marți, 29 septembrie 2009

Bogdan Glăvan: Despre eşecul reflaţiei, din nou

Aşa cum am arătat cu puţin timp în urmă, guvernele se confruntă cu reale dificultăţi în încercarea de a iesi din criză prin inflaţie.

Willem Buiter de la London School of Economics este de-a dreptul disperat în legătură cu acest lucru, pentru că, spune el, Banca Angliei aproape a triplat baza monetară între iulie 2007 şi august 2009, de la 80 la 220 miliarde lire. Ceea ce situează Banca Angliei pe primul loc în clasamentul celor mai inflaţioniste bănci din ţările dezvoltate. Însă injectarea de bani în sistemul financiar a dus la creşterea neglijabilă a ofertei de bani, indiferent prin ce agregat monetar (M1, M2, M4) o măsurăm. Acest efect este statistic explicabil prin reducerea la o treime a multiplicatorului monetar. Mai pe româneşte, băncile au stocat toţi banii pe care au pus mâna, refuzând să îi folosească pentru a extinde creditarea.

Spuneam că acest fenomen este de bun augur, ajutând la însănătoşirea economiei, chiar dacă, pe termen scurt, produce o scădere mai amplă a PIB-ului sau o creştere a şomajului. Deflaţia monetară, sau măcar îngheţarea ofertei de bani, este remediul potrivit după o „supraîncălzire”, la fel cum absenţa îngurgitării de alcool este singura soluţie pentru cel care deja s-a îmbătat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Exuberanţa nu se recuperează prin parcimonie. Nu în cazul creditelor.

Initial ma gandeam sa scriu despre salariile din PwC. Pe urma am zis ca mai important e sa va povestesc altceva. Sunt banci care intocmesc minute la finalul fiecarei zile, in care centralizeaza creditele acordate. Am primit si eu pe mail unele minute din acelea si am ramas interzis sa vad cum se dadeau in 2007, creditele. In referatul de credit era trecut negru pe alb:”Cetateanul X nu este roman, nu i s`a innoit permisul de munca, nu avem date despre comportamentul lui de plata si vrea 30.000 de eur, imprumut de nevoi personale. Recomandam acordarea imprumutului”. Cetateanul in cauza apartinea tarii din care era banca mama, daca e sa trec o circumstanta atenuanta. Comitetul aproba. E drept ca la dobanzi prohibitive, dar ii dadeau omului banii. Am vazut cazuri in care comisioanele erau de aproape 20%. Dobanda era si ea peste 10%. Pana la urma, omul lua niste bani, dar muuuult mai putini decat solicitase.
Aceeasi banca, aproba apoi credite pe care niciun bancher sanatos nu le`ar fi acordat.

Citez:”Cetateanul Y are restante la CRB, fiind inregistrat cu peste 3 credite restante in ultimul an. Solicita 15.000 EUR pentru nevoi personale. Codebitorul lui va avea peste 65 de ani la maturitatea creditului. Recomandam acordarea creditului.” Si creditul era acordat, minuta in cauza fiind semnata uneori chiar de presedintele sau de vicepresedintele bancii.
In schimb, la exact un an, potrivit minutelor in cauza, oamenii au schimbat tactica. Credite infinit mai putin riscante, erau respinse. Printre motivele respingerii, amintesc:”solicitantul figureaza in biroul de credit cu o intarziere mai mare de 45 zile cu suma de 8 lei despre care declara ca nu stie de unde provine”. Sau “pe copia CM – solicitant nu figureaza mentiunea “Conform cu originalul” din partea societatii angajatoare”. Dintr`o extrema, s`a ajuns la o alta. Nu mai vorbesc despre acordarea (in 2007) unor credite de 3 milioane de euro, gajate cu o casa cu etaj si piscina (desi se mentioneaza ca piscina nu are autorizatia de constructie), imobil care cu greu ar putea fi executat la valoarea nominala cu care a fost constituita garantia.
In fine, ceea ce voiam sa spun e ca dintr`o exuberanta irationala, anumite banci au trecut la o zgarcenie irationala.
Sau mai bine povesteam de salariile din PwC? Am auzit ca pentru pozitia de Associate, oferta salariala este de 1900 lei net, plus 178 lei, bonuri de masa. Sincer, mi se pare putin.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Un nou jaf bancar, la o agenţie Bancpost din Baia Mare

În această dimineaţă, a avut loc un nou jaf armat, de această dată la o agenţie Bancpost din Baia Mare. Potrivit oficialilor băncii, un individ înarmat cu un pistol a ameninţat casiera şi a sustras suma de 6.200 de lei. Din fericire, nu au fost victime.

Potrivit informaţiilor obţinute de eMaramures.ro, bărbatul s-a aşezat liniştit la rând, la un ghişeu dintr-un colţ al agenţiei. A aşteptat să ajungă în faţa casieriţei, fără să dea semne de impacientare. În momentul în care a ajuns să dea ochii cu femeia de la ghişeu, şi-a aşezat pe tejghea o borsetă. Nu a scos un cuvânt, doar a aşezat pe tejghea, chiar în faţa casieriţei, un bilet pe care era scris: «Dă-mi banii sau te împuşc!». În acelaşi timp, bărbatul a întredeschis borseta şi din ea s-a zărit ceva ce semăna cu un pistol. Angajata băncii a avut iniţial o ezitare, apoi, bănuind că bărbatul din faţa ei poate avea un pistol, a scos din casă 6.200 lei şi i-a dat. Femeia nu s-a panicat, însă, reuşind să îşi păstreze sângele rece. Bărbatul a părăsit incinta băncii nestingherit. În acel moment, casieriţa a început să se agite şi şi-a anunţat colegele, care nici măcar nu au ştiut că au fost martorele unui jaf armat.

Am scris despre problema securităţii agenţiilor bancare în mai multe rânduri. Am transmis din aceste pagini şi o scrisoare deschisă guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la data de 16 februarie 2009. Se pare, însă, că autorităţile statului şi ale băncii centrale sunt ocupate cu altceva. Politicienii se joacă de-a schimbatul ministrului de interne, iar membrii Consiliului de Administraţie al BNR sunt preocupaţi de modificarea componenţei acestui organism.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Unicredit îşi va majora capitalul cu 4 miliarde eur

Unicredit a comunicat azi ca va opera o majorare de capital de circa 4 miliarde de euro cu scopul de a “intari fondurile proprii ale grupului”. O adunarea generala extraordinara a actionarilor va fi convocata la jumatatea lui noiembrie pentru a consfinti aceasta operatiune care se va derula in primul trimestru din 2010.

Via.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Matei Păun, BAC Investment:”Asistăm la o criză fără precedent”

“E o criza fara precedent, care se va transmite la nivel micro, pana la nivelul deciziilor care se iau in interiorul unei gospodarii”, mi`a spus managing partnerul BAC Investment, Matei Paun. “Alunecam cu 10 % in jos, somajul creste, la varf asistam la spectacole politice ca cele care se deruleaza in prezent, iar asta te face extrem de precaut cu provire la deciziile legate de viitor. Nu stii ce piata vei avea la anul si desigur, devii precaut. Uneori, excesiv de precaut”, mai spune seful BAC Investment.
Paun mai spune ca desi in tari ca Italia, crizele politice nu afecteaza economicul, la noi lucrurile stau diferit. “Nu ne putem compara nici macar cu Italia. Si acolo sunt crize politice, dar ei au mecanisme ale statului care functioneaza. Noi nu avem. Acolo au infrastructura, aici nu avem. Acolo sunt cateva capete luminate, ceea ce noua ne lipsesc. Si nu in ultimul rand, ei au euro, noi nu l`am adoptat inca”, mai precizeaza analistul economic.
Paun se declara transant, pesimist. “Nu pot fi optimist, cata vreme nu vad nicio solutie. Problema Romaniei nu este insa aceasta lipsa de solutii, cat mai exact o nepasare a clasei politice. Oamenii care gandesc rational si care ar putea misca lucrurile sunt constienti ca nu vor putea, in actualul sistem, schimba nimic. Si atunci nu intra in politica. Ne ramane fluierasul de soc, care sa ne cante cu foc”, conchide Paun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Statul vrea să recupereze 3 mld.€ din TVA-ul aferent tranzacţiilor imobiliare ale persoanelor fizice

Ne amintim că, pe vremea când Agenţia Naţională de Administrare Fisală (ANAF) era condusă de Sebastian Bodu, instituţia încercat să oblige persoanele fizice care făceau dezvoltări imobiliare să se declare comercianţi persoane fizice autorizate, pentru a putea fi impozitaţi cu impozitul pe venit şi TVA. Toată discuţia era stabilirea pragului de la care o persoană este considerată a avea activitate comercială. Statul a stabilit cadrul legal pentru plata de TVA în cazul acestor tranzacţii încă din 2002, însă s-a lăsat falsa impresie că nu se va aplica. Este vorba de tranzacţiile imobiliare cu caracter de continuitate şi nu cele sporadice.

"Toate tranzacţiile care vizează derularea de afaceri imobiliare în perioada 2006-2008 au valorat 83 mld.lei, respectiv 20 mld.€, pentru care TVA se ridică la circa 4 mld.€. Din această sumă, devin plătitori de TVA cei care au derulat tranzacţii de cel puţin 35.000 € cu construcţii noi şi terenuri intravilane, cu autorizaţie de construcţie, ceea ce reprezintă un TVA de recuperat de aproximativ 3 miliarde euro", a declarat pentru Realitatea.net Iulia David Sobolevschi, partener în cadrul Nexia România, membră şi a Camerei Consultanţilor Fiscali. "Există o listă nominală transmisă de notari cu Codurile Numerice Personale ale persoanelor fizice care au derulat aceste tranzacţii", a precizat ea. Pe de altă parte, Sobolevschi susţine că statul va putea recupera doar o parte din aceşti bani, "pentru că persoanele care au făcut astfel de afaceri au investit banii respectivi în terenuri, care acum valorează jumătate din preţul de achiziţie, astfel că statul va trece la executare silită şi se va trezi cu un portofoliu de locuinţe şi terenuri".

Conform unei analize a ANAF, publicată la începutul acestei luni, în perioada 2006-2008 s-au derulat 85.000 de tranzacţii imobiliare, realizate de 8.000 de contribuabili. Ei vor putea să-şi deducă TVA la valoarea imobilelor sau terenurilor pe care le au pe stoc în prezent, dacă îşi transformă activitatea sub cadrul juridic al comercianţilor, fie persoană fizică autorizată, fie societate comercială.

Mulţi dezvoltatori care au ales să îţi desfăşoare afacerile ca persoane fizice, îndrumate de avocaţi, au avut prudenţa să menţioneze în contractele de vânzare-cumpărare că, în cazul modificării legislaţiei, cumpărătorii finali vor fi obliagaţi să achite TVA-ul, ceea ce îi va exonera pe dezvoltatori de această plată.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Olanda este dispusă să vândă către BNP Paribas operaţiuni ale băncii naţionalizate Fortis

Cotidianul olandez Het Financieele Dagblad anunţă că Olanda ar putea vinde băncii franceze BNP Paribas anumite operaţiuni ale băncii naţionalizate Fortis. Operaţiunea s-ar face pentru a primi acordul Comisiei Europene cu privire la fuziunea acesteia din urmă cu ABN Amro.

Lies Weitenberg, un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe, citat de AFP, a refuzat să confirme informaţia. Guvernul are în vedere cele două bănci, Fortis şi ABN Amro, pentru a "găsi alternative care răspund exigenţelor Comisiei Europene", a subliniat el.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Ion Radu Zilişteanu: Fără surprize: BNR a redus dobânda cheie la 8%

În şedinţa de politică monetară de astăzi Consiliul de Administraţie al BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 8% pe an de la 8,5%. În aceste condiţii, începând cu data de 30 septembrie 2009, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se reduce la nivelul de 4% pe an de la 4,5%, iar rata dobânzii pentru facilitatea de credit (Lombard) va fi de 12% pe an faţă de 12,5%. În acelaşi timp, rata dobânzii penalizatoare pentru deficitul de rezerve minime obligatorii constituite în lei se reduce la 18,0 la sută, începând cu perioada de aplicare 24 octombrie - 23 noiembrie 2009, de la 18,75 la sută.

În luna august 2009, băncile comerciale au apelat la facilitatea de credite a BNR (creditul lombard) pentru sume de 286 mil.lei, de 4,5 ori mai puţin decât în iulie 2009, când au împrumutat 1,3 mld.lei. Acest lucru denotă o îmbunătăţire a lichidităţii pe piaţa bancară.

Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 3 noiembrie 2009, când va fi analizat noul Raport trimestrial asupra inflaţiei. Această viitoare şedinţă va fi prima în noua componenţă a CA al băncii centrale.

Analiza celor mai recente date statistice evidenţiază consolidarea procesului de dezinflaţie, rata anuală a inflaţiei coborând la nivelul de 4,96% în luna august 2009 faţă de 5,06% în luna precedentă, în condiţiile unei accentuate scăderi a cererii agregate şi ale fluctuaţiilor moderate ale cursului de schimb al leului, se mai arată în comunicatul BNR. "Conduita politicii monetare a rămas prudentă, BNR calibrându-şi în permanenţă ansamblul condiţiilor monetare în sens larg în vederea consolidării convergenţei ratei inflaţiei către obiectivele stabilite pe termen mediu, precum şi în vederea asigurării condiţiilor pentru revitalizarea sustenabilă a procesului de creditare", se spune în comunicat.

Nu au fost operate schimbări asupra nivelurilor rezervelor minime obligatorii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Mihai Marcu: Densitatea populaţiei în România


Sursa: Worldmapper via Paul Kedrosky

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: In SUA, industria presei scrise nu se simte prea bine. Vom ajunge să plătim pentru a citi ziarele online?

In SUA, presa tiparita o duce cu adevarat prost: de 10 ani vanzarile la nivel national scad continuu, in timp ce in ultimul an, numarul exemplarelor vadute de catre cele mai importante 25 de ziare americane au scazut cu pana la 20%. Un singur ziar a reusit sa isi creasca vanzarile – Wall Street Journal.

Veniturile ziarelor depind in proportie de 70% de publicitate, care a scazut dramatic in ultimele trimestre, 20% din venituri sunt generate de pretul de vanzare iar …. 7% din online, aici veniturile crescand cu peste 25% comparativ cu anul trecut.

Doua observatii se impun:

1. Este evident ca pe fondul dezvoltarii internetului, scaderea numarului de ziare vandute va continua.

2. Este doar o problema de timp pana cand plata pentru vizualizarea continutului online se va generaliza, mai ales in cazul siturilor puternice, care ofera informatii de calitate. Informatia costa, chiar daca noi ne-am obisnuit sa o primim pe gratis.

Click pe imaginea de mai jos pentru a vizualiza cateva grafice extrem de interesante privitoare la starea presei tiparite din SUA. Sursa: Mint.com



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Impactul crizei asupra mediului economic? Între optimism şi pesimism

Intarzierea aplicarii reformelor, ezitarea potentialilor investitori de a veni in Romania si bani mai scumpi. Acesta e impactul asupra economicului al actualei crize politice din Romania. In plus, apar riscuri asociate care afecteaza credibilitatea la nivel de stat. „Instabilitata politica afecteaza credibilitatea politicilor economice cu toate repercursiunile ce decurg de aici”, imi scrie Laurian Lungu, managing partner al institutului de previziuni macroeconomice Macroanalitica.

El mai spune ca riscul major al acestei instabilitati il reprezinta intarzierea/neindeplinirea obiectivelor din memorandul cu FMI. „Teoretic, o astfel de criza afecteaza toate pietele – cea a fortei muncii, cea financiara si cea a productiei de bunuri si servicii. Insa, in practica depinde foarte mult de durata acestei instabilitati si de profunzimea ei. La fel, cuantificarea pierderilor se poate face fie ex post, fie ex ante, pe diverse scenarii -sumele care se pierd/intarzie, costul dobanzii suplimentare la imprumuturi, pierderea de productie interna, etc. Ideea este de a calcula diferenta intre scenariul fara criza si cel cu criza politica”, conchide Lungu.
Poate impactul cel mai serios pe care criza PSD-PDL il are asupra economicului este data tocmai de lipsa de coerenta si de consistenta cu care politicul onoreaza mediul economic. In loc ca reprezentantii celor doua partide sa se puna de acord asupra unor strategii coerente de atenuare a efectelor crizei, oficialii celor doua partide politice isi consuma energiile in isterii ieftine, de natura a adanci criza.
Deocamdata, efecte directe ale acestei criza politice nu avem, daca luam in calcul Bursa si cursul. Presedintii de banci cu care am stat de vorba spun insa ca efectele se intind pe termen mediu. „Nu e deloc dificil de avansat un scenariu in care, iesirea PSD de la guvernare e insotita de o stare de disconfort al membrilor de partid care lucreaza in teritoriu si care isi vor simti functiile amenintate. Prin urmare, ei nu vor mai fi motivati sa lucreze la toata capacitatea, preferand sa lase proiectele pe mana celor care ii vor inlocui. De aici, intarzieri in reformele si asa putine, un recul in tot ce inseamna avans economic si riscuri in crestere”, spune seful unei banci.
Sorin Ionita, directorul executiv al Societatii Academice Romane, este mai opgtimist. „Pana acum n-am vazut miscari dramatice nici pe Bursa, nici de curs valutar (doar o mica apreciere), nici de investitii straine. Ceea ce arata ca piata pare sa-si fi asumat instabilitatea politica romaneasca ce pluteste mereu in aer, cu efecte destul de benigne, se pare.Aceasta instabilitate de coalitii/cabinete in interiorul jocului democratic, tip clasic-italian nu are efecte imediate
asupra economiei. Italia se confrunta cu instabilitate politica de multa vreme si nu sufera de rezerve ale investitorilor straini”, e de parere Ionita.
Ce cred alte persoane publice despre impactul crizei asupra mediului de business, aflati citind Hotnews.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: De ce nu sunt de acord cu parlamentul unicameral

Discutia despre trecerea de la un Parlament bicameral la unul unicameral nu este noua, ea aparand de fiecare data cand eficienta actualului Parlament a fost adusa in prim-planul disputelor politice.

Dincolo de implicatiile electorale ale referendumului din 22 noiembrie, implicatii care nu fac obiectul articolului de fata, cred ca merita sa analizam mai in detaliu principalele beneficii pe care un Legislativ cu o singura camera decizionala ar trebui sa le aduca: (i) Parlamentul devine mai eficient, iar deciziile se iau mai usor; (ii) se fac economii la buget; (iii) se reduce coruptia, scade traficul de influenta si (iv) se reduce numarul parlamentarilor, ca si asa avem prea multi. Sa le luam pe rand.

1. Un Parlament unicameral este mai eficient, iar deciziile se iau mai usor

Cred ca premisa de la care se porneste este falsa, din moment ce problema principala nu este una cantitativa, ci calitativa. Cu alte cuvinte, avem multi parlamentari de proasta calitate, iar reducerea numarului de parlamentari nu genereaza automat o crestere a calitatii lor.
Altfel, daca 300 de parlamentari sunt mai eficienti decat 471, atunci 200 sunt mai eficienti decat 300, iar 100 sunt mai eficienti decat 200. Mergand pe aceasta logica, ne putem intreba de ce Guvernul are 20 de ministrii, cand 10 ar fi de ajuns.

Ce ii impiedica pe actualii parlamentari sa initieze/discute/adopte legi mai multe si mai bune? Nu ii impiedica nimic, cu exceptia propriei lor inteligente si vointe de a servi tara.

Pe de alta parte, un parlament unicameral poate fi mult mai usor de controlat din toate punctele de vedere si tocmai de aceea, eu prefer bicameralismul.

2. Desfiintarea unei camere a parlamentului genereaza economii la buget

Ce economii s-ar face daca numarul parlamentarilor s-ar reduce de la 471 la 300? Cei de la The Money Channel au calculat ca intretinerea unui parlamentar costa in medie 25.000 de lei pe luna, aici fiind incluse toate cheltuielile, nu doar cele salariale. Astfel, economiile realizate ar atinge suma de 50 de milioane de lei pe an, respectiv 12 milioane euro, respectiv 0.01% din PIB.

Un alt calcul a fost realizat de revista Capital, conform careia economiile ar fi de 34 milioane de euro pe an, ceea ce inseamna mai putin de 0.03% din PIB.

Cu tot respectul pentru banul public, valoarea economiilor mi se pare ridicola daca luam in considerare schimbarea politica majora ce trebuie facuta pentru obtinerea acestor economii.

3. Se reduce coruptia, scade traficul de influenta

Ce motive am sa cred ca 300 de parlamentari vor fi mai putin corupti decat 471? Nici un motiv. La fel ca la punctul 1, nu cantitatea este problema, ci calitatea.

Daca se reduce numarul parlamentarilor, obtinerea unui loc in Parlament va fi mai scumpa, deci parlamentarii vor avea mai multi bani “de recuperat” in cei patru ani de mandat. In aceste conditii, creste sau scade coruptia?

Mai mult, din moment ce campania electorala devene mai scumpa, se reduce si posibilitatea celor fara bani de a accede in Parlament, iar asta nu poate decat sa dauneze calitatii parlamentului.

4. Si asa avem prea multi parlamentari care “freaca menta” prin Parlament….

Am auzit nu odata faptul ca numarul parlamentarilor este prea mare si ca ar trebui redus. Sa analizam putin situatia tarilor UE, click pe graficul de mai jos


Am colorat cu rosu situatia Romaniei luand in considerare atat actualul Parlament bicameral, cat si viitorul posibil Parlament unicameral cu 300 de membrii.

Dupa cum se poate observa, Romania, la o populatie de 21.6 milioane de persoane, are 471 de parlamentari, ceea ce inseamna un parlamentar la 45.860 de persoane, acest raport situandu-ne pe locul 8 in UE. Cu cat numarul cetatenilor reprezentati de un parlamentar este mai mare, cu atat Parlamentul unei tari costa mai putin raportat la populatie.

Acum, daca am reduce numarul parlamentarilor la 300, am fi de departe atat cea mai mare tara din UE care are un Parlament unicameral, cat si tara cu cei mai putini parlamentari raportat la populatie dintre toate tarile care au Parlament unicameral.

Astfel, noi vom avea un parlamentar la aproximativ 72.000 de persoane, in timp ce tara de pe locul doi – Portugalia, care are tot Parlament unicameral, are un parlamentar la 45.000 de persoane.

Prin urmare, nu stam deloc rau din punctul de vedere al numarului de parlamentari, ba din contra – daca ne raportam la Ungaria si Bulgaria spre exemplu, ambele tari cu Parlament unicameral, ar trebui sa avem 825, respectiv 682 de parlamentari.

Luand in considerare toate cele spuse mai sus, nu sunt de acord cu un Parlament unicameral si cred ca o asemenea modificare nu rezolva nici pe departe problema de fond pe care o are clasa politica din Romania – lipsa de performanta si mediocritatea.

Prin urmare, la referendumul din 22 noiembrie votul meu va fi impotriva Parlamentului unicameral.

Nota – acest articol nu se doreste a fi nimic altceva decat o parere personala a autorului legata de forma de organizare a Parlamentului. Prin urmare, ii rog pe cei care vor posta comentarii, sa nu judece persoana celui care a propus referendumul, ci sa aduca argumente strict pro sau contra Parlamentului unicameral. Multumesc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Care e valoarea reală a unui credit de consum

După cum bine ştiţi, piaţa creditului în România explodase între 2006 şi 2008. Creditele se dădeau doar cu buletinul, adeverinţele false de venit erau o adevărată industrie. Băncile se luptau pe cotă de piaţă iar calitatea creditului conta mai puţin.

S-au luat bonusuri serioase pentru vânzările fulminante, iar orice obiecţie a vreunui departament de risc era luată în râs.

Din octombrie 2008, creditarea s-a blocat. Din fericire, pentru că nebunia s-a oprit undeva sub 50% din PIB-ul României din 2008. Nivelul este mare, dar nu imposibil de gestionat.

Am discutat recent cu un practician în insolvenţă, destul de implicat în piaţa locală. După cele mai realiste estimări, suma care se mai poate recupera dintr-un portofoliu de credite de consum, fără garanţii, este cam 16%- 17%. Dacă mai sunt de recuperat 1000 lei din credit (principal, dobânzi), suma realistă cu care se poate vinde acel credit acum este cam 160 - 170 lei.

Creditele de consum negarantate îşi merită numele de active toxice româneşti. Din acest motiv, multe bănci îşi externalizează astfel de portofolii de credite, pentru a respecte cerinţele de adecvare a capitalurilor.

Situaţia nu se va îmbunătăţi pe termen scurt. Creşterea şomajului va compensa scăderea dobânzilor la lei. Cea mai bună opţiune a băncilor este să paseze integral clienţilor vechi reducerile de dobândă la lei (inclusiv posibilă scădere de azi). Scăderea profiturilor ar compensa provizioanele de constituit pentru pierderi.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Epoca petrolului ieftin este pe cale să apună

Conform unui raport al companiei IHS Herold Inc, in 2008, totalul sumelor investite de catre cele mai mari 232 de companii de petrol si gaze din lume pe segmentul upstream, a crescut cu 21% fata de 2007, ajungand la 492 miliarde dolari, in timp ce rata de inlocuire a fost de doar 88%.

Rata de inlocuire reprezinta raportul dintre resursele consumate intr-un an si zacamintele noi descoperite in anul respectiv, iar procentul de 88% inseamna ca in 2008 s-au consumat mai multe resurse decat au fost descoperite.

Pe fondul pretului ridicat al barilului de petrol, totalul cifrei de afaceri a celor 232 de companii a urcat cu 31% anul trecut comparativ cu 2007, ajungand la $1.232 mld, in timp ce profitul nu a crescut decat cu 24%, situatia reflectand o crestere mai rapida a costurilor decat a pretului energiei.

Cifrele cheie ale raportului sunt urmatoarele, gasiti aici toate datele.

- anul trecut, cifra medie de afaceri realizata per boe (baril echivalent petrol) a fost de $61.91, in crestere cu 30% fata de 2007;

- cash flow-ul (diferenta dintre incasarile si cheltuielile curente) a fost de $590 mld respectiv $29.66/boe, in crestere cu 36% comparativ cu 2007;

- costul mediu de inlocuire al rezervelor a crescut cu 70%, ajungand la $23.44/boe, cu alte cuvinte, costa tot mai mult sa descoperi noi rezerve;

- profiturile au crescut cu 24%, ajungand la $16.07/boe;

In ultimii 3 ani, suma totala investita de companiile petroliere si de gaze in gasirea de noi zacaminte a fost uriasa - $750 miliarde, insa cu toate acestea, rezervele mondiale au stagnat.

In anii urmatori, pe putem astepta la noi preturi record ale petrolului nu atat din cauza faptului ca rezervele se imputineaza, cat mai ales datorita sumelor tot mai mari pe care companiile trebuie sa le investeasca pentru a descoperi noi zacaminte.

Un pret mic al barilului de petrol inseamna profituri mai mici, care la randul lor genereaza investitii mai mici, care la randul lor genereaza o rata de inlocuire tot mai mica. Prin urmare, pe termen lung, pretul petrolului nu poate decat sa creasca pentru ca altfel companiile nu vor avea bani pentru investitii.

Epoca petrolului ieftin s-a cam terminat, iar in anii urmatori, batalia pe resurse va fi crancena.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP