joi, 24 septembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Licitaţie olandeză la un târg imobiliar

După cum anunţă Mediafax, în cadrul târgului imobiliar intitulat pompos naţional Timon, care se desfăşoară în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, duminică va avea loc o licitaţie olandeză pentru 5 locuinţe, cu preţuri în intervalul 45.000 € - 150.000 €.

"Oferta va include apartamente şi o casă pe pământ. (...) Modelul de licitaţie propus este cel olandez. Fiecare proprietate va fi licitată către public începând cu preţul său de listă, în sens descrescător", a declarat, la deschiderea târgului, Vlad Vlăsceanu, directorul târgului.

Conform definiţiei, licitaţia olandeză este acel tip de licitaţie care începe de la un preţ maxim, care este scăzut gradual până la un preţ minim acceptat de vânzător. Adjudecarea se face la ultimul preţ licitat. Licitaţia olandeză care se va organiza la Timon va pasul de la 600 €, în funcţie de valoare, şi se va face în 5 paşi. Paşii vor fi: 600 € pentru proprietăţile cu valoare de vânzare de pâna la 45.000 €, 1.000 € pentru proprietăţile cu valoare de vânzare cuprinsă între 45.000 € şi 70.000 €, 1.500 € pentru proprietăţile cu valoare de vânzare cuprinsă între 70.000 € şi 100.000 €, 2.000 € pentru proprietăţile cu valoare de vânzare cuprinsă între 100.000 € şi 150.000 €, 4.000 € pentru proprietăţile cu valoare de vânzare de peste 150.000 €, după cum scrie în regulamentul licitaţiei.

Acest tip de licitaţie este specific bunurilor care trebuie vândute foarte rapid. Exemplul clasic, de unde îi vine şi numele, este licitaţia pentru flori din Olanda. Florile fiind o marfă perisabilă, trebuie vândute repede.

Astfel, organizarea unei licitaţii olandeze la un târg de locuinţe poate fi o bună metodă de marketing, dar constituie şi o probă al punctului foarte jos în care se află piaţa imobiliară românească.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Despre G20


Mai mulţi cititori m-au rugat să dau mai multe amănunte despre G20.

În primul rând, membrii G20 sunt: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Coreea de Sus, Franţa, Germania, India, Indonezia, Italia, Japonia, Mexic, Rusia, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uniunea Europeană. Grupul s-a înfiinţat în 1999, grupând pe de-o parte ţările cu economiile cele mai puternice şi un grup de ţări emergente, cu economiile considerate cele mai dinamice. Scopula fost crearea unui cadru instituţional în care reprezentanţii ambelor părţi să poată schimba puncte de vedere asupra reglementării economiei mondiale în vederea ameliorării funcţionării ei. Este important de remarcat că ţările membre ale G20 reprezintă circa 90% din PIB-ul mondial, 80% din comerţul mondial (inclusiv schimburile intracomunitare din Uniunea Europeană) şi 2/3 din populaţia mondială. Aceste elemente conferă G20 soliditate, legitimitate şi oputernică influenţă asupra economiei mondiale şi sitemului financiar internaţional.

Este de remarcat faptul că în afară de ţările cu economiile cele mai dezvoltate din Uniunea Europeană, celelalte ţări membre sunt reprezentate la reuniunile G20 de către Comisia Europeană. În figura de mai sus, preluată din Le Figaro, cu portocaliu sunt reprezentate ţările membre ale grupului G20, iar cu bleu ţările care nu au reprezentare independentă, ci prin intermediul Uniunii Europene.

Actuala reuniune a G20, despre care am scris aici, se desfăşoară azi şi mâine la Pittsburgh şi va analiza progresele făcute de la reuniunea din aprilie 2009 de la Londra şi va lua în discuţie problemele pe care le-am analizat în articolul citat. Reuniunea de la Londra a avut drept scopuri: punerea bazelor unui nou sistem financiar, a fost întocmită o listă neagră a ţărilor care servesc drept paradisuri fiscale despre care am scris aici, a atribuit un rol mai mare şi mai multe resurse pentru Fondul Monetar Internaţional (FMI), a stabilit întărirea controlului asupra fondurilor speculative.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Lupta pentru Consiliul de Administraţie al BNR

După cum este cunoscut, se poartă discuţii pentru reînnoirea componenţei actualului Consiliu de Administraţie al BNR. O primă fisură a apărut când PNL a hotărât să nu semneze o înţelegere privind numărul de locuri desemnate de cele 3 partide importante şi UDMR. PSD, PD-L şi UDMR au semnat acest acord, prin care numărul de posturi din CA al BNR, în afară de cel al guvernatorului, renumirea lui Mugur Isărescu fiind acceptată de toate partidele, a fost stabilit astfel: PSD - 3 locuri, PD-L - 3 locuri, PNL - 1 loc şi UDMR - 1 loc.

Mugur Isărescu - guvernator, Florin Georgescu - prim-viceguvernator, Eugen Dijmărescu - viceguvernator, Cristian Popa - viceguvernator, Silviu Cerna, Maria Ene, Agnes Nagy, Napoleon Pop şi Virgiliu Stoenescu.

După unele surse, PNL ar fi propus ca membru pe Napoleon Pop (Hotnews), iar după altele l-ar fi propus pe Daniel Dăianu drept viceguvernator (Ziarul financiar). Întrebat la 30 martie 2009 despre această eventualitate, Dăianu a răspuns: "Zvonul ăsta a circulat cu ceva timp în urmă... Eu am dat o replică în sensul că prefer să continui mandatul de europarlamentar. Nu ar fi elegant din partea mea să manifest o asemenea... Eu am colegi, prieteni acolo, nu pot să fac aşa ceva, chiar dacă sunt apropiat de BNR. Acei oameni îşi fac treaba mai mult decât onorabil, într-o perioadă extraordinar de dificilă pentru ţară, când barca este pe asemenea valuri nu schimbi o echipă."

Propunerile PSD, anunţate de Viorel Hrebenciuc, sunt: Florin Georgescu, Marin Dinu (decanul Facultăţii de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice) şi Nicolae Dănilă (fost preşedinte al BCR).

Propunerile PD-L ar fi Cristian Popa, Virgiliu Stoenescu si Ene Dinga (fostul ministru al integrării europene în guvernul Tăriceanu) sau Lucian Croitoru (consilier al guvernatorului BNR).

UDMR ar menţine propunerea ca Agnes Nagy să rămână membru al CA al BNR.

În ceea ce priveşte declaraţia de mai sus a lui Daniel Dăianu, el a vrut să fie delicat, deşi ştia foarte bine că cel puţin o persoană din fostul CA nu ar fi meritat să mai ocupe poziţia.

Repartizarea locurilor din CA al BNR pe criterii politice este cel puţin discutabilă, în condiţiile în care actualul guvern, care are în spate o coaliţie de peste 70% dintre locurile parlamentare, pe lângă faptul că nu a avut o relaţie foarte bună cu banca centrală, aluat măsuri economice dintre cele mai proaste şi nu a luat măsuri anticriză absolut necesare. În timp ce BNR a jonglat cu graţie pârghiile monetară şi valutară, pe care le are la dispoziţie, guvernul şi-a bătut joc de pârghiile fiscale şi salariale pe care le are.

Norocul în povestea cu actualele numiri pe algoritm este că toate partidele au consimţit să fie de acord cu încă un mandat al lui Isărescu, ocazie cu care acesta a putut probabil să-şi impună punctele de vedere în legătură cu echipa cu care va fi silit să gestioneze în continuare criza.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Noul CA al BNR

Daianu mi se pare super ok. La fel, Nicolae Danila. E nevoie de oameni care sa stie cu ce se mananca activitatea intr`o banca centrala. Am vorbit azi la telefon doar cu fostul sef al BCR. La dom` Profesor Daianu era ocupat. Am credinta ca cei doi vor fi acceptati, daca cineva se mai gandeste la ceea ce inseamna actualele conditii macro in care baltim. Meritul de a`i aduce la un loc pe cei mai buni oameni nu stiu cat apartine partidelor care ii sustin, cat mai ales Guvernatorului.
Una peste alta, ma bucur ca cei doi vin si recunosc, apreciez la fel de mult faptul ca alti doi, pleaca.
Nu inteleg pe de`a`ntregul ce treaba are coloratura politica in aceasta chestiune, dar cata vreme efectul e pozitiv, totul e ok.
Practic, se inlocuiesc rondelurile cu excelurile, ceea ce pentru o institutie cum e BNR, nu poate fi decat de bine.
Despre alte zvonuri, cu alta ocazie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Cum se transformă o potenţială victorie în eşec garantat

Citesc dintr`un mesaj al unei banci locale, difuzat pe reteaua interna, ca e de dorit ca un anumit produs vandut promotional, sa fie oferit doar in euro si “doar pe 10 ani” In finalul textului, e trecuta “Nota:In cazul in care datele vor fi totusi trecute cu o eroare, nu vor produce efect, clientul beneficiind dupa primele 6 luni de dobanda standard”. Cu alte cuvinte, atragem un client pe 10 ani, dar dupa 6 luni ii oferim conditiile unui client obisnuit. E o situatie de win-win aparent, desi in realitate e de loose-loose. Ceea ce s`a demonstrat, la urma urmei.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Se pregăteşte Marea Confiscare?

Raportul Comisiei prezidenţiale se referă la creşterea vârstei de pensionare la 70 de ani. Potrivit statisticilor, speranţa de viaţă a bărbaţilor români este de 69,5 ani.

În aceste condiţii, majoritatea românilor nu vor mai apuca să primească pensia pentru care au cotizat timp de decenii. Altfel spus, măsura imaginată în Raport echivalează cu propunerea de confiscarea totală a economisirilor – cotizaţii, cum se spune – pe care cetăţenii le-au vărsat la fondul public de pensii. Este vorba, practic, de o expropriere pe scară largă, indirectă dar cu atât mai periculoasă.

Întrebat despre consecinţele creşterii vârstei de pensionare, consilierul primului ministru, Mihai Şeitan, a declarat că: “Nu aşa se pune problema. Discutaţi de speranţa de viaţă medie a bărbaţilor şi femeilor, care este adevărată, numai că ea conţine în general mortalitatea la toate vârstele. Acolo este inclusă şi mortalitatea copiilor de sub un an, acolo este cuprinsă şi mortalitatea la vârsta de 15 ani şi aşa mai departe. Din punct de vedere al pensiilor, speranţa de viaţă a persoanei care iese la pensie este de 12, 14 ani, chiar 16 ani, în previziunea următorilor zece ani. Deci un pensionar nu va trăi în medie doi - trei ani cu pensia, ci va trăi 12, 14, 16 ani, ca în multe alte ţări europene”.

Domnul Şeitan are dreptate, dar în alt sens. Este adevărat că speranţa medie de viaţă se calculează inclusiv pe baza mortalităţii copiilor. Care nu cotizează la stat. Însă ea include şi mortalitatea indivizilor de 32 de ani, sau de 45 de ani, sau de 56 de ani, care înainte de deces au cotizat, şi încă din plin, la bugetul de stat. Dacă bugetul statului are de suferit când moare un copil (pentru că pierd un potenţial cotizant), el are de câştigat când moare un adult activ (pentru că pierd un potenţial pensionar).

Pe scurt, comparaţia între speranţa de viaţă şi vârsta de pensionare este relevantă. Iar argumentele domnului Şeitan sunt gogoşi pentru naivi. Sper ca creşterea vârstei de pensionare să nu îl găsească pe acest birocrat în funcţie.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: Elveţia părăseşte lista gri a paradisurilor fiscale

Elveţia va părăsi mâine lista gri a paradisurilor fiscale întocmită de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), la cinci luni după plasarea pe această listă, anunţă publicaţia elveţiană 24 Heures. Ieri, OECD retrăsese Monaco de pe această listă, după ce această ţară s-a conformat standardelor organizaţiei.

Ieri, Elveţia a semnat un protocol cu SUA prin care se modifică convenţia fiscală dintre cele două ţări. Criteriile care trebuie respectate pentru eliminarea unei ţări de pe lista gri a paradisurilor fiscale au fost stabilite în cursul reuniunii G20 de la Londra din aprilie 2009.

Autorităţile SUA au determinat cea mai mare bancă elevţiană, UBS, de a dezvălui 4.450 nume ale titularilor de cont suspectaţi de evaziune fiscală în Statele Unite. Ministrul francez al bugetului, Éric Woerth, a anunţat la sfârşitul lunii august că a obţinut o listă de 3.000 de contribuabili francezi care deţin conturi în trei bănci din Elveţia, totalizând 3 mld.€.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Bancheri contra bancheri

Fratelotarul este un tip super ok. Lucreaza in Banca Nationala si tocmai s`a izbit de "meseriasii" din bancile comerciale. Inainte de asta, a purtat niste discutii cu bancherii unei banci din top ten, discutii haioase cu atat mai mult cu cat e greu ca un angajat al unei banci comerciale, sa prosteasca un alt angajat, al unei banci centrale.
Da` incercarea moarte n`are, asa ca…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Se va deprecia azi leul?

“In pofida evolutiei regionale, leul s-a apreciat in debutul sedintei ieri urcand rapid de la 4,2470 la 4,2370/EUR – departe de nivelul de inchidere precedent de 4,2520/EUR. A urmat o evolutie statica insa leul s-a asezat din nou pe o traiectorie de apreciere dupa mijlocul zilei. Pe parcursul acestei miscari au fost inregistrate 25 de tranzactiile consecutive de cumparare RON/vanzare EUR in platforma de tranzactionare Reuters Spot Matching (subl.mea-DP) – probabil una dintre cele mai lichide platforme pentru perechea EUR/RON”, se arata in Raportul financiar zilnic al ING. Acest volum este important avand in vedere ca pe parcursul intregii zile s-au inregistrat 250 de tranzactii, se mai arata in document.
In mod interesant aceasta miscare de apreciere a avut loc dupa stabilirea cursului de referinta, o perioada caracterizata deobicei de volume reduse. “Aceasta este inca un indiciu care sustine ipoteza unei interventii avand in vedere ca acestea au loc de obicei in perioada in care piata este mai calma. Aprecierea leului s-a sfarsit in jurul valorii de 4,2285/EUR iar dupa o perioada relativ calma moneda nationala a inchis sedinta la 4,23/EUR. Dispozitia pietelor internationale pare sa se fi inrautatit peste noapte iar aceasta ar sugerea ca este posibil ca leul sa se deprecieze.
Desi o asmenea perspectiva pare si mai probabila avand in vedere aprecierile semnificative din ultimele doua sedinte preferam sa credem ca leul se poate aprecia astazi deoarece continuarea interventiilor pare posibila”, se mai spune in raportul citat.
Pe partea ratelor de dobanda pe termen scurt, am putea asista, spun autorii raportului, la cresteri in urmatoarele sedinte, chiar daca nu de amploare foarte pronuntata. “Desi posibilele interventii ale bancii centrale in piata valutara induc o presiune ascendenta asupra ratelor de dobanda pe termen scurt, aceasta se poate sa fie mai mult decat compensata de catre schimbarea in lei a banilor FMI destinati finantarii deficitului bugetar”, conchid autorii raportului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Amnistia fiscală din Belgia dă roade

Belgienii bogati profita masiv de amnistia instituita de govern cu privire la repatrierea economiilor depuse in conturile straine. Reprezentantii Fiscului local citati de media, nu au dat cifre riguroase, declarand doar ca pentru 2009, sumele repatriate ar putea depasi doua miliarde de euro, persoanele citate declarandu`se extrem de multumite.
Am mai spus, aceste amnistii fiscale nu sunt tocmai “cuser”, cata vreme banii aia pleaca de undeva si lasa alte economii cu ochii in soare.
Riscul este de a se intra intr`o competitie a dobanzilor care sa atraga capitaluri, ceea ce s`ar traduce printr`o vraishte mondiala.
PS. Poate ca acum vor pricepe anumite persoane ca economiile nu trebuie privite doar ca simplul excedent peste consum, ca in manualul de liceu. Sunt si asa ceva, dar cred ca lucrurile trebuie privite bilateral. Economiile pot fi la fel de bine privite ca niste investitii care aduc si ele un randament (numit dobanda) si ca acest activ elibereaza la randu`i un pasiv, care incheie astfel cercul economic.
Daca economiile sunt ca o investitie a lenesului (in sensul ca cei care isi plaseaza banii in depozite prefera sa nu si`i riste in afaceri care le`ar putea coroda valoarea), in cazul repatrierilor banilor din strainatate, pe langa avantajul fiscal (platesti o parte din impozitul pe care l`ai fi platit daca i`ai fi depus din start in tara) apare si factorul psihologic, pe care se si mizeaza de fapt.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Deficit bugetar, inflaţie, aderare euro. Să bem şi să ne veselim.

Revin asupra unui subiect despre care am mai scris, mai degraba la sugestia celor care spun ca pe fondul recesiunii mondiale, vom asista la o scadere “naturala” a preturilor si prin urmare, a inflatiei. Ca munca BNR in lupta cu inflatia e infinit mai usoara din acest unghi de vedere. Ca nu mai ai nevoie de lunetisti care sa traga cu precizie, ci de niste aprigi manuitori ai batei si ciomagului, care sa puna punct unei lupte tot mai stinse.
(intre timp mi`am pus Ramazotti la casti)

So, grupul de cercetatori care descopera dupa ani de cercetari ca apa stinge in multe cazuri setea, au mai facut o descoperire: deficitele fiscale persistente sunt inflationiste. Si au luat doua modele pe care si`au bazat concluziile. Primul, modeleaza inflatia ca fiind într-o relatie nelineara fata de deficitele fiscale prin baza de impozitare raportata la inflatie si evalueaza aceasta relatie ca intrinsec dinamica, prin utilizarea de tehnici panel care fac o distinctie clara între efectele pe termen scurt si cele pe termen lung ale deficitelor fiscale. Complicat? Nu foarte.

Analiza zupermanilor macro cuprinde date pentru 107 tari pe perioada de peste 40 de ani, iar rezultatele arata ca in lume nu e dreptate. Ca in tarile dezvoltate si cu inflatii mici (rate scazute ale inflatiei, pentru pretentiosi) inflatia n`are nicio treaba cu deficitul fiscal. Dar ca, dimpotriva, in statele mai putin dospite economic, deficitul face inflatie. Drept pentru care nu poti avea probleme cu cresterea preturilor, chiar pe fondul unei recesiuni. Am zis ceva pana acum ceva despre inflatia importata prin curs plus asteptarile firmelor si populatiei? N`am zis.

Asadar, Guvernul (nu comentez acum despre cat de iscusita e strategia lor) face deficit fiscal. Cheltuie bani mai multi decat incaseaza, in parte pentru investitii care sa tina un nivel al ocuparii locurilor de munca rezonabil, in parte pentru tampenii asupra carora nu am sa ma opresc aici.
(Acuma ascult Balaurul verde, al lui Andries).

Ca orice exces, deficitul acela trebuie tratat. In termeni economici, trebuie finantat. Multe guverne il finanteze prin crearea de masa monetara, producând pe scurt, inflatie.
Ar fi interesant de citit o analiza a politicii fiscale locale prin prisma unui model anticipativ al comportamentului companiilor si populatiei, având în vedere ca populatia asteapta ca deficitul fiscal sa fie în cele din urma rezolvat prin viitoarele venituri din
impozite.
Nu am zis nimic despre aderarea la euro (care`mi pare in buna masura compromisa pentru orizontul 2014). Spune asta fiindca de vreme ce adoptarea euro implica pierderea independentei politicii monetare si restrictii pe termen lung de politica fiscala, fiecare tara trebuie sa indeplineasca mai multe (eu am numarat vreo 5) conditii, din care una mi se pare importanta. Si anume aceea sa ai deficit fiscal si rigiditati reduse. Pai numai daca ma uit la piata muncii, mi`e clar ca mai avem mult pana la a pronunta cuvantul “flexibil”.
(In casti ascult naiul lui Damian Draghici. Bunutz…)
Si inca ceva. Posibila persistenta a volatilitatii cererii si a cresterii productiei fata de standardele din zona euro înseamna ca nivelurile prudente ale datoriilor (al caror serviciu sa nu induca tensiuni în economie) nu vor depasi probabil 40-50% din PIB. Ei, ca sa sustii astfel de niveluri moderate ale datoriei având în vedere evolutiile probabile ale ratelor dobânzii si o cresterea economica potentiala, este nevoie de un excedent fiscal initial. N`ar strica sa fie de asemenea prevazute deficite fiscale care sa atenueze socul limitei de 3% din PIB, pentru a permite functionarea automata a stabilizatorilor fiscali.
Ca sa revin la zi, as mai adauga doar atat: deficitul fiscal poate influenţa si gradul de euroizare. În multe ţări unde euroizarea (sau dolarizarea, sau yenizarea :) ) e prezenta, creşterea inflaţiei, care a slăbit încrederea în moneda naţională, a fost generată de deficitul fiscal care a trebuit să fie finanţat prin crearea demasă monetară. Din acest motiv, disciplina fiscală ar putea contribui la modificarea gradului de euroizare prin întărirea încrederii.
Cand vad insa ce`i preocupa pe ai nostri alesi si cat dau ei pe chestiunile de care depinde cu adevarat viitorul, nu`mi mai ramane decat sa beau si sa ma`nveselesc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cât de mult cheltuie guvernele ţărilor dezvoltate în comparaţie cu România

La sfarsitul lunii august, Guvernul a aprobat a doua rectificare de buget din acest an, astfel ca in 2009, veniturile la bugetul general consolidat vor reprezenta 31,6% din PIB, iar cheltuielile 38,9% din PIB. In 2008, veniturile totale au fost de 32%, iar cheltuielile de 36,9%, in 2007 procentele au fost de 34.4%/36,9%, iar in 2006, 33.1%/35.3%.

Dupa cum se poate observa, cheltuielile bugetare nu au trecut de 37-39% din PIB in nici unul din ultimii 4 ani. Lucrurile stau insa cu totul altfel in tarile dezvoltate, unde procentul din PIB redistribuit de catre autoritati este semnificativ mai mare. Astfel, in 2009, media tarilor membre OECD va fi de aproximativ 47%, iar in SUA de 42%, in crestere semnificativa fata de 2005-2006, situatie ce reflecta eforturile uriase facute de autoritati pentru a lupta impotriva crizei.

In graficul de mai jos se poate observa evolutia din ultimii 19 ani a cheltuielilor guvernamentale ca pondere in PIB, sursa: catoatliberty.org

edwards-chart-1-9-22-091

Spuneam ca in Romania, guvernul nu poate cheltui mai mult de 37-39% din PIB pentru ca altfel ar avea un deficit bugetar urias. Problema este insa ca limitarea cheltuielilor este generata de limitarea incasarilor la mai putin de o treime din PIB, Romania situandu-se din acest punct de vedere pe unul dintre ultimele locuri in Europa.

Daca printr-o politica fiscala mai desteapta, guvernul ar reusi sa creasca incasarile bugetare la echivalentul a cel putin 37-38% din PIB si in acelasi timp sa pastreze deficitul la maxim 3%, ar avea in plus cel putin 4-6 miliarde de euro in fiecare an, cu care poate sa faca ce vrea.

Desi in tarile dezvoltate, ponderea cheltuielilor bugetare in PIB este extrem de mare comparativ cu Romania, deficitele sunt relativ similare, click pe tabelul de mai jos pentru marire.

Anul trecut, media ponderata a deficitului bugetar pe G7 a fost de 4%, iar in 2009 cifra va fi probabil de peste 7% din moment ce SUA si UK, care genereaza 53% din PIB-ul acestui grup, vor avea deficite foarte mari.

Cu alte cuvinte, in 2009, tarile G7 vor avea in medie acelasi deficit bugetar cu cel a Romaniei, insa cheltuielile lor vor reprezenta aproximativ 45% din PIB, in timp ce noi cheltuim doar 39%.

Cat reprezinta aceasta diferenta de 6%? Aproape 30 de miliarde de lei sau 7 miliarde de euro. Cam asta ar fi fost suma pe care guvernul ar fi putut-o cheltui in plus in acest an, daca ponderea in PIB a veniturilor bugetare ar fi fost la nivelul celor din tarile dezvoltate si nu la nivelul tarilor bananiere.

PS: A se observa deficitul bugetar extrem de mare al Japoniei in perioada 1998-2005, si excedentul bugetar al Canadei, care nu a mai avut deficit din 1996!!!


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Transmiterea recesiunii prin bilanţ

Pentru ca blogul se numeste "pentru toti", vreau sa descriu cum se transmite o recesiune prin bilant.
Daca ati luat vreodata un credit si ati plecat din banca cu 10.000 lei intr-o mana si cu un contract de credit de 10.000 in cealalta mana, atunci cei 10.000 de lei cash sunt activele voastre iar datoria din contractul de credit e pasivul. O regula contabila spune ca intotdeauna activul este egal cu pasivul. Daca ati urmarit pana aici, ati inteles deja 90% din contabilitate. Cititi in continuare cum se transmite recesiunea prin bilant (sau cum i se zice academic "efectul de avutie si bilant").

O banca acorda un credit. Creditul este creat din aer, la fel ca si promisiunea ca va fi rambursat. Ca orice banca moderna care se respecta, creditul este creat inainte de a avea rezervele, dar asta conteaza mai putin.
Bilantul bancii arata astfel:


Persoana care a primit creditul are in activ banii luati de la banca si in pasiv datoria catre banca. Banii vor fi cheltuiti, dar promisiunile veniturilor viitoare il asigura pe imprumutat ca va avea de unde sa ramburseze banii bancii.


Firma care a luat creditul are un bilant mai complicat. Are o cladire sau un teren, are niste promisiuni ca va incasa niste bani de la clienti, are banii primiti de la banca, dar are in pasiv si datoria catre banca.


Procesul de creditare se repeta, pana cand incepe sa se intample ceva magic: pretul caselor si terenurilor creste, bursa explodeaza, profiturile sunt din ce in ce mai mari si totul merge bine. Mai pe scurt, pretul activelor creste.

Bilantul real devine dezechilibrat: avem active valoaroase, dar datorii putine. Ne putem imprumuta mai mult, mai ales ca bancile au bani si vor sa-i cheltuiasca. Astfel, pentru echilibrarea bilanturilor se iau si mai multe credite.

Deodata, se intampla un accident. In octombrie 2008, pentru cateva luni, lumea a inghetat de frica; odata cu ea, au inghetat fluxurile de capital si banii care veneau spre Romania. Dupa principiul "daca nu creste pretul, atunci scade", unii oameni au inceput sa vada activele romanesti cu ochi critici. Erau prea scumpe, departe de fundamente, la niste valori irealizabile. Insa nominal, bilanturile erau aceleasi. Metrul patrat construit valora tot 2000 eur, pentru ca luasem un credit bazandu-ne pe aceasta valoare.

Bilanturile reale au inceput sa arate astfel:

Populatie:



Firme:



Activele scad in valoare, dar datoriile raman aceleasi. Regula de mai sus, active = pasive ramane valabila. Atat firmele cat si populatia supra-indatorate nu mai au resurse sa mai contracteze noi credite, deoarece bilantul lor trebuie reparat iar datoriile reduse. De aici scade cererea de credite, pe care o masuram indirect prin ce se intampla cu soldul creditelor deja acordate. La randul lor, bancile sunt in aceeasi situatie; si ele au un bilant de reparat.


Probabil ati citit pe acest blog sau in presa despre creditele
neperformante. Pierderea de valoare din activul bilantului, intre 20.000 si 14.000
de lei trebuie acoperita de undeva, fie din rezerve fie din banii
actionarilor. Atragerea de depozite a fost generata de nevoia de lichiditate, nu de problemele de solvabilitate.

Pentru ca si bancile au de reparat propriile bilanturi, nu mai sunt atat de dornice de a credita ca pana acum, adica de a-si creste activele. Creditarea statului face o exceptie notabila, din cauza gradului redus de risc. De aceea citit in ziare ca "Ministerul Finantelor s-a mai imprumutat cu x milioane lei" - pentru ca bancile sunt inca dispuse sa crediteze statul si astfel, raman mai putin bani pentru economia reala, care oricum are acum o capacitate scazuta de absorbtie.

Aceasta o recesiune bilantiera - bilanturile agentilor economici trebuie reparate inainte de a relua cresterile economice. Cand auziti la televizor "Guvernul a sters datoriilor CET-urilor, SNCFR, etc" atunci asta e un exemplu de refacere a unui bilant. Societati insolvente devin temporar solvente.

Cum se rezolva aceasta situatie? In cazul Romaniei, cu bani gratis, cea mai corecta solutie fiind UE iar cea mai simpla - contribuabilul sau ca alternativa, prin rambursarea datoriilor si refacerea lenta a bilanturilor.

Nota - acest articol nu doreste a da lectii de contabilitate ci doar sa explice un concept; bilanturile in realitate arata ceva mai complicat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: Pittsburg – deocamdată nici succes, nici eşec

Apelul SUA in favoarea unui re-echilibru al economiei mondiale a fost bine primit de chinezi, semn ca exista o unitate in ceea ce priveste intentia de a preveni noi crize ca cea de acum. Propunerea americana vizeaza reducerea dezechilibrelor prin diminuarea excedentului marilor tari exportatoare (China) si cresterea economisirii in tarile indatorate (SUA). Desi analistii se temeau ca oficialii chinezi nu vor accepta o asemenea propunere (in fond, modelul de crestere a Chinei e bazat pe export), pana la urma raspunsul a fost mai degraba pozitiv.
Germania, fost numarul unu in materie de exporturi nu e prea entuziasta. Nemtii spun ca ar trebui ca discutiile sa fie focusate pe reglementarea pietelor financiare si sa lase naibii modelele de crestere, cata vreme acum putem vorbi mai degraba de modele de scadere economica.
UE a propus infiintarea din 2010 a unui Comitet European al Riscului sistemic plus alte trei autoritati de supraveghere. Plus o incadrare in niste limite a remuneratiilor din sectorul financiar, idee cu care inafara Frantei, nu s`a grabit nimeni sa ridica mana cum ca ar fi entuziasmat. Intr`un interviu dat de Nicolas Sarkozy la TF!, acesta a admis ca e putin probabil sa se obtina un acord in aceasta privinta.
Obama a avut un discurs oarecum lacrimogen. “Cei care acuza America (scuze cacofonia) ca actioneaza de una singura in lume, nu trebuie acum sa ramana inactivi sa sa lasa ca SUA sa rezolve singura problemele mondiale. E timpul ca fiecare sa isi asume propriile responsabilitati”, a spus prezidentul american, ca si cum nu SUA ar fi infestat economia mondiala, by himself.
Om vedea ce se va mai intampla prin Pittsburg…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: China îşi pregăteşte ascensiunea

Guvernatorul Bancii Centrale a Chinei a acordat ieri un interviu in care a vorbit despre cursul yuanului, politicile macro, importurile si exporturile tarii. In esenta, pentru cei care nu au nimic mai bun de citit la ora asta, Zhou Xiaochuan a declarat ca intentioneaza sa promoveze in continuare o politica monetara supla si sa tina inflatia sub control pentru a pastra stabilitatea monedei. El a mai spus ca in actualele conditii internationale, rolul Chinei in cadrul sistemului financiar mondial este in crestere. Ceea ce nu cred ca sunt multi care sa nege. „Exportatorii cer guvernului sa intarzie aprecierea yuanului” a mai spus Zhou, care a mai precizat ca stabilitatea monedei este obiectivul cel mai important al politicii monetare. Despre inflatie a spus ca 2% e ok si poate fi tolerata, cata vreme China e inca in curs de dezvoltare.
Nu stiu de ce, dar cand vad cum isi cresc rezervele de aur si la ce productivitate au, am impresia ca in curand chinezii ii vor bate la cur pe americani si vor capata un loc si mai sus pe scara natiunilor avute.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP