miercuri, 21 octombrie 2009

Dan Popa: Deci sunt patron!

Deci mi`am facut un srl la care sunt cum ar veni unic asociat si prin intermediul caruia deci am decis casa ma fac milionar in euro. Deci in ultimele zile am alergat ba la notari, ba la avocati, ba la masa, da` s`a meritat. Sunt patron.
Deci acest SRL, botezat fara pic de inspiratiune “Hymerion Solutions” se va ocupa de productie media, analize, consultanta si vanzarea de biscuiti, daca situatia o va impune. Deci am mai trecut in obiectul de activitate si codul CAEN care corespunde donatiilor la caminele de batrani, ca vreau deci sa fac si fapte bune. Deci de maine, totul pe factura, frate. Vrea nevasta`mea sa`i aduc un pahar cu apa? Se face, da` se si factureaza. “Carat apa pahar pat baut sete” plus semnatura si stampila. Ma suna mama sa ma intrebe ce mai fac? Ii spun, ca oameni suntem, da` va vedea`n posta factura. Ca asa face un om de afaceri. Vorbeste si factureaza.
Deci azi a fost prima mea zi de patron si am zis ca e bine.
Deci si maine voi fi patron!

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Dan Popa

Ion Radu Zilişteanu: Cum ne face Aeroportul Otopeni de ruşine

Vă veţi întreba ce caută într-un blog economic un bon de parcare de la Aeroportul Internaţional Henri Coandă din Otopeni (click pentru mărire). Acum câteva seri, am fost s-o aştept pe soţia mea, care venea cu avionul din străinătate, în jurul miezului nopţii. Mă sunase că a ieşit deja cu bagajele. Am încercat să intru cu maşina la rampa de sosire a pasagerilor. Nu mi s-a dat voie sub niciun motiv şi mi s-a sugerat că m-ar fi lăsat dacă aduceam pe cineva la aeroport. Pe cine să aduc la terminalul "Sosiri"? Mi s-a sugerat să intru în parcare. Am intrat şi am stat acolo 2 minute, cu tot cu plata parcării. Am intrat la ora 0.32 şiam ieşit la ora 0.34. Nu îmi aduc aminte de un alt aeroport din lume la care să se întâmple aşa ceva, adică să nu fie permis accesul autoturismelor proprietate privată la ieşirea din terminalul "Sosiri".

Nu este vorba de sumă, ci de disconfortul creat de o asemenea organizare defectuoasă.

Nu zicea preşedinte Traian Băsescu că 70% din venirile turiştilor în România se fac pe calea aerului, încercând să justifice starea jalnică a infrastructurii rutiere? Mă rog, s-a dovedit că nu este adevărat şi că 78% dintre turiştii străini vin pe cale rutieră. Ceea ce se întâmplă la Aeroportul Otopeni este una dintre căile prin care respingem turismul. Ne amintim de scandalurile cu duty free shop-urile din aeroport şi cu accesul dedicat numai unei companii de taxiuri în preajma aeroportului. Nu numai că în România continuă să se fure pe faţă, dar mai şi alungăm puţinii turişti care ne trec pragul.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Ion Radu Zilişteanu

Cristian Orgonaş: Cât costă un iPod în diverse ţări ale lumii

Asa cum exista un Indice Big Mac care masoara costul exprimat in dolari al acestui produs in diverse tari, exista si un indice iPod, care se calculeaza in acelasi mod. Ambii indici se bazeaza pe faptul ca in teorie, acelasi produs are acelasi pret peste tot in lume, iar eventualele diferente de pret nu reprezinta altceva decat anomalii ale cursurilor de schimb, am dezvoltat mai pe larg subiectul aici.

In ceea ce priveste pretul unui iPod nano 8GB calculat in octombrie 2009 si exprimat in dolari, observam ca cel mai ieftin iPod se vinde in SUA, unde pretul este 149 de dolari, iar cel mai scump in Argentina, unde pretul este de 336 dolari.

Romania se afla pe locul 13 din 68 de tari analizate, cu un pret de aproximativ 237 dolari. Clasamentul complet mai jos, click pentru detalii. Sursa: businessinsider


Cum in ultima perioada dolarul s-a devalorizat semnificativ in comparatie cu majoritatea valutelor, este oarecum normal ca piata americana sa fie printre cele mai ieftine din lume, insa diferentele dintre tari sunt uriase, ceea ce arata si faptul ca Apple aplica o politica de preturi neuniforma, acestea fiind mai mici in tarile dezvoltate, si mai mari in tarile mai putin dezvoltate.

Daca privim top 20 cele mai scumpe tari, vom vedea ca exceptand Finlanda, toate celelalte 19 tari sunt emergente.

Pe de alta parte insa, conform teoriei care sta la baza celor doi indici mentionati mai sus, diferentele de pret arata si faptul ca dolarul este subevaluat in comparatie cu alte valute, concluzie care este discutabila.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Daniel Cazangiu: Viitorul sună bine?!

Un lucru este cert: marirea fiscalitatii in vremuri de criza este vehiculul care distruge initiativa privata si pe termen lung ne asigura intoarcerea in comunism. Perioada scurta care a mai ramas din acest an se pare ca este folosita ca tatonare a opiniei publice privind majorarea fiscalitatii, tatonare produsa prin interminabile interviuri care ne arata ca altceva mai bun pe lumea asta decat impozite marite nici ca nu exista. “Specialistii” care ne asigura ca nu pot fi concediati bugetarii excedentari, ca se creaza o problema sociala, si ca trebuie sa ne gandim si la ce vor face ei fara un serviciu, si alte inepţii de genul asta, sunt trecuti cu totii de o anumita varsta. Insa banii care sunt platiti ca salarii pentru ca acesti oameni sa nu produca nimic si sa incurce uneori prin incompetenta lor mersul firesc al institutiilor ar putea avea alte destinatii, sau pur si simplu nu ar spori datoria publica prin imprumuturi pentru plata salariilor.

Personal, nu am nimic cu acesti bugetari, deranjantă este decizia factorului politic in domeniul economic, care nu are in vedere decat ziua de azi, ce sa mai vorbim de termen mediu si lung.

Astazi avem o scadere din ce in ce mai accentuata a vanzarilor, lichiditati reduse in vistieria firmelor si asistam la o cursa disperata a mediului privat de a reduce pe cat posibil costurile. Masurile se intind de la scaderea calitatii materiilor prime pana la concedii fara plata si chiar concedieri. Aceeasi politica trebuia adoptata si de stat.

Fara sa mai vorbim de scaderea poverii fiscalitatii, care pe timp de criza reprezinta o adevarata gura de oxigen pentru mediu de afaceri. Gandirea corecta a statului ar fi: decat sa intretin de la bugetul pentru somaj un om, mai bine reduc fiscalitatea pe forta de munca si acel salariat nu-si va pierde locul de munca si va ramane in intretinerea firmei la care lucreaza; decat sa cresc taxa pe consum si vanzarile sa scada si mai mult, implicit si sumele colectate, mai bine incurajez consumul prin diminuarea acestei taxe, iar banii adunati la buget vor fi mai multi; si exemplele pot continua.

Insa gandirea finantelor este alta, limitata dpdv practic: decizia se ia pe baza unui rationament care are in vedere calculul pe hartie. Daca in ultima perioada am incasat din TVA 19 lei la o baza de impozitare de 100 lei, inseamna ca la o crestere cu 3% a taxei voi incasa 22 lei. Imi frec mainile de bucurie, ies pe sticla si anunt in gura mare ca am gasit solutia.

Realitatea este cu totul alta. Stimulez consumul prin scaderea fiscalitatii, vanzarile vor inregistra o crestere, somajul incetineste, baza la care se aplica aceste taxe creste, si banii adunati la buget vor fi mai multi. In privinta devalorizarii leului pe piata monetara nu trebuie sa ne facem griji prea mari.

Stim cu totii ca preturile la produsele accizabile vor creste substantial incepand de anul viitor; la fel si taxele pe proprietate. Rezultatul direct va fi o crestere a costurilor si o scadere a consumului, a nivelului de trai si a veniturilor bugetare. Crucea de pe mormantul initiativei private ar putea fi majorarea tva sau a cotei unice. Aberatiile privind aprecierea marimii economiei subterane vor contiuna sa justifice actiunile politicului de distrugere a afacerilor care platesc taxe si impozite. Chioşcarii de la colt de strada care nu dau bon fiscal la fiecare bricheta vanduta au inchis sau vor inchide in curand, sumele rulate de acestia fiind infime.

Lobby-ul extern care are in vedere mentinerea leului intre anumite limite, care pana acum a avut efecte benefice pentru Romania, este posibil sa-si mareasca costurile sau sa-si piarda suportul real.

Implicatiile sociale vor fi mult mai mari in urma cresterii taxelor: somajul se accelereaza, restantele la credite vor creste exponential, valoarea activelor va scadea, … .

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Daniel Cazangiu

Cristian Orgonaş: De ce preferă românii să îşi ţină banii în buzunar şi nu pe card?

Cei care au fost prin strainatate, stiu ca vesticii platesc rar cu bani gheata atunci cand achita cumparaturile la magazin, utilizand in schimb foarte des plata cu cardul.

In Romania se intampla exact invers - in ziua de salariu, multi romani isi scot toti banii de la ATM-uri, dupa care intra in magazine si se apuca de cumparaturi, desi ar putea foarte bine sa nu umble cu teancul de bani la ei, din moment ce pot plati cu cardul la casa.

Conform statisticilor BNR, in 2008, romanii au retras din ATM-uri 78.8 miliarde lei, in timp ce platile cu cardul au totalizat doar 12.8 miliarde lei, ceea ce inseamna ca retragerile au fost de 6 ori mai mari decat platile. Tot in 2008, au existat un numar de 69.5 milioane de plati cu cardul, ceea ce inseamna 3,2 pe cap de locuitor.

Sa facem acum o comparatie cu ceea ce se intampla in tarile civilizate (sursa: BCE).

1. Numarul cardurilor pe cap de locuitor in 2008 – 0.63 in Romania, 0.79 in Polonia, 0.89 in Ungaria, 1.22 in Italia, 1.48 in Germania, 1.37 in Estonia si 1.12 in Danemarca. Media UE = 1.46.

2. Numarul platilor cu cardul pe cap de locuitor in 2008 - 3.2 in Romania, 15 in Polonia, 16 in Ungaria, 23 in Italia, 27 in Germania, 110 in Estonia (!!) si 170 in Danemarca. Media UE = 59.

3. Valoarea platilor pe cap de locuitor in 2008 – 170 euro in Romania, 510 eur in Polonia, 540 eur in Ungaria, 2300 eur in Italia, 1850 eur in Germania, 2130 eur in Estonia si 8600 in Danemarca. Media UE = 3370 eur.

4. Valoarea tranzactiilor cu cardul ca procent din PIB in 2008 – 2.6% in Romania, 5.3% in Polonia, 5.2% in Ungaria, 8.7% in Italia, 6.1% in Germania, 18% in Estonia si 20.4% in Danemarca. Media Zonei Euro = 10.8%.

5. Raportul retrageri de la ATM/plati la POS in 2008 - in Romania au fost retrasi 21.4 miliarde euro, iar platile cu cardul au totalizat 3.6 mld euro, raportul fiind de 5.9/1. In Polonia raportul este de 3.3/1, in Ungaria 3/1, in Italia 1/1.4 (platile au fost mai mari decat retragerile), 2/1 in Germania, 1/17 in Danemarca (probabil ca nu vei prinde un danez cu bani in buzunar) si 1.2/1 in Estonia.

In 2008, la nivelul UE, platile cu cardul au totalizat 1680 miliarde euro, iar retragerile de la ATM-uri 1298 miliarde euro, deci platile au fost cu 29% mai mari decat retragerile.

Per total, PIB-ul Romaniei reprezinta 1.1% din cel al UE, dar platile cu cardul in Romania nu reprezinta decat 0.21% din totalul platilor cu cardul la nivelul UE. Daca discutam despre ponderea valorii retragerilor de numerar, aceasta este de 2.5% din total, adica de 12 ori mai mare decat in cazul platilor.

Concluzia: in general, romanii sunt obisnuiti sa umble cu banii in buzunar, mentalitatea fiind aceea ca daca nu “simt” banii in mana, au impresia ca nu ii au.

Desi facem progrese semnificative de la un an la altul, mai avem mult pana sa ii ajungem macar pe unguri sau pe polonezi din punctul de vedere al educatiei financiare. In vest, vremurile in care umblai pe strada cu teancurile de bani la tine au apus de mult.

PS: stiu ca ponderea mare a platilor cash arata si pondere mare a economiei subterane, dar asta este o alta discutie pe care o voi aborda intr-un articol viitor.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Mihai Marcu: Vom eşua în stagflaţie?

Traim in vremurile de aur ale crizei romanesti, cand inca ne mai permitem sa mai ignoram realitatile crizei si sa ne preocupam de criza politica. Ne permitem pentru ca credem ca totul este stabil in jurul nostru. La fel de bine, ne permitem replici sarcastice cand discutam despre economie.

Se apropie capatul drumului. Bancile au finantat corespunzator deficitul bugetar iresponsabil de anul trecut; s-au platit pensii si salarii.

FMI a venit la timp si a salvat Europa de Est pentru a nu extinde criza. Din banii FMI s-au platit pensii si salarii, dar s-a tinut si cursul jos.

Consumul si cererea interna au scazut, aducand procesul dezinflationist foarte aproape de proiectiile BNR. Practic, 9 luni am inghetat timpul in asteptarea unei salvari - "revenirea" din criza.

In toate aceste 9 luni s-a consumat destul munitie. Datoria publica a crescut, ratele de dobanda de politica monetara au scazut, cursul a fost subventionat cu ajutorul banilor FMI.

Ne apropiem de o fundatura - de stagflatie. Stagflatia inseamna inflatie si scadere economica sau cresteri foarte mici.

De ce am avea inflatie? Preturile administrate nu vor mai putea scadea, iar efectul cresterii TVA nu va ajuta la reducerea inflatiei.

Nu vor mai exista motoarele cresterii de pana acum, si vom fi fortati sa concuram cu restul Europei si cu altceva decat cu apartamente si terenuri intravilane.

Daca acum inca ne mai intrebam cand se va opri economia din cadere, marea problema a anului viitor este cum o vom reporni. Devalorizarea monedei sau devalorizarea interna - raman singurele raspunsuri.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Are România nevoie de mai multi poliţişti?

Conform Eurostat, in 2007, numarul politistilor romani era de 45.391, ceea ce inseamna ca avem 211 politisti la 100.000 de locuitori. Tot in 2007, numarul oficial al infractiunilor a fost de 281.457, rezultand o medie de 6.2 infractiuni pe cap de politist intr-un an. Sunt multe? Sunt putine?

Sa vedem cum stau altii. In Suedia, acolo unde rata infractionalitatii este de zece ori mai mare decat in Romania, numarul politistilor raportat la populatie este mai…mic decat la noi, iar numarul infractiunilor pe cap de politist este de 73, de unde deducem ca politistul suedez este de 12 ori mai ocupat decat cel roman.

Cu toate acestea insa, cine se simte mai in siguranta pe strazi sau in mijloacele de transport in comun? Cetateanul roman, sau cel suedez?

Din punctul de vedere al numarului de politisti la 100.000 de locuitori, Romania se afla pe locul 22 din 26 de tari membre UE (nu exista date pentru Bulgaria), de unde deducem ca Politia Romana ar trebui sa mai angajeze oameni.

Daca judecam insa lucrurile dupa numarul infractiunilor pe cap de politist, ne aflam din nou la coada clasamentului, respectiv pe locul 24 din 26, ceea ce inseamna ca multi politisti cam freaca menta prin sectii.

Daca in medie, un politist roman se confrunta cu 6.2 infractiuni pe an, cel german se confrunta cu 25, cel englez cu 33, iar cel italian cu 27.5, media la nivelul UE fiind de 19. Cel mai lejer job il au politistii din Cipru, fiecare dintre ei confruntandu-se cu doar 1.5 infractiuni in cursul unui an.

Click pe grafcul de mai jos pentru detalii: coloanele reprezinta numarul politistilor per 100.000 de locuitori (scala din dreapta), iar linia rosie reprezinta numarul infractiunilor pe cap de politist (scala din stanga).


In SUA, exista 233 de politisti la 100.000 de locuitori, numarul infractiunilor pe cap de politist fiind de 16 pe an.

PS: Desi stim ca in Romania nu sunt declarate toate infractiunile, nu imi inchipui ca Politia Romana lucreaza si la infractiunile nedeclarate astfel incat sa putem considera ca politistul roman este mai ocupat decat pare la prima vedere.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

Răzvan Pascu: Culmea economiei: Privatul salvează Statul?!

Dupa ce s-a discutat foarte mult pe baza concediului fara plata de 15 zile pentru toti angajatii de la Stat, s-a asternut tacerea peste tot si praful peste proiecte. Statul are acum lucruri mai importante (sau nu) de rezolvat, iar criza politica e ceea ce ne lipsea intr-o Romanie afundata din ce in ce mai puternic in criza economica provenita din criza financiara.

Si daca bugetarii nici nu vor sa auda de concediu fara plata sau concedieri, tocmai intr-o tara cu foarte multi bugetari pe cap de locuitor (dintre care o treime sunt secretare, soferi sau casieri), iata ca mediul privat se repliaza foarte repede si destul de bine, incercand sa se salveze prin forte proprii.

Bancpost a anuntat ca isi va trimite acasa toti angajatii in concediu fara plata timp de 5 zile. O masura similara a luat si ING Bank pentru angajatii sai, care au plecat sau vor pleca acasa pe baza de voluntariat timp de 2 saptamani, fara plata. Inclusiv PriceWaterhouse Coopers, cea mai mare firma de consultanta din Romania, a anuntat acum 2 zile ca isi va trimite acasa toti cei 650 de angajati timp de 3 saptamani (15 zile lucratoare), in concediu fara plata. Masuri similare au fost luate si de catre retailerul Selgros care isi trimite fiecare angajat acasa fara plata 4 zile pe luna, timp de 3 luni, dar si de catre magnatul american Donald Trump, proprietarul imperiului Trump ori de catre British Airways, care le cere angajatilor sa munceasca gratis timp de o luna de zile.

La Stat insa, doar CFR Marfa le “recomanda” angajatilor concediu fara plata, fara a avea un plan concret sau o decizie definitiva la nivel managerial. La nivelul altor companii de Stat sau in Ministere este tacere. Iar factorii de decizie, ministrii demisi sau prim-ministrul demis nu mai pomenesc nimic despre decizia de a trimite acasa toti cei peste 1,4 milioane de bugetari, in 2 saptamani de concediu fara plata. Mai mult, desi FMI a lasat ca tema Guvernului sa renunte la 10% dintre bugetari pana la sfarsitul lui 2010, nimic nu pare sa se fi intamplat de la plecarea misiunii FMI din Romania.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu doresc concedierea sau reducerea salariilor bugetarilor in mod absurd; mama mea este profesoara si este evident ca decizia ar afecta-o. Trebuie insa sa intelegem cu totii ca nu putem continua sa ne dorim performanta economica atata timp cat numarul de someri + pensionari este mai mare decat numarul salariatilor si ca numarul bugetarilor este aproximativ o treime din numarul celor angajati in mediul privat, care produc efectiv banii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP