vineri, 9 octombrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Un clişeu: băncile comerciale nu mai dau credite

Se vehiculează, încă de la începutul crizei, ideea că băncile comerciale nu mai acordă credite. Am considerat mai jos exemplul creditelor pentru locuinţe acordate populaţiei, în perioada ianuarie 2007 - august 2009, în conformitate cu datele furnizate de BNR.



Să studiem puţin graficul. Cu roşu şi cu datele de pe axa din stânga, este reprezentată evoluţia soldului creditelor pentru locuinţe acordate populaţiei şi cu albastru şi datele de pe axa din dreapta reprezintă evoluţia soldului aceloraşi credite faţă de luna precedentă. Toate valorile sunt exprimate în mld.lei.

Este important de spus faptul că soldul creditelor scade cu rambursarea ratelor creditelor vechi şi creşte cu valoarea creditelor nou acordate. Având în vedere faptul că rambursarea acestor tipuri de credite se întinde, de regulă, pe 25-30 de ani, rezultă că scăderea înregistrată este de 0,27% - 0,33% pe lună. Acestea ar fi valorile cu care ar scădea soldul dacă nu s-ar mai acorda deloc credite. Tot la scăderea soldului contribuie rambrusările anticipate şi creditele neperformante, a căror garanţie este executată silit.

Creşterea soldului creditelor se realizează, în principal, prin acordarea de credite noi.


Se constată o încetinire a creşterii soldului, chiar cu perioade de descreştere în lunile iulie 2008 şi februarie, martie şi aprilie 2009. În perioada august 2008 - august 2009, soldul creditelor pentru locuinţe acordate populaţiei a crescut de la 17,6 mld.lei la 22,46 mld.lei, adică cu 27,61%. Am făcut această comparaţie tocmai pentru faptul că în iulie 2008 - august 2008 poate fi plasat începutul crizei pe piaţa finanţărilor imobiliare. Efectiv, scăderea numărului de tranzacţii a început prin luna aprilie 2008, însă, propagarea în scăderea preţurilor a mai întârziat câteva luni. De altfel, începând din luna ianuarie 2007, iulie 2008 a fost prima lună când soldul creditelor pentru locuinţe acordate populaţiei a înregistrat o scădere faţă de luna precedentă.

În anul 2009, între ianuarie şi august, soldul a crescut de la 22,35 mld.lei la 22,46 mld.lei, o creştere de 0,49%, însă dacă luăm în considerare descreşterea medie a soldului cu 0,3% pe lună, ar rezulta o creştere a creditării pe acest segment cu aproape 1%.

O asemenea creştere poate părea minusculă. Dacă o judecăm, însă, în condiţii de criză economică, este remarcabilă.

Pe de o parte, băncile comerciale au trecut printr-o criză financiară. Multe dintre ele sunt subsidiare ale unor bănci străine, care nu le-au mai putut credita cu bani ieftini. Pe piaţa monetară, au apărut turbulenţe, cauzate mai ales de lipsa de încredere reciprocă între bănci. A crescut destul de mult rata creditelor neperformante, din cauza crizei economice. În consecinţă, băncile comerciale au înăsprit condiţiile de creditare. În plus, a apărut posibilitatea plasamentelor cu randamente destul de bune în titluri de stat.

Pe de altă parte, criza economică a stăvilit elanul consumatorist al românilor. În plus, spectrul pierderii locului de muncă i-a făcut pe mulţi să fie extrem de prudenţi în a contracta un credit. Nenumăratele istorisiri din presă şi Internet cu debitori care nu mai pot să-şi ramburseze creditele au contribuit şi ele la această atitudine.

De aceea, am afirmat că această creştere este remarcabilă.

În fine, o ultimă menţiune: pentru programul "Prima casă", s-au acordat garanţii de circa 220 mil.€, ceea ce ar însemna circa 900 mil.lei, adică 4% din soldul creditelor pentru locuinţe acordate populaţiei. Este foarte puţin pentru a influenţa în mod decisiv piaţa imobiliară.

În concluzie, deşi ritmul de creditare a scăzut semnficativ, creditarea continuă, ceea ce este un semn bun.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: O întrebare

Oare chiar nu se putea ca Guvernatorul sa refuze intrarea in echipa BNR a lui Olteanu? Era greu sa dea un telefon lui Ics si sa`i spuna “Frate, daca mai insisti cu Olteanu, eu ma retrag din BNR. Ori eu, ori el.” Nu cred ca o pozitie in genul asta a Guvernatorului nu era fara rezultat. Dar Isarescu a preferat sa taca si sa candideze mai departe, alaturi de Bogdan Olteanu.

Oare Asociatia Romana a Bancilor nu putea macar de forma protesta fata de ingerinta oligofrena a politicului in BNR? Un comunicat in care sa dezaprobe pur si simplu gestul. Eu l-am sunat pe Ghetea, dar la ora la care am vorbit cu el, nu stia ca era propus Olteanu. De atunci nici nu l`am sunat, nici reactii ale ARB nu am vazut.

Oare chiar e mai tare vointa PNL decat vointa unei intregi Banci Nationale?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Cu cât creşte chinezul într-un an şi de ce românul...

Chinezul creste cu 8 % pe an, ca altfel se duce de suflet economia tarii, la cat de mult se inmultesc ei. Chinezii stiu asta si muncesc ca disperatii ca ritmul de crestere sa nu scada sub 8 la suta, ca apar problemele. Deja la finele lui septembrie, economia Chinei si`a atins ritmul de crestere pe tot anul ( 8 %). Acesti 8 la suta inseamna suficient cat statul si privatul sa poata angaja pe disponibili pentru munca, iar tensiunile sociale sa nu inceapa sa zgarie. Ei, vazand ca 8 % deja e punct lovit, autoritatile Chinei au suit la 8,5 % pretentiile pe 2009. Discutam de plus, nu de minus, ca la noi. In fine.

Romanul scade cu 8 % pe an, ca altfel se duce de suflet capacitatea de a cersi bani de la FMI. Romanii se inmultesc tot intre ei, dar cel mai mult le place sa se imparta. Acesti 8 la suta in minus inseamna niste reduceri de cheltuieli pe care tot romanul le va suporta pana la urma, dar el prostul nu stie sau nu crede.
Economia scazuse dupa juma de an cu 6 la suta, asa ca romanul si`a fixat 8 la suta, ca se poate. Important e sa apara tensiunile sociale, sa poate iesi si`n vara asta in strada ca sa urle, beat de fericire.
Sau, daca nu`i cu suparare, doar beat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Câţi iepuri, atâta tristeţe. Sau despre speculatori. Sau week-end plăcut!

Daca un om urineaza pe un copac, se cheama nesimtire. Daca 100 de oameni urineaza acolo, fa dom`ne o toaleta pubica. Reglemeteaza cestiunea, ca sa zic asa.
Asa si cu fondurile speculative.

Momentul în care societatea Long-Term Capital Management (LTCM) a ajuns aproape de faliment (în anul 1998) a aratat cat de important e sectorul fondurilor speculative pentru sistemul financiar mondial. După acest episod, jandarii financiari au inceput sa stea cu ochii pe fondurile in cauza, mai reglementand cate ceva, mai lasand cate un Madoff sa escrocheze banci, celebritati si in genere fraieri.
Sunt patru tipuri de fonduri speculative mari si late.
- Fondurile speculative direcţionale, care încearcă în general să anticipeze mişcările pieţei şi să ofere randamente corespunzătoare amplorii riscurilor şi să anticipeze efectul de levier. Fondurile „macro” sunt exemplul cel mai elocvent al acestui tip de investire.
- Fondurile speculative nedirecţionale (denumite şi fonduri „de arbitraj” sau „de valoare relativă”) caută oportunităţile de valoare relativă sau de arbitraj pentru a exploata ecarturile de preţ şi tind să elimine riscul de piaţă.
Strategiile ce decurg din evenimente (event driven) tind să tragă folos din „situaţia specifică” a vieţii unei întreprinderi, precum fuziuni-achiziţii, restructurări sau falimente.
- Fondurile de fonduri speculative ( funds of hedge funds, FOHF) investesc într-un anumit număr de alte fonduri speculative şi au vocaţia de a înregistra o volatilitate mai slabă şi o relaţie randament/risc atractivă, legată de avantajele diversificării.

În ultimii ani, fondurile speculative au inregistrat un puternic fenomen erectil de o asemenea maniera incat un investitor cat de mic isi permitea sa bage bani in speranta unui castig cat de mare. Cand un om isi risca banii intr`un asemenea fond, nu`i niciun bai. Cand fenomenul devine unul de masa, apar intrebari cu privire la reglementarea domeniului. Autoritatile si`au pus doua intrebari. Prima, care sunt consecinţele posibile ale fondurilor speculative pentru stabilitatea sistemului financiar. A doua, cum s`ar putea ca sectoarele public şi privat sa reduca riscurile inerente ale acestor fonduri în sistemul financiar.
Deşi fondurile speculative sunt adesea asociate evenimentelor de piaţă defavorabile, daca e sa fim corecti, musai sa spunem ca exista totusi si efecte benefice pentru sistemul financiar. De-o pilda, contribuţia acestora la procesul de determinare a preţului, la lichiditatea şi disciplina pieţei, la diversificarea riscurilor şi la integrarea financiară. Totuşi, stabilirea unui diagnostic clar al influenţei sistemice a fondurilor speculative rămâne dificilă, mai ales pentru că lipsa informaţiilor de calitate şi persistenţa opacităţii acestui sector constituie un obstacol în analiză.
Dacă se adevereşte că fondurile speculative ar trebui să fie reglementate din motive de stabilitate financiară, se pare că aceasta nu poate fi realizată în mod eficient decât în cadrul unei acţiuni puternic coordonate la scară internaţională, chiar din cauza naturii acestei activităţi.
De ce am scris textul asta despre fondurile speculative? Pentru ca istoria nesimtirii ne arata ca in perioade de preaderare la Euroland, atacurile speculative se inmultesc ca iepurii. Ori, pentru autoritati, treaba asta se traduce prin „cati iepuri, atata tristete”.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Cum mai merge programul "Prima casă"?

După cum anunţă Mediafax, premierul Emil Boc a sosit astăzi într-o vizită fulger la sediul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM, anunţând că intenţionează să verifice modul în care este derulat programul "Prima casă", prin care statul garantează creditele imobiliare contractate de persoane fizice, pînă la plafonul de 60.000 €. Vizita lui Boc la sediul FNGCIMM a durat doar 15 minute şi este o urmare firească a modului defectuos în care se desfăşoară acest program. După afirmaţiile sale, Fondul a aprobat până acum un număr de 4.740 dosare depuse pentru contractarea de credite cu garanţia statului în vederea achiziţionării unei case. Din păcate, acest număr este înşelător, întrucât nu toate dosarele aprobate s-au şi transformat în credite ipotecare acordate de băncile comerciale.

Valoarea garantată a fost de 220 mil.€ (22% din suma alocată), iar valoarea medie pentru un credit prin acest program a fost de 41.600 €, după cum anunţă Hotnews.ro. Emil Boc a mai spus că 48% dintre garanţii au fost acordate pentru cumpărarea de apartamente cu 2 camere. În ceea ce priveşte repartizarea geografică a garanţiilor acordate, pe primul loc se situează Bucureştiul, cu 34% din totalul solicitărilor aprobate, urmat de judeţele Cluj (7,15%), Timiş (5,57%), Braşov, Iaşi, Sibiu şi Constanţa. Alte 5.200 dosare sunt în analiza internă a Fondului, media de procesare fiind de 150 contracte pe zi.

Statul va retrage garanţii de 220-280 mil.€ de la şapte bănci care nu au acordat niciun credit sau au aprobat foarte puţine dosare pentru cumpărarea de locuinţe prin programul "Prima casă", sumele urmând să fie redistribuite către alte bănci care au aprobat un număr mai mare de cereri. Preşedintele Fondului, Aurel Şaramet, a declarat la sfârşitul întâlnirii cu Emil Boc: "Le vom lua acestor bănci sumele alocate şi le vom redistribui către alte bănci care s-au mişcat mai bine. Sunt trei bănci care nu au acordat niciun euro şi alte patru bănci care au consumat între 0,1% şi 3% din fondurile rezervate", conform Mediafax. Conform unor surse din piaţă, printre aceste bănci s-ar număra: Emporiki Bank, Intesa, Credit Europe Bank, Bancpost, Piraeus Bank şi CEC Bank. Pe de altă parte, cele mai multe credite au fost acordate de BRD, BCR, Raiffeisen, Banca Transilvania şi Volksbank, acestea urmând să beneficieze de fonduri suplimentare.

"Sunt doar patru bănci care au acoperit 88% din garanţia alocată. Am transmis băncilor cu rezultate slabe scrisori de atenţionare şi ne-au informat că dosarele sunt încă în lucru şi urmează să fie deblocate, dar îmi este greu să cred că dacă până acum nu au aprobat nimic, vor aviza în perioada imediat următoare 2.000 de dosare", a spus Şaramet.

Acum trei săptămâni, premierul a cerut FNGCIMM să soluţioneze mai rapid dosarele restante la "Prima casă", prin proceduri care să fie stabilite cu Asociaţia Română a Băncilor, susţinând totodată că este nevoie de o mai mare flexibilitate din partea instituţiilor de credit implicate. Fondul s-a urnit greu, ritmul de soluţionare a cererilor fiind foarte lent la început. Ulterior, acceptarea garantării de către stat a mers ceva mai repede, dar birocraţia internă a băncilor comerciale a făcu ca acordarea efectivă a creditelor ipotecare să se facă foarte greu. Din cauza limitelor de competenţă a sucursalelor din judeţe mai puţin importante economic, dosarele sunt trimise în centre regionale, ceea ce prelungeşte foarte mult procedura.

După informaţiile pe care le deţin, până acum au fost acordate între 2.000 şi 3.000 de credite prin acest program. Este cert faptul că, până la sfârşitul anului, plafonul de 1 mld.€ nu va fi epuizat. Multe lucruri depind de alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie - 6 decembrie 2009. Dacă actualul guvern va fi îndepărtat de la putere prin moţinea de cenzură care se va discuta marţi, 13 noiembrie 2009 (şi marţi, şi 13 :) ), nu se ştie care vor fi intenţiile viitorului guvern faţă de acest program. Chiar dacă acest guvern va rămâne în funcţie, puţin probabil, se pare, de asemenea nu se ştie dacă evoluţia indicatorilor macroeconomici va permite menţinerea programului.

O altă piedică ce ar putea apare în derularea programului este intenţia guvernului de a mări cota de TVA pentru acoperirea deficitului bugetar. Probabil că, în cazul unei astfel de măriri, cota de TVA de 5% aplicată imobilelor noi va fi abolită, ceea ce va conduce la o mărire a preţului şi, astfel, solicitanţii vor fi nevoiţi să cumpere imobile vechi, care şi până acum au avut cea mai mare pondere în programul "Prima casă".

Am avut o intervenţie în direct, astăzi, pe această temă la emisiunea Realitatea în direct de la Realitatea FM, în dialog cu Bogdan Nicolescu, pe care o puteţi asculta aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Asociaţia Europeană de Drept Bancar are filială în România

Circa 70 de bancheri, consilieri juristi in cateva banci locale, cadre universitare, sefi de serviciu din BNR au infiintat Asociaţia Europeană de Drept Bancar şi Financiar-România (AEDBF-România), condusa de Ianfred Silberstein, directorul Directiei Juridice din BNR. Asociaţia urmăreşte „un scop eminamente ştiinţific, în vederea susţinerii şi promovării cercetărilor documentare în domeniul financiar-bancar, în România şi pe plan european, precum şi pentru perfecţionarea pregătirii specialiştilor care funcţionează în domeniul financiar-bancar”.

„Ceea ce ne propunem este consolidarea cooperării specialiştilor în domeniul dreptului bancar şi financiar şi dezvoltarea schimburilor de experienţă şi a dialogului cu instituţii similare din Europa” a declarat preşedintele AEDBF-România.
El a apreciat că „înfiinţarea acestei asociaţii este cu atât mai oportună, cu cât are loc în contextul provocărilor cu care piaţa financiară internaţională se confruntă în acest moment.”
Înfiinţarea asociaţiei este rezultatul invitaţiei transmise Asociaţiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar-Bancar din România de către Asociaţia Europeană de Drept Bancar şi Financiar, care are structuri similare afiliate în Franţa, Germania, Principatul Monaco, Italia, Belgia, Luxemburg, Ungaria.
Potrivit comunicatului, Consiliul Director al AEDBF-România, ales de Adunarea Generală a Asociaţiei în data de 2 octombrie, are următoarea componenţă: dr. Ianfred Silberstein (directorul Direcţiei Juridice BNR şi preşedinte al Asociaţiei Consilierilor Juridici din Sistemul Financiar-Bancar) – preşedinte, profesor universitar dr. Brânduşa Ştefănescu (Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) – vicepreşedinte, dr. Constantin Brânzan (Judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, directorul Institutului de Naţional de Magistratură) – vicepreşedinte, Elena Georgescu (şef serviciu în cadrul Direcţiei Supraveghere, BNR) – vicepreşedinte, Manuela Mateşoi (director adjunct, Departamentul Juridic, Citibank Europe plc, Dublin, Sucursala România) – secretar general, Roxana Batâr (consilier juridic, ANAF) – membru, conf. univ. dr. Lucian Bercea (prodecan al Facultăţii de Drept a Universităţii de Vest Timişoara) – membru, dr. Dan Bogoi (director, Sucursala BNR Argeş) – membru, Bogdan Stănică (director al Direcţiei Juridice OTP Bank Romania) – membru, Horaţiu Şchiopu (vicepreşedinte Romanian International Bank) – membru, Stan Târnoveanu (avocat asociat al casei de avocatură „Zamfirescu, Racoţi, Predoiu”) – membru.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Dolarul, platina şi amantele

Cand te certi cu nevasta, te refugiezi la amanta. Dupa ce furtuna trece, te`ntorci acasa zambitor si mai ales, calm. Cam asta fac si investitorii.
De cate ori dolarul scade, celelalte monede isi cauta adaposturi mai sigure, indreptandu`se catre materiile prime (aur si petrol in primul rand), ceea ce e fundamental de inteles.
Ingrijorati ca activele lor ancorate de dolar ar putea scadea, oamenii cu bani se indreapta catre active tangibile, cum e si petrolul. Pentru ca trebuie spus, o asemenea evolutie a petrolului ca cea din ultima vreme, nu inseamna altceva decat ca piata e dirijata din evolutia cursului altor monede. Chiar daca oficial ar nega, nu cred ca marile puteri nu au avut macar o runda de discutii legate de cat de bine e sa fie pretul barilului legate de dolarul american. Pentru ca in aceste zile, cand petrolul suie ca apucatul, China – cel mai mare consumator de petrol din lume, apoi Statele din zona Golfului, Rusia si Japonia sunt direct afectate. Barilul a urcat la cele mai inalte cote din ultimele 15 zile. Euro se intareste in fata dolarului, dolarul canadian a ajuns aseara la 0,95 USD si specialistii Bancii Centrale a Canadei vorbesc despre iminenta paritatii dolar canadian-dolar SUA. O ancheta Reuters vorbeste despre o paritate de 1,55 a euro in fata usd`ului, ceea ce era dificil de imaginat in urma cu cateva luni.

P.S. Daca ne uitam la cursul materiilor prime, o sa observam urmatoarele: platina a suit cu 75 % din octombrie 2008 si inca mai are potential, daca ne uitam la evolutia din ultimii cinci ani. Cea mai mare parte a cererii de platina vine din industria auto, a carei evolutie nu sustine cursul metalului pretios. A doua pondere in cererea de platina vine din segmentul electronicii, a sticlei si a industriei chimice. O cincime din cerere vine din China, din zona particularilor, pentru care platina e ceea ce pentru mine snitzelul (ceva extrem de important).
Cu alte cuvinte, nu cererea de platina din businessurile care utilizeaza acest metalo a urcat pretul, ci investitiile financiare de teama deprecierii dolarului.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Inflaţia în septembrie, în teritoriu negativ. La nemţi.

Preturile de consum din Germania a inregistrat un recul de 0,3 % (anualizat) in septembrie, trecand pentru a doua oara in teritoriu negativ de la inceputul acestui an, a confirmat vineri dimineata Oficiul Federal de Statistica (Destatis). Cauza este scaderea preturilor la energie si la alimente , se mai arata in documentul Destatis. In iulie, inflatia coborase pentru intaia oara pe minus, au mai precizat statisticienii germani.
Seful BCE, Jean-Claude Trichet, a estimat insa ca in lunile care urmeaza preturile ar putea reincepe sa creasca, pe fondul problemelor structurale din economia Uniunii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Restructurarea creditelor - idei din Letonia

Confruntarea intre Letonia si finantatorii internationali s-a acutizat.

Dupa cum stiti, Letonia a ales sa nu deprecieze moneda ci sa-si reduca cheltuielile publice. Acest proces se dovedeste dificil, daca nu imposibil de realizat. Devalorizarea monedei ar insemna pierderi considerabile pentru bancile nordice care au investit acolo.

Amenintarile Letoniei au devenit din ce in ce mai grele:

  • ameninta cu introducerea unor legi noi care spune asa: valoarea unui credit va fi recalculata functie de valoarea garantiei, mai exact ai luat un credit de 100.000 euro pentru o garsoniera care valoreaza acum 30.000 eur? Foarte bine, banca nu poata sa ceara decat 30.000 eur. Pe scurt, duci cheia la banca si pleci in treaba ta daca nu-ti mai convin conditiile;
  • ameninta cu introducerea unor legi care sa oblige bancile ce executa silit locuintele primare ale imprumutatilor sa le acorde acestora alte locuinte in loc.
Astfel, cu aceste legi introduse Letonia nu trebuie sa se mai preocupe de devalorizarea monedei nationale. Pot devaloriza cat vor, pierderile mari vor fi la banci, nu la populatie.

Din motive similare am scris doua articole despre restructurarea creditelor in valuta din Romania: 1 si 2.

E de preferat ca restructurarea creditelor in valuta sa se faca in mod ordonat, cu o pozitie comuna a bancilor si a statului. Sigur, putem astepta ultimul moment, cand guverne viitoare, fortate de presiunea populara sa ia masuri de restructurare unilaterala a creditelor, dar pierderile vor fi mult mai mari atunci.

Surse: Guardian, Danske Bank.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Efectele creşterii TVA

Atunci când rămân fără fonduri, guvernele fac ce ştiu ele cel mai bine: cresc impozitele. (Ah, ar mai fi varianta reducerii cheltuielilor publice, dar sper că nimeni nu se gândeşte serios la o aşa bizarerie!) Se pare că statul român este din ce în ce mai aproape de creşterea TVA. Zilele trecute am auzit o grămadă de reacţii şi de comentarii în legătură cu urmările majorării TVA, aproape toate convergând către anticiparea creşterii preţurilor. Dintre acestea, cea mai nostimă este cea a domnului Ilie Şerbănescu, care a declarat că „deşi această măsură va duce la scăderea puterii de cumpărare, creşterea TVA trebuie privită ca un rău firesc. Bugetul nu se mai descurcă fără majorarea impozitelor”. (Ah, ar mai fi varianta economisirii banului public prin stoparea fraudelor, dar domnul Şerbănescu nu se gândeşte la un aşa „rău firesc”).

În orice caz, argumentul că sporirea TVA duce la scumpirea mărfurilor este greşit. Iar faptul că multă lume îl ia de bun nu îl face mai corect. Să explic mai pe larg ce este cu TVA.

Aş preciza din capul locului că, contrar opiniei populare, TVA nu este adăugat la preţul deja stabilit al produselor, astfel încât firmele nu sunt în măsură să transfere povara impozitului asupra cumpărătorilor. Această eroare derivă din faptul că TVA este evidenţiat pe factură separat de aşa-zisul “preţ” al mărfii vândute. Este important să nu comitem această eroare şi să reţinem două idei importante referitoare la efectele TVA.

În primul rând, TVA nu duce la creşterea preţurilor. În economie, preţurile tind întotdeauna către nivelul care asigură cele mai mari profituri producătorilor. Orice tentativă de creştere a lor, care nu este cauzată de sporirea cererii ori de reducerea ofertei, nu poate fi decât dezavantajoasă, atât pentru vânzători cât şi pentru cumpărători. În cele din urmă, mecanismul concurenţei ar obliga preţurile să se ajusteze astfel încât să reflecte raritatea bunurilor în comparaţie cu dorinţele publicului. Este greşit să credem că 1 kg de mere pe care în prezent plătim 4,76 lei – 4 lei reprezentând preţul producătorului şi 0,76 taxa pe valoarea dăugată – ne-ar putea costa doar 4 lei dacă TVA nu ar exista. Preţul merelor este suma de bani oferită în schimbul merelor, nu o cifră scrisă pe o chitanţă. Dacă TVA nu ar exista, preţul kilogramului de mere ar fi tot de 4,76 lei, singura diferenţă fiind aceea că producătorului i-ar reveni în plus cei 0,76 lei pe care îi însuşeşte astăzi statul. Această observaţie sper că şterge şi nelămuririle celor care s-au întrebat naivi de-a lungul timpului, atunci când s-a redus vreo taxă, de ce oare nu a scăzut şi preţul bunului respectiv.

Un alt mod de a demonstra că TVA nu sporeşte preţurile este următorul. Nivelul general al preţurilor, adică valoarea monedei (puterea ei de cumpărare), depinde de cererea şi de oferta de bani. Pe şleau, banii sunt precum merele; au o valoare, iar valoarea lor se stabileşte tot în funcţie de cerere şi de ofertă. Preţurile cresc (adică valoarea banilor scade) doar dacă: (1) oferta de bani sporeşte sau (2) cererea de bani scade. Este imposibil, aşadar, ca TVA în sine să provoace modificarea nivelului preţurilor – efect pretins de o parte experţilor economici.

În al doilea rând, dacă TVA nu se adaugă la preţul bunurilor, astfel încât venitul producătorilor să rămână neschimbat, ci este extras din preţ diminuând în consecinţă venitul acestora, înseamnă că producătorii nu pot deplasa povara taxei de pe umerii lor pe cei ai consumatorilor. În exemplul cu merele, consumatorii vor plăti 4,76 lei indiferent de nivelul TVA. Ei nu sunt păgubiţi (în mod direct) de introducerea sau de creşterea acestei taxe. Cei care au de suferit (repet, în mod direct) sunt producătorii, pentru că profitul lor se diminuează. TVA reprezintă un cost pentru firme, care duce la scăderea profitabilităţii acestora sub nivelul care ar fi prevalat pe o piaţă liberă şi care determină producătorii să-şi restrângă producţia, reducând în mod corespunzător cererea pentru factori de producţie – angajaţi, spaţii comerciale sau de producţie şi capital. În consecinţă, veniturile proprietarilor acestor factori, mai precis salariile, chiriile şi dobânzile vor tinde să scadă. În acest mod, TVA are drept efect ultim sărăcirea societăţii.

Acum, să nu creadă cineva că mă aştept ca majorarea TVA să nu fie urmată de scumpirea traiului. Bineînţeles că vor creşte preţurile (unele mai mult ca altele – bravo domnilor Bogdan Baltazar şi Ionuţ Popescu pentru observaţia corectă!), dar nu din cauză că a crescut TVA. Preţurile vor creşte tocmai fiindcă BNR va acomoda majorarea fiscalităţii prin relaxarea politicii monetare – ştiu că asta va fi un pic complicat, acum că este Bogdan Olteanu la ghidon, dat fiind că el nu ştie nici măcar ce este dobânda de referinţă, dar mă bazez pe faptul că îl vor instrui rapid colegii săi. Deci, oferta de bani va creşte. În aceste condiţii, cum ziceam mai sus, nici nu este de mirare că vom avea efect inflaţionist.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Cristian Orgonaş: Câţi bani pierde BNR în lupta cu cei care speculează pe cursul valutar

Ati citit probabil de multe ori in ultima perioada ca BNR a cheltuit X euro din rezerva valutara a tarii pentru a mentine cat de cat stabil cursul leu-euro, iar pentru a intelege exact cum stau lucrurile, am sa dezvolt astazi acest subiect.

Trebuie spus de la bun inceput ca scopul BNR nu este acela de a face profit din operatiunile pe care le realizeaza, ci de a mentine un anumit nivel de stabilitate pe piata, fiind de fapt autoritatea care are grija ca lucrurile sa nu o ia razna.

Daca discutam despre interventiile sale pe piata valutara, in esenta BNR vinde euro atunci cand cererea pentru moneda europeana este mai mare decat oferta, iar situatia ameninta sa deprecieze leul (asa cum se intampla de cateva luni incoace), si cumpara euro atunci cand oferta este mai mare decat cererea, situatie care genereaza o apreciere a monedei nationale in fata monedei europene.

In ultimii ani, leul a avut o evolutie sinuoasa, astfel ca s-a apreciat semnificativ intre 2004 si 2007, si s-a depreciat masiv incepand cu vara trecuta. Ce a facut BNR in toata aceasta perioada? A cumparat 10 miliarde de euro atunci cand leul se aprecia si ameninta sa genereze pierderi extrem de mari exportatorilor, si a vandut euro atunci cand leul s-a depreciat, adica in ultimul an.

Multi specialisti acuza acum BNR ca sustine “artificial” moneda nationala cheltuind in acest scop miliardele de euro din banii primiti de la FMI. Lucrurile nu stau insa chiar asa, am sa explic mai jos de ce:

1. BNR nu vinde banii primiti de la FMI, ci o parte din cele 10 miliarde de euro cumparate in perioada 2005-2007 la 3.3 – 3.6 lei/euro. Cu alte cuvinte, inregistreaza un profit extrem de bun, nicidecum pierderi. Cei care sunt familiarizati cu sistemul FIFO stiu la ce ma refer.

2. Miliardele de euro aruncate in piata de BNR in ultimele luni in scopul apararii cursului nu reprezinta pierderi asa cum poate cred unii, ci schimb de valuta. BNR pierde doar diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare, insa dupa cum am spus mai sus, in acest moment BNR inregistreaza profit pentru ca vinde scump ce a cumparat ieftin in 2005-2007.

Cat pierde/castiga de fapt Banca Nationala din diferentele de curs valutar? Sa aruncam o privire pe graficul de mai jos, click pentru marire


Conform Contului de Profit si Pierdere al BNR, in perioada 2005-2007, pierderile din operatiuni valutare au totalizat 706 milioane lei, in timp ce in 2008 s-a inregistrat un castig de 2.3 miliarde lei, iar in 2009 probabil ca va exista din nou profit. Cu alte cuvinte, intre 2005 si 2008, BNR a castigat 1.6 miliarde lei din operatiunile valutare pe care l-a realizat.

Ce ar trebui sa faca BNR cu rezerva valutara?

La sfarsitul anului trecut, BNR detinea sub forma de rezerve o suma de 26.2 miliarde euro (fara aur), ceea ce reprezenta echivalentul a 5.7 luni de importuri. La sfarsitul lunii septembrie a acestui an, rezerva era cu 2 miliarde mai mare, ceea ce reprezinta echivalentul a 8.7 luni de importuri (importurile au scazut foarte mult).

Cum a evoluat rezerva valutara si gradul de acoperire al acesteia in luni de importuri vedem in graficul de mai jos (sursa: BNR).

In acest moment, rezerva valutara fara aur a ajuns la 28.3 mld euro. Ma intreb fara niciun fel de ironie ce ar trebuie sa faca BNR cu acesti bani, daca nu sa ii foloseasca atunci cand trebuie, adica acum?

PS: nu ma pot abtine sa nu remarc cu regret numirea lui Bogdan Olteanu ca viceguvernator BNR, un politician fara pic de experienta in domeniu si avand doar un MBA facut in urma cu 10 ani in sistem “distance learning”. Omul acesta va administra rezerva valutara a tarii despre care vorbeam mai sus. Despre asta, doua articole foarte bune aici si aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Din ianuarie până-n august, băncile din China au dat credite de 1200 miliarde de dolari

Bancile din China (mi se pare aiurea sa scriu bancile chinezesti sau bancile chineze) au acordat in septembrie credite in valoare de pana la 400 miliarde de yuani (59 mld. Dolari), potrivit sefului Comisiei de Reglementare Bancare a Chinei, septembre, Liu Mingkang, citat de China Securities Journal. E drept, fata de august, volumul creditelor a scazut usor (in aug., bancile au imprumutat 410,4 miliarde de yuani.
Adunati de la inceputul anului, yuanii varati in canalul creditului de catre banci au atins suma de 8 150 miliarde de yuani, mult peste tinta fixata (5 000 miliarde).
Asta daca nu cumva chinezii exagereaza si se dau mari.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Industria şi comerţul, în revenire anemică

Conform INS, indicele productiei industriale ajustat sezonier a scazut in august cu 5,9% comparativ cu aceeasi luna a anului trecut, comenzile noi din industrie au scazut cu 19.6%, in timp ce volumul cifrei de afaceri pentru comertul cu amanuntul (cu exceptia comertului cu autovehicule si motociclete) a scazut cu 12.1%.

Desi industria si comertul continua sa scada fata de anul trecut, scaderea este tot mai mica, insa revenirea este una extrem de anemica. In urma cu o luna, scaderea era de 6.9% in cazul indicelui productiei industriale, si 13.8% in cazul comertului ex auto, detalii in graficele atasate.

In sectorul comertului, daca includem si piata auto, scaderea din august este mai mare decat cea din iulie, ceea ce arata situatia critica prin care trec cei care lucreaza in acest domeniu.

In primele 8 luni ale acestui an, indicele productiei industriale a scazut cu 9.2%, comertul ex auto cu 10.6%, iar daca adaugam si sectorul auto, scaderea este de 39.8%.

O sa vedem cum va arata PIB-ul in T3 insa nu stiu de ce, am un feeling ca usor usor ne decuplam de Europa.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Dan Popa: Ce a câştigat Bundesbank de pe urma crizei?

Foarte pe scurt, controlul asupra sectorului financiar, dupa ce Bafin (institutia infiintata in 2002 pe vremea lui Schroeder) a fost acuzata ca a supravegheat prost pietele.
Acum, putin mai dezvoltat. Pana mai ieri, Bafin si Bundesbank isi imparteau supravegherea sectorului financiar si al celui de asigurari, ca fratii. In fine, ca si Cain cu Abel, dar asta are mai putina importanta. Lucrurile mergeau asa cum mergeau, pana cand criza i`a busit. Bafin, care are 1700 de specialisti si dotari tehnice inferioare Bundesbankului (care are totusi, 10.000 de angajati), a fost acuzata –mai ales de catre liberali- ca nu si`a facut cum trebuie partea ei de supraveghere. Drept pentru care jucaria numita controlul si reglementarea pietelor i`a fost luata si reincredintata Bundesbankului. Ceea ce e bine. Azi voi mai scrie cum se face supravegherea bancara in UE, dar putin mai incolo, ca acum ma duc sa ma, cum ar veni, barbieresc.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Premieră în G20: Australia a mărit dobânda-cheie. Cine îi va urma exemplul?

Ben Bernanke a dat un semnal clar. Nu va urca dobanda cheie (aproape de zero in acest moment), pentru a stimula consumul populatiei si al companiilor.
El a mai punctat ca desi se pare ca tara a iesit din recesiune, reluarea cresterii va fi fragila din cauza somajului foarte ridicat (un american din zece e somer), Probabil din a doua parte a anului viitor somajul se va stabliza si va urma apoi sa scada lent.
Interesant e insa altceva. Ca o banca centrala din cadrul G20 a marit dobanda cheie. E vorba de Australia ( cu 0,25 %, nivelul prezent fiind de 3,25 %), iar ceilalti membri ai Grupului se uita unul spre altul intrebandu`se cine ii va urma gestul. Coreenii ies din calcule, ei anuntand in urma cu cateva ceasuri ca isi mentin la acelasi nivel dobanda (adica la 2 %).

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Rămâne cum am vorbit: + 2 pp

Acu vreo doua zile scriam de posibila crestere cu 2 puncte procentuale a TVA, dupa alegeri desigur. Azi, informatia e confirmata si de colegii de la Business Standard.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP