marți, 10 noiembrie 2009

Bogdan Glăvan: Să nu aveţi încredere în guvernul grec, mai ales când vine cu statistici

La începutul anului guvernul grec previziona un deficit bugetar de 3,7% din PIB. Aseară, guvernul a scandalizat întreaga Europă anunţând că deficitul bugetar ar putea ajunge la 12%. Prinse la înghesuială în această comedie greacă se află mai multe organisme europene cu atribuţii în verificarea şi distribuirea informaţiilor statistice, a căror credibilitate este acum pusă la îndoială mai mult ca niciodată. Cu atât mai mult cu cât Grecia nu este la prima abatere.

Guvernul grec a falsificat sistematic datele statistice referitoare la deficitul bugetar şi datoria publică, astfel încât, de exemplu, Grecia nu a respectat limita de 3% din PIB a deficitului bugetar nici înainte, nici după aderarea la zona euro. Grecia, care a aderat la UEM în 2001, a întreprins acest pas cu fraudarea prevederilor Tratatului de la Maastricht. Adevărul descoperit de controlorii europeni a fost destul de ruşinos.
Grecia2
Acum, guvernul grec a ridiculizat practic Eurostat. Rareori în vremuri democratice minciuna a fost promovată ca politică de stat într-un mod atât de transparent.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: 10 lecţii despre criza financiară

22304084 Chanos Presentation

via ZeroHedge

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Bogdan Glăvan: Lege de două pagini

Un senator american a introdus legea Too big to fail, prin care dorește legiferarea dreptului statului de a diviza instituțiile considerate că pun în pericol stabilitatea financiară a SUA. Legea are două pagini, spor la citit! Puteți posta amendamente, norme de aplicare sau simple comentarii.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan: Ce a făcut etatismul occidental Germaniei de Est

Acest articol despre eşecul transformării economice a Germaniei de Est via import de etatism vestic nu trebuie ratat. Este singurul articol scris de un economist mainstream extrem de critic în legătură cu modul în care guvernul Germaniei reuninificate a înţeles că trebuie dezvoltată partea de est, înapoiată.

Spre deosebire de renaşterea Germaniei de Vest, care a fost rezultatul implementării unei terapii de şoc liberale (apropos, social democraţii care pun succesul economic al Germaniei pe seama adoptării celebrului „model social”, rămân corigenţi nu doar la economie, ci şi la istorie), partea estică a Germaniei a servit de cobai pentru testarea politicilor intervenţioniste, keynesian-socialiste. Rezultatele? Catastrofale. Şi aici este marele merit al lucrării citate.

Germania de Est s-a dezvoltat cel mai puţin dintre toate fostele ţări comuniste. De fapt, exasperant de puţin. Între 1995 şi 2009, Germania de Est a crescut cu doar 16,8%, în vreme ce, în decursul aceleiaşi perioade, creşterea economică înregistrată de Polonia, Slovacia, Ungaria s-a cifrat la 82,6%, 81,4%, respectiv 47,5%. Şi aceasta în ciuda uriaşului ajutor public acordat de guvern, prin prelevarea avuţiei vest-germanilor şi cheltuirea banilor pe lucrări publice în est: 1300 miliarde euro. Cifră care, pentru a ne face o idee, înseamnă de 10 ori PIB-ul României. Aşadar, regiunea estică a Germaniei a primit în medie anual aproape jumătate din echivalentul PIB al României doar din surse bugetare, iar efectul a fost de doar – ţineţi-vă bine – 1% anual!

Practic Germania de Est a reprezentat o uriaşă gaură neagră care a aspirat avuţia vest-germanilor. Atât este de eficient managementul public. Ce mai mare parte a banilor s-a dus către protecţie socială, birocraţia din administraţia publică şi lucrările de infrastructură prin care Germania de Est s-a modernizat, însă doar în sens estetic, nu şi economic.

Unul din motivele importante pentru lipsa progresului economic este egalizarea salariilor întreprinsă după unificare. Deoarece productivitea forţei de muncă din Est era mult mai scăzută decât a celei in Vest (uneori, de 10 ori mai mică), salariile reflectau acest lucru. Egalizarea salariilor a reprezentat practic stabilirea unui uriaş salariu minim în estul Germaniei, ceea ce a transformat această regiune, din perspectiva mediului de afaceri, în cel mai neprielnic loc de pe planetă. Nu este de mirare că, în aceste condiţii, (e)migraţia forţei de muncă a continuat, în loc să se stabilizeze.

Istoria recentă a Germaniei oferă practic cel mai important studiu de caz despre eşecul ajutorului public pentru dezvoltare. Arată excelent ce se întâmplă atunci când politicienii pun carul înaintea boilor. În economia de piaţă, salariile cresc dacă muncitorii devin mai productivi, ceea ce se poate întâmpla din două motive: fie (1) calitatea forţei de muncă creşte, fie – mai ales – (2) există acumulare de capital suficientă pentru a permite folosirea noilor tehnologii. Desigur, capitalul trebuie alocat de piaţă, către cele mai eficiente direcţii de utilizare a resurselor. Creşterea prin lege a salariilor echivalează cu impunerea unui impozit mascat asupra companiilor. Creşterea standardului de viaţă nu poate fi decretat prin lege; dacă aşa ar sta lucrurile, atunci sărăcia ar putea fi eradicată din pix. Obstrucţionarea pieţei nu duce decât la deturnarea resurselor, la descurajarea iniţiativei private şi a acumulării de capital. Cum să vorbim atunci despre progres?

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Bogdan Glăvan

Mihai Marcu: Investitorii străini din imobiliare - noua problemă?

Multe tunuri imobiliare s-au bazat pe ametirea investitorilor straini, care au platit sume comparabile cu ce plateau acasa pentru promisiunile de crestere exploziva ale estului salbatic.

Odata cu oprirea finantarilor si cu trezirea la realitate a pietei, care a numarat cumparatorii eligibili finali si a descoperit ca sunt prea putini fata de numarul speculatorilor, investitorii straini au ramas cu banii blocati in betoane.

Astfel, s-a trecut la masuri drastice - actionarea in judecata. Evident ca nu-si vor recupera banii, dar efectul va fi altul.

Momentan exista un semi-echilibru intre finantatori si marii datornici imobiliari. Bancile se feresc sa-si ucida fostele gaini cu oua de aur, mai exact sa treaca la executari silite. Se incearca traversarea perioadei prin restructurari de credite si promisiuni viitoare de dobanda.

Unii din investitorii cum sunt cei din articolul de mai sus nu fac parte din acest sistem protejat si nu stiu ca a cere insolventa este un "faux pas". Daca actiunile lor in justitie vor prinde amploare si vor reusi sa obtina insolventa unui "peste mare", efectul asupra pietei va fi imprevizibil - in sens rau.

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Mihai Marcu

Cristian Orgonaş: Comerţul exterior şi industria dau semne de revenire, comerţul intern continuă scăderea

INS a dat ieri publicitatii datele pe septembrie privitoare la evolutia a trei indicatori economici de importanta majora, respectiv indicele productiei industriale, comertul exterior si volumul cifrei de afaceri pentru comertul intern, iar daca in cazul primilor doi indicatori, se observa o usoara imbunatatire comparativ cu luna anterioara, al treilea continua sa scaderea, generata mai ales de prabusirea vanzarilor pe piata auto.

Sa vedem pe scurt cum stau lucrurile

1. Comertul exterior

In luna septembrie, exporturile au totalizat 2.59 miliarde euro, cu 19% mai mult decat in august dar cu 13.1% mai putin decat in septembrie 2008, in timp ce importurile au crescut cu 25% fata de august, insa inregistreaza un minus de 34% comparativ cu septembrie 2008.

Deficitul comercial a fost de 1.06 mld euro, cel mai mare din acest an, dar cu 58.5% mai mic decat in aceeasi luna a anului trecut.

In mod traditional, in septembrie exporturile cresc comparativ cu august, insa in 2009 cresterea a fost mult mai mare decat cea inregistrata in septembrie 2008 si 2007, cand exporturile lunare au crescut cu 11% respectiv 10% comparativ cu luna anterioara. Evolutia exporturilor, importurilor si a deficitului comercial in ultimii 3 ani, poate fi observata in graficele de mai jos, click pentru marire.


Avand in vedere ca aproximativ 75-80% din exporturi inglobeaza importuri, cresterea puternica a importurilor in septembrie poate reprezenta un semnal ca si in octombrie, exporturile vor evolua bine. Vom vedea cum vor sta lucrurile.

2. Indicele productiei industriale

In septembrie, productia industriala a fost cu 1.3% mai mare decat in august si cu 4% mai mica decat in septembrie 2008 (serie ajustata), iar in primele noua luni ale acestui an, a scazut cu 8.5% comparativ cu primele noua luni ale anului trecut. Dupa primul trimestru, scaderea a fost de 11.8%, iar dupa primele sase luni, de 10.3%.

Toate cele 5 mari grupe industriale au inregistrat scaderi in primele trei trimestre, cel mai mult scazand industria bunurilor de folosinta indelungata (-16.1% ajustat sezonier), iar cel mai putin industria energetica (-1%). In graficul de mai jos se poate observa evolutia industriei in acest an.

Este posibil ca in noiembrie si decembrie industria sa ajunga pe plus ca evolutie lunara (nu per total an), insa asta nu se va intampla ca urmare a vreunei performante deosebite, ci doar pentru ca in ultimele doua luni ale anului trecut, productia industriala s-a prabusit, astfel ca baza de comparatie este foarte jos.

3. Volumul cifrei de afaceri din comert

In primele noua luni ale lui 2009, cifra de afaceri pentru comertul cu amanuntul (fara auto) a scazut cu 11% (serie ajustata sezonier) comparativ cu perioada corespunzatoare a anului anterior, insa daca mai adaugam si vanzarile auto, scaderea ajunge la 38.4%, evolutie datorata prabusirii cu 47% a comertului cu autovehicole.

Dupa primul trimestru, scaderea a fost de 6.3% (-34.1% cu auto), si de 9.9% (-36% cu auto) dupa primele sase luni, ceea ce inseamna ca cel putin in acest domeniu, lucrurile evolueaza din rau in mai rau.

Ce observam din graficele de mai sus – exporturile cresc pe fondul revenirii economiei globale, insa din moment ce comertul intern continua sa scada semnificativ, inseamna ca cea mai mare parte a cresterii importurilor se datoreaza tot companiilor exportatoare (dupa cum am spus, 80% din exporturi inglobeaza importuri), nu cresterii consumului intern.

Cu alte cuvinte, exportatorii au ceva mai mult de lucru, dar companiile care produc pentru piata interna se vor confrunta in continuare cu reticenta romanilor in ceea ce priveste consumul, iar efectele negative ale acestei situatii se vor reflecta in cresterea somajului.

PS: zilele astea o sa postez ceva mai rar

Citeşte restul postării şi comentează pe blogul lui Cristian Orgonaş

  © Blogger template 'Minimalist B' by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP