luni, 12 octombrie 2009

Bogdan Glăvan: Ce fel de capitalism ne trebuie?

L-am auzit pe Mircea Geoană spunând că modelul de capitalism american, despre care a crezut odinioară că este extraordinar (atâta sinceritate, mai rar) nu poate fi aplicat în România, de fapt, el fiind bun de aruncat şi în America. Pentru detalii, puteţi citi programul său prezidenţial – O singură Românie.

“Criza economica marcheaza sfarsitul unui model de guvernare care s-a calauzit dupa principiul “merge si asa”, adica fara reguli, fara directie, fara grija fata de viata oamenilor. Ea a aratat incapacitatea pietei de a-si regla, singura, deficientele si de a asigura un echilibru social autentic.”

Mă gândesc că ar fi util ca Mircea Geoană să fie pus la curent cu lucrările laureaţilor premiului Nobel din acest an. Şi pentru ca acest lucru să se întâmple, mă gândesc că mai întâi ar trebui să se pună la curent grupul de lucru de la ASE care, umblă vorba, îl consiliază pe probleme economice. Pentru că eu unul nu ştiu de vreo deficienţă a pieţei, ba mai mult, de vreo deficienţă care să poată fi rezolvată printr-o virtute a guvernului.

Ce mai zice domnul Geoană?

“Piata singura nu poate asigura dezvoltarea de durata a intregii societati, pentru ca oamenii sunt mai mult decat numai producatori si consumatori si nu intra numai in competitie. Dimpotriva, oamenii au si o imensa nevoie unii de ceilalti, au nevoie de solidaritate, de respect, de demnitate, de incredere, de participare, de dialog, de responsabilitate si de parteneriat.”

Nu ştiu cu cine se războieşte candidatul social-democrat, probabil cu nişte fantome liberale, pentru că eu nu cunosc nici măcar un singur economist cu adevărat liberal care să creadă că indivizii interacţionează DOAR intrând în competiţie. Şi că ei, în principiu, NU au nevoie unii de ceilalţi. Din contră, cooperarea este firească. În fond, orice acţiune exercitată cu respectarea dreptului de proprietate privată al celorlalţi este permisibilă. Dacă plec pe munte cu un prieten şi ne hotărâm să punem toate bagajele într-un singur rucsac pe care să-l cărăm pe rând, nu văd de ce acest comportament sfidează prescripţiile liberalismului. Nu înţeleg de ce este nevoie să îmi explice un social-democrat acest lucru.

Şi nici nu înţeleg cu pot deveni solidar cu restul lumii graţie faptului că sunt impozitat mai mult decât alţii. E ca şi cum cineva mi-ar fura banii din buzunar, i-ar da la cerşetori şi mi-ar spune: „Bucură-te, ai devenit solidar cu semenii tăi!” Este doar un exemplu; să recunoaştem, guvernul nu face niciodată un lucru atât de nobil. Nu înţeleg cum cultivă socialiştii demnitatea oamenilor redistribuind avuţia creată de aceştia. Nu înţeleg ce fel de parteneriat este acela în care sunt obligat să suport profiturile producătorilor agricoli, graţie Codului de bune practici. Nu înţeleg cum pot ajunge să le port respect celor de la Dacia Renault pentru faptul că plătesc taxă vamală sau taxă de înmatriculare la automobilele second-hand. Şi mai sunt chestii pe care nu le înţeleg, atât de multe încât mă şi mir cum de am ajuns să le predau altora economie.

Unele lucruri par să nu se schimbe niciodată. Când eram în primul an de facultate, profesorul de economie politică ne-a pus să citim cartea unui cunoscut socialist francez (fost responsabil al planificării), „Capitalism contra capitalism”. Aşa am luat contact cu ideea, profund greşită, că există mai multe feluri de capitalism şi că, desigur, capitalismul rău este cel american. Mă gândesc că economiştii care îl învaţă alfabetul economic pe domnul Geoană nu au avut niciodată şansa să scape de cele scrise în acea carte.

M-am mai referit la subiectul “model de capitalism” aici.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Un Nobel pentru liberali

În mod clar, se putea şi mai rău. Elinor Ostrom şi Oliver Williamson s-au remarcat prin cercetarea felului in care indivizii conlucrează pentru rezolvarea aşa numitelor probleme de “bun public”, sau “market failure”. Aş adăuga că Williamson este un economist sensibil influenţat de Friedrich Hayek.

Una peste alta, este o alegere în favoarea partizanilor capitalismului şi libertăţii individuale, la fel cum a fost cea a lui Vernon Smith în 2002 – economist care a recunoscut importanţa operei lui Ludwig von Mises. Şi care se află, din punctul de vedere al înţelegerii economice, probabil şi al coeficientului de inteligenţă, la ani lumină de Paul Krugman.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Despre Nobel-ul în economie

Imi prezint din start scuzele pentru titlul postului. Admit ca ma enerveaza aia care isi intituleaza posturile sau articolele “Despre…” ca si cand ar da un verdict in legatura cu subiectul. Tre` sa fii Kant sau Hegel ca sa iti permiti sa scrii ceva cu “Despre…”
Am vazut si sunt sigur ca si voi ati aflat cine sunt laureatii pe 2009 pe segmentul stiintelor economice. Recunosc ca din Elinor Ostrom am citit o singura carte, cea aparuta la Polirom (nu am stiinta sa mai fi fost tradusa si alta). Ma refer desigur la “Guvernarea bunurilor comune. Evolutia institutiilor pentru actiunea colectiva”. Este o carte foarte interesanta. Nobelista demonstreaza ca intr`o societate care administreaza bunuri comune, nici Statul si nici mediul privat nu obtine cel mai bun randament, ci e nevoie de implicarea ONG`urilor si in genere a voluntarilor.
Despre “colegul” de Nobel, Oliver Williamson, abia azi am citit o lucrare. I`am vazut in schimb cv`ul. Pai frate, la ce are omul asta in spate, putea sa ia si premiul N. pentru literatura, ca are vagoane de carti. Unde mai pui universitatile care s`au inghesuit sa`l faca HC…
Ca si constatare generala, Scoala din Chicago e clar castigatoare.
Poate maine am sa am mai multa vreme sa povestesc despre cei doi, dar acum sunt super prins cu transcrierea unui interviu cu Lucian Croitoru, care va aparea in curand pe Hotnews. Despre atacurile pe leu, riscuri la adresa adoptari euro, si multe altele.
Seara buna sa aveti…

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Cristian Orgonaş: Creşterea accizei la tutun readuce inflaţia în teritoriu pozitiv

Conform INS, in luna septembrie preturile au crescut in medie cu 0.39% fata de august, si cu 4.94% fata de septembrie 2008, Indicele Armonizat al Preturilor de Consum ajungand la 6.2%, in scadere cu 0.2% fata de valoarea din august, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


Ce a determinat cresterea inflatiei in septembrie? Majorarea preturilor la tutun si tigari cu 5.78%, majorare datorata cresterii nivelului accizei incepand cu 1 septembrie. Aceasta categorie de marfuri are o pondere de 4.6% in totalul cheltuielilor de consum, ceea ce inseamna ca impactul asupra inflatiei inregistrate in septembrie a fost de 0.27%. Cu alte cuvinte, fara tutun si tigari, inflatia ar fi fost de doar 0.12% luna trecuta.

De la inceputul anului, cel mai mult s-au scumpit tigarile (+25.4%), iar cea mai mare ieftinire a avut loc la ulei (-19.8%).

Trendul inflationist este clar descendent, acesta fiind unul dintre putinele domenii in care autoritatile (BNR in cazul acesta) pot primi o bila alba. Pentru acest an, tinta BNR este de 3.5% +/- 1%.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Ion Radu Zilişteanu: În septembrie, inflaţia lunară trece în domeniul pozitiv: 0,39%

Astăzi, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii comunicatul privind indicele preţurilor de consum în luna septembrie 2009. Dacă inflaţia lunară în luna precedentă a fost negativă, -0,19%, aşa cum scriam aici, iată că inflaţia lunară în septembrie 2009 a trecut în domeniul pozitiv, situându-se la 0,39%. Inflaţia anuală a scăzut la 4,94%, faţă de 4,95% în luna precedentă, aşa cum se poate observa din graficul de mai jos (click pentru mărire).

În a doua imagine, am reprezentat inflaţia lunară (cu verde) şi media mobilă a Indicelui Preţurilor de consum (cu portocaliu), valoare care intră în cadrul criteriilor de convergenţă nominală pentru admiterea în zona euro. În luna septembrie 2009, această medie mobilă (media inflaţiilor anuale în ultimele 12 luni faţă de precedentele 12 luni) s-a situat la 6,16%.

Creşterea inflaţiei lunare a fost cauzată, în septembrie 2009, de creşterea preţurilor mărfurilor nelimentare cu 0,79% faţă de luna precedentă şi a serviciilor cu 0,51%, dar a fost atenuată de scăderea preţurilor la mărfuri alimentare cu 0,16%. Ponderea cea mai mare la creşterea preţurilor au avut-o ţigările şi produsele din tutun, care au crescut în septembrie 2009 cu 5,78% faţă de august 2009 şi cu 25,37% faţă de începutul anului. După cum se ştie, din luna septembrie 2009, s-a operat o nouă mărire a accizelor la ţigări, ceea ce a condus la mărirea preţului cu circa 0,40 lei pe pachet. Dacă se exclud băuturile alcoolice şi tutunul, s-ar obţine o inflaţie lunară de numai 0,05% în septembrie 2009.

În primele 9 luni ale anului 2009, inflaţia medie a fost de 3,27%, cele mai mari scumpiri fiind înregistrate la ţigări (25,37%), utilităţi (13,09%), combustibili (10,47%) şi citrice şi alte fructe meridionale (7,34%).

Faţă de tendinţa manifestată în ultimele luni, este de presupus că ţinta de inflaţie stabilită de BNR, de 3,5% +/- 1 punct procentual, va putea fi respectată în acest an.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Dan Popa: Tortul

Copilul a trecut cu chiu cu vai, clasa. Parintii decid sa ii cumpere un tort, dar nu prea au bani. Pana la urma gasesc de unde sa se imprumute, iau un tort frumos si il aseaza pe masa. Copilul trebuie sa apara din clipa in clipa, spre a fi sarbatorit.

Deodata, mama vede o pata pe sacoul tatalui. “Uite, nenorocitule, nici un sacou nu stii sa il pastrezi curat!”, rebufneste ea. “Hai ca esti tampita. Nu mai tii minte ca tu mi l`ai patat saptamana trecuta, cand ai varsat sosul ala?”, sare si tatal. “Euuuuu? Atunci aveai altceva pe tine, boule, nu erai cu sacul asta pe tine”, ii raspunde tandru, mama. Tatal se infurie. “Ce sac, proasto? Ia vezi cum vorbesti, ca poate te si pocnesc”. Mama se ridica. Tatal se ridica si el. Mama e mai rapida. Mama pune mana pe tort. Tatal face ochii cat cepele. Mama ii tranteste tortul peste fata inca mirata a tatalui. Tata e furios. S`ar vedea asta in ochii lui, dar sunt bine ascunsi in spatele stratului de crema si a blatului.
Cu toate astea, tatal reactioneaza. Ia o vaza si o arunca dupa mama. Mama se fereste, dar pune mana pe un scaun. Tatal constata brusc ca fractura de coaste e dureroasa. Mama fuge spre iesire. Tata nu poate fugi, dar tot arunca o scrumiera in capul mamei. Mama injura si in cadere, trage fata de masa rasturnand pe jos tot ce mai era pe masa. Tatal, cu tortul pe fata, fuge sa o pocneasca, dar se impiedica si isi rupe mana.
Copilul apare, dar cam degeaba. Tortul s`a cam pleostit, si oricum, parintii lui suna sa vina de undeva o salvare.
Camera le e distrusa, copilul plange si ei au de rambursat imprumutul facut pentru a cumpara tortul.
Afara ploua.

PS Orice legatura cu cearta partidelor politice de la noi, imprumutul de la Fond si situatia de rahat este aproape intamplatoare.



Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Dexia, anchetată

Reglementatorii domeniul bancar din Franta ancheteaza banca franco-belgiana Dexia in doua dosare, potrivit unor surse apropiate dosarelor, citate de colegii de la “Libération”.
Prima ancheta a fost lansata dupa ce banca s`a recapitalizat, in septembrie 2008, a doua ancheta vizand produsele structurate pe care banca le`a vandut colectivitatilor locale cu care lucreaza. Potrivit oficialilor institutiei financiare, Dexia coopereaza in deplina transparenta cu organele de ancheta.
Reamintesc ca la finele lui seprtembrie trecut, Dexia a beneficiat de o injectie de 6,4 miliarde de euro (bani publici) din partea statelor belgian, francez si luxemburghez, care s`au angajat si la garantarea imprumuturilor contractate de banca. Initial, garantia a fost pe un an, dar apoi a fost prelungita pana in 31 octombrie 2010.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: ING: “Şansele unei operaţiuni repo sunt destul de ridicate”

“Avand in vedere ca MFP organizeaza astazi o licitatie, precum si decontarea pentru obligatiunile la cinci ani, sansele unei operatiuni repo sunt destul de ridicate. Insa, chiar si in aceasta situatie, ratele de dobanda pe termen scurt ar putea urca usor din cauza incertitudinilor din politica romaneasca”, se arata intr-`un raport de azi al ING. Potrivit documentului, MFP intentioneaza sa vanda titluri de stat cu scadenta in sase luni dupa ce licitatia similara anterioara a esuat (probabil pentru ca MFP nu a dorit sa plateasca 10% dupa ce rata cheie a fost redusa la 8%). “In orice caz, vanzarea de titluri de stat in contextul actual din piata ar necesita ca MFP sa accepte plata unui randament de 10%. Credem ca BNR va organiza o operatiune repo fiindca altfel MFP ar putea fi din nou in situatia de a respinge licitatia desi executia bugetara nu arata deloc bine”, se mai spune in documentul citat.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Dan Popa: Şeful Băncii de investiţii Lazard, spitalizat

Bruce Wasserstein, seful bancii de investitii Lazard, omul care a finalizat tranzactii de peste 250 de miliarde de dolari, a fost spitalizat cu aritmie cardiaca, potrivit unui comunicat al bancii. In varsta de 61 de ani, el este cunoscut pentru fuziunea Time cu Warner Brothers sau reorganizarea grupului bancar Morgan Stanley.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Mihai Marcu: Comisionul de rambursare anticipată este nedrept

Consiliul Concurentei a "descoperit" ca pe piata bancara concurenta nu functioneaza asa cum ar trebui.

Situatia a fost normala pana acum: piata romaneasca era neexplorata, publicul needucat si avid de credite. Bancile au vandut credite cat le putea permite programul de lucru. Printre altele, piata romaneasca a primit si cele mai scumpe servicii:

- dobanzi rigide la scadere - doar cresc;
- comisioane de acordare a creditelor, calculate ca procent din credit - rar intalnite in lumea civilizate;
- dobanzi variabile;
- comisioane de rambursare anticipata.

Cand banca acorda unui client un credit pe 30 ani, banca nu se imprumuta la randul ei cu aceeasi pe suma, pe aceeasi perioada. Banca se finanteaza pe durate mai scurte, la dobanzi ceva mai bune.

Pentru banii imprumutati se plateste dobanda. Dobanda este un cost al utilizarii banilor, iar dobanda curge doar in timp. Folosesti banii o zi - plateste dobanda pe o zi, folosesti banii pe 1 an - platesti dobanda pentru un an.

In momentul in care se ramburseaza banii anticipat, banca nu mai are dreptul la dobanzile viitoare. De ce sa platim dobanzi pentru anul viitor, cand creditul se ramburseaza azi? Astfel, devine evident ca un comision de rambursare anticipata de 3% - 4% este un instrument de pedepsire a clientului, este profit pur, obtinut fara niciun fel de costuri. Nici macar un comision de 1% nu este o mare favoare, tot bani gratis sunt.

Programul "Prima Casa", indiferent cate probleme mare, ne demonstreaza ca bancile pot trai foarte bine si fara acest comision de rambursare anticipata.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Care a fost impactul crizei asupra bogăţiei globale

In urma cu cateva saptamani, McKinsey Global Institute a dat publicitatii ultimul raport anual in care este analizat impactul actualei crize economice asupra bogatiei globale, am sa comentez pe scurt evolutia principalelor date.

1. La sfarsitul anului 2008, valoarea activelor financiare la nivel global a ajuns la 178 mii de miliarde de dolari, in scadere cu $16 mii de miliarde (8.2%) fata de 2007. Cu toate acestea, valoarea din 2008 este superioara celei din 2006 cu 2.3%, ceea ce arata ca actuala criza mondiala nu a facut decat sa stearga cresterile din 2007 si atat.

Din cele $16 mii de miliarde care s-au “volatilizat” anul trecut, 64% reprezinta pierderile inregistrate in trei tari: SUA (tara in care averea financiara totala a scazut cu 9%), Japonia (-8%) si China (-17%), insa ca de obicei, cei mai saraci pierd cel mai mult.

Astfel, tarile Europei de Est au pierdut intr-un singur an 64% (ati citit bine) din valoarea activelor financiare, acestea scazand de la $4.3 la $1.5 mii de miliarde. Activele rusesti au pierdut si ele 40% din valoare. Easy come, easy go….

Mai trebuie spus ca intre 2000 si 2007, ritmul de crestere la nivel global a fost de 9% anual, ritm absolut uluitor si total nesustenabil pe termen lung.

In acest moment, valoarea activelor financiare reprezinta echivalentul a 293% din PIB-ul mondial, click pe graficul de mai jos pentru detalii.


A se observa ca in 2008, an de criza crunta, totalul depozitelor bancare a crescut de la 56 la 61 mii de miliarde de dolari.

2. Averea imobiliara la nivel global, respectiv totalul valorii imobilelor din lume, s-a redus anul trecut cu $3.4 mii de miliarde sau 3.7%, ajungand la $87.4 mii de miliarde. Din aceasta suma, 41% apartine Europei de Vest, 31% americanilor, 10% japonezilor si 18% restului lumii. Detaliile in graficul de mai jos.

Desi prima impresie este aceea ca in ultimii 10-15 ani am avut de-a face cu un boom imobiliar la nivel global, daca ne uitam la variatia ponderii valorii pietelor imobiliare in PIB, observam ca evolutia nu mai pare atat de spectaculoasa – in 1995 a fost 189%, iar in 2007, 218%. Cu alte cuvinte, pietele imobiliare au crescut doar putin mai repede decat Produsul Intern Brut la nivel mondial.

3. Structura activelor financiare pe regiuni de dezvoltare in 2008

Structura activelor financiare nu este aceeasi in fiecare regiune – spre exemplu, depozitele bancare reprezinta doar 23% din averea financiara a americanilor, dar 58% din averea chinezilor (in CEE reprezinta 50%), click pe tabelul de mai jos pentru detalii.

De mentionat:

1. Ritmurile diferite de crestere a valorii activelor financiare in diversele regiuni: in Rusia spre exemplu, ritmul anual de crestere a fost de 45.2% in perioada 1990-2008, evolutie care justifica aparitia zecilor de miliardari rusi. In CEE si China, ritmul de crestere a fost usor superior cifrei de 24%, in timp ce in SUA si Zona Euro, ritmul s-a situat intre 7.6% si 8.4%.

2. Potentialul extrem de mare al pietelor emergente, daca judecam situatia din punctul de vedere al adancimii financiare (financial depth – valoarea activelor financiare ca procent in PIB). In tarile dezvoltate, valoarea activelor financiare reprezinta echivalentul a 300-500% din PIB, in timp ce in Estul Europei ea nu trece de 100%.

Este foarte probabil ca aceasta criza sa nu fi facut decat sa intarzie putin dezvoltarea economica a tarilor emergente, insa pe termen lung, trendul este evident unul de crestere.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP