duminică, 11 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Un alt tălâmb economic despre Nobel

Deoarece momentul decernării premiului Nobel se apropie, m-am gândit că nu strică să mai adunăm păreri despre cine ar merita să-l câştige. Bradford Delong, un membru cunoscut al găştii de keynesieni dogmatici Stiglitz-Krugman are şi el o părere:

„Aş acorda în acest an premiul lui Ben Bernanke şi Mark Gertler… pentru cercetarea lor în domeniul creditului şi recesiunilor majore… A fost cel mai valoros lucru realizat în ultima jumătate de secol care ne-a ajutat să ne descurcăm cu problemele actuale… Indiferet cine îl primeşte, ei sunt cei care îl merită.”

Citind cele de mai sus, am rămas stupefiat. Doar o clipă, însă. Mă gândesc că, dacă Obama a luat coroniţa pentru pace, nu ar fi nimic neobişnuit ca Bernanke să fie şi el premiat pentru războiul împotriva crizei. Sau, şi mai bine, premiul ar trebui acordat tot lui Obama, care luptă pe multiple fronturi, iar cel economic nu este chiar cel mai neînsemnat. Iar dacă nu uităm că premiul este sponsorizat de către Banca centrală a Suediei, alegerea lui Bernanke pare chiar firească.

Să ştiţi că Delong are “antecedente”: de exemplu, l-a ridicat în slăvi pe Greenspan, care, nu-i aşa, merita şi el un Nobel dacă criza mai întârzia un pic. L-a criticat pe Hazlitt, pentru superba sa lucrare “Economia într-o lecţie”. Of, unde este Hayek, care spunea că premiul Nobel nu ar trebui să existe?

P.S. DeLong m-a convins să creez eticheta “Tălâmbul economic”.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: O zi la BNR a lui Olteanu. Pamflet

Hahaha….frate, ii credeam mai destepti pe astia. Exista se pare o organizatie secreta CORE2, care umbla intentionat la valoarea banilor si`i deregleaza sau ce le face. Trebuie s`o aducem, parerea mea, la masa negocierilor. Vedem ce vrea, ii dam cat cere, da` sa ne lase in pace, ca altfel o nenorocim. Poate ii dam chiar un post de anbasador, ori lui ea ori lui copiii ei.
Pana la urma nu`i asa de conplicat in BNR. Comitetul asta de directie de operatiuni de piata e ca la mine la partid, numai ca se discuta la costum si cravata. I`am si zis Omului meu: bah, de`acu inainte o sa discute la costum si la cravașă, să vadă cine`i seful. Ii aduc eu pe calea cea buna, ca vad ca`s baieti cu Armani, finuti…imposibil sa nu poti negocia cu ei.
Mai trebe sa discut cu Omul si despre unde`si plaseaza el rezerva internationala, ca`i clar ca`i profitabila solutia lui si poate gasim o formula comuna sa crestem averea astora. Prima oara cand l`am sunat pe Om si i`am zis ca`i vorba sa plasam o suta si ceva de tone de aur, a zis sa mai astept pana se fac o mie, ca pentru o suta ii e jena sa dea un telefon, ca o sa rada aia de el.
Pana maine trebuie sa invat cine`i dl. ROE. Toti discuta despre el, deci e clar ca`i un om important. Poate ca Omul il cunoaste. Sa`i spun sa`l cheme naibii la o cina, sa discut cu el sa vad ce vrea.
Barbosul vorbeste numai in cifre, da` tot l`am bunghit cand a intrebat in final unde plasam rezervele internationale ale Bancii. Am cascat plictisit, casa vada ca nu`mi bat capul cu chestii din astea minore si am zis ca pretul aurului e`n crestere. Vuieste blogurile cu asta, ce sa ne mai obosim sa facem amproasta calcule, cand le`au facut altii? Le`am sugerat sa bagam rezervele alea in lanticuri de aur si in petrol, da` nu la canistre, ca ne trebe spatiu mare pentru depozitare. Secretarul comisiei ca cica nu se poate. Ochelaristul ma`ntreaba daca am urmarit yieldurile Bundesbankului? Le`am urmarit bah, da`le`n cacat, da` la un moment dat a disparut. Erea doua yielduri, frumusele, nu zic, da` nu ne ajungea la toti, parerea mea.
Ma gandesc sa vorbesc cu Omul sa aranjeze el cu aia de la FED sa ne bage si pe noi pe felie cu rezervele astea. Omul aranjeaza orice, daca vrei. Tin minte cand la un moment dat se evervase si a vrut sa il sune pe Ochelarist sa ii garanteze cu rezerva valutara nush ce credit avea el de luat ca sa`l dea nu stiu cui. N`a insistat prea mult, ca altfel ii iesea combinatia.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Cum au evoluat în ultimii 38 de ani pieţele imobiliare din 15 ţări dezvoltate

Scriam in urma cu doua saptamani ca pe termen lung, randamentul obtinut din cresterea preturilor pe piata imobiliara nu poate depasi in medie 2-5% anual in cel mai bun caz, si faceam referire la evolutia din ultimii 18 ani a preturilor din 17 tari, detalii aici.

La momentul respectiv nu aveam date pentru a vedea cum stau lucrurile pe termen mai lung de 18 ani, insa acum le-am gasit. Astfel, analistii de la McKinsey&Company au calculat evolutia reala (luand in considerare inflatia) a pietelor imobiliare din 15 tari dezvoltate incepand cu 1970 si pana in 2008, graficul mai jos, click pentru detalii.


In aceasta perioada, cele mai mari randamente s-au inregistrat in Belgia (aprox. 270%), in Spania (250%) si in UK (235%), iar cele mai mici randamente s-au inregistrat in Suedia (50%), Elvetia (20%) si Japonia (~10%). Germania este singura tara in care preturile reale au scazut cu aproximativ 15%.

Media de crestere pentru cele 15 piete se situeaza in jurul a 40% in 38 de ani, ceea ce inseamna 0.9% pe an, insa diferentele dintre tari sunt uriase – doar 3 tari din 15 se situeaza sub medie, in timp ce 12 au inregistrat performante peste medie. Valoarea mediana este de 150% sau 2.4% pe an.

Daca eliminam din ecuatie Germania, unde preturile au scazut, randamentul mediu creste la 50%, sau 1.1% pe an.

De asemenea, mai trebuie observat ca intre 1970 si 1998, deci in 30 de ani, nicio tara nu a inregistrat un randament mai mare de 100%, in timp ce in ultimii 10 ani, preturile au explodat.

Cat despre evolutia viitoare a preturilor, desi nimeni nu stie ce se va intampla cu adevarat, nu cred ca in urmatorii zeci de ani o sa mai vedem o asemenea crestere.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP