luni, 19 octombrie 2009

Ion Radu Zilişteanu: Încrederea constructorilor de case scade în octombrie în SUA

Constructorii de case din SUA devin mai pesimişti după ce Programul "Prima casă" din SUA, despre care am scris pe larg aici, se apropie de sfârşit. Un reprezentant al National Association of Home Builders (NAHB) a afirmat astăzi că indicele pieţei de locuinţe a scăzut cu un punct până la valoarea de 18, fiind a doa cea mai coborâtă valoare după cea înregistrată în iunie, care a fost de 15 puncte. Constructorii susţin că vânzările vor scădea în următoarele şase luni. Creditul fiscal este de 10% din valoarea locuinţei cumpărate, dar nu mai mult de 8.000 $. Ultimele cereri pentru acest program trebuie depuse pînă la 30 noiembrie 2009. "Este practic imposibil în prezent să finalizezi o vânzare până la data limită, pentru ca beneficiarul să poată avea avantajul oferit de acest program", a spus David Crowe, economist şef al NAHB. Asociaţia constructorilor face presiuni pe lângă administraţia Obama să prelungească programul cu cel puţin 12 luni.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Links 19.10

1. Peste 70% din piata vinului este “neagra” si autoconsum

2. Criza economica – ce riscam sa pierdem definitiv

3. Atitudinea conteaza

4. Criza subprime reloaded – o luam de la capat?

5. Un cliseu: bancile comerciale nu mai dau credite

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Cristian Orgonaş: Johannis şi Croitoru sunt băieţi de treaba, dar….

Din momentul in care dl Croitoru a fost nominalizat drept candidat pentru functia de Prim-Ministru, nici un politician de varf nu a indraznit sa il atace direct, atat dl Geoana cat si dl Antonescu spunand ca este un “baiat bun”, dar care nu stie in ce s-a bagat.

De partea cealalta, si dl Basescu sustine ca primarul Sibiului este un om de treaba, dar ca nu il poate nominaliza din moment ce stie cine se afla in spatele sau.

Cu alte cuvinte, la o prima impresie avem un paradox – toata clasa politica este de acord ca ambii candidati sunt oameni de treaba, dar nimeni nu doreste sa accepte candidatul adversarului.

Care este realitatea insa? Aceste declaratii sunt doar pentru public (nu da bine sa ataci persoane cu o buna imagine publica), pentru ca in spatele tuturor deciziilor politice care se iau in aceste zile, stau calculele legate de alegerile prezidentiale.

PSD si PNL nu pot accepta candidatul Presedintelui indiferent cat de bun ar fi acesta, pentru ca daca l-ar accepta, ar insemna sa isi recunoasca infrangerea la prezidentiale, iar daca Presedintele l-ar accepta pe dl Johannis sau oricare alt candidat propus de PSD-PNL, ar insemna sa oficializeze noua majoritate din Parlament.

Cu alte cuvinte, tot spectacolul acestor zile nu este decat un joc politicianist cu consecinte economice greu de cuantificat, in care atat dl Johannis cat si dl Coritoru sunt folositi pe post de agenti electorali, ba mai mult, intre liderii PSD si PNL se duce o batalie crunta in scopul asocierii imaginii proprii de cea a primarului Sibiului.

Tare mi-e ca pana la urma, in meciul Johannis - Croitoru, invingator va fi …..Emil Boc.

PS: Care ar fi solutia? Toate partidele sa sustina impreuna un Guvern cu un mandat limitat, de tipul celui din Ungaria. Dar cum Romania nu este Ungaria….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Bogdan Glăvan: Viitorul dolarului se citeşte aici

Graficul de mai jos a fost prezentat de preşedintele Fed St. Louis, James Bullard, la o conferinţă în urmă cu o săptămână. După cum se poate vedea, baza monetară a crescut puternic în ultima vreme şi – ceea ce mi se pare cu adevărat interesant! – va continua să crească în acelaşi ritm. În aceste condiţii, anticipările inflaţioniste nu pot fi decât întemeiate şi, personal, nu văd ce ar putea opri deprecierea dolarului în următoarea perioadă.

Baza monetara SUA


Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Dan Popa: Tortul

Probabil, manualele de economie vor fi in parte, rescrise. Cartile de economie mondiala ar putea include un capitol despre falimentul statelor. Modelele economice care au adus economia acestui secol pe cele mai inalte culmi de profit, au demonstrat ca pot aduce cu aceeasi usurinta recesiunea. Banci despre care se credea ca sunt un fel de „Highlander” al finantelor, au crapat peste noapte. Firme capitaliste de renume trec in mainile socialistilor. Industrii intregi sunt nationalizate.
Fara indoiala, actuala criza ofera cateva lectii pe care e bine sa le tinem minte. Iata primele 10:

1. Falimentele bancilor mari nu sunt de dorit

De la Lehman Brothers incoace, lectia e sigura. Bancile prea mari, a caror prabusire antreneaza falimente in lant, nu trebuie lasate sa cada. Cand o banca devine prea mare, e bine sa fie „sparta” in alte cateva entitati mai mici, a caror cadere sa nu afecteze iremediabil sistemul.

2. O parte a modelelor economice au fost discreditate

Se credea ca modelul american va dainui continuu. Ca „visul american” nu se va termina niciodata. Ca poti sa te indatorezi cat de mult, gandindu`te ca cineva iti va finanta la nesfarsit execsele. Cresterea pe credit a demonstrat ca nu e viabila. Exuberanta irationala a pietelor e un balon de sapun. Autoreglementarea e o iluzie. Pe harta economiei mondiale ar trebui pus un nouindicator. Atentie, cad modele!

3. Bancile centrale capata o importanta crescuta

Bernanke si Trichet au devenit salvatorii economiilor lumii. Daca bancile centrale nu ar fi intervenit, azi am fi fost confruntati cu un haos financiar generalizat. Bancile comerciale au devenit instrumente prin care bancile centrale isi impun punctul de vedere. Ele regleaza lichiditatea, stabilesc uneori cine e lasat sa moara si cine e tinut in viata. Pe scurt, sunt noii regi ai finantelor.

4. Cash-ul devine rege

Majoritatea bogatasilor planetei isi tineau sau inca isi tin (acum, blocata) averea in imobile, actiuni, aur samd. Putini o plasau in bani lichizi, pentru ca intotdeauna gaseau o investitie care sa le aduca randamente superioare oferite de depozitele bancare. Cei care au lichiditati in banci sunt cei mai castigati. Cashu-ul e rege, iar acest vechi dicton e mnai actual ca oricand

5. Pana si bancile elvetiene pot face concesii, pentru a putea trai

Despre bancile elvetiene se stia pana acum ca sunt cele mai sigure din lume. De la averile dosite de nazisti la finalul celui de-al doilea razboi mondial, pana la conturile secrete ale dictatorilor sau la miliardarii evazionisti ai intregii lumi, institutiile financiare din tara cantoanelor adaposteau orice. Banii nu au miros, vorba lui Vespasian. Din 2009 insa, banii au inceput sa capete mirosuri. Mai intai, Fiscul american a obtinut in premiera istorica, denuntarea numelor unor clienti americani care isi ascundeau banii acolo. Apoi francezii, urmati in scurt timp de germani…Una peste alta, in materie de secret bancar elvetienii nu mai sunt demult ceea ce erau odata…

6. Nationalizarile merg foarte bine mana in mana cu capitalismul

Cand zici capitalism, zici economie de piata. Cand zici economie de piata, nu zici niciodata nationalizare, sau cel putin nu spuneai pana acum un an. Cum sa functioneze un sistem bancar capitalist, cu banci de stat? Uite ca se poate. In SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, o serie de banci ai caror actionariati laudau virtutile pietei, au cedat Statului bancile lor, pentru ca piata nu le mai putea tine in spate. Sa fie capitalismul cu fata umana, sau socialismul cu aer occidental? Nu mai zic aici de simboluri ale capitalismului (vezi industria auto), ajunse proprietate chineza…

7. Pana si tarile pot da faliment

Statul, privit ca o companie. Cand nu merge treaba, se imprumuta. Dar cand se imprumuta prea mult, mult mai mult decat poate produce, se cheama ca intra in faliment. Ca orice firma, care ori e cumparata pe bani marunti, ori e preluata de stat. In cazul tarilor, cine sa le preia? Pai FMI, Banca Mondiala si alte institutii suprastatatale. Cazul Islandei falite a facut inconjurul lumii. Daca ar fi sa parafrazez o intrebare celebra, unde se duc tarile falite, cand se duc? Rapunsul e, cum spuneam, simplu. La FMI.

8. Sfarsitul bancilor de investitii?

Bancile de investitii faceau regula pe piata financiara. Bancile de investitii nu atrag depozite, ci se jucau pana nu demult cu acele instrumente derivate. Iti vindeau o punga ermetica si netransparenta in care iti spuneau ca ai un lingou de aur, cu care tu te duceai la o banca si garantai pentru o casa. In realitate, in punga aceea era o mana de paie fara nicio valoare. Cand toate pungile au fost deschise, lumea s`a umplut de paie, dar nu era niciun cal in preajma, care sa le manance.

9. Contabilitatea e o stiinta tot mai controversata in actuala forma

Actuala forma de contabilitate e tot mai controversata pe motiv ca nu reflecta realitatea. Din condei, treci din profit pe pierdere si viceversa, fara ca aceasta trecere sa fie urmata si de realitate. „Aranjarea” bilanturilor, mai ales atunci cand discutam despre banci, aduce necazuri serioase atunci cand lucrurile derapeaza spre criza. Laureati Nobel si ecobomisti de prestigiu lucreaza la o alta formula care sa reflecte mai bine situatia patrimoniala.

10. 20 de state decid ce e de facut in lume. China si arabii par a fi castigatorii geopolitici.

ONU, titularul oficial al deciziilor care sa priveasca toate natiunile lumii, e intr`un mare con de umbra. In locul lui, deciziile sunt luate de G20, care nu reflecta si nu reprezinta nici demografic, nici economic, situatia globala. In cadrul G20, China capata o din ce in ce mai mare pondere. In plus, tarile arabe isi intaresc un pol de putere care cu greu va fi ocolit atunci cand se vor lua decizii.

Via.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Daniel Cazangiu: Iluzia fair play-ului

La nivel mondial ideologia socialista a castigat destul de multi si importanti adepti. Incepand cu presedintele SUA si cu deja celebrele interventii pentru sustinerea bancilor americane, celebre prin lipsa rezultatelor si prin naivitatea cu care au fost acceptate de multime, socialismul este in floare.

Dintr-o perspectiva neo-liberala, cheltuirea banului public cu scopul redistribuirii avutiei nationale, nu trebuia sa aiba ca destinatie incercarea de a acoperi riscurile prea mari asumate de unele afaceri private, in special banci. Aceasta masura a dus la marirea deficitelor bugetare, la lipsa banilor pentru serviciile asigurate (in special sistemul sanitar) si in perspectiva la lipsa fondurilor pentru somaj.

Sa analizam scenariul in care “too big to fail” nu ar fi existat. In acest caz se inregistrau falimente bancare rasunatoare in America, cutremurul se propaga si in Europa, şirul falimentelor continua cu fondurile care detineau in protofoliu active toxice si tot soiul de derivate financiare. Pe piata monetara dolarul ar fi inregistrat o depreciere semnificativa, iar cotatiile companiilor ar fi scazut. Probabil toate valutele inregistrau deprecieri, bursele ar fi cazut pe rosu o perioada de timp pana la falimentul complet si disparitia entitatilor care si-au asumat riscuri prea mari. Bineinteles ca perceptia aspura valorii s-ar fi schimbat si consumul ar fi avut baze noi. Practic, deprecierea monedelor si schimbarea conditiilor macroeconomice ar fi fost o lectie pentru educarea consumului.

Dupa colapsul unor banci mari, se impunea o reglemenatare mai stricta a raportarilor financiare.

Sunt sigur ca relaxarea de care au dat dovada cei de la FED in privinta raportarilor financiare si a cosmetizarii lor a dus la diminuarea pana la disparitie a increderii intre banci, fapt care a condus la cresterea excesiva a prudentei bancilor, implicit la o ajustare a creditarii. Si de aici a inceput criza reala, simtita la nivel individual prin scaderea accentuata cererii, somaj, scaderea valorii activelor si consecintele acestora. La care daca ar fi sa mai adaugam ajutoarele discretionare de care au beneficiat anumite banci, ajungem la “too big to fail”.

Faptul ca pierderile private sunt nationalizate, ma face sa cred ca legitimitatea reprezentarii electoratului nu mai exista. Din acest punct avem doua variante pentru a continua: factorul politic isi diminueaza implicarea in economie si devine un simplu arbitru sau isi intareste prezenta in economie. In acest ultim caz costurile intăririi prezentei statului in economie sunt reprezentate de falimentul celor care ar reprezenta posibila concurenta; plus o marire certă a fiscalitatii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: Infracţionalitate: români versus nemţi, italieni şi suedezi, sau demonstraţia faptului că avem o părere prea proastă despre noi

Dupa cum am promis sambata, revin cu o noua analiza legata de infractionalitate, de data aceasta analizand situatia infractionalitatii in cazul a doua popoare care la prima vedere nu au absolut nimic in comun: poporul roman si cel german.

Pentru a face aceasta analiza, voi utiliza datele continute in raportul politiei germane pe 2008 si datele statistice ale Politiei Romane pe anul trecut.

Romania

In 2008, au avut loc un numar de 289,311 infractiuni (rata infractionalitatii: 1345 la 100.000 de persoane), iar numarul total al persoanelor invinuite a fost de 230,419 (1071 la 100.000). Practic, anul trecut, in medie, un roman dintr-o suta a comis o infractiune. Din nefericire, Politia Romana nu publica datele pe nationalitati si nici pe etnii, insa voi considera ca toate infractiunile produse in RO au fost generate de romani.

Germania

In 2008, au avut loc 6.1 milioane de infractiuni (7439 la 100.000 de persoane), iar numarul total al suspectiilor a fost de 2.255.693 (2750 la 100.000). Dintre acestia, 1.784.626 au fost germani, iar 471.067 au fost de alta nationalitate.

In Germania, numarul strainilor este de aproximativ 7 milioane, ceea ce inseamna ca exista 75 milioane de germani, la o populatie totala de 82 milioane. Acum, daca vom raporta numarul suspectilor germani la totalul nemtilor care traiesc in Germania, vom ajunge la un raport de 2379 suspecti la 100.000 de locuitori, de peste doua ori mai mare decat in Romania.

Infractorii straini din Germania

Dintre cei 471.067 suspecti straini, 106.000 sunt turci, 31.000 sunt polonezi, cate 24.000 vin din Italia si Serbia, in timp ce numarul suspectilor romani este de 16.000, ceea ce inseamna doar 3.4% din totalul suspectilor straini, sau 0.7% din numarul total al suspectilor.

Cu alte cuvinte, Politia Germana are probleme mult mai mari cu polonezii sau ITALIENII, decat cu romanii.

Sa presupunem acum ca statisticile Politiei Romane nu reflecta realitatea, si ca jumatate dintre infractiuni nu sunt prinse in statistici. Chiar daca vom dubla rata oficiala a infractionalitatii, tot nu ii vom ajunge din urma pe nemti.

In aceste conditii, mai putem vorbi despre neamtul corect si romanul hot?

Cum stau lucrurile in Italia

In ceea ce priveste criminalitatea in Italia, Institutul Italian de Statistica nu ofera date decat pana in 2005, insa si asa, putem face anumite calcule. Astfel, in 2005, au existat un numar de 2.75 milioane de infractiuni si 551.000 de suspecti, dintre care 130.000 straini si 421.000 italieni, ceea ce inseamna la la momentul respectiv, 76% din numarul total al suspectilor au fost italieni.

Daca vom considera ca macar 70% din totalul infractiunilor din Italia sunt realizate de italieni, asta inseamna ca in 2005, rata infractionalitatii in randul italienilor a fost de 3400 la 100.000. In 2005, rata infractionalitatii in Romania a fost de 970 la 100.000. QED

In ceea ce ii priveste pe infractorii romani din Italia – in iulie 2009, numarul total al prizonierilor aflati in inchisorile din Italia a fost de 63.500 de persoane (sursa). In acelasi timp, la inceputul anului 2009, numarul prizonierilor romani a fost de aproximativ 2800, ceea ce inseamna aproximativ 4.5% din totalul prizonierilor.

Cum in Italia traiesc oficial un milion de romani si neoficial doua milioane, daca raportam numarul celor aflati in inchisoare la totalul comunitatii romanesti, vedem ca doar un roman din 500 (sau 1/1000) a fost inchis. Spre comparatie, in Romania exista 30.000 de detinuti, respectiv unul la 700 de romani.

Reprezinta Suedia un model de corectitudine?

In graficul prezentat in articolul de sambata, Suedia aparea pe primul loc din punctul de vedere al ratei infractionalitatii, iar asta in conditiile in care cu totii stiam din auzite ca cetatenii tarilor nordice reprezinta un model de corectitudine.

Din nefericire, nu exista date oficiale legate de infractionalitatea in randul strainilor care locuiesc in Suedia, insa am gasit un studiu al carui rezultat a fost ca aproximativ un sfert din infractiunile comise in Suedia sunt infaptuite de imigranti, detalii aici. Datele complete legate de infractionalitatea din Suedia gasiti aici.

In aceste conditii, daca vom considera ca doar 70% dintre cele 1.4 milioane de infractiuni inregistrate in 2008 au fost comise de suedezi, ajungem la o rata a infractionalitatii de 12.000 la 100.000 de persoane, de 9 ori mai mare decat in Romania. Ar mai fi ceva de adaugat?

Concluzie: chiar daca dublam infractionalitatea ce apare in statisticile oficiale, tot rezulta ca poporul roman este unul dintre cele mai corecte din Europa, iar eticheta care ni s-a lipit pe frunte este complet nemeritata.

Putem discuta despre faptul ca spre deosebire de Germania si Suedia, in Romania Justitia si Politia nu isi fac treaba, insa acesta este deja un alt subiect.

PS: nu pot sa nu remarc ca majoritatea covarsitoare a celor care au postat comentarii la articolul de sambata, au incercat sa demonstreze faptul ca statisticile Politiei Romane sunt false, si ca de fapt, romanii sunt hoti si au predispozitie naturala sa te insele.

Daca noi avem o astfel de parere despre noi insine, de ce ne mai miram ca avem o imagine extrem de proasta in strainatate? Ma intreb daca suedezii gandesc la fel despre ei insisi….

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Credite neperformante (V)

Batalia mare a finalului de an este pe cale sa inceapa. Bancile au dat credite, iar unele credite au devenit neperformante - adica nu se mai platesc. BNR cere bancilor un anumit grad de solvabilitate, mai exact daca pierderile depasesc un anumit nivel, actionarii trebuie sa vina cu bani de acasa. Bani care nu prea sunt disponibili pentru Romania asa cum erau in anul trecut de exemplu.

Astfel, a inceput marea actiune de reducere a provizioanelor. Odata prin schimbarea legilor si a formulelor de calcul dar si prin alte metode mai putin ortodoxe. Cea mai simpla metoda este refinantarea. Un client in dificultate primeste un credit nou ; din creditul nou plateste creditul vechi, iar creditul nou primit apare curent. Nu mai e nevoie de niciun fel de provizion, toata lumea este fericita.

In lipsa prezentarii unei situatii reale, macar catre BNR, riscul este ca nimeni sa nu poata sa prevada nimic, iar explozia sa fie brusca si fara niciun fel de posibilitate de preventie. Statisticile actuale nu ne ajuta, fiind mult prea agregate. De exemplu, pe langa soldul creditelor ar trebui sa se publice : credite noi acordate, credite rambursate, credite noi acordate clientilor deja existenti. Astfel, vom sti cum evolueaza creditele.

Pentru mentinerea sanatatii sistemului, este obligatoriu ca BNR sa verifice detaliat cum se respecta regulile de contabilizare a provizioanelor. Tendinta naturala a bancherilor care vor sa-si pastreze bonusurile este de a subevalua valoarea provizioanelor si a de declama optimisti : « Acest client este solvabil, are doar niste probleme temporare ».Nu e nimic gresit, oricine poate fi optimist cu banii lui. Cand intervin si banii depunatorilor, problema se pune altfel.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: NYT: recesiunea globală a luat sfârşit

Conform New York Times, tot mai multe date indica faptul ca recesiunea globala a luat sfarsit. Astfel, anchetele efectuate în Statele Unite de catre Institute of Supply Management si în alte tari de catre Markit, arata ca activitatea de productie este in crestere in aproape in toate economiile importante ale lumii.

Aceste anchete sunt realizate in randul producatorilor de bunuri si servicii, si arata evolutia comparativ cu perioada anterioara a activitatii de productie, a comenzilor si a angajarilor. Un scor de peste 50 de puncte inseamna crestere, in timp ce un scor sub aceasta valoare inseamna o scadere a activitatii economice.

Pe tari, datele pe septembrie arata asa: companiile din China, India, Coreea de Sud si Taiwan sunt pe plus la toti cei trei indicatori, companiile din SUA, Japonia, UK, Germania si Franta au crescut productia si au mai multe comenzi, dar vor continua sa concedieze oameni, iar companiile din Italia, Spania si Irlanda o au performat mai prost in septembrie decat in august la toti cei trei indicatori, respectiv productie, comenzi noi si angajari. Datele in graficul de mai jos, click pentru marire


Chiar daca la nivel mondial, activitatea de productie da semne de revenire, somajul va continua sa creasca, insa intr-un ritm mai redus. Astfel, daca in luna martie, in SUA, Zona Euro si Japonia, si-au pierdut locurile de munca 1.9 milioane persoane, in acest moment numarul a scazut la aproximativ jumatate de milion de noi someri inregistrati lunar.

Cum va evolua economia Romaniei in lunile urmatoare? Ne vor trage altii in sus cu forta, sau ne vom decupla?

via

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Cum îţi iei casă prin Programul Prima Casă?

De la lansarea Programului Prima Casa si pana acum au fost aprobate putin peste 4700 de dosare si alte 5000 de dosare sunt inca in analiza Fondului de Garantare. Media creditelor acordate prin Prima Casa este de 41.600 euro si majoritatea apartamentelor vandute-cumparate prin acest program sunt de 2 camere. Valoarea garantata de stat prin acest program se ridica pana acum la 220 milioane de euro, din miliardul de euro pus la dispozitie de Guvernul Boc.

Asa cum era de asteptat, cele mai multe dosare provin din Bucuresti, peste 34% din total, pe locurile urmatoare aflandu-se Clujul, Timisul si Brasovul. Cele mai multe credite prin Prima Casa au fost acordate pana acum de BRD, BCR si Raiffeisen.

Suma maxima garantata de stat este de 57.000 euro iar creditul aferent acestei sume este de 60.000 euro, asadar cu un avans din partea clientului de 3000 euro (5%). Cei care gasesc si vor sa cumpere un apartament mai scump de 60.000 euro, sa spunem 80.000 euro, trebuie sa aduca de acasa avansul de 3000 euro + 20.000 euro diferenta dintre valoarea apartamentului si valoarea maxima a creditului acordat cu garantie din partea statului).

Am facut o simulare de credit prin Prima Casa la BRD, iar la o valoare a creditului de 57.000 euro, timp de 30 de ani, cu rate egale, prima rata este de 330 euro (include rate lunara de 90 euro + 165 euro dobanda + 16 euro asigurare de viata + 57 euro comisioane).

Astfel valoarea totala de rambursat la sfarsitul celor 30 de ani este de 107.600 euro (57.000 valoarea imprumutului + 35.000 dobanda + 3500 euro asigurarea de viata + 12.000 euro comisioane). Gradul maxim de indatorare este de 67% la BRD, ceea ce presupune pe exemplul nostru ca, la o rata de 330 euro pe luna, venitul pe familie trebuie sa fie de minim 492 euro, adica de aproximativ 2150 RON lunar. Principala conditie pentru a putea accesa acest credit este ca solicitantul sa nu detina o alta locuinta pe numele sau si nici un credit ipotecar in derulare.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Răzvan Pascu

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP