vineri, 25 septembrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: ING mută în România operaţiuni din Cehia şi Slovacia

Grupul bancar olandez ING va muta o parte din operaţiunile sale financiare şi de IT din Cehia şi Slovacia în România, concediind circa 30%-40% din personalul din aceste ţări, care se cifrează acum la circa 700 de persoane, a anunţat la Praga purtătoarea de cuvânt a grupului, Alexandra Gjuric, citată de Reuters. Operaţiunea de mutare se va desfăşura până la sfârşitul anului 2010. De la începutul crizei, şomajul a urcat în Cheia până la 8.5%.

Iată că încă România mai beneficiază de avantajul comparativ de a avea forţă de muncă mai slab plătită.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Mihai Marcu: Problema creditelor în valută, alt punct de vedere

Mihai spunea ca ar fi util sa enumar criticile la propunerea lui privind restructurarea creditelor, intr-un nou articol.

Pe scurt e vorba de nedreptate. Cei cu credite in lei au platit rate mai mari ca sa nu aiba risc de schimb valutar. Cei cu credite in valuta, mai ales in valute exotice, s-au indatorat cat au putut fara sa se gandeasca la acest risc.

In al doilea rand, creditele in marea majoritate provin de la bancile mama si trebuie returnate in euro.Daca cursul euro e lasat liber sa creasca bancile vor creste dobanzile la creditele in lei. Mai putin la creditele in valuta transformate in lei si garantate de BNR, prin swapuri.

In al treilea rand, creditele luate de firme, in euro, daca cursul euro creste, conduc la somaj si salarii neplatite cu lunile.

Deci protejarea creditatilor in euro si lasarea libera a cursului, mi se pare profund nedreapta.


Constructiv ar fi sa gasesc eu rezolvarea problemei...

Insa eu sunt de parere ca singura masura echitabila si corecta e ca BNR sa vanda treptat euro pe piata valutara, din rezerva.

Conform ziarelor, se pare ca asta se si intampla.

E necesar ca bancile sa suporte pierderi, e necesar ca cei ce s-au indatorat prea mult sa-si piarda casele si masinile, e necesar insa si sa asteptam pana-si revine Europa din criza globala produsa de americani.

Altfel nu avem unde sa exportam si nu are cine sa investeasca aici. Nu avem cum sa ne revenim pana nu-si revine Europa

Europa da semene de revenire, insa poate vor mai trece 1-2 ani pana ca exporturile noastre sa revina la nivelul din 2008. La fel si remiterile muncitorilor romani din UE.

Pana atunci, de asta exista rezerva de la BNR, ca sa o folosim inteligent pe timp de criza.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Este numărul de urgenţă 112 (sau 911) un bun public?

Nu, par să fi răspuns un grup de cetăţeni din San Francisco, care au convenit să suporte costul unui telefon mobil pentru echipa de poliţişti care patrulează în zona în care îşi desfăşoară afacerile. În caz că cineva sesizează o problemă care afectează ordinea publică apelează imediat poliţia pe numărul privat. Folosirea acestui număr este mai eficientă decât folosirea numărului public 911 şi, culmea, ideea cumpărării telefonului a venit chiar de la poliţişti.

Asta se întâmplă acolo unde lumea înţelege semnificaţia principiului „poliţia în slujba cetăţeanului”. De fapt, aplicarea consecventă a acestui principiu nu înseamnă altceva decât privatizarea poliţiei – când este poliţia cu adevărat în slujba cetăţeanului? Atunci când cetăţeanul plăteşte şi controlează în mod direct poliţia pentru activitatea pe care o desfăşoară.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Ion Radu Zilişteanu: După prima zi a reuniunii G20 din Pittsburgh

Surse apropiate evenimentului au declarat pentru Financial Times că, după dineul de ieri seara, liderii celor 20 de membri ai G20 au convenit să adopte un acord cadru pentru o creştere puternică, sustenabilă şi echilibrată, ceea ce va reprezenta o nouă cale de coordonare a politicilor economice la nivel mondial.

Un comunicat al Casei Albe afirmă: "Liderii G20 au ajuns la un acord istoric pentru a pune G20 în centrul eforturilor lor de a lucra împreună pentru a asigura o refacere durabilă, evitând în acelaşi timp fragilitatea financiară care a dus la criza."

Surse din delegaţiile prezente la reuniunea G20 au spus că noile puteri acordate grupului G20 nu vor conduce la eliminarea altor grupuri, cum ar fi G7 sau G8, dar în viitor G20 se va axa pe probleme economice, în timp ce G8 s-ar ocupa în principal cu relaţiile internaţionale şi politica externă.

Cum era de aşteptat, noul cadru va implica liderii G20 în stabilirea agendei economice, primirea rapoartelor din partea tuturor membrilor prin care se detaliază modul în care politicile lor individuale îndeplinesc cele convenite şi va fi stabilită monitorizarea din partea Fondului Monetar Internaţional. Nu vor exista sancţiuni formale în caz de nerespectare a celor convenite şi obiectivele vor fi supuse unui sistem de evaluare colegială.

Comunicatul final va spune: "desemnăm G20 drept forumul principal pentru cooperarea noastră economică internaţională".

În ceea ce priveşte politicile de combatere a crizei economice şi financiare, G20 va face apel la guverne de a menţine ajutoarele fiscale şi monetare care urmează să fie menţinute până când "o recuperare durabilă este asigurată". Se va face apel la statele membre să acţioneze împreună pentru a asigura creşterea economică mai echilibrată, în viitor, la ţările cu excedent bugetar - China, Germania, Japonia şi exportatorii de petrol - să crească cererea internă şi la ţările cu deficit bugetar să-şi reducă deficitele bugetare şi comerciale în momentul în care se va considera că recuperarea după criză este asigurată.

Liderii G20 au aprobat un raport prezentat de Gordon Brown, prim-ministru al Marii Britanii şi actual preşedinte al G20, care solicită reformarea instituţiilor financiare internaţionale, precum FMI şi Banca Mondială. Ţările bogate sunt de acord să renunţe la 5 la sută din acţiunile cu drept de vot de la aceste instituţii, ele urmând să fie distribuite către ţări sub-reprezentate, inclusiv celor cu economii emergente, precum China. Scopul este de a consolida legitimitatea acestor instituţii. Liderii au fost de acord să lase deoparte dezacordurile privind reprezentarea în organele de conducere ale acestor instituţii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Un studiu care ar fi util şi pe la noi. Sau există şi nu ştiu eu?

Banca Centrala a Frantei a solicitat unui cabinet privat (Psya) realizarea unui studiu legat de stressful la locul de munca. In urma cercetailor care se vor efectua, va fi elaborate de asemenea un plan antistress. Consultantii vor efectua cercetari in trei regiuni cobai: Ile-de-France, Centru si Rhône-Alpes.
Investigatiile acestora vor urmari 10 factori de risc la locul de munca. Volumul de munca, stressul lasat de procedurile de control, gradul de sustinere al ierarhicilor superiori si ai colegilor, relatiile de munca, perspectivele in cariera, gradul de conciliere a vietii private cu cea profesionala, intensitatea cu care au loc schimbari la locul de munca, recunostinta companiei aratata salariatilor..
Oare la noi se fac asemenea studii, are careva idee? Nu de catre BNR, ci de organisme diferite? Voi ati auzit?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Va coborî azi leul sub 4,20/EUR?

Leul a inceput sedinta de astazi printr-o depreciere usoara catre 4,2140/EUR ce a fost probabil determinata de inrautatirea apetitului pentru risc la nivel international, explica economistul ING Vlad Muscalu, in raportul sau financiar de azi. “Avand in vedere presupusa sustinere a monedei nationale nu este exclus ca leul sa continue sa se aprecieze si in sedinta de astazi. De asemenea, nu este exclus ca pragul de 4.20/EUR sa fie atins”, adauga Muscalu.
Ratele de dobanda pe termen scurt au inregistrat o crestere semnificativa in sedinta de ieri. Ratele TN au atins 10% pe piata depozitelor (o crestere de 100bp) in timp ce randamentele implicite 1M au urcat aproximativ 50pb catre 9.2%. “Segmentul 2M-3M a fost tranzactionat la 8,9%, inregistrand o crestere usoara”, adauga economistul bancii olandeze.
“Presiunea ascendenta este obisnuita in primele zile ale perioadei de observare a rezervei obligatorii datorita platilor lunare catre buget cat si datorita constituirii rezervei obligatorii in avans. Desi ratele de dobanda pe termen scurt se tranzactioneaza semnificativ peste nivelul de 8,5% al ratei de dobanda de politica monetara, nu credem ca este probabil ca banca centrala sa organizeze o operatiune de piata prin care sa injecteze lichiditate. Aceasta presupunere se bazeaza in principal pe mediul international mai putin optimist din aceasta sedinta”, conchide Muscalu.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: A apărut în M.Of. regulamentul BNR cu privire la salariile şi bonusurile din bănci

In Monitorul Oficial de azi (Partea intai, nr.630), e publicat Regulamentul BNR cu privire la conditiile in care se pot face externalizarile in cadrul bancilor si regulile in privinta remunerarii bancherilor locali.

“Schemele de reunerare trebuie stabilite intr`un mod care sa evite asumarea imprudenta a riscurilor sau maximizarea profiturilor pe termen scurt.”
In plus, “organele cu functii de supraveghere trebuie sa se asigure ca(…) se implementeaza politici care interzic sau dupa caz, limiteaza in mod adecvat situatiile care ar putea reduce calitatea actului de administrare, cum ar fi: (…) acordarea de credite salariatilor, membrilor structurii de conducere sau actionarilor, oferirea de tratament preferential persoanelor aflate in relatii speciale”, se mai arata in document.

Nu stiu daca e pus pe site`ul BNR, dar textul merita citit. E un regulament demult necesar si in plus, foarte clar redactat. Felicitari autorilor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Roubini: ”Trei lucruri care trebuie avute în vedere la ieşirea din criză”

Exista un consens general in a admite ca daca actuala criza nu s`a transformat in Marea Depresiune II, este din cauza relaxarii brutale a politicilor monetare, a planurilor de salvare a economiilor si a sustinerii massive a sistemelor financiare de`a lungul si de`a latul lumii.
Dezbaterea politica s`a focalizat acum pe forma crizei : un V (o reintoarcere rapida la crestere economica), un U (o crestere anemica sau un W (o revenire a crizei).
Pana in primavera acestui an, se discuta si despre un scenariu in forma de L, ceea ce ar fi reprezentat un Armageddon economic si financiar.
Intrebarea cruciala care se pune este legata de calendarul si etapele care trebuie parcurse pentru a iesi din aceasta monumentala relaxare monetara si bugetara. Fara indoiala, dupa cum evolueaza lucrurile, vom asista la deficite bugetare ridicate, la cresteri ale datoriei publice care pe termen lung nu sunt sustenabile. Guvernele au uneori tentatia de a utiliza inflatia pentru a reduce valoarea reala a datoriilor publice si private.
Aceste deficite bugetare au fost in parte monetizate de catre bancile centrale, care au coborat cu nivelul dobanzii cheie pana aproape de zero, crescand de asemenea baza monetara (in SUA, aceasta s`a dublat intr`un singur an).
Daca aceasta tendinta nu se inverseaza, combinatia de politica fiscala si monetara laxe vor duce la inflatie si crize bugetare, care vor insoti o noua bula, cea a activelor sau creditului. Ca sa “sparga” acel deficit, guvernele vor trebui sa mareasca taxele, sa reduca din cheltuieli si fireste, sa absoarba excesul de lichiditate din piata.
Daca aceste enorme deficite vor continua sa fie monetizate, piata obligatiunilor ar putea avea de suferit, iar riscul unei stagflatii ar deveni urias. Cum sa iesim din acest cerc vicios?
Trebuie tinut cont de 3 lucruri.
Primul, ca rezistenta la problemele induse de un deficit ridicat depind de la stat la stat, in fiunctie de nivelel de la care s`a pornit , de credibilitatea politicilor macro, de istoricul rambursarilor datoriei etc. Tarile mici din Europa ar putea avea nevoie de sensibile ajustari bugetare pentru ca esecul sa poata fi evitat.
In al doilea rand, daca daca decidentii politici se vor angaja intr`o maniera credibila sa creasca impozitele si sa isi reduca din cheltuieli incepand din , sa zicem 2011, increderea in piete ar putea creste si favoriza aplicarea ulterioara a unei politici fiscale suple, favorabile reluarii in scurt timp a cresterii economice.
In al treilea rand, responsabilii cu politica monetara ar trebui sa specifice cu transparenta criteriile dupa care vor pune capat “quantitative easing” si ritmul pe care`l au in vedere pentru normalizarea dobanzilor.

Via.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: S-a găsit vinovatul pentru evaziunea fiscală mondială: bancnota de 500 EUR

Nemtii o folosesc des. Francezii, mai rar. Romanii, doar cand fac tranzactii importante (o masinuta, un apartament etc). Discutam aici despre bancnota de 500 de euro, care s`ar putea sa dispara. Motivul? Cativa deputati francezi sustin ca simpla existenta a acestei bancnote incurajeaza spalarea de bani si favorizeaza existenta paradisurilor fiscale.
“Franta trebuie sa incurajeze disparitia bancnotei de 500 euro, care e biletul de banca de valoare cea mai mare. De cand a disparut si bancnota de 1000 de dolari, cea de 500 de eur a ramas cea mai importanta”, sustin deputatii .
In plus, se incearca reducerea plafonului pentru care e obligatoru sa declari proveniente banilor, de la 10.000 de euro, la numai 3.000.
Sincer, ambele propuneri mi se par tampite.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Optimism la G-20

Cica s`ar fi facut avansuri importante cu privire la limitarea bonusurilor, a declata ministrul francez Ch. Lagarde, pentru TF1. Documentul e redactat si azi urmeaza sa fie studiat de catre sefii de stat si de guverne. E drept, deocamdata discutam despre un document-cadru, acesta urmand sa fie amendat, modificat si probabil in final, anulat. :)

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Bogdan Glăvan: Ghici cine vine la BNR?

Pe lângă Mugur Isărescu, desigur, a cărui candidatură a stârnit aprecierile unanime ale politicienilor.

Se pare că PSD îl sprijină pentru un loc în CA pe domnul Dinu Marin, actual decan la ASE. Pentru informarea corectă a publicului şi mai ales a celor care, când vor fi mari, vor dori să se facă CA-işti la BNR, de unde să manevreze ştiinţific rata dobânzii sau cursul de schimb, să precizăm că propunerea domnului Marin a avut, probabil, ca fundament vasta sa experienţă de cercetare ştiinţifică şi remarcabilele aptitudini de muncă în echipă.

Astfel, Dinu Marin a adus formidabile contribuţii cercetării ştiinţifice graţie poziţiei de redactor-şef adjunct la Scânteia Tineretului şi Viaţa Studenţească. A ajuns profesor la ASE după o productivă carieră de … director la Editura Economică, funcţie din care a vegheat la dezvoltarea cv-ului multor cadre didactice. Cu numeroase lucrări la activ (doar nu credeaţi că a stat degeaba la editură!), domnul Marin a intrat în Academie pe singura funcţie care i se potrivea personalităţii sale – cea de profesor universitar.

În ceea ce priveşte lucrul în echipă, Dinu Marin a demonstrat că se poate integra cu succes în orice colectiv, mai ales în domeniul politic, unde a fost senator şi chiar vicepreşedinte al Senatului, PSD.

Acum, mi s-au risipit şi ultimele îndoieli referitoare la competenţa viitorului CA al BNR.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Cât se poate câştiga pe termen lung din creşterea valorii unui imobil

Sa presupunem ca in loc sa stau cu chirie, imi cumpar o locuinta pe credit si sper ca in momentul in care termin de achitat locuinta – adica peste 20-30 de ani, imobilul meu va valora mai mult decat in momentul in care l-am cumparat, astfel ca per total, nu voi pierde bani, sau pierderea va fi suportabila. Cat de mult pot castiga din cresterea pretului locuintei?

Pentru a estima evolutia pe termen lung a preturilor imobilelor, am luat in considerare evolutia pietei imobiliare atat din tarile G7, cat si din alte 10 tari dezvoltate membre ale OECD.

De mentionat faptul ca nici una dintre tarile din Estul Europei nu are indicatori care sa arate evolutia pe termen lung a preturilor imobilelor, acesta fiind probabil si unul dintre motivele pentru care piata a evoluat asa cum a evoluat, lipsa informatiilor reale fiind speculata de investitori.

Cum a evoluat preturile in tarile membre G7 in perioada 1991-2008

Pentru calculul preturilor, am utilizat datele OECD (le gasiti aici) ajustate cu inflatia, deci ceea ce vedeti pe graficul de mai jos este evolutia reala, nu nominala.

Sa luam ca baza de pornire anul 1991, cu exceptia Germaniei unde seria de date incepe in 1995, a Frantei (1996) iar a Italiei in 1992.

Cea mai mare crestere a avut loc in Marea Britanie, unde in ultimii 17 ani, preturile au crescut in mod real cu 121.4% fata de 1991, in timp ce la extrema cealalta se afla Japonia, unde preturile reale au scazut cu 45%. Media celor 7 tari este de 36.5%. Click pe graficul de mai jos pentru detalii.


Atentie, aceste date nu includ scaderea din 2009. Daca in cazul UK vom lua in considerare o scadere nu mai mare de 7% in acest an, castigul real din perioada 1991-2009 scade de la 121.4% la 105.9%.

In cazul SUA, daca preturile vor scadea in 2009 cu 10% (foarte probabil), castigul real scade de la 40.17% la 26.15%. A se observa ca in Germania, preturile au scazut in mod real cu 26% in ultimii 14 ani. Vom vedea insa anul viitor cum a evoluat situatia, odata ce datele pe 2009 vor fi date publicitatii.

Cum au evoluat preturile in 17 dintre cele mai dezvoltate tari din lume

Dupa cum se poate observa in tabelul de mai jos (click pentru marire), cea mai mare crestere a avut loc in Irlanda, unde in perioada 1991-2008 preturile au crescut in mod real cu 232.69%, ceea ce inseamna o crestere medie anuala de aproximativ 7.4%.

Insa, tot in Irlanda, in primele 7 luni ale acest an, preturile au scazut cu 8.8% fata de decembrie 2008, astfel ca randamentul de 232% scade la 203%. Pe locul doi in top se afla Olanda cu o crestere de 175.29%, iar pe trei Norvegia, cu 162.46%.

Media de crestere a preturilor in cele 17 tari analizate este de 70.66% in 17 ani, ceea ce inseamna 2.68% anual*. Lucrurile vor sta insa cu totul altfel la sfarsitul lui 2009, avand in vedere evolutia din acest an.

Mai trebuie luat in considerare si faptul ca pe termen lung, este improbabil ca piata imobiliara a unei tari sa poata mentine un ritm de crestere foarte mare, iar peste 20 de ani, Irlanda, Olanda sau Norvegia nu se vor mai afla probabil in top.

Ce deducem din datele de mai sus: pe termen lung, poti spera la o crestere a valorii reale a locuintei cu cel mult 2-5% pe an, insa daca ne raportam la Romania, trebuie sa judecam lucrurile in context.

Suntem o economie emergenta care va deveni tot mai dezvoltata in urmatorii 10-20-30 de ani si prin urmare, cel putin teoretic, randamentele ar trebui sa fie ceva mai mari decat in tarile mai sus mentionate.

Insa, cresterea exploziva a preturilor din ultimii 10 ani, a consumat cea mai mare parte potentialului de crestere pe termen lung, mai ales daca ne referim la imobilele vechi.

Stiu ca multi inca viseaza la ritmuri anuale de crestere care se masoara cu doua cifre, insa doar printr-o minune se va intampla asta. Din punctul meu de vedere, daca in 2030 preturile medii pe piata imobiliara din Romania vor fi cu 75% mai mari comparativ cu cele de acum, va fi un miracol.

Si sa nu uitam: in euro, preturile de acum sunt cu cel putin 35% mai mici decat cele din 2007.

* Nota: procentul reprezinta media aritmetica a randamentelor celor 17 tari pe 17 ani, cu exceptia Germaniei (randamentul este pe 14 ani), Frantei (13 ani) si Italiei (16 ani). Pentru Italia nu exista date pe 2008 si prin urmare, am considerat ca preturile de anul trecut sunt egale cu cele din 2007.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Cum se înfiinţează o nouă bancă în România. Noutăţi de prin 1870.

Către On.Public românu,
….punemu în vederea On.publicu românu unu anunciu de mare importanţă,de interesu vitalu pentru întreaga românimea,anunciulu de “Deschiderea subscripţiunei de acţiuni la Institutu de creditu şi economii “Albina”.
….Aici este ocaziunea de a ne scăpa din ghearele străinilor….Români din toate părţile alergaţi cu toţii,cu toate puterile voastre şi subscrieţi acţiuni la “Albina”căci aceasta este salvarea poporului nostru de jafurile streinilor şi cumcă va prospera şi va înflori,garanţia ne este solidaritatea intreprinderii,zelul,perseverenţa şi caracterul prea stimabililor fondatori
”.

Apelul a fost mai intai semnat de cei care urmau sa devina membri fondatori: “Iacob Bologa- consilier de curte în pensiune, Timotei Cipariu- prea cunoscut literat, Paul Dunca- consilier gubernial în pensiune, Alexandru şi Antoniu Mocionyi- membri ai unei cunoscute familii de români macedoneni stabiliţi la Budapesta, David, baron Urs de Margine- colonel în pensiune
Cu obţinerea autorizaţiei de funcţionare au fost însărcinaţi fraţii Mocionyi, care erau un fel de moguli ai vremii. Ulterior, unul dintre ei (Alex) a si fost numit director al noii banci.
La de 20 septembrie 1870, un om cheie al viitoarei banci- Visarion Roman- pleaca la Budapesta pentru a discuta amănuntele înfiinţării băncii. Timp de cinci luni, Roman studiază modul de organizare şi funcţionare al unor prestigioase bănci vieneze (exp.”Oesterreichische Sparkassa”) şi pune bazele primelor legături ale viitoarei bănci româneşti cu lumea financiară de acolo.
La începutul lunii aprilie, află intamplator ca in Statut au aparut din senin 17 modificari, majoritatea referindu`se la capitalul societăţii: era respinsă subscrierea la începutul activităţii numai a unei părţi din acţiuni, impunându-se subscrierea lor în întregime(3.000 acţiuni). Asta însemna un capital de 300.000 de florini, sumă enorma pentru societăţile organizate pe principiul unei cooperative de credit.
La 14 iunie 1871,după discuţii îndelungate între Alex.Mocionyi şi referentul ministerului de comerţ, este obţinută in sfarsit autorizaţia, care pleaca urgent la Sibiu, unde comitetul fondator o astepta.
A doua zi membrii acestuia se întruneau într-o sedinţă ce avea menirea să stabilească regulamentul provizoriu pentru lucrările comitetului. Obiectivul comitetului fondator era strângerea de subscrieri pentru acţiunile băncii. Capitalul social subscris era de 300.000 florini,conform modificărilor cerute în mod expres de către guvern, divizat în 3.000 de acţiuni cu valoarea nominală de 100 florini fiecare. Se mai cerea depunerea la subscriere a unei sume de 10 florini,pentru fiecare acţiune, restul vărsându-se în rate stabilite de fondatori; la a doua rată se încasa 1 florin pentru acoperirea spezelor.
Preşedinte al băncii a fost ales Alexandru Mocionyi, iar director Visarion Roman. Acesta din urmă, împreuna cu Iacob Bologa pleacă iar la Budapesta şi Viena, pentru a asigura subscrierea capitalului, intrând în legătură cu o serie de bănci mari.
Presa naţională prin cele mai reprezentative “diare”,”Gazeta Transilvaniei” din Braşov şi “Albina”din Budapesta, au fost primele care au salutat înfiinţarea primului institut de credit românesc. În numărul 93 al “Gazetei Transilvaniei”din 1871, se scrie:“Dumnezeu ne-a ajutat prin străduinţa bărbaţilor devotaţi prosperării naţionale de avem şi noi un institut naţional de credit şi economii”. Statutul incepea cu scopul bancii nou infiintate. ”A procura poporului ţăran mijloacele băneşti necesare economiei sale, a deştepta într-ânsul spiritul de economie,a ridica creditul real în ţară şi ăstmod prin operaţiile sale a promova interesele economiei sale
Subscrierea se încheie la 30 noiembrie 1871,totalul acţiunilor subscrise fiind de 3000.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Despre restructurarea creditelor în valută

Unul din motivele pentru care cursul euro este susţinut este stabilitatea financiară a populaţiei cu credite în euro. In continuare, o idee despre o rezolvare posibila a problemei.

Băncile ar trebui să restructureze acum creditele cu probleme în euro şi să le transforme în lei, la un curs rezonabil, evident, mai mic decât cursul spot, pentru a face ideea atractiva pentru creditați. Creditele care se pretează acestei operațiuni sunt doar creditele care sunt sau au devenit neperformante doar din cauza variației de curs, și nu altor cauze (gen șomaj, etc).

În loc ca BNR să vândă mulţi euro pe interbancar, pentru susţinerea nedefinită a euro, ar putea că să redirectioneze o parte din sumă către băncile participante la schema de mai sus, prin swap-uri, la un curs apropiat de cel al restructurării datoriei.

Un exemplu teoretic - un credit în euro, cu rata lunara de 100 de eur este transformat într-un credit în lei, pe aceeași durata, cu o rata de 410 lei, folosindu-se un curs de 4 lei pentru 1 euro (rata in lei e mai mare din cauza dobânzii mai mare la lei).

Pe măsură ce ratele în lei se rambursează, BNR si banca respectiva fac un swap: BNR da euro iar banca respectiva va da leii încasați, la nivel de principal. Sigur, swapul nu se va face la același curs eur/ron de 4, pentru ca și banca respectiva trebuie sa suporte o parte din pierderea fata de spot, dacă e cazul.

Astfel, în loc ca BNR să susţină cursul pentru toată lumea, cursul este susţinut doar pentru cei care au nevoie. Public, cursul rămâne tot o flotare controlată, doar controlată mai puţin. BNR ar avea mai mult loc de manevra in ceea ce privește cursul, in lipsa riscurilor pe care le-ar pune devalorizarea leului pentru populația cu venituri in lei si datorii in euro.

Această idee presupune că băncile proaspăt capitalizate cu bani publici să nu mai acorde credite în euro, indiferent de sursă lor de finanţare. Aş saluta o decizie a BNR de a interzice administrativ creditarea în euro pentru persoanele sau firmele care nu au venituri în euro (mai exact - care nu încasează euro în conturi).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Dan Popa: G20: Ponderea votului economiilor emergente în cadrul FMI ar putea fi mărită astăzi

Sefii G20, reuniti la Pittsburgh vor lua o decizie considerata ca fiind „foarte importanta” in cursul zilei de azi, potrivit lui Xie Duo , director general in cadrul bancii centrale a Chinei.
In esenta, este vorba de cresterea puterii oe care economiile emergente o au in sanul FMI, spun aceleasi surse. Acum, tarile cu economii emergente reprezinta ca drept de vot doar 3,7 % din totalul dreptului de vot, fata de 4,9 % cat detine Franta, desi ca PIB, acestea sunt de inca o data si jumatate mai mari decat PIB`ul francez.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP