Poti elabora modele, poti face predictii, dar sa dai ca sigur un curs, este imposibil. De regula, estimari pe curs fac departamentele de specialitate din banci. Fac chiar simulari pe anumite nivele de curs, sa vada cum ar afecta un anumit curs eur/leu, rambursarea creditelor, importurile sau exporturile.
O alta remarca: cursul nu se formeaza doar pe piata locala, dupa cum am auzit. Adica nu doar oferta de lei si cererea de lei dicteaza nivelul la care se fixeaza in piata. Sunt o mie de alti factori care dicteaza ce se petrece pe piata valutara, din care nu cel mai neinsemnat este interesul BNR. Banca Centrala nu poate permite deprecierea leului mai jos de un anumit nivel, pentru ca ar produce grava dislocari pe segmentul comertului exterior si al rambursarii ratelor bancare de catre populatie.
Pe de alta parte, evident ca bancile care fac estimari pe curs, trebuie tratate cu o oarecare circumspectie. Ele fac zilnic dealuri si sunt interesate direct de nivelul euro in fata leului.
In fine, intr-o economie globalizata, cursul de schimb real este rezultatul a doua relatii opuse: pe de o parte, cererea interna determinata de cursul de schimb real care asigura in schimb echilibrul salariului extern global. Pe de alta parte, cursul de schimb real influenteaza evolutia cererii interne. Aceste doua relatii asigura in final o relatie de echilibru. In concluzie, moneda este departe de a fi neutra.
Multi au incercat sa elaboreze o teorie a cursului de schimb, pe baza relatiilor reciproce dintre doua variabile care caracterizeaza o anumita tara la un moment dat:
- pe de o parte, cererea interna relativa, adica absorbtia (consumul privat sau public, formarea bruta de capital fix), masurata prin paritatea puterii de cumparare si raportata la totalul cererii interne pe plan mondial;
- pe de alta parte, cursul de schimb real masurat prin nivelul relativ al preturilor pentru produsul intern brut in raport cu media mondiala a preturilor.
Prima relatie defineste conditiile de echilibru ale salariului global din balanta de plati a unei tari. Relatia care defineste echilibrul global se deduce din salariul curent, la care se adauga, pe termen mediu, influenta fluxurilor de capital.
Cursurile de schimb variaza in functie de fluxurile de capital, si se afla, prin urmare, in concordanta cu ritmurile relative ale investitiilor. In limbajul curent, termenul de „investitii“ desemneaza doua concepte radical diferite. Fie este vorba de conceptul financiar, prin care se asigura finantarea capitalului care se regaseste in pasivele unei companii, fie este vorba de conceptul productiv, adica de modul in care compania respectiva decide sa utilizeze resursele financiare, recurgand la achizitiile de bunuri de echipament (formarea de capital fix) sau de bunuri intermediare (capital mobil), aceste posturi figurand printre activele companiei. Pe plan international, conceptul de investitie directa sau de investitie de portofoliu corespunde conceptului financiar.
Cea de-a doua relatie dintre cursul de schimb real si cererea interna, tinandu-se cont de
conceptul productiv de investitie, functioneaza in sens invers relatiei care defineste echilibrul dintre nivelurile salariului pe plan international. Prin urmare, cursul de schimb real este cel care, in cadrul unei economii globalizate, determina in fiecare an cererea interna relativa.
Atunci cand moneda nationala este mai puternica in raport cu monedele straine, comparatia intre nivelurile salariale devine nefavorabila. Companiile mondiale prefera astfel sa modereze investitia productiva, orientandu-se catre castigurile de productivitate, decat sa-si majoreze capacitatile de productie.
In cazul in care moneda nationala este mai putin puternica comparativ cu monedele straine, se produce fenomenul invers celui prezentat anterior. Raportul dintre gradul de calificare si nivelul salarial este majorat in functie de nivelul inregistrat in alte tari, economia devenind astfel atractiva.
Printre consecintele acestui fenomen se numara dezvoltarea activitatii companiilor nationale si atragerea de companii straine in vederea realizarii de investitii productive. Pot fi efectuate majorari salariale, ceea ce va avea ca efect stimularea consumului privat. Aceasta miscare se va transmite la nivelul intregii economii, iar cererea interna va inregistra o crestere accelerata.
Rezultatele obtinute in fiecare an se caracterizeaza prin dinamica cumulativa dintre cresterea investitiei productive si cea a produsului intern brut potential. Aceste rezultate corespund evolutiilor spontane, observate atat in zona euro, cat si in Statele Unite ale Americii. In lipsa unei actiuni constante din partea autoritatilor politice, zona euro este condamnata la un euro scump, alaturi de o crestere economica lenta, un nivel ridicat al somajului si un surplus curent.
Statele Unite ale Americii, spre deosebire de zona euro, beneficiaza de pe urma dolarului ieftin, care poate asigura o crestere economica si intrari de capital. Pentru zona euro, singura solutie rezonabila ar fi aceea de a compensa dezechilibrele monetare prin politica comerciala. De fapt, nu este vorba de stabilirea unui sistem permanent, ci de a constrange tarile in cauza sa revina la cursuri de schimb coerente, in conformitate cu nivelul lor real de dezvoltare.
Dupa cum observati, nu am vorbit mai deloc despre piata locala a valutei. :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Japonia ţine dobânda cheie la 0,1 %. Plus câteva vorbe despre Bernanke şi BOJ.

Comitetul de politica monetara al Bancii Japoniei (BOJ) a decis in unanimitate sa mentina dobanda-cheie la 0,1%, potrivit unui comunicat emis acum un ceas de institutia pe care tocmai am citat`o.
Decizia era asteptata de toti jucatorii din piata, Japonia suportand de mai bine de 5 luni efectele deflatiei. In iulie, caderea indicelui preturilor de consum a fost de 2,2 % (in ritm anualizat).
Nu stiu daca am mai spus, sedintele Comitetului de politica monetara (comitie care are 8 membri) tin doua zile si sunt uneori super furtunoase.
Ca veni vorba, Japonia a intrat intr-o perioada de recesiune economica la inceputul anilor 90, indicele bursier TOPIX scazand cu aproape 70% in 2003 fata de varful inregistrat anterior. Preturile in declin ale activelor au produs bubitze sectoarelor financiar si bancar, ceea ce nu a surprins tare mult, la urma urmei.
In ciuda injectiilor de capital prin fonduri publice catre principalele banci pentru a rezolva problema creditelor neperformante, sistemul bancar si-a revenit destul de tarzior din tuse si junghiuri, investitiile fixe continuand sa fie afectate de excedentul inregistrat in anii 80 si de sistemul financiar aflat in dificultate.

Pentru a rezolva aceste probleme dificile, BOJ a reactionat asa: a redus rata dobanzii overnight la operatiuni call fara garantii (uncollateralized call rate) la 0,5% dupa 1995, prin reducerea in continuare a dobanzii pana aproape de zero (politica monetara a ratei zero a dobanzii) dupa februarie 1999 si prin adoptarea politicii monetare de relaxare cantitativa dupa martie 2001.
Ei, politica asta a ratei zero a dobanzii si cea de politica monetara laxa erau mai degraba incercari de influentare a asteptarilor pietei referitoare la politica monetara viitoare decat de modificare consistenta a instrumentelor de politica monetara.
Redresarea economiei Japoniei a inceput in ianuarie 2002, iar rata inflatiei de baza masurata de IPC a atins valoarea zero in octombrie 2005 si a devenit pozitiva in luna urmatoare. Ca raspuns la aceasta situatie, BOJ a renuntat in martie 2006 la politica monetara laxa cantitativ si a revenit la politica ratei zero a dobanzii.
Unul dintre cei care s`au chinuit mult la viata lui sa descifreze aregumentele din spatele deciziilor BOJ este chiar actualul sef al FED, Ben Bernanke. Impreuna cu alti colaboratori sau de unul singur, Bernanke a tot incercat sa estimezegradul in care BOJ a influentat asteptarile privind curba randamentelor obligatiunilor de stat japoneze.
Potrivit lui Bernanke, rata dobanzii nominale pe termen scurt este ca optiune call la rata dobanzii de echilibru, pentru care optiunea este stabilita la zero.
Cu alte cuvinte, ratele dobanzii nominale pe termen scurt nu pot fi negative de vreme ce valuta este o optiune si, in cazul in care un instrument ar avea o rata a dobanzii negativa, investitorii ar alege valuta in locul acestuia. Chestii de finete, in fine…
Un alt obiectiv important al BOJ a fost cel de a atenua ingrijorarile referitoare la problemele sectorului financiar. Atunci cand injecta bani in venele sistemului financiar, evident ca BOJ si-a asumat un anumit risc de credit. S-a demonstrat empiric ca participantii pe pietele monetare japoneze percep pozitiv rolul furnizarii unui volum mare de lichiditati de catre BOJ in cadrul politicii monetare laxe cantitativ in evitarea pe termen scurt a incapacitatii de plata a bancilor, generata de lipsa de lichiditati.
Exista doua efecte posibile ale masurilor de politica monetara luate de catre BOJ asupra riscului de credit. Primul este ca o politica monetara laxa duce la majorarea preturilor activelor si la scaderea primelor de risc. Acesta este un efect general. Al doilea, insa, este specific mai mult pentru politica monetara laxa cantitativ aplicata de BOJ. Aceasta
politica a redus substantial riscul ca bancile sa nu poata pe termen scurt sa-si indeplineasca obligatiile de plata.
O alta ipoteza, oarecum negativa, este ca politica monetara laxa cantitativ a BOJ a paralizat functionarea pietei monetare pentru credite pe termen scurt, avand in vedere ca bancile nu au trebuit sa procure pe termen lung lichiditati de pe piata, neavand astfel nevoie sa evalueze corespunzator riscurile contrapartidelor lor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cât cheltuie americanii cu activitatea de lobby?

In SUA, traficul de influenta se numeste lobby, activitatea este reglementata oficial, iar sumele aruncate in joc sunt de ordinul a miliarde de dolari anual. In teorie, diferenta dintre “lobby” si “trafic de influenta” este aceea ca in primul caz, se promoveaza initiative de care beneficiaza in primul rand cetatenii unei tari, nu grupurile de interese, iar in al doilea caz, situatia este inversa, interesele de grup primeaza in fata interesului national.

Dupa cum spuneam, asa stau lucrurile in teorie, insa in practica, diferenta intre cei doi termeni este extrem de greu de facut, tocmai acesta fiind si motivul pentru care in Europa conservatoare, tarile dezvoltate au fost si sunt extrem de reticiente in a adopta legi prin care sa reglementeze aceasta activitate.

Cat cheltuie americanii pe activitatea de lobby? In 2008, suma a fost de $3.3 miliarde de dolari, in crestere cu 129% fata de 1998, si cu 15% fata de 2007, cifrele in tabelul de mai jos. (sursa)


Clasamentul pe industrii arata asa (2008):

1. Sanatate – $484.738.955 – companiile farmaceutice au pompat bani din greu pentru a isi promova interesele, sunt curios cum va arata clasamentul la sfarsitul lui 2009, avand in vedere scandalul legat de reforma sistemului american de sanatate.

2. Diversele asociatii de business – $466,427,926 – jucatorii de pe piata berii, de retail, chimie sau marii operatori de cazinouri au alocat aproape jumatate de miliard de euro promovarii intereselor proprii.

3. Industria financiara, de asigurari si real estate – $459,004,624. Spre exemplu, AIG si-a facut lobby de $10 milioane in 2007, $9.5 milioane anul trecut si $2.2 milioane in acest an.

Astept cu nerabdare ca si in Romania sa se legifereze activitatea de lobby, poate astfel vom scoate la suprafata macar o parte din traficul de influenta care oricum se face la nivel guvernamental.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP